Eutanasie – Capitolul 3

Wasan se îndreptă spre clădire chiar  când două asistente în uniforme albastre și pantaloni negri coborau de pe o motocicletă. Wasan obișnuia să spună că acest loc era clinica de lângă casă, dar fusese numit Spitalul Public Regional de Promovare a Sănătății.

– Uite cine este aici! spuse Tae ieșind din birou și îndreptându-se spre bărbatul îmbrăcat în uniforma completă de poliție. Ochii bărbatului de vârstă mijlocie erau plini de mândrie.

– Cum te pot ajuta, căpitane?

– Este exact ca atunci când eram copil, spuse Wasan trăgându-și nasul înfundat. Îmi puteți da Mucus reducer[1] și medicamente pentru congestie nazală, vă rog?

– De fiecare dată după ploaie sau ori de câte ori se schimba vremea, alergiile lui Khun Wasan își făceau simțită prezența.

Tae se hlizi amintindu-și de zilele acelea când Wasan era doar un flăcău zdrențuros care vorbea răspicat. Flăcăul venea să-i ceară această favoare aproape de fiecare dată când se schimba vremea.

– Te simți mai bine? A trecut o săptămână.

Vorbea despre mama lui Wasan.

– Încă mi-e dor de ea, dar mă simt mult mai bine acum.

– Grozav! Noi, sufletele în viață, trebuie să mergem mai departe.

Tae îl bătu pe umeri pe Wasan.

– Așteaptă aici, Nong[2]. O să-ți aduc medicamentele.

– Mulțumesc.

Se așeză pe o bancă în fața cabinetului unde nu afla nici un doctor. Nu se vedeau pacienți, așa că, din fericire, nu fu nevoit să aștepte mult medicamentele. Tocmai fusese inștiințat că avusese loc un incident de agresiune. Nasul înfundat nu l-ar ajuta să stea de vorbă cu oamenii de la locul faptei.

– Incredibil! Doctorul Guntaphat tocmai l-a vizitat pe Songkran săptămâna trecută și e deja este mort, îi spuse o asistentă lui Tae, care era ocupat să găsească medicamentele în dulap.Wasan ridică imediat capul la auzul numelui Guntaphat în conversație.

– Asta e super, nu? Nu mai trebuie să sufere.

– Am fost acolo să-i evaluez durerea după ce i-am ajustat medicația, așa cum a indicat Tui. Totuși, am ajuns prea târziu. Ying mi-a spus că probabil se stinsese din viață în liniște azi-noapte în somn.

– L-ai sunat pe doctorul Gunn? S-ar putea să vrea să aloce timpul acela unui alt caz.

– I-am spus lui Anne să sune.

– Te rog să-i mai spui doctorului Gunn că și-a uitat stetoscopul aici, într-un cabinet. Asta în cazul în care s-a dus să-l caute la spital.

Wasan trase cu urechea la conversația lor până când Tae se întoarse cu două pungi cu medicamente. Wasan se ridică repede de unde stătea și luă pungile.

– Antihistaminele[3] te vor face să te simți un pic somnoros, dar nu le avem decât pe acestea. Îți vor ușura simptomele.

– Mulțumesc.

Wasan își uni palmele pentru a-și arăta recunoștința și era pe punctul de a se întoarce. Totuși, îndoielile îl făcură să se întoarcă și să-l întrebe pe Tae.

– În ce zi e de servici aici doctorul Gunn?

– E aici în fiecare marți. În mod normal postul lui este la spitalul provincial. De fapt, a venit azi dimineață și tocmai a plecat pe la orele 13h la o ședință urgentă la spital. Se grăbea, așa că   și-a uitat stetoscopul, râse Tae.

– Dacă vrei un consult la el, poți veni marți.

Wasan rămase tăcut o clipă.

– Vreți să-i duc eu stetoscopul doctorului?

Tae ridică din sprâncene mirat.

– Deja îl cunoști pe doctor, nu? Te întâlnești cu el curând?

Wasan încuviință.

– Deja ne cunoaștem. Dar nu răspunse la cealaltă întrebare.

Tae ridică din umeri.

– Dacă nu te deranjează, te rog să i-l dai.

Tae se îndreptă spre cabinetul de consultații și se întoarse cu stetoscopul purpuriu înainte de a-l înmâna lui Wasan.

-Ești sigur că vrei să i-l duci? Doctorul Gunn și-l poate lua singur, nu-i nici o problemă. 

-O să i-l duc eu.

Wasan își luă rămas bun și se grăbi să iasă din clădire.

De ce naiba trebuia să-l iau cu mine?

Wasan continua să-și pună această întrebare din momentul în care părăsise Spitalul Public Regional de Promovare a Sănătății. Nu putea spune deloc ce gândise atunci. Se simțea de parcă ar ști răspunsul, dar îl ascundea o perdea de ceață. Wasan se uită la echipamentul medical ce stătea la el pe birou. Părea că nu se potrivește, zăcând acolo printre dosarele de caz și șapca de polițist. După ce investigase locul faptei, Wasan se grăbi să se întoarcă pentru a se ocupa de dosarul neterminat până când se încheie programul de lucru. Nu trecuse pe la spital așa cum plănuise inițial.

Wasan se trezi din visare când îi vibră telefonul pe birou. Se holbă la numărul apelantului de pe ecran și-și încruntă sprâncenele înainte de a răspunde apelului.

– Alo, căpitane, se auzi vocea plăcută de la capătul liniei.

– Am auzit că mi-ai luat un obiect.

Wasan rămase mut de uimire lungă vreme înainte de a ofta adânc.

– Doar m-am oferit să te ajut să ți-l returnez pentru că oricum trebuie să trec pe la locul tău de muncă.  

– Mulțumesc foarte mult. De fapt, nu trebuia să te deranjezi, decât dacă vrei să…

 Guntaphat se opri să lase loc imaginației.

– Nu vreau nimic. Vino și ia-ți înapoi stetoscopul acum. Lucrez la poliție, spuse Wasan tare, pe un ton tăios.

– Dacă nu mai ai nimic altceva de spus, te rog să închizi. Am foarte mult de lucru.

– Așteaptă, te rog, așteaptă, îl opri Gunn.

– Nu pot pleca chiar acum. Ne putem întâlni în altă parte? Poate la un restaurant?

– Chiar trebuie să mă inviți la cină, nu?

– Nu doar să luăm cina. Trebuie să-mi returnezi și stetoscopul.

– N-ar fi trebuit să ți-l păstrez.

– Îți mulțumesc anticipat, căpitane. O să-ți trimit intervalul orar când sunt liber ca să te hotărăști, atunci.

 Gândurile îl asaltară pe Wasan.

Când a fost el de acord cu asta? De ce trebuia să facă lucrurile să fie dificile?

 – Poți să vii pur și simplu aici la biroul meu sau să aștepți să ți-l aduc la spital mâine.

– Nu uita să alegi ziua. O să aștept.

– Măcar mă asculți?

– Vocea ta este mai nazală decât de obicei.  Apropo, odihnește-te și bea multă apă.

Wasan  ridică mâna la tâmplă și scutură din cap. Închise telefonul disprețuitor, fără să-și ia rămas bun. A fost vina lui că îi luase stetoscopul. Putea simți că vor urma cu siguranță multe lucruri complicate. Această persoană avea de gând să-i întrerupă existența pașnică și liniștită.

Ultima dată când se apropiase cineva de el în mod romantic fusese în perioada când era inspector adjunct. Tipul era comandantul secției de poliție; înfățișarea lui era mediocră. Din cauza grijilor legate de sănătatea mamei sale și de faptul că urma să se mute în orașul natal, Wasan fusese cel care încheiase relația. Bineînțeles, relația dintre Wasan și comandantul poliției nu era cunoscută celorlalți. Păstrase secretul în legătură cu orientarea sa sexuală încă de când își dăduse seama ce-și dorea, chiar înainte de a deveni cadet. Din exterior, era heterosexual. Era foarte dificil pentru ceilalți să-și dea seama că-i plac bărbații.

Trebuie să fii tu unul, ca să recunoști pe altul.

El ghici că doctorul Guntaphat trebuie să fie unul asemenea lui.

După ce încheie conversația, Gunn  zâmbi larg. Îi trimise orele când era liber seara, înainte de a-și pune telefonul pe o masă în dormitor. Își târî la duș trupul extenuat după o lungă perioadă petrecută la ședință. Își scoase cămașa cu mâneci lungi, dezvăluind un corp puternic, format în urma exercițiilor regulate. Gunn se uită în oglindă. Nu credea că arăta prea rău. Ar putea impresiona, mai mult sau mai puțin, un alt bărbat și era destul de sigur că Wasan era interesat de el. De aceea făcuse ceva atât de ciudat cum ar fi să-i ia stetoscopul drept ostatic, ca să aibă șansa de a se întâlni din nou.

După duș, Gunn se duse la birou, își deschise MacBook-ul și citi un articol în limba engleză pe care-l lăsase deschis în browser. Mâine va fi o Conferință a Medicilor de familie. Intenționa să țină o prelegere participanților pe o temă care era de mare interes pentru el și pe care o studia de multă vreme. Își dorea ca și alții să știe punctul lui de vedere. Poate că ceea ce va spune mâine ar putea chiar să se întâmple în viitor.

Eutanasie.

Primul cuvânt care apăru în prezentarea lui Guntaphat atrase atenția tuturor celor din sala de conferințe. În sală erau prezenți medicii interniști, medicii rezidenți de la secția Medicină de familie și trei dintre colegii lui Guntaphat, care erau medici specialiști.

– Știe cineva ce înseamnă acest cuvânt? îi întrebă Guntaphat pe participanți.

–  Apoi, o tânără medic resident ridică mâna.

– Este ucidere din milă, o practică ce ajută pacienții să-și sfârșească viața atunci când aleg ei.

– Mulțumesc. Este încă ilegală în Thailanda. Cu toate acestea, în această perioadă practica ei este legală în unele țări cum ar fi Elveția, Belgia, Olanda, și în unele state din Statele Unite ale Americii.

Guntaphat apăsă un buton pentru a schimba diapozitivul.

– Cui îi aparține mai exact dreptul de a lăsa să trăiască sau de a face să moară? Mulți oameni ar spune că depinde de contextul fiecărui caz.

– Când pacienții sunt pe deplin conștienți, pot alege ei înșiși. Totuși, în cazul pacienților în stare vegetativă, decizia aparține mai ales membrilor familiei. În Thailanda, ceea ce putem face este să respectăm Legea Sănătății Naționale care conferă dreptul la moarte, și care precizează că “o persoană are dreptul să-și exprime dorința referitor la metodele de tratament sau să refuze serviciile de tratament care sunt oferite doar cu scopul de a prelungi stadiul terminal al vieții, de a muri pașnic și de  a-și păstra demnitatea umană’’.  Uciderea din milă nu este menționată explicit în text, și nici oferirea de echipament unui pacient ca să-și pună capăt vieții.”

Pe ecran apăru posterul unui film străin. Protagonistul fusese diagnosticat cu cancer osos care se agravase și el luase decizia de a-și pune capăt vieții în țara care-i permitea practicarea eutanasiei.

– Cuvântul “eutanasie” este alcătuit din două părți: ”bine” și  “moarte”, iar puse împreună înseamnă “moarte bună” sau “moarte liniștită”, care are sens diferit de “suicid asistat” sau să ajuți pe cineva să moară. Prin urmare, răspunsul dumneavoastră s-ar putea să nu se potrivească întru totul definiției cuvântului “eutanasie”. Cred că toată lumea își dorește o moarte bună. Și eu la fel, îmi doresc o moarte liniștită, fără suferință, indiferent prin ce metodă. În calitate de experți, dacă puteți oferi această variantă pacienților și ei acceptă bucuroși, ați vrea să faceți asta?

– Eu tot cred că este crimă, își făcu cunoscută părerea doctorul Anucha.

 Noi toți am învățat ca să ne tratăm pacienții. Chiar dacă cei în stadiul terminal sunt incurabili, tot mai avem conceptul de îngrijire paliativă, datoria de a avea grijă de pacienți și de ai ajuta să treacă în neființă în mod natural cât mai puțin dureros posibil.

Ei bine, principiul îngrijirii paliative este de a te concentra asupra calității vieții, nu-i așa, doctore Anucha?

Gunn se întoarse să discute în contradictoriu cu seniorul său, care era tot medic de familie. Anucha aprobă din cap.

– Deci, le sugerează doctorilor să nu trateze o boală care-i va face pe pacienți să sufere, să-i informeze pe membrii familiilor pacienților și să-i convingă să semneze un formular că refuză tratamentul și că, în schimb își iau pacienții acasă. Un “refuz al tratamentului” cum ar fi de exemplu resuscitarea, ventilatorul sau să nu prescrii medicamente, metode pe care le practicăm, pot fi considerate ucidere indirectă a pacienților noștri? Aceste practici necesită chiar mai mult timp până mor pacienții. Toți se confruntă cu același sfârșit dar, au parte de mai multă suferință decât ceeq ce ar putea face doctorii pentru ei.

Sala de conferințe se cufundă în tăcere.

– Am adus în discuție acest lucru doar ca să vă fac să vă gândiți la asta. Dacă eutanasia ar fi pusă în practică, ar putea fi o alternativă bună. Totuși, mai sunt multe probleme care trebuie discutate. Cea mai importantă este cea legată de religie. A pune capăt vieții cuiva este considerat un păcat în aproape orice religie. Dacă în viitor am putea aplica asta, practicarea eutanasiei ar putea fi extinsă nu doar la pacienții în stadiu terminal, ci și la alți pacienți, sau chiar la cei sănătoși care simt că au văzut destul și vor să-și pună capăt vieții. Aspectul înspăimântător este acela că va fi folosită ca un instrument de a salva bugetul sistemului medical. Ceea ce va urma va fi faptul că eutanasia va fi folosită în mod iresponsabil chiar pe pacienți tratabili. Trebuie să creăm un sistem eficient de a aborda această chestiune.

Guntaphat încheie această prezentare video după vreo oră, și fu foarte mulțumit de ea. Alesese să vorbească despre acest subiect pentru că pur și simplu dorea ca toată lumea să învețe cuvântul “eutanasie”. El nu era nici în favoarea, nici împotriva ei. Lucrând îndeaproape cu pacienți pe moarte, îi suscitase interesul în a ști mai multe despre pacienții cu boli terminale. El urmărise multe articole despre eutanasie timp de mai mulți ani și doar spera să împărtășească aceste informații cu ceilalți.

După ce prezentarea decurse foarte bine, spera să aibă și o “primă întâlnire” plăcută cu căpitanul Wasan.

Locul pe care îl alesese Wasan era un restaurant Isan Hot Pot[4] din centru. Gunn visase să-l ducă pe Wasan la un restaurant de lux din mall, dar el îl alesese pe acesta și Gunn acceptase bucuros. Cei doi stăteau la o masă pe veranda de afară. Erau atât de aproape de stradă încât auzeau traficul foarte clar. Wasan era îmbrăcat normal într-un tricou și pantaloni de trening. Gunn purta încă uniforma, dar își scosese halatul.

– O să mâncăm supă fierbinte pe căldura asta? întrebă Gunn în timp ce se uita la aburii care ieșeau din oala care fierbea.

–  Ar trebui să încerci întâi. Ai să-ți dai seama că ar trebui să venim aici indiferent de vreme.

Wasan scoase niște carne de porc și legume într-un castron.

– Îmi cer scuze dacă mâncarea nu este pe gustul tău.

Gunn zâmbi.

Știam eu.

Wasan îl tachina.

– Când fac vizita la domiciliu unui pacient, mănânc de obicei cu mâna orezul lipicios cu Larb[5] pe care mi-l dau. Am mâncat și pe peluză. Aici este destul de luxos pentru mine.

Wasan își ridică privirea, cu o față inexpresivă înainte de a mânca.

– Vreau să te întreb ceva.

– Ce este?

– Ce fel de doctor ești?

– Ce fel de doctor sunt?

 Gunn mai luă un polonic de supă pentru bărbatul din fața lui.

– Sunt medic de familie, specialist pregătit să ofere asistență de primă necesitate pacienților. Munca mea include nu doar să ofer tratament ci și îngrijire medicală profilactică[6].

Se presupune că sunt primul doctor pe care-l întâlnesc pacienții înainte de a-i trimite la alți specialiști. Avem abilități speciale de comunicare și înțelegere ale pacienților, îi învățăm să aibă grijă de ei înșiși și-i vizităm din când în când. Unii dintre noi s-au înscris în programe suplimentare cum ar fi Medicina Muncii, Geriatrie[7] sau Îngrijire paliativă. 

– Pare o medicină generală diferită de alte specializări.

– Într-adevăr. Din fericire, lucrez la un spital de provincie  așa că putem împărți sarcinile de lucru. Eu sunt responsabil pentru  pacienți cu boli în fază terminale.

– Îți place să lucrezi cu oameni pe moarte?

Gunn începu să remarce abilitățile de interogare ale lui Wasan. Punea întrebări într-un mod tăios, succint, care puteau scoate atât de multe informații de la cel interogat.

– Știu că nu ar trebui să-mi placă moartea, dar ceea ce îmi place este să ofer o moarte bună pacienților mei.

Wasan se încruntă.

– Cuvintele tale sunt foarte periculoase.

– Stai liniștit. Nu eu sunt responsabil pentru moartea pacienților. În final ei vor muri din cauza bolii. Eu doar îi pregătesc pentru asta. O moarte liniștită conține multe componente, cum ar fi să nu mai simtă durerea, să fie împreună cu cei pe care îi iubesc, să se poată conecta la religia sau credințele lor, și într-un loc potrivit. Nu doar asta, dar trebuie să mă descurc și cu suferința membrilor familiei după pierderea lor.

– Acesta este motivul pentru care ai venit atât de des la funeraliile mamei, atunci? Erai îngrijorat că eu și fratele meu vom suferi prea mult?

– Știi foarte bine că acesta nu este singurul motiv, spuse Gunn ridicându-și colțurile gurii.

Wasan urî ceea ce auzi. Se simțea de parcă totul era lăsat în seama lui în așa fel încât el să fie singurul responsabil pentru acțiunile sale și nu putea nega asta. Chiar el fusese cel care îl întrebase deschis dacă nu cumva își imaginase intențiile lui Gunn de a se apropia de el cu scopul unei relații amoroase.

După ce se săturară, Wasan își scoase geanta din piele și căută stetoscopul, motivul pentru care era aici, cinând împreună cu Gunn, apoi îl înmână proprietarului.

– Ia-l și cu asta afacerea noastră s-a încheiat.

Gunn se întinse spre el dar, în loc să ia doar stetoscopul, mâna sa mare o atinse pe cea a lui Wasan.

– Ai planuri în seara asta? Ce zici să bem un pahar la hotel?

Privirea pătrunzătoare îl hipnotiză. Singurul lucru asupra căruia se putea concentra erau ochii aceia plini de patimă. Wasan nu-și dorea să se joace cu focul, dar, uneori flăcările periculoase erau atât de seducătoare încât îi era greu să reziste. Wasan puse în balanță părțile bune și pe cele rele. Nu-și dorea să fie considerat o persoană ușoară. Totuși, când șansa îi bătu la ușă, era greu să refuze.

– Trebuie să mă trezesc devreme. Eu și fratele meu plănuim să dăm de pomană călugărilor pentru răposata mea mamă înainte de a merge la servici, răspunse Wasan într-un final.

–  Poate data viitoare, doctore Guntaphat.

Doctorul ridică din sprâncene de parcă ar fi fost dezamăgit, înainte de a-și pune stetoscopul în geantă..

– Desigur, atunci pe data viitoare….

-Pentru că eu… îi scăpă deodată lui Wasan. … vreau să știu mai multe despre tine. Vreau o relație serioasă cu tine, așa că nu vreau încă să mă culc cu tine. Nu vreau să fiu o relație de o noapte pentru tine. Mă înțelegi?

Gunn rămase uimit de cuvintele lui sincere. Era adevărat că voia să se culce cu Wasan, dar și el își dorea să fie o relație pe termen lung. Se părea că deocamdată trebuia să-i facă pe plac bărbatului din fața lui. Părea rezonabil să se cunoască unul pe celălalt și să facă pași mici.

– Nici eu nu vreau doar corpul tău, căpitane.

Wasan puse niște bani pe o tavă.

– Fac eu cinste de data asta. Data viitoare e rândul tău.

Hotărârea lui îl făcu pe Gunn să simtă că inima îi bătea în piept ca  un ciocan.

– Când va fi data viitoare?

[1] Sirop expectorant

[2] Formulă de adresare către o persoană mai tânără decât interlocutorul

[3] Medicamente folosite pentru rinita alergică

[4] Restaurant tip oală fierbinte

[5] Fel de mâncare specific Laos care conține 4 tipuri de carne și pește

[6] De prevenție

[7] Asistența medicală din îngrijirea acută, cronică, preventivă, de recuperare și terminală a vârstnicilor