– La ce te gândești?
Vocea profundă, baritonală a unui bărbat șopti lângă urechea lui Wasan, urmată de atingerea unor buze și răsuflarea fierbinte pe la spate, pe gâtul acestuia. Mâinile sale lungi și subțiri îl cuprinseră pe Wasan pe la spate și-i mângâiară pielea pe sub tricou. Îi scoase tricoul, dezvăluindu-i abdomenul și pieptul. Simțea atingerea fermă pe sexul lui. Wasan închise ochii, gemând ușor. Acum erau într-o cameră a aceluiași hotel pentru a-și petrece din nou noaptea împreună. Wasan, care stătea distrat pe un scaun lângă fereastră, fu întrerupt de atingerile excitante ale lui Gunn.
– Nu este nevoie să știu gândurile altora. Dar vreau să le știu pe ale tale, spuse Gunn, continuând să-și miște mâinile.
Orice gânduri ar fi avut Wasan în minte, începură să se amestece ca un râu tulbure.
– Vrei să-mi spui ceva?
– Gunn, spuse Wasan prinzându-i mâinile și ținându-le nemișcate.
Voia să-i spună ceva.
– În calitate de doctor, care crezi că ar fi motivul pentru care o mulțime de pacienți aflați în stare critică mor în aceeași perioadă de timp?
Gunn făcu un pas înapoi, îndepărtându-se de Wasan și se așeză pe marginea patului.
– Ar putea fi mai multe motive. Unele tipuri de boli pot fi anticipate. Dacă pacienții se îmbolnăvesc în aceeași perioadă, e posibil să moară cam în același timp, se gândi Gunn.
– Ce altceva? Vremea ar putea să-i afecteze, de asemenea, pe pacienții cu cancer pulmonar sau emfizem, sau pot fi alți factori ambianți ca de exemplu poluarea solului, a apei sau a aerului, care să ducă la decesul pacienților?
Wasan își puse picior peste picior, împletindu-și mâinile în poală și privindu-l pe Gunn cu o expresie greu de citit.
– Dar dacă s-ar întâmpla în zona noastră, cum ai explica?
Gunn zâmbi.
– În prezent, sunt multe lucruri pe care știința nu le poate explica. Nu există precizie de 100% în practica medicală. Așa am învățat. Dacă încerci să obții un răspuns de la un doctor, vei primi doar un “poate”, ”probabil” sau ”mă aștept să”. Depinde de câte cercetări au fost făcute pe acea temă.
– Nu prea mi-ai răspuns la întrebare, spuse Wasan enervat.
– Am vrut doar părerea ta. Nu există corect sau greșit. Asta este o chestiune pe care o discutăm între noi. Nu este nevoie să faci referire la tone de dovezi.
– Aș putea să încerc să adun date pentru a găsi factori care au legătură cu creșterea ratei mortalității. Ar putea să dureze până găsesc răspunsul cel mai bun.
După ce terminară de vorbit, Gunn se ridică în picioare. Apoi își scoase cămașa, dezvăluind un tors musculos. Se apropie de Wasan ca un leu ce se apropie de pradă.
Răspunsul pe care și-l dorea Wasan era încă în aer. Fusese distras de atingerile pline de răsfăț ale altui bărbat. Wasan împinse la o parte toate dubiile și se lăsă purtat de motivul pentru care veniseră în aceeași cameră. Gunn îl ridică pe Wasan și-l împinse, lipindu-l de geamul ferestrei, înainte de a se apleca și a-l devora cu sărutările sale.
Cinci minute mai târziu, stăteau întinși în pat, goi. Hainele erau pe podea, lângă pat.
– Să faci cum ne-am înțeles, ordonă Wasan cu o voce fermă.
– Și dacă nu respect ordinele, o să-mi pui cătușe?
– Poți să încerci dacă vrei să afli ce se va întâmpla după aceea.
– Dar azi am prezervative.
Wasan strânse bărbia bărbatului care se afla deasupra sa.
– Nici într-un milion de ani.
Gunn se hlizi.
– Un milion de ani nu sunt prea departe.
Apucă mâna ce-i ținea bărbia și o țintui pe pat, apoi se aplecă să-l sărute pe bărbatul de sub el. Wasan închise ochii, dând frâu liber plăcerii pe care i-o oferea celălalt bărbat. Buzele lui Gunn se mutară dinspre gura lui Wasan spre bărbie, apoi pe gât, pe piept și continuară să se miște în jos.
………………………………………………………………………………………………….
– Îmi pare foarte rău, căpitane. Eu mă ocup de un caz de agresiune într-un bar și mai trebuie să investighez un accident de mașină mortal într-un alt loc. Este destul de departe.
Wasan oftă auzind zgomotul de fundal în timp ce vorbea locotenentul.
– Azi pare să fie o zi plină. Este în regulă. Mă pot duce singur. Locul faptei nu este departe de birou, oricum.
– Mulțumesc, căpitane Wasan.
Locotenentul de poliție Umnart, ofițerul de serviciu care era în tura de noapte cu Wasan, închise telefonul.
Wasan își mută scaunul de la biroul plin cu dosare ale cazurilor neterminate, înșfăcă tunica de polițist de pe umerașul din spatele lui, ca să o îmbrace peste cămașa de la uniformă. Tocmai primise un raport de la patrula de poliție că avusese loc o intrare prin efracție. Vecinul era cel care văzuse o siluetă care încerca să forțeze fereastra ca să intre în casă. Ofițerii de patrulă au spus că nu l-au găsit pe intrus când au sosit la fața locului, dar au găsit dovezi ale încercării de intrare prin efracție.
Pentru că ceilalți investigatori erau ocupați cu rezolvarea propriilor cazuri și locul faptei nu era departe de secția de poliție, căpitanul Wasan decise să se ducă el însuși acolo. Luă telefonul ca să verifice cât era ceasul. Era 21h20 și spera să vadă mesaje de la Gunn pe LINE, dar acesta nu-l contactase de câteva ore. Wasan nu se gândea la altceva, în afară de faptul că Gunn trebuie să fi ațipit sau că era pe undeva cu treburi.
Gândindu-se la Gunn, mintea-i zbură la ce se întâmplase cu o noapte înainte. Încă putea simți pe piele atingerile bărbatului mai tânăr. Wasan recunoscu faptul că-i plăcea și că tânjea după acea tentație senzuală. Dacă Gunn l-ar invita din nou să-și petreacă noaptea împreună, el nu l-ar refuza. Exista mereu un magnetism care-i aducea împreună. Se simțea orbit și nu înțelegea de unde venea asta. Totuși, asta nu era de ajuns pentru el ca să-și dea inima lui Gunn. Wasan avea nevoie de mai mult timp ca să-l cunoască pe bărbatul acela misterios.
Wasan își alungă îndoielile în legătură cu ce făcea Gunn și-și puse telefonul în buzunar înainte de a pleca grăbit de la birou. Pentru că locul faptei era aproape de secția de poliție, Wasan ajunse în 10 minute. Primul lucru pe care-l văzu fu un ofițer de patrulă care alerga spre el cu o față panicată.
– Ce e?
Wasan avu un sentiment neplăcut după ce-i văzu expresia feței.
– Persoana din casa aceea nu arată prea bine. Tocmai am chemat ambulanța.
– Nu arată prea bine? se încruntă Wasan.
– Vrei să spui, persoana din casa care a fost spartă?
– Da, când am ajuns, nu l-am văzut pe intrus. Fiica proprietarului nici măcar nu știa că cineva intrase prin efracție în casă prin fereastră. Când m-a invitat înăuntru, am văzut pacientul pe pat. La început, el dormea, dar după ce am cercetat semnele de spargere și am vorbit o vreme cu fiica lui, a început să respire greu. Vrei să arunci o privire înăuntru?
Wasan se grăbi spre casă. Primul lucru pe care-l auzi, fu un bocet. Când intră pe ușă și apoi în cameră, văzu femeia care ținea în brațe un bărbat extrem de slab, care stătea întins pe pat, respirând greu. Avea conectată o canulă între nas și tubul de oxigen. Femeia țipă mai tare când îl văzu pe Wasan intrând în cameră, și uitase pe moment că-i fusese spartă casa.
– Poliția a chemat deja ambulanța. Nu vă speriați, o consolă el pe femeie, vorbind în dialect, apoi se grăbi să se uite la pacientul de pe pat.
– Ce s-a întâmplat cu tatăl dumneavoastră?
– Cancer… răspunse ea cu fața înlăcrimată.
– Cancer pulmonar în stadiul final.
Stadiu final.
Acest cuvânt îl făcu pe Wasan să rămână paralizat, de parcă cineva ar fi turnat apă înghețată pe el. Înțepeni. Era atât de țeapăn, încât femeia se întrebă dacă se simțea bine.
Era un polițist foarte bine antrenat. Avea un trup puternic și o minte asemenea. Niciodată nu mai fusese atât de surprins încât să nu știe ce să facă.
Horcăitul din gâtul pacientului îl aduse la realitate pe Wasan. Nu conta dacă acest caz era încă un mister. Bărbatul din fața lui avea nevoie de ajutor acum.
– Tată…tată! țipă femeia când membrele bătrânului începură să zvâcnească incontrolabil.
Wasan știa niște tehnici de resuscitare de la antrenamente de acum multă vreme, așa că se hotărî să întoarcă pacientul pe o parte, ca mucusul să nu ajungă în plămâni. Totuși, tratamentul care trebuia administrat era dincolo de cunoștințele sale. În timp ce așteptau ambulanța, se decise că ar trebui să sune pe cineva care știa ce este de făcut, ca să vadă dacă mai poate face altceva pentru pacient. Wasan se îndepărtă de pat și-și scoase telefonul ca să-l sune imediat pe doctorul Guntaphat.
El și Gunn erau destul de apropiați așa că nu era nevoie să fie prea politicos. Wasan era convins că pe Gunn nu l-ar deranja să-l ajute în miez de noapte.
După ce ascultă multă vreme cum sună telefonul, se simți rănit. Apăsă din nou butonul după ce se opri semnalul. Rezultatul fu același.
Gunn nu răspunse la telefon.
Ofițerul de patrulă îl ținea nemișcat pe bătrân. Se uita în jur, incapabil să facă ceva, la fel ca și Wasan.
– Ce să facem oare? Să-i băgăm ceva în gură?
– Nu! Wasan scoase un sunet iritat pentru că persoana pe care o suna nu răspundea în acest moment critic. Știa că Gunn nu era de gardă în seara asta. Ei bine, trebuiau să stea de vorbă când îl va vedea.
– Când vine ambulanța?
Mai trecu o jumătate de minut și trupul bărbatului începu să nu mai fie la fel de încordat. Fața pacientului era îngrozitor de palidă. Buzele începură să se învinețească.
– Căpitane! Criza a trecut și acum nu mai respiră!
– Rahat! înjură Wasan, punându-și telefonul înapoi în buzunar.
– Resuscitează-l. Acum!
………………………………………………………………………………………………..
Wasan nu știa dacă intrarea prin efracție fără furt avea legătură cu moartea lui Chartchai, pacientul cu cancer pulmonar care avusese o criză și murise la urgențe la spital. Ceea ce putea face, era să recomande o autopsie, pe care fiica decedatului a decis să o ceară, pentru că dorea să afle cauza reală a morții. Dacă nu puteau găsi vreo dovadă care să indice alte cauze ale decesului, în afară de boală, atunci Wasan își putea îndrepta atenția spre alte piste.
Cu toate acestea însă, era evident că acum Wasan era implicat în prea multe cazuri cu pacienți în stadiu terminal. Era prea mult să fie doar o coincidență.
După ce înregistrase cadavrul la spital ca să aștepte un medic patolog să facă autopsia, Wasan se întoarse la secția de poliție la ora 2 a.m., extenuat. Din fericire, nu mai erau alte rapoarte care să-i sporească îngrijorarea.
Se uită cu o privire inexpresivă la teancul de dosare pentru care ar avea nevoie de un milion de ani să le termine, înainte de a se hotărî că nu va trage nici un pui de somn în noaptea aceea. Soarele urma să răsară în câteva ore. Wasan trebuia să se ducă la tribunal în dimineața aceea, apoi urmau două interogatorii. Dacă ațipea, s-ar simți mai somnoros. Așa că, mai bine s-ar duce acasă pe la ora 5 ca să facă o baie.
Wasan se întrebase întotdeauna de ce oare trebuia să fie într-o secție de poliție care trebuie să facă de toate, când toți ceilalți scăpau de astfel de muncă? Era nevoit să aibă cunoștințe juridice mai temeinice decât ceilalți ofițeri. Dar, pentru că în curând va fi inspector, nu mai avea niciun motiv să renunțe acum.
………………………………………………………………………………………………..
– Mi-am scăpat telefonul în canapea. Și pur și simplu nu mi-am dat seama de asta. Era pus pe mute și nu l-am auzit vibrând.
Gunn îl îmbrățișă strâns pe Wasan pe la spate încercând să explice ce se întâmplase.
– Am ațipit pe la ora 9 și m-am trezit în zori. Chiar nu am știut că mă suni. Nu am vrut să-ți ignor apelurile. Iubitule, te rog să nu fii supărat.
– Nu e nimic serios. Doar că, dacă ai fi răspuns la telefon, s-ar putea ca pacientul să fi supraviețuit.
Wasan se desprinse din îmbrățișare. Își scoate tricoul ca să facă un duș.
Știa că, chiar dacă Gunn ar fi răspuns la telefon, oricum șansele ca pacientul să supraviețuiască nu ar fi crescut prea mult. Totuși, nu se putea abține să nu se prefacă supărat, ca să-l facă să se simtă vinovat că îndrăznise să nu răspundă la telefon.
– Vrei să mâncăm ceva? Fac eu cinste.
– Eu nu iau cina.
Wasan văzu privirea lui Gunn rătăcind cu satisfacție pe torsul său sculptat simetric.
– Dacă ți-e foame, du-te singur.
– Ce să fac să nu mai fii supărat?
– Ajută-mă să analizez ultimul incident, și n-o să mai fiu. Nu mai accept răspunsuri vagi ca data trecută.
– Bine, spuse Gunn apropiindu-se și ținându-l de mână pe Wasan.
– Cred că sunt două posibilități. Unu, a murit din cauze naturale. A doua, a murit din cauze nenaturale.
– Ce vrei să spui?
Expresia feței lui Gunn se schimbă. Ochii lui întunecați erau atât de misterioși și posedau un soi de atracție care-l reducea la tăcere pe Wasan, de parcă ar fi fost vrăjit.
– A muri din cauze nenaturale ar putea să însemne că cineva a …. pus capăt intenționat vieții pacientului.
O clipă se așternu o tăcere nefirească. Și Wasan tot la astea se gândea, dar nu avea curajul să o spună cu voce tare.
– Dacă așa s-au întâmplat lucrurile cu adevărat, asta ar fi o cu totul altă poveste.
– Poți să aștepți raportul autopsiei de la ultimul caz. Dacă găsești dovezi care ar putea sugera că acesta este un caz de crimă, ar putea fi de ajuns să te gândești la această teorie. Dacă tot nu găsești nimic, tot ce poți face este să-ți păstrezi îndoielile și să mai aduni dovezi.
– Să zicem că tu ești cel care a făcut-o. Ce ai face?
– Nu m-am gândit niciodată la asta pentru că nu am făcut niciodată așa ceva.
Lui Wasan nu păru să-i placă răspunsul acesta.
– Fiind o persoană care are cunoștințe medicale, trebuie să ai o idee. Imaginează-ți că ai făcut asta din anumite motive. Cum ai face-o?
Gunn se gândi o clipă.
– Aș încerca probabil, să-i dau o supradoză pacientului. Cei mai mulți dintre acești pacienți iau morfină ca să le atenueze durerea. Dacă ar lua o supradoză de morfină, ar avea drept rezultat o criză respiratorie. O altă metodă ar fi injectarea unui medicament care să-i facă să adoarmă, până când li se oprește respirația, cum ar fi un sedativ, sau potasiu, care duce la aritmie.
– Asta înseamnă că cel care ar face asta, ar trebui să fie în sistemul medical.
– Poate fi oricine care știe cum să facă injecții în venă. Sau cel care ar putea comanda o supradoză de morfină, ceea ce este ușor de urmărit din evidențele anterioare.
Gunn se duse la fereastră, privind afară la peisajul în noapte. Hotelul în care se aflau, era situat în inima orașului, așa că străzile erau luminate, deși la ora asta nu erau prea multe mașini pe străzi.
– E greu să ascunzi un caz ca fiind moarte naturală, totuși. Dacă aș fi eu, indiferent de cât de mult aș vrea ca pacienții să aibă o moarte liniștită, n-aș putea face asta. Chiar dacă multe cazuri nu trec printr-o autopsie pentru că membrii familiei decedatului se gândesc totuși că acesta a murit din cauza bolii, nu mi-aș asuma un asemenea risc.
Sper că asta este adevărat, se rugă Wasan în mintea lui.
Spera ca această poveste ciudată să nu aibă nimic de-a face cu Gunn, astfel încât să-și poată petrece timpul liniștit cu acest bărbat. Măcar de data asta nu era vorba de pacientul doctorului Guntaphat. Nu trebuia decât să aștepte raportul autopsiei doctorului Bunnakit, care va confirma dacă era altceva în afară de o moarte naturală din cauza unui cancer aflat în stadiul terminal.
Totuși, toate acestea nu-i vor răspunde la întrebarea de ce era el implicat în atât de multe cazuri de genul acesta.