Silueta înaltă încercă să se întoarcă în jurul mai multor intersecții care de fapt nu trebuiau să fie străbătute, pentru a verifica o ultimă dată și pentru a fi sigur. După cum era de așteptat, acea mașină îi urmărea în continuare ca înainte. Indiferent ce direcție încerca să ia, nu se putea debarasa de ea.
Cu cât se apropia de apartamentul lui Babe, cu atât părea mai îngrijorat decât la început, așa că Chalew alese să se întoarcă și să aleagă o altă direcție, în loc să meargă direct la apartament, așa cum trebuia.
– Ai ocolit foarte mult, spuse Babe ridicându-și capul din poala lui Chalew.
– Te-ai pierdut?
– Nu te ridica încă.
Chalew împinse capul lui Babe în jos, nu voia să-l lase pe celălalt să se ridice. Expresia serioasă a lui Chalew îi dădu imediat lui Babe un sentiment ciudat.
– Mai continuă puțin.
– Ce este al tău, e al tău?
– Aproape am ajuns, spuse băiatul înalt întorcându-se să se uite în oglinda retrovizoare cu niște ochi pe care Babe era sigur că nu-i mai văzuse niciodată. Privirea din ochii lui Chalew de care își amintea Babe era o privire stupidă și blândă. Nu avusese niciodată un aspect serios și decisiv ca acum.
– Ce este în neregulă cu tine?
– Iată-ne, vreau să o fac din nou, spuse Chalew încet. Apoi, cu mâna sa mare întoarse volanul atât de tare încât Babe, care era în poala lui, se clătină.
– Hei, condu cu grijă.
– Scuză-mă, spuse grăbit băiatul înalt.
– Dar ai putea te rog să o faci din nou? Odată ce ajungem în apartament, putem continua.
Babe nu înțelegea încă ce se întâmplă. De ce Chalew se încrunta și conducea într-un mod atât de ciudat. Ce era mai rău e că în loc să încerce să se gândească la un răspuns corect, el continua să se gândească că Chalew era sexy chiar în acest moment. Pentru o clipă simți că acest copil prost nu arăta la fel de prost ca în fiecare zi. Și cu o astfel de față stresată, părea ciudat de excitant.
Părea că înnebunește cu adevărat.
Era extraordinar cum putea continua să o facă fără să obosească. Se juca cu falusul în propria gură cu plăcere. Între timp, Chalew continua să conducă cu o expresie încordată pe față de parcă ar fi știut cât de mult îl stârnea pe Babe această expresie.
Câteva minute mai târziu, în sfârșit mașina de lux se opri în parcarea apartamentului lui Babe. Imediat ce mașina se opri, Chalew ridică în grabă trupul subțire care era îngropat încă în poala lui și îi sărută buzele pline fără ezitare, de parcă ar fi așteptat prea mult timp.
– O…
Babe scoase un sunet în gât la sărutul pasional pe care celălalt i-l dăduse. Știa că Chalew avusese răbdare multă vreme. Pentru că se abținuse, îi plăcea ceea ce făcea acum și în același timp aștepta să ajungă mai repede în apartamentul lor. Ca să facă tot ce își dorea el.
Nu putea să mai suporte sărutările acelui copil prost fără să se excite.
La naiba.
– Îmi pare rău că mi-a luat atâta timp, șopti Chalew după ce îl sărută adânc.
– Tocmai întâlnisem un șofer care nu avea maniere, așa că nu am găsit momentul potrivit să mă întorc.
– Am fost urmăriți de o altă mașină?
– Da.
– Și nu mi-ai spus.
Babe se încruntă, surprins că Chalew încercase să se descurce singur cu o situație în care ar fi trebuit să-i ceară ajutorul.
– Chiar ești bun la asta?
– Voiam doar să încerc, răspunse Chalew cu un zâmbet șmecher, apoi se aplecă și apăsă un sărut blând pe gâtul lui Babe de parcă și-ar fi cerut scuze.
– Chiar mă simt inconfortabil. Te-ai abținut mult timp.
– O…
Babe îl mirosi înainte de a-i lovi ușor umărul.
– Te previn dacă mergem în apartament, vei muri de atâta futut.
– Bine, chicoti Babe.
………………………………………………………………………………………………..
Babe, fusese gelos pe prostul alfa de la început. Dar acum se pare că este mai mult decât un moft, pentru că în timpul săptămânii trecute Babe aproape că-l împiedicase să se întoarcă la el acasă. În unele zile se putea duce, dar doar pentru o clipă. Pentru că Alpha Number One îl suna repede să revină pentru un motiv ciudat, cum ar fi că nu voia să mănânce singur sau pentru că nu avea pe nimeni cu care să se certe. Chiar dacă nu-l înțelesese prea mult, venise de fiecare dată când el îl chemase.
Și de curând, această persoană decisese să-i aducă în propriul apartament un calculator, invadându-i spațiul. Motivul era că nu voia să conducă înapoi spre apartament ca să nu fie obosit. Voia să-l vadă muncind de la el din apartament. La început, Babe i-a spus că îi va cumpăra și un calculator nou. Dar cealaltă persoană se mulțumise cu vechiul calculator adus de el în apartament.
Și astăzi era o altă zi pe care Chalew o petrecea toată ziua în fața calculatorului pentru că avea de terminat de lucru. Erau împreună de ceva vreme, dar Babe aflase abia acum câteva zile care era treaba lui Chalew. Băiatul ăsta prost pretindea că este grafician și editor, așa că trebuia să stea și să se uite la ecranul calculatorului toată ziua. În unele zile făcea design grafic, în alte zile edita videoclipuri cu clienți care includeau mărci.
Babe nu-l mai văzuse niciodată pe Chalew lucrând și i se părea puțin ciudat. Atitudinea serioasă a acestei persoane îi făcea pe Chalew să pară cu 40 % mai puțin prost în ochii lui Babe.
Babe se plimbase prin sufragerie de un număr necunoscut de ori, dar indiferent cât timp o făcuse, Chalew continua să stea în aceeași poziție. Ca și cum nu-l vedea. Lumina de pe ecranul calculatorului se reflecta, astfel încât ochelarii lui păreau albaștri. Imaginea calculatorului arăta un clip. Chalew purta căști pe cap. Indica faptul că munca lui Chalew era un fel de editare video.
Proprietarul apartamentului stătea în colțul bucătăriei în picioare și se prefăcea că bea apă. Dar ochii lui se uitau la puștiul dependent de muncă, fără încetare. Era cu adevărat harnic și nu scosese aproape nici o vorbă. Oare ce datorii avea Chalew?
Tânărul care se uita încontinuu la ecran scoase un oftat blând. Cu o mână își scoase ochelarii ca să se odihnească și-și masă obosit orbitele. Apoi își sucit gâtul. înainte și înapoi, de parcă ar fi lucrat o săptămână, nu singură dimineață. Chalew părea să sufere de dureri din cauza faptului că trebuia să lucreze pe o masă joasă japoneză. Apartamentul lui Babe nu avea încă un birou. Chalew trebuia să stea și să lucreze pe podea în sufragerie și o făcuse timp de 2 zile.
Babe avea atât de mult timp liber încât nu știa ce să facă, așa că trecea pe lângă el privind privindu-l cum lucrează. Silueta se apropie și stătu lângă Chalew privind cu atenție în ecran. Nu mai lucrase niciodată așa, deci nu era familiarizat cu acest fel de a fi pe ecran. Părea a fi un videoclip de modă pentru un brand, iar ecranul dezordonat îl făcu pe Babe să se simtă amețit după ce se uită la el doar o clipă. Îl respecta pe acest copil care putea stătea acolo zile întregi.
– Ceva nu e în regulă?
Chalew, care văzuse că Babe se tot plimba pe lângă el, își scoase căștile de la ureche și ridică privirea spre el să-l întrebe. Fața siluetei înalte părea cu adevărat obosită. Părul era dezordonat și arăta ca o persoană care tocmai se trezise, chiar dacă Babe nu văzuse încă acest copil dormind.
– Nu, răspunse Babe încet.
– Venisem doar să văd ce faci.
– Montez videoclipul, aproape s-a terminat, răspunse tânărul cu o voce lentă.
– Ce ai vrea să faci? Cu ce te pot ajuta?
– Când am de muncă sunt întotdeauna așa, dar nu contează.
– Ce înseamnă asta?
Babe întinse mâna și mângâie ușor părul dezordonat, enervat de gura inteligentă a băiatului alfa prost.
– Te întreb, în caz că te-ai plictisit.
– Nu vrei asta tot timpul?
– Serios? chicoti Chalew înainte de a-și lăsa capul să se odihnească pe partea din față a piciorului lui Babe. Vârful nasului atingea pielea piciorului care ieșea din pantalonii scurți, ca un cățel care își imploră stăpânul să se joace cu el.
– Ce faci? întrebă Babe încet.
– Vreau doar să mă joc cu tine.
– Eu nu vreau să mă joc cu tine. Scuze.
Silueta înaltă ridică fața și se uită la el cu un zâmbet obosit. Văzând asta, Babe se simți prost. Avea impresia că fusese răutăcios, chiar dacă nu făcuse nimic rău. De ce trebuise să-l lase pe acest copil să se apropie de el când era așa de obosit? Nu era deloc datoria lui.
– Deci chiar mă implori, Chalew?
– Puțin, răspunse sincer băiatul naiv.
– Sunt așa de obosit.
– Îmi place foarte mult felul în care te porți ca soț al meu, mormăi Babe trimițându-și mâna să împingă căștile de pe capul lui Chalew. Acestea căzură pe gâtul bărbatului. Babe îi frecă părul dezordonat și mai mult de parcă s-ar fi jucat cu un cățel.
Chalew zâmbi și își îngropă fața între coapsele lui Babe, frecându-și încet nasul de pielea frumoasă frumosului alfa. Alterna cu sărutări apăsătoare pe pielea moale și netedă, ca și cum ar fi fost o licoare magică ce l-ar fi putut ajuta la ameliorarea oboselii. Atitudinea frenetică de rugăciune a lui Chalew îl făcu pe Babe să simt o satisfacție de nedescris. Știa că nu trebuia să aștepte când cealaltă persoană era obosită, dar îi plăcea ce simțea când acest copil avea atât de mult nevoie de el și nimeni nu-l putea înlocui.
Poate că prinsese deja obiceiul de a fi numărul unu.
Ascunzându-și fața, Chalew începu să folosească ambele palme pentru a mângâia cu familiaritate picioarele siluetei subțiri. Palmele mari mângâiau picioarele largi sub pantalonii scurți și fundul rotund. Băiatul îl mângâia și-l strângea cu plăcere. Babe nu putea nega că se simțea foarte bine.
– Ți-am spus că vreau să cerșești, spuse Babe cu o voce calmă.
– Dar eu cerșesc, de ce insiști?
– Mâna mea s-a dus fără să vreau, răspunse Chalew, încercând să-și îndepărteze fața dintre coapsele lui Babe.
– Nu mă tachina, ești la fel de excitat ca mine.
– Nu sunt.
– Foarte curajos, foarte curajos.
-Tu m-ai învățat.
Silueta înaltă și apăsă un sărut blând pe coapsa lui Babe înainte de a își ridica privirea și a face contact vizual cu el. Chalew avea încă obrazul lipit de coapsa lui Babe și nu voia să-i dea drumul.
– Voi face la fel ca tine.
– Devii din ce în ce mai bun cu fiecare zi ce trece.
– Într-adevăr, răspunse Chalew zâmbind.
Babe dădu ușor din cap, în timp ce continua să mângâie capul lui Chalew.
– Este pur și simplu, mai greu decât în mod normal.
– Cât de greu?
– Atât de greu, încât nu te voi lăsa să pleci nicăieri.
Babe alunecă mâna în jos din vârful capului lui Chalew, până pe partea laterală a obrazului lui.
Își trecu degetul mare peste obrazul lui. Apoi îl strânse puternic pentru a împiedica vorbăria băiatului alfa, care nu arăta deloc ca un alfa.
– Va trebui să rămâi cu mine până când mă vei satisface.
– Deci nu te-am satisfăcut zilele astea.
– Poate, ridică ușor din umeri. Babe. Dar va trebui să multiplici de 5 ori.
– Uau !
– Pregătește-te.
Asta înseamnă că dacă mă voi supăra, ești gata să-ți asumi responsabilitatea.
Acești ochi inocenți nu erau atât de inocenți din câte își amintea Babe. Dar nu erau încă la punctul de a fi ipocriți. Arătau doar mai răutăcioși. Aceasta dezvăluise treptat adevăratul sclav. Dar nu părea mult diferit de înainte. Băiat prost va fi întotdeauna un băiat prost.
– Nu-i nici o problemă, nu? răspunse Babe într-o manieră obișnuită de parcă ar fi văzut că nu este mare lucru.
– Cât costă un pseudo alfa ca tine? Nici măcar nu ai un miros. Probabil că nici nu ai feromoni.
– Probabil că e așa, zâmbi Chalew.
Mâna sa mare exercită o forță și trase corpul subțire în jos pentru a-l așeza pe genunchi cu o mișcare naturală.
– Așa nu vei mai fi obosit.
– Nu spune asta, m-am săturat de tine zilele astea.
Înainte de a termina de vorbit, Babe își mută fața mai aproape de cea a lui Chalew și apăsă un sărut pasional pe buze. Se mângâiară și schimbară sărutări într-un mod care era plăcut și unuia și altuia. O făceau de fiecare dată când avea ocazia. Dar niciunul dintre ei nu știa că la fiecare expunere, deveneau din ce în ce mai dependenți de gustul celuilalt.
A se trezi devreme.
Charlie ieși somnoros din dormitor și îl salută pe Babe care stătea pe canapeaua din sufragerie uitându-se la telefon.
Tânărul se îndreptă spre bucătărie, luă un pahar și își turnă apă. Simțindu-se mai înviorat decât ieri. Terminase lucrarea clientului și aseară și i-o trăsese puțin lui Babe, așa că se simțea mult mai energic.
-Te-ai trezit târziu spuse Babe încet, cu ochii încă blocați pe ecranul telefonului.
– Am dormit ca și cum aș fi fost mort, chicoti Chalew întorcându-se spre canapeaua în care stătea Babe. Dar ochii îi căzură brusc pe o cutie mare din carton. Lipită de perete, era sigur că nu văzuse acolo ieri, așa că îl întrebă curios pe Babe
– Ce e în cutia aia?
– Biroul meu tocmai a sosit, răspunse proprietarul apartamentului, cu o voce obosită.
– O…
Tânărul dădu din cap înainte de a pune paharul cu apă în chiuvetă și de a merge spre sufragerie.
– Vrei să te ajut să-l asamblezi?
– Fă-o. Fă-o singur.
Tânărul răspunse cu un zâmbet și târî cutia aceea mare în mijlocul sufrageriei cu entuziasm. Scoase un manual, îl citi apoi asamblă cu atenție părțile biroului una câte una. Babe nici nu se gândise să se ridice.
Îi luă ceva timp lui Chalew să pună piesele împreună corect. Arăta ca un birou bine conceput, metoda de asamblare era puțin complicată, dar urmărise cu atenție manualul și biroul căpăta formă din ce în ce mai mult.
– Unde îl vei pune?
După ce terminase, Chalew își dăduse seama că nici nu întrebase unde avea să-l pună. Ce ar fi trebuit să facă dacă după instalație trebuia să-l mute într-un loc dificil de accesat. Biroul era mare și s-ar putea strica.
Ești prost Chalew.
– Oriunde vrei tu, alege.
Babe era în continuare atent la telefon, ca de obicei nu părea să-i pese prea mult de întrebarea lui Chalew.
– Păi… nu știu la ce îl vei folosi?
Acesta este biroul tău pentru calculator, oriunde vrei să-l pui pune-l? Ce prost ești!
Atitudinea indiferentă a lui Babe era cu adevărat ciudată. În mod normal Babe era o persoană care nu prea avea grijă de Chalew. Dar i se păru ciudat că Babe se comporta de parcă nu îi păsa de el. Nici măcar nu credea că Babe era interesat de biroul lui. Chalew fusese obligat să lucreze la o masă joasă și fusese obositor. Dar nici nu se gândise să se plângă de acea situație. Și nici prin minte nu i-ar fi trecut că Babe cumpărase acest birou pentru el.
Chiar dacă în sinea lui se întreba la ce i-ar fi folosit lui Babe un birou complet pentru calculator. Pentru că Babe nu poseda niciun calculator.
Se întrebase de multe ori dacă într-adevăr o persoană cu inimă bună se ascundea înăuntrul lui Babe. Și acest lucru se confirma acum, în clipa în care Babe spusese indiferent:
– E biroul tău, fă ce vrei cu el.
– Mulțumesc, spuse Chalew cu un zâmbet fericit în timp ce Babe dădu din cap în semn aprobare.
Când auzi că era propriul său birou, Chalew deveni și mai dornic să-l termine de asamblat. Băiatul zâmbea fericit, în timp ce asambla părțile mici, care mai rămăseseră de montat. Luă un șurub și cu cealaltă mână căută șurubelnița pe care o lăsase lângă el.
– Au !
Chalew strigase atât de tare încât Babe lăsă brusc telefonul din mână și se repezi spre el.
– Ce s-a întâmplat, întrebă Babe speriat.
Când văzu picăturile de sânge pe sol, rămase șocat.
– M-am tăiat cu un cutter, răspunse Chalew încruntând sprâncenele. Părea că îl doare destul de mult. Desigur, cu atâta sânge care curgea, ar fi fost o nebunie să spună că nu îl doare. Babe văzu asta și alergă imediat să aducă șervețele de pe masa joasă din fața canapelei. Îi întinse lui Chalew un șervețel pentru a șterge sângele, apoi se uită în jur să vadă cutterul despre care vorbise Chalew. Îl găsi și îl puse deoparte înainte ca cineva să calce fără să vrea pe el și să se rănească iar.
– De ce nu te uiți bine în jur? spuse Babe cu o voce severă. Expresia supărată a lui Babe, îl făcu pe băiat să se simtă vinovat că se rănise. Nu voia ca Babe să se supere din cauza lui. Chiar dacă era asamblarea unui birou normal, tot se întâmplase ceva. Când Babe văzut tăietură lungă de pe mâna lui Chalew, păru și mai enervat.
– Uite, nu ești niciodată atent. Cum ai putut să fii atât de stângaci și să te tai. Ești prost?
– Îmi pare rău, spuse Chalew cu o expresie de vinovat.
– Și n-am nici o trusă de prim ajutor aici în apartament, oftă Babe frustrat. După ce spuse acestea se ridică, își luă portofelul și cardul de chei și se îndreptă spre ușa de la intrare.
– Unde te duci? întrebă Chalew și se ridică repede să-l apuce de mână pe Babe, înainte ca el să iasă.
– Mă duc să cumpăr ceva pentru a-ți pansa rana, așteaptă-mă.
Chalew dădu din cap frenetic:
– E în regulă, vin și eu cu tine.
– Cum aș putea să te las să te plimbi cu sângele care îți curge? Aș fi prea insensibil, răspunse Babe un pic enervat și făcu o mutră feroce pentru a-l împiedica pe Chalew să spună din nou ceva prostii.
– Du-te și stai pe canapea, vin repede.
– Dar…
– Du-te și te așază.
Chalew îl întrerupse de mai multe ori pe Babe, dar nu mai îndrăzni să facă nimic. Nu putea să fie ferm în fața lui, deci doar îl privi pe Babe ieșind din apartament, frustrat că era stângaci și nu înțelegea problema. În același timp se simțea ciudat de nerăbdător să-l vadă revenind.
……………………………………………………………………………………
Babe mergea repede și era iritat pentru că îl văzuse pe Chalew rănit. Dar acum era și mai enervat pentru că farmacia de sub apartament era închisă pentru o zi, așa că trebuia să meargă puțin mai departe. Intră pe o alee mică pe care nu mersese aproape niciodată, sperând că există o farmacie mică sau un magazin de proximitate. Din fericire, avansând mai adânc pe alee găsi o farmacie. Îi ceru farmacistului să-i dea un set de pansamente, plăti și plecă imediat pentru că îi era teamă că Chalew nu-l va aștepta și va ieși cu rana la aer.
Mergea legănând punga cu medicamente fără să acorde prea multă atenție împrejurimilor, se gândea că se comportase prea urât cu Chalew. Știa că nu era vina acelui băiat nebun pentru că se tăiase, dar când văzuse sângele curgând nu putuse să nu se îngrijoreze. Cum de era așa de neîndemânatic în tot ce făcea? Nu ar fi trebuit să-l lase să monteze biroul singur. Acum nu ar mai fi suferit de o durere atât de stupidă.
Asta e.
Dacă exista cineva care merita a fi blestemat, acela era chiar el însuși.
Babe suspină de oboseală. Privea drumul în față și nu făcea decât să pufnească. Calea de întoarcere i se părea în mai lungă decât cea la plecare, iar soarele era fierbinte. De-a lungul drumului era o porțiune cu un perete despărțitor pentru că zona era în construcție. Părea să fie apartamente de același tip cu apartamentul în care locuia pentru că păreau foarte mari. Nu circulau mașini pentru că era o alee. Casele erau regrupate la ieșirea din alee.
Continua să se gândească la diferite lucruri. Mergea repede spre casă sperând că va ajunge în curând și din această cauză nu se uita prea mult în jurul lui.
Era acolo cineva?
Un tip…
O bufnitură…
– Hei !
Babe tresări brusc când auzi zgomotul cuiva care se prăbușea.
În următoarea secundă văzu un bărbat ce căzuse cu fața în jos chiar lângă el. Un alt bărbat îl încălecase apăsându-și genunchiul pe el și ținându-i brațele prinse la spate. Era o ipostază pe care o văzuse doar în filmele polițiste occidentale.
Ce naiba?…
– Nu ai fost lovit, nu?
Bărbatul care era călare i se adresase. Din cauza șocului nu observase din prima cine era acea persoană.
– Chalew !!
De îndată ce își dădu seama, ochii i se măriră de parcă se pregătea să leșine. În acel moment, în capul lui erau o grămadă de întrebări.
Unu : cine era bărbatul pe care Chalew îl pusese la pământ și de ce făcuse asta.. Doi : Cum ajunsese Chalew aici? Venise fugind din fundul aleii.
– Nu ți-a făcut nimic rău, nu?
Chalew se întorsese să-i vorbească înainte de a termina fraza. Persoana ce părea a fi un hoț se scutură cu putere făcându-l pe Chalew să-și piardă controlul. Îl lovi cu piciorul în stomac făcându-l să cadă. Persoana se precipită spre aleea mică din față. Chalew se ridică repede și se pregătea să alerge după el când Babe se grăbi și îl trase de braț să-l oprească.
– Nu e nevoie, nu e nevoie să mergi după el, scoase el un sunet serios, enervat.
Văzând că Chalew încă se uita la el de parcă ar fi vrut să plece după acea persoană spuse:
– Ce e asta? Cum de ai venit aici?
– Data viitoare să nu mai intri pe aleea asta, spuse Chalew încet în timp ce se îndreptă și ridică o tijă scurtă neagră din metal care căzuse pe pământ. Apăsă pe partea laterală a acesteia și făcu să iasă o lamă foarte tăioasă. Când văzu asta, ochii lui Babe se măriră instantaneu de șoc.
– Aici sunt doar șantiere, multe persoane au fost jefuite.
– Cine ar fi crezut că va veni și va ataca în plină zi? spuse cu o expresie care arăta că încă nu-i venea să creadă că ar fi putut fi jefuit cu câteva clipe în urmă.
– Și sunt un bărbat, cum de a îndrăznit să mă să mă urmărească?
– Păi el avea un cuțit. Iar tu erai un bărbat neînarmat.
În timp ce vorbea, Babe început să se concentreze asupra lui Chalew, care apăruse dintr-o dată de nicăieri. De asemenea, Chalew învinsese cu ușurință hoțul într-un mod în care Babe nu credea că o persoană neîndemânatică ar putea-o face.
– Ai mâna rănită, de ce ai ieșit?
– Și cum de ai ajuns aici?
Chalew clipi din ochi de parcă tocmai și-ar fi dat seama că nu trebuia să fie aici.
– Au !
Începu să strige și să-și țină mâna tăiată de parcă tocmai acum începuse să-l doară.
– Uită-te la tine, îmi vine să te plesnesc, se plânse Babe, enervat de atitudinea dominatoare a lui Chalew. Dar se grăbi să tragă de mâna celeilalte persoane, să se uite de îndată ce a auzise strigătul.
– Ești nebun Chalew.
Starea mâinii lui Chalew nu părea bună. Deci uită de ciudata aventură a marelui alfa.
Babe îl trase pe Chalew de mână, îl duse pe trotuar la umbra unui mic copac. Apoi întinse mâna să scoată un pansament din pungă, să-l desfacă și să șteargă sângele acestui puști prost. Se părea că Chalew avusese de a face cu acel hoț mărunt, fără să fie măcar atent la propria mână. Sângele care trebuia să se oprească începu să curgă din nou.
– Șterge-te și apoi o să curăț rana la apartament, spuse Babe încruntându-se. Un pic mai înainte crezuse că va putea să nu mai fie supărat pe Chalew, dar acest copil făcuse încă o dată niște lucruri care îl enervaseră și mai mult.
– Câte probleme vei mai crea în această zi, Chalew?
– Îmi pare rău, spuse tânărul încet?
– Dar m-am gândit doar că dacă nu aș fi ajuns la timp ce s-ar fi întâmplat?
– Mulțumesc.
Chalew încremeni când auzi mulțumirile neașteptate ale lui Babe. Acesta din urmă lăsase capul în jos pentru a-i șterge sângele și rostise cuvintele încet ca un mormăit, dar le auzise destul de clar.
– Pentru puțin, zâmbi tânărul alfa simțindu-se bine pentru că Babe nu se plânsese de el. Iar cuvântul mulțumesc îi făcuse foarte bine.
– E bine că ești bine.
– Nu trebuie să te comporți ca un erou.
Un sărut adânc…
– Au ! E momentul potrivit?
Babe îi lovi umărul de enervare când Chalew se precipită și-i sărută gura. Chiar dacă stăteau pe trotuar pe marginea drumului, în acel moment cineva ar fi putut să treacă. Nu era locul potrivit să- l sărute ca un nebun.
– Îmi pare rău, spuse Chalew scuzându-se și zâmbind puțin. După cum se vedea, nu prea se simțea jenat de ceea ce făcuse.
– Dacă ai vorbit serios, nu trebuie să-ți ceri scuze. Da, nu poți să-ți ceri scuze.
– Dar mi-am cerut scuze.
Frumosul alfa se uită la el cu ochii mari. Atitudinea lui Babe îl făcut pe Chalew incapabil să nu zâmbească. Chiar dacă nu părea deloc o expresie prietenoasă.
– La naiba, de ce zâmbești?
-Când ești supărat, ești foarte sexy.
– Aici chiar m-ai atins, își strânse Babe buzele supărat. Făcuse un bandaj grosolan pentru a acoperi rana.
– Acum vom merge la apartament și eu voi spăla bine rana ta. În capul meu, mă gândesc deja să te fut.
– La fel ca mine nu? răspunse șoptit Chalew.
– La naiba Chalew !
Babe îi liberă mâna imediat ce o termină de bandajat.
– Nu fi atât de bun la asta, momentan, nici măcar nu mă pricep să mă masturbez.
– Este doar o durere de mână. Bandajul e foarte confortabil, spuse tânărul alfa zâmbind .
Văzând expresia lui Chalew, Babe își spuse că era cea mai enervantă expresie din lume din acest moment.
– Poți să faci altceva.
– Într-adevăr, sunt foarte talentat, așa că o voi face singur, nu trebuie să vii
să-mi dai ajutor.
– Vorbești despre rană, nu?
– Nu, răspunse Babe prefăcându-se că are o față nevinovată.
Chalew văzu și își dădu seama că era iritat, dar avea aer așa de drăguț.
– Vrei să faci așa?
– În ce fel?
– În felul în care îmi spui ‘’mama-ma-ma-ma’’.
– Ești foarte talentat, nu ai nevoie să ai o mână de ajutor de la un pilot.
– Chiar așa?
Terminând de vorbit, frumosul pilot clătină imediat din cap și se îndepărtă de el. Chalew rămase în picioare acolo, zâmbind singur ca un nebun care era îndrăgostit de cel mai frumos pilot mai mult decât își imaginase vreodată.
Și ceea ce era mai nebunesc era că fusese cu siguranță un zâmbet pe care Babe nu-l vedea niciodată de la acel copil prost pe nume Chalew.
Te poți gândi la altceva?
Nu, e ca și cum ți-am văzut fața și voiam deja să ți-o trag.
………………………………………………………………………………………………………
