Eutanasie – Capitolul 20

Era prima zi când venise la serviciu doctorul Guntaphat, medic de familie specialist, cu bursă oferită de spital. Somsak îl chemase pe noul doctor pentru a sta de vorbă și ca să se cunoască. Chipeșul Guntaphat își ridicase ambele mâini pentru a-l saluta pe Somsak. Fiind în vârstă de 29 de ani, doctorul era considerat foarte tânăr. Părea emoționat, cum era și normal să fie, deoarece tocmai sosise într-un loc nou.

– Ia loc, te rog.

Somsak îi făcu semn către scaunul din fața biroului său. Gunn făcu o plecăciune și se așeză pe scaun.

– Azi e prima ta zi. Ai cerințe suplimentare, doctore?

Gunn scutură din cap.

– Deocamdată este de ajuns, dle profesor.

– L-ai întâlnit pe profesorul Anucha?

– Da. Profesorul Anucha mi-a spus să vin aici să vă întâlnesc înainte să mă duc la serviciu la Spitalul Regional, răspunse el.

– Am vrut să te întâmpin și să te întreb câteva lucruri despre viitor.

Somsak luă o carte din sertar și o puse pe birou.

– Acesta este manualul pentru îngrijire paliativă al Spitalului din Chiang Mai. Am auzit că atunci când erai medic rezident, erai interesat de acest domeniu. Ai fost în mai multe vizite de studiu și cercetările tale, care au fost publicate intern, s-au concentrat tot pe îngrijire paliativă.

Noul medic aprobă.

– Da, profesore.

– Vreau asta pentru spitalul nostru, spuse Somsak înmânându-i manualul lui Gunn.

– Până acum, nici un doctor nu a putut rămâne permanent la această secție. Sper, în secret, că vei putea accepta această slujbă.

El încuviință.

– Intenționez să accept slujba la secția de îngrijire paliativă.

Somsak râse încântat.

– Am avut dreptate să-ți ofer bursa. Nu te voi grăbi. Fă schița proiectului pas cu pas. Fă un plan al sistemului mai întâi. Poți să-mi spui dacă ai nevoie de resurse.

Se ridică. Gunn îl urmă și el repede. Somsak întinse mâna și Gunn se grăbi să o strângă.

– Bine ai venit, doctore. Sper să-ți placă să lucrezi aici.

…………………………………………………………………………………………………

Era atras de el precum era atrasă o molie de lumină. Proverbul acesta putea descrie perfect viața lui Wasan în acest moment. După lungile ture duble de noapte, în seara asta Wasan avea șansa să se odihnească până a doua zi. Așa că, se duse repede până acasă la Gunn, ca o molie mică atrasă de o flacără seducătoare, caldă și drăguță.

Făcea exact opusul a ceea ce trebuia să facă. Ignora avertismentele celor din jurul lui. Ignora sfatul inspectorului Aim de a se ține departe de complicații. Nici măcar nu-i păsa de propriile cuvinte când jurase că nu se va întoarce la Gunn până când nu se va rezolva misterul.

Gunn îi deschisese deja poarta. Wasan își parcă motocicleta lângă mașina lui, apoi își scoase pantofii și se îndreptă către bărbatul înalt care stătea în pragul ușii așteptându-l.

– Bine ai venit acasă.

Wasan oftă enervat.

– Nu e casa ta?

– Va fi a noastră, spuse Gunn luându-l de mână pe Wasan și conducându-l înăuntru. Wasan simți cum creierul stătea să-i explodeze.

– Ți-e foame? Ți-am pregătit cina.

– Sunt atât de somnoros și flămând.

Wasan își scoase cămașa din pantaloni și își desfăcu fermoarul, rămânând într-un tricou alb și pantalonii de la uniformă. Gunn luă cămașa lui Wasan și o puse pe scaun.

– Azi te dai peste cap să-mi faci pe plac. Ce dorești?

Gunn îi zâmbi drept răspuns, mutând scaunul ca să se așeze Wasan.

– Te rog, ia loc și așteaptă. Îți aduc mâncarea.

Wasan refuză să aștepte. Se îndreptă către bucătărie ca să vadă ce-i pregătise Gunn. Zări o cratiță cu spaghete pregătite și încă una cu sos de roșii care răspândea un miros de-ți lăsa gura apă.

– Sunt doar un nordic sărac. Nu sunt familiarizat cu mâncarea din vest.

Gunn îi cuprinse talia lui Wasan cu ambele mâini pe la spate. Apoi își lipi buzele de urechea lui Wasan.

– După ce guști, ai să-ți schimbi părerea, inspectore.

Otrăvuri acoperite cu miere.

Wasan își dorea să-l catalogheze pe Gunn ca pe un narcotic. Acest drog îl făcea pe Wasan să se simtă în extaz de parcă era în rai, în ciuda faptului că știa că acesta era îngrozitor și că-i făcea rău.

Wasan continua să se întoarcă la el.

De câte ori nu-l implorase pe Gunn să-l atingă? De câte ori îl lăsase pe celălalt bărbat să-l îmbrățișeze, să-l sărute și să aibă contact fizic plin de semnificație?

Era un cerc vicios din care nu se putea smulge, indiferent cât de mult încerca.

Se trezi în miez de noapte, gol pușcă. Partenerul lui dormea profund lângă el. Wasan dădu pătura deoparte și-și puse picioarele pe podea. Se uită absent la razele lunii care pătrundeau prin fereastră în dormitorul lui Gunn.

Se simțea un om slab.

Nu se putea opune acestei pasiuni, nu putea pune rațiunea mai presus de iubire. Era corect să fie privit cu dispreț sau să-i fie luat cazul.

Probabil că nu putea face prea multe, în afară de a se pregăti pentru cel mai dureros moment din viața lui, care s-ar putea întâmpla într-o zi.

………………………………………………………………………………………………….

Sâmbătă dimineața, care era ziua liberă a lui Gunn și una dintre rarele zile libere ale lui Wasan, apărură în fața casei lui Gunn, cu un mandat de arestare, inspectorul adjunct Bert și locotenentul Gawin. Gunn deschise poarta pentru cei doi ofițeri de  poliție, îmbrăcat într-un tricou și pantaloni de trening. Fu surprins la început, dar era pregătit să coopereze cu ofițerii.

– Mai este cineva acasă? întrebă Bert.

– Da, răspunse Gunn. O clipă păru să nu se simtă confortabil dar apoi spuse.

– Inspectorul Wasan.

Bert și Gawin se uitară unul la celălalt.

Bert, având rang mai mare, se întoarse către Gunn.

– Aș vrea să vă anunț de la început că anchetez cazul agentului de securitate care are legătură cu cel al farmacistului. Ne-am gândit că, de vreme ce ambele incidente au avut loc în aceeași locație, ar putea avea legătură între ele. Așa că inspectorul Wasan mi-a permis să mă ocup de caz.

– Înțeleg. Wasan mi-a spus deja.

Gunn deschise ușa living-ului.

– Vă rog să intrați.

Wasan, care purta un tricou și pantaloni scurți, făcu ochii  mari când coborî scările și văzu că avea doi musafiri îmbrăcați în uniformă. Îl salută pe inspectorul adjunct și apoi se uită spre locotenentul Gawin. Fața lui era plină de întrebări.

Gawin trecu pe lângă Wasan, urcând spre etajul doi, în timp ce Bert începu să investigheze lucrurile din living. Gunn stătea cu mâinile la spate, privindu-l calm pe inspectorul adjunct care se uita la vitrină.

– Wasan, este ceva special în această casă? spuse Bert privindu-l pe Wasan.

– Nimic neobișnuit, doar lucruri de fiecare zi, răspunse Wasan întorcându-se către Gunn care stătea neclintit ca o statuie.

– Asta pentru că inspectorul nu a căutat amănunțit? spuse Bert în timp ce luă fotografia lui Gunn de la deschidere.

– Stau aici doar din când în când. Nu am căutat nimic, schimbă Wasan subiectul.

– Apropos, ați venit aici singur?

– Aș vrea să adun informații eu însumi.

După ce se declară mulțumit de living, se duse către bucătărie. Se așeză în genunchi pentru a verifica fiecare sertar și dulap în parte.

Wasan se duse lângă Gunn.

Acesta îl atinse ușor pe spate pentru a-l încuraja, pentru că Wasan probabil că simțea o oarecare tensiune acum.

– Nu am găsit nimic neobișnuit, inspectore.

Gawin coborî de la etajul doi și merse direct spre Bert, care ajunsese în magazia din curtea din spate, pentru a-i raporta.

După ce trecuse o oră, ambii ofițeri își luară rămas bun de la Gunn și plecară în mașina de poliție parcată în fața casei.

– Sigur au spus tuturor de la secție, spuse Wasan masându-și sprâncenele.

– N-ai făcut nimic rău. Doar ai dormit acasă la iubitul tău.

Gunn îl îmbrățișă pe Wasan, care părea tensionat, pe după umeri înainte de a depune un sărut pe tâmplă drept consolare.

– Nu am făcut nimic greșit așa că nu am de ce să mă tem. Nu trebuie să te îngrijorezi. Azi e ziua ta liberă. Ar trebui să te relaxezi și să nu te îngrijorezi de nimic. Ar trebui să intrăm și să luăm micul dejun.

Wasan și Gunn se întoarseră în bucătărie. Pe masă îi așteptau două castroane de terci și trei feluri de mâncare, înainte de a veni ofițerii de poliție să investigheze. Wasan încercă să-și alunge gândurile din minte și-și îndreptă atenția spre lucrurile pe care proprietarul casei le pregătise cu atenție pentru el.

– Este prima oară când cineva îmi pregătește micul dejun.

– Atunci, ar trebui să-l păstrezi pe acel cineva lângă tine, spuse Gunn în timp ce luă o lingură de orez, o gustă și scutură din cap.

– S-a răcit. N-am știut că va trebui să-l lăsăm atât de mult. O să-l reîncălzesc.

În timp ce Gunn puse orezul înapoi în mașina de gătit pentru a-l încălzi, Wasan care-l privea întrebă.

– Ai vreun plan azi?

– A, da.

Ceva îi veni în minte lui Gunn.

– Am o întâlnire cu o companie farmaceutică în Chiang Mai la orele 18, apoi cina. S-ar putea să ajung acasă pe la apus, dar nu ar trebui să vin mai târziu de ora 20.

– În regulă, în felul ăsta pot calcula când să mă duc acasă.

– Nu trebuie să te duci. Stai aici în noaptea asta. Te poți întoarce înainte de a intra în tură mâine.

Gunn îl ruga din ochi, la fel cum făcuse când îl implorase pe Wasan să stea cu el la miezul nopții.

– O să fii de serviciu și nu o să te văd multe zile. Nu voi putea să te îmbrățișez din nou pentru o vreme. Te rog, mai stai o noapte cu mine, iubitule.

Ura ochii ăștia mari ca de cățeluș și ura că inima lui era moale ca un ghemotoc de vată. Wasan își încrucișă brațele și oftă enervat.

…………………………………………………………………………………………………….

Întreaga lor zi trecu incredibil de repede. Gunn îl duse pe Wasan să ia prânzul  într-un restaurant faimos din centru, urmat de o patiserie cu o atmosferă rurală, apoi merseră la mall și se întoarseră acasă cu o sacoșă plină de alimente proaspete pe care Gunn plănuia să le gătească pentru Wasan înainte de a pleca, astfel încât acestuia să nu-i fie foame cât timp îl așteaptă să vină acasă.

– De fapt, mă pot duce să cumpăr ceva să mănânc singur. Nu trebuie să-ți faci griji, spuse Wasan în timp ce umplea chiuveta cu apă ca să clătească legumele.

– Am gătit și pentru mine. Când mă întorc acasă, voi fi flămând, sunt sigur.

Gunn apăsă butonul mașinii de gătit orez.

– Nu trebuie să ieși noaptea pentru că voi fi îngrijorat.

– Hei, îl stropi Wasan.

– Ar fi mai bine să-ți faci griji pentru tine decât pentru un polițist cu armă așa ca mine.

Wasan nu se putu abține să nu zâmbească când Gunn izbucni în râs. Chiar uitase de stres pentru moment. Se uită la firicelul de apă care-i curgea pe mână până în chiuvetă. Îi veni un gând că, în viața asta, nu vrea nimic altceva decât să-și petreacă timpul liniștit cu acest tip special. Dar gândurile lui erau de-a dreptul nebunești.

Fu o seară liniștită după ce Gunn plecă de acasă. Wasan deveni majordom o perioadă de timp. Alese să-și petreacă timpul liber cu niște dosare nerezolvate  pe care le aduse pe masa din sufragerie. Deschise televizorul și se uită la știri.

Wasan nu se aștepta ca Gunn să vină acasă la timp. După cină Gunn ar trebui să traverseze toată provincia, așa că se aștepta ca acesta să ajungă pe la ora 10.

Dar, când se uită la ceas din nou era ora 11. Wasan văzu pe telefon mesaje pe LINE de la Gunn așa că le citi.

S-ar putea să întârzii. Prietenul meu m-a invitat să mă duc la un bar, nu departe de aici. Nu ne-am văzut de multă vreme.

Wasan, nu mă aștepta. Du-te la culcare.

Iubitule, nu te supăra. O să mă grăbesc să te îmbrățișez.

Wasan se uită la mesajele lui Gunn o vreme. Mintea lui era goală. Chiar dacă era adevărat ce-i spusese Gunn, tot avea îndoieli. Asta dovedea câte griji își făcea pentru Gunn. Nu avea cum să știe unde era Gunn, ce făcea, sau dacă îl mințea.

Totuși, mai înfricoșător era momentul în care va trebui să aleagă ce să facă. Nu voia să fie momentul în care va fi sigur că bărbatul pe care-l iubea îl înșelase dintotdeauna.

Wasan respiră adânc, încercând să nu se gândească la viitorul sumbru. Închise calculatorul și se duse la etajul doi să se odihnească înainte de a se trezi pentru a se confrunta cu o grămadă de lucruri de făcut a doua zi.

…………………………………………………………………………………………………….

– Tua, să fii atentă la reabilitare! îi spuse Tum surorii sale mai mici la telefon, care era în prezent la realibilitare pentru consum de heroină. Tum tocmai fusese informat că sora lui era adeseori necooperantă la terapia de grup.

– Nu ai idee prin câte am trecut ca să nu ajungi la închisoare, așa că nu mă dezamăgi. Nu ne avem decât unul pe celălalt. Trebuie să stai cu mine, bine? Promite-mi că vei face ce trebuie. Ok. Acum este aproape miezul nopții, du-te la culcare. Ne vedem maine.

Tum închise telefonul și se ridică în picioare, punându-și rucsacul pe umăr. Ieși din cabinetul asistentelor, își luă rămas bun de la colegii săi și plecă din salon un pic cam amețit. Tura de după amiază fusese decentă. Pacienții critici erau stabili și nu trebuise să alerge prea mult. Acum era momentul să-și reîncarce bateriile cu un somn bun, să lenevească  în pat până la prânz și apoi să o ducă pe sora lui într-o excursie și să facă fotografii împreună.

După ce intră în cameră rămase o clipă șocat. Lucrurile lui aranjate frumos erau răscolite și împrăștiate pe jos. Ușa șifonierului era larg deschisă iar lenjeria de pat era dată la o parte. Tum se duse către lucrurile de valoare panicat. Totuși, nu lipsea nimic.

– Ce să fac?

Tum se întoarse prudent și decise să dea un telefon. Prima persoană la care s-a gândit a fost un anume polițist, dușmanul său. Tum nu putea apela la alți polițiști pentru că nu le putea explica tot. Dacă l-ar întreba dacă a avut vreun conflict cu cineva, nu le-ar putea spune că a intrat în conflict cu doctorul, al cărui birou l-a răscolit în secret. Probabil că n-ar fi o idee bună.

Ar trebui să contacteze persoana care l-a făcut să trăiască într-o frică vecină cu paranoia până în ziua de azi. Deși Tum îi șterse contactul complet, încă își amintea contul lui Kong de pe LINE. Asta pentru că era cel mai enervant din întreaga lume. Deschise aplicația LINE și scrise Kongchipeșul.

………………………………………………………………………………………………….

Sublocotenentul de poliție Kong își întinse mâinile pentru a se elibera de stres. Parcase în diagonală de poarta casei lui Gunn și stătea acolo de 2 ore.Trecea pe acolo din când în când să-l supravegheze după tură. Era clar că locotenentul Kong nu-l putea urmări pe Gunn 24/7, așa că venea pe aici câteodată să se asigure că acesta nu era conștient că era urmărit. Dacă avea noroc, ar putea fi martorul vreunei dovezi solide care să-l încrimineze pe iubitul lui Wasan chiar sub supravegherea lui.

Acum era 12.10. Încă nu se vedea nici o mișcare în fața casei. Kong credea că va sta aici o vreme și apoi se va duce la magazinul de băuturi pentru a găsi informații pentru alte cazuri de care se ocupa. Scoase telefonul pentru a verifica mesajele depe LINE. Curând apăru pe ecran un mesaj de la persoana de care se aștepta cel mai puțin. Kong făcu ochii mari și deschise repede mesajul.

– Locotenente Kong. Camera mi-a fost răvășită. Poți veni?

– Rahat! înjură Kong înainte de a-i răspunde.

Du-te undeva în siguranță. Vin acolo.

Mă voi duce în salon ca să stau cu prietenul meu.

Kong aruncă telefonul pe locul pasagerului din dreapta și porni motorul. Aprinse farurile și plecă grăbit.

Silueta unui bărbat înalt îmbrăcat cu cămașă și pantaloni negri ieși din umbră din spatele locului unde fusese parcată mașina lui Kong. Urmări cu privirea mașina acestuia până când dispăru după colț. Își puse o șapcă neagră ca să-și ascundă fața, apoi se îndreptă către mașina sa care era parcată pe marginea drumului, departe de aici.