OMEGAVERSE-Iubiri nepermise Capitolul 6

GÂNDURI

MOTTO:

Whisky Macallan cu arome de caramel, de fructe uscate și nuci

După câteva zile de la incidentul petrecut în biroul doctorului Chao Fah Preecha, inspectorul fu transferat în sfârșit de la secția reanimare la secția traumatisme, într un salon normal . Acum el putea primi vizite. Doctorul Chao Fah Preecha făcea vizita medicală de dimineață cu același ritm liniștit: intrarea lui era disciplinată, umerii drepți, halatul impecabil, iar în urma lui se strecurau studenți cu carnetele la îndemână — ochi mari, note rapide, întrebări timide. De fiecare dată începea vizita medicală exact la aceeași oră, făcând prezentările cu voce blândă și clară, verificând semnele vitale, întrebând despre durere, palpând ușor cicatricile și notând totul cu meticulozitate. Studenții priveau fascinați: profesionalismul lui era lecția cea mai puternică, dar prezența și prestanța lui dădea naștere la reverii. Era un bărbat cu o frumusețe ieșită din comun, pielea mată, ochii verzi smarald, corpul atletic cu umeri largi și talie fină.

El își purta cei 189 cm cu o alură de rege. Studentele Alpha sorbeau cuvintele lui și sperau să fie băgate în seamă. Dar „Regele” rămânea mereu rece, inflexibil. Sosise de numai 9 luni în acest spital și deja se amestecau bârfe de cabinet: se spunea că avusese o mare iubire, iubire care îl trădase pentru câteva milioane puse pe un cec semnat de tatăl lui, iubire care dispăruse în neant, tranformându-l pe Chao Fah într-un iceberg. Se mai bârfea că Regele iubea bărbații, dar nimic nu putea infirma sau confirma acest lucru. Chao Fah era atașat doar de bisturiul lui pe care îl mânuia cu o precizie de ceasornicar.

În acea dimineață, vizita începuse mai devreme, Chao Fa Preecha trebuia să meargă cu cele două pupile la începerea anului școlar. Prezența părinților era obligatorie și de aceea el trebuia să fie gata cu această vizită a pacienților până la orele 8: 00. La intrarea lui în salonul privat, inspectorul își încruntă fruntea și inspiră adânc încercând să elibereze acei feromoni opresivi care i-ar fi trădat intenția de atac, dar era încă prea slăbit. Doctorul Preecha îl întâmpină cu aceeași calmă politețe, ca și cum n-ar fi simțit nimic:

– Bună dimineața, domnule inspector. Cum ne simțim azi?

Vocea nu-i tremura, din contră era plată, calmă, fără nici o urmă de vinovăție și tocmai asta îl înfuria pe Ramanan.  Preecha se aplecă puțin, îl privi drept în ochi și, înainte ca acesta să izbucnească, spuse cu o blândețe tăioasă:

– Avem la dispoziție numai câteva minute pentru consultație. Te rog să fii conștient că abia ai fost eliberat din curele, deci păstrează-ți feromonii pentru o altă zi. Corpul tău încă are nevoie de odihnă.

Se îndreptă și deschise dosarul medical pe care îl citi cu atenție.

Această observație, spusă public, în fața studenților, îi reteză elanul violent. Nu fusese o umilire, ci un avertisment sec: să-și recunoască limitele. Ramanan  strânse cearșaful cu pumnii.

Doctorul Preecha își ridică mâna, indicând monitorul:

– Domnilor, avem un caz deosebit de dificil, un pacient de 36 de ani, politraumatizat în accident rutier sever, adus cu șoc hemoragic și ruptură traumatică de aortă toracică descendentă. Am efectuat sternotomie mediană, bypass cardiopulmonar parțial și interpoziție de grefă vasculară Dacron de 24 mm. Evoluția postoperatorie este favorabilă, fără semne de dehiscență anastomotică

pacient, apoi continuă:

– La internare, funcția ventriculară era instabilă, cu un indice cardiac sub 1,8 L/min/m² și lactat seric peste 7 mmol/L. După stabilizare, valorile s-au normalizat. Momentan, tensiunea se menține în jur de 110/70 mmHg, frecvența cardiacă regulată, 86 bătăi pe minut. Saturația periferică este 97% cu oxigen pe canulă nazală de 2 L/min.

Se apropie de pat, se aplecă asupra lui Ramanan și fără să ceară voie ridică ușor bluza de pijama și palpaăzona toracică operată.

 Cicatricea mediană este curată, fără semne de serom sau hematom.

Doctorul Preecha își puse stetoscopul și auscultă. După câteva minute spuse:

– Auscultația pulmonară relevă murmur vezicular diminuat bazal stâng, ceea ce e compatibil cu rezoluția post-drenaj.

Se întoarse spre studenți și adăugă, cu ton didactic:

– În astfel de cazuri, monitorizăm strict riscul de sindrom postperfuzie, insuficiență renală acută și complicații neurologice secundare hipotensiunii inițiale. Vedeți aici? Funcția renală este încă fragilă, cu o uree de 65 mg/dl și creatinină de 1,9 mg/dl. Se administrează hidratare atentă și diuretice la nevoie.

Ramanan își întoarse capul brusc și scuipă printre dinți, cu vocea încă răgușită:

-Nu sunt un obiect de studiu.

Preecha îl privi scurt, apoi răspunse cu aceeași politețe rece:

– Domnule inspector, fiecare caz este o lecție pentru medicii de mâine. Dar, mai ales, fiecare vizită este pentru binele pacientului.

Se întoarse iar spre studenți:

– Observați că pacientul este încă în faza de recuperare. Putem constata o ușoară depresie nervoasă. Va necesita reabilitare respiratorie progresivă și control ecocardiografic la o săptămână. În plus, trebuie urmărită cu atenție tensiunea arterială, pentru a proteja anastomoza grefei.

În timp ce dicta aceste lucruri, mâinile lui verificară cateterul venos, liniile de perfuzie și pansamentul chirurgical. Totul cu o precizie mecanică, dar vocea lui rămânea caldă, explicativă, ca și cum ura arzătoare a pacientului nu-l atingea.

Ramanan își încleștă pumnii pe cearceaf, corpul îi tremura, dar nu putu să-l oprească. Îi venea să răcnească, să-l alunge, să-l acuze. Și totuși, imaginea chirurgului rămânea aceeași: calm, metodic, impecabil în rolul său.

Pentru studenți era o lecție de chirurgie.
Pentru Ramanan era o insultă vie, omul acesta îl lăsase pe Omega lui să moară. Era impardonabil.

După plecarea doctorului, asistenta-șefă intră pentru tratament, gesturile ei erau mecanice: ser, compresă, verificare. Dar, în timp ce îl îngrijea se scăpă involuntar:

– Aveți mare noroc că ați intrat pe mâinile domnului doctor Preecha, ați fost la un pas de moarte. Iar acum are grijă și de copiii dumneavoastră. E tutorele lor pe perioada spitalizării. Am auzit că l-ați lovit. Ar trebui să-i fiți recunoscător .În locul dumneavoastră mi-aș cere scuze.

Cuvântul „tutore” căzu ca o piatră. Era ca un șoc devastator. Ramanan tăcu, lovit în plin. Furia îi mocni în alt fel acum: cum ajunsese medicul care „alesese” să lase pe cineva să moară să fie, în același timp, ocrotitorul copiilor săi? Nu zise nimic, dar privirea i se întunecă.

Mai târziu, ieși pe coridor să-l caute pe doctor, dar se opri brusc la o scenă neașteptată. O femeie sărmană, cu doi copii lângă ea, se aruncase în genunchi în fața lui Preecha. Copiii plângeau și îi sărutau halatul, iar femeia îi atingea picioarele cu recunoștință. Doctorul, vizibil jenat, încerca să o ridice, dar nu reușea să stăvilească izbucnirea de recunoștință.

Ramanan privi încremenit. Simți că ura i se ciocnește de ceva imposibil de explicat: bunătatea doctorului.

În acel moment, superiorul lui apăru cu doi colegi. Privind scena, își încrucișă brațele și rosti cu voce șoptită:

– Doctorul Preecha a făcut o operație complexă și a refuzat să lase familia să plătească. A acoperit el toate costurile. Un înger, nu?

Apoi întoarse privirea spre Ramanan, cu un ton aspru:

-Tu l-ai lovit pe doctor. E de neiertat. Trebuie să-ți ceri scuze.

Ramanan întoarse capul spre el și spuse direct:

– Copiii mei sunt la el?

Comandantul ezită o clipă apoi îi răspunse:

– Dar unde ai vrea să fie? Ai dat ordin scris că dacă vi se întâmplă ceva vreodată să nu dăm copiii la părinții voștri. Deci…legea e clară, copiii au fost dați sub tutelă doctorului care te-a operat.

-Nu vreau!

-Destul, inspectore!  Ascultă-mă bine: doctorul Preecha și-a făcut treaba impecabil. Te-a salvat de la o moarte sigură. Fetițele sunt în siguranță, hrănite, culcate la timp, supravegheate de o bonă. Și încă ceva: legea e de partea lui. Vrei să ți-o citez cu tot cu alineate? Să nu crezi că dacă ești în starea asta o să mă port cu mănuși.

Pacientul Ramanan Siri tăcu, dar în gând continuau să i se învârtă tot felul de invective la adresa doctorului.

…………….

Chao Fa terminase vizita de dimineață. Când intră in biroul lui închise ușa și se sprijini cu spatele de ea proptindu-și mâinile pe genunchi cu capul plecat. Rămase un moment destul de lung așa. Să-l vadă pe Ramanan fusese dificil. El îi simțea feromonii chiar dacă era slăbit de la accident. În primele zile ajutase echipa medicală la manipularea corpului, la spălarea lui, la îmbrăcarea lui. Infirmierele îi fuseseră recunoscătoare, nu era ușor să îngrijești pe cineva în coma artificială. Încă din prima zi, feromonii corpului inconștient îl loviseră cu puterea unei bombe. Whisky Macallan…băutura lui preferată…Știa că e anormal…bărbații Alpha nu simt feromonii altor bărbați Alpha dacă nu e vorba de feromoni opresivi. El îi simțea…El iubise deja un bărbat Alpha…un bărbat care îl trădase și-i zdrobise inima în schimbul unui cec de câteva milioane de lire sterline. Luase cecul ștergând astfel 6 ani de viață comună…Tatăl său câștigase acea bătălie…acum un an…În tot acest timp își spusese că nu va mai cădea în mrejele unui alt bărbat Alpha…ce ironie a sorții…Încă din sala de operații când Ramanan era suspendat între viață și moarte simțise acei feromoni care îl învăluiseră ca un drog…Whisky Macallan cu arome de caramel, de fructe uscate și nuci. Îl amețise atât de tare că aproape nu mai putea ține bisturiul în mână. Ceruse o mască cu filtrare înaltă. Băgase motiv parfumul asistentei care îl deranja…dar doar el știa că era din cauza acelui Alpha pe care nici măcar nu-l cunoștea. În cele trei săptămâni de somn artificial, Ramanan îi expusese corpul întreg. Îl cunoștea pe de rost. Mușchii frumos sculptați, fața perfectă cu buze conturate parcă de un pictor celebru, alunița maro închis de pe fesa dreaptă, mâinile frumoase cu degete lungi, puternice, venele de pe brațe care îi dădeau acea alură de Alpha puternic, mirosul pielii albe din care se degajau ca o emoție subtilă feromonii aceia amețitori….

Se îndreptă dintr-o dată și-și frecă tâmplele obosit…surprins de acele gânduri…era pe cale să se îndrăgostească…

[1] Dehiscență anastomotică- dezunirea suturii