Eutanasie – Capitolul 27

Mayuree se întoarse să verifice semnele vitale ale pacientului pe care îl avea în îngrijire la secția de chirurgie. Erau cinci pacienți în paturi. Unul dintre ei era Guntaphat Akaramaytee, despre care acum vorbea tot orașul. Asistenta de vârstă mijlocie se uită la membrii familiilor pacienților care începeau să vină să-i vadă pe cei dragi la orele de vizită. Unul dintre ei era un ofițer în uniformă. Mayuree știu imediat la ce pat se ducea în vizită.

– Acela este, șopti la urechea lui Mayuree una dintre asistentele tinere.

– Iubitul doctorului Gunn.

– Și de ce ești tu nerăbdătoare? Este o poveste veche. Întoarce-te la muncă, o certă Mayuree, înainte de a se uita la ofițerul care stătea lângă patul numărul 2, în care era întins doctorul Gunn.

Deși avea un zâmbet ciudat, Gunn era pur și simplu încântat, ceea ce îl făcea pe Wasan să-i crească inima de bucurie. Gunn arăta ca naiba, dar era departe de a fi în stare critică,așa cum îi fusese descris.

– Bună, îl salută Wasan pe pacient.

Gunn se încruntă puțin când se mișcă. Acum purta un bandaj la mâna dreaptă și un cateter era conectat pe piept în partea dreaptă. Mai era și o perfuzie și tot soiul de fire pe corp.

– Mă doare …, spuse Gunn cu o voce răgușită, care era adorabilă.

Wasan luă mâna stângă a lui Gunn și o strânse ușor. Din ce aflase Wasan de la asistentă, Gunn se afla în afara pericolului pentru moment. Glonțul lui Somsak îi fisurase omoplatul drept și penetrase partea dreaptă superioară a cavității toracice, ceea ce făcea să iasă aer din corp.

Din fericire, era nevoie doar temporar de cateter. Toate acestea erau considerate răni grave, dar Gunn era destul de puternic și sănătos, așa că încă îi mai putea zâmbi lui Wasan.

– Încă zâmbești?

– Mă bucur să te văd.

În ciuda faptului că nu avea putere, Gunn încercă să-i ia mâna lui Wasan ca să o sărute. Wasan nu se împotrivi.

– Iubitule, ai mâncat?

– Nu încă. Am venit întâi să te văd pe tine și apoi mă voi duce să mănânc ceva.

Își trase un scaun lângă el.

– Vreau să-ți spun că am găsit ceva în telefonul lui Yongyuth care ar fi putut să-i cauzeze moartea.

Scoase telefonul.

– L-ai rugat pe Yongyuth să monitorizeze cea mai apropiată cameră de supraveghere de lângă biroul tău. E posibil să fi văzut asta pe camere cu două zile înainte de ziua când i-ai cerut această favoare. Yongyuth probabil că aștepta să-ți spună, dar a fost prea târziu pentru că Somsak și-a dat seama cumva de asta.

Wasan îi arătă lui Gunn o poză luată de pe cameră, dezvăluind imaginea unui bărbat care trecea prin dreptul ei. Silueta lui semăna cu cea a lui Somsak. Bărbatul ieșea din birou cu un dosar în mână, și Gunn își dădu seama imediat că era dosarul pacientului din biroul lui.

– Nu e de mirare …  asistenta mea de obicei se plânge de dosare.

– Ornanong, nu-i așa?

– Da … Ornanong este asistenta mea. Somsak a reușit să îmi ia lucrurile … și să le lase la locul faptei … fără nici o problemă.

– Și stiloul?

– Sunt sigur … că mi-a dus intenționat stiloul la casa decedatei … și apoi a dus cămașa pătată cu sânge … și a lăsat-o în fața casei mele …

Gunn se opri să respire.

– El cum se simte?

– Glonțul meu i-a trecut prin vasele de sânge din zona stomacului. Somsak a pierdut o mulțime de sânge și este în șoc. Chiar dacă a ieșit din operație. Nu l-am putut interoga pentru că este încă inconștient. Are un tub prin care respiră, e într-un salon separat. Și tu la fel. Nu te pot întreba prea multe lucruri acum pentru că ești grav rănit. Dar când ai să-ți revii, vei avea parte de un interogatoriu serios.

– Cu plăcere, șopti Gunn drept răspuns.

– Între timp, poți să te gândești la un răspuns bun, la niște răspunsuri legate de motivul pentru care ai făcut ce ai făcut.

– Recunosc faptul că am greșit pentru că am făcut investigații de unul singur. Și am eșuat. Directorul Somsak m-a prins asupra faptului. S-a folosit de viața ta ca să mă amenințe.

Gunnn se întinse și atinse obrazul lui Wasan.

– Mă bucur … că ești în siguranță.

– Dar eu nu sunt fericit că ai încasat un glonț pentru mine. Sunt supărat pe tine pentru asta și pentru ce ai făcut pe la spatele meu. Eram atât de supărat încât nici nu mai voiam să vorbesc cu tine. Nu voiam să-ți văd fața. Am crezut că nici n-am să vin aici să te vizitez, ca să te las să te simți vinovat pentru că ai făcut toate acele lucruri și nu m-ai ascultat …

Wasan se uită la Gunn cu o privire obosită.

– Dar n-am putut să fac asta.

– O să mă recompensez față de tine, spuse Gunn uitându-se cu ochii plini de dragoste.

Aceasta era probabil prima dată când Wasan putu să-l vadă pe adevăratul Guntaphat fără acel zid invizibil. Zidul fusese distrus în momentul în care Gunn încasase glonțul fără niciun strop de egoism în locul lui. În acel moment, dacă n-ar fi fost Gunn, persoana care ar fi zăcut aici ar fi fost el sau, s-ar putea să nu fi fost norocos să zacă pe un pat de spital ci într-un coșciug.

Wasan zâmbi. Era un zâmbet pe care oamenii nu-l puteau vedea prea des.

– Aceasta este o condamnare pe viață.

– Întreaga mea viață … este a ta.

Vocea lui Gunn era din ce în ce mai stinsă, dar încerca să-și adune ultimele puteri și să îi spună clar și să rostească clar.

– Te iubesc …

După această declarație veni un moment de liniște.

Wasan se aplecă și respiră profund. Apoi, își ridică privirea și se uită rușinat la bărbatul care tocmai îi declarase iubire.

– Spune-mi asta din nou după ce te faci bine.

– O … Wasan …Gunn închise ochii și mormăi

– … de ce trebuie să fii atât de drăguț? Aș vrea să te duc în pat, să-ți scot hainele și să fac dragoste cu tine chiar acum.

Wasan se uită repede de jur împrejur să verifice dacă cineva auzise cuvintele lui Gunn înainte de a se întoarce spre el cu un mormăit dezaprobator.

– Nu e momentul să te porți ca un pervers!

Deși nu-și puteau atinge decât mâinile, totuși această atingere era mult mai profundă decât tot ce trăiseră până acum.

Wasan putea simți că declarația de dragostea lui Gunn era adevărată.

Rana de glonț din umărul lui Gunn era un semn ce  indica faptul că el era gata să-și sacrifice viața pentru Wasan. În schimb, Wasan îl va răsplăti pe Gunn așa cum va ști el mai bine pentru tot ce a făcut pentru el. Nu va precupeți nici un efort în cazul crimelor făcute de doctorul Somsak pentru a dovedi tuturor că iubitul lui era nevinovat și că tot ce făcuse Gunn era pentru că pur și simplu nu avea altă soluție.

………………………………………………………………………………………….

– Castane coapte? Castane coapte, 5 bucăți la pachet mic, 10 bucăți la pachet mare.

Vocea negustorului îi atrase atenția lui Kong și acesta se întoarse să privească în direcția aceea.

– Chiar trebuie să vinzi aici acum? Hai du-te, să nu-mi aduci ghinion, mormăi Kong și- și așeză gulerul care îl enerva. Negustorul trebuie să fi simțit frustrarea lui Kong, precum și uniforma sa, așa că plecă repede cărând coșul plin cu castane coapte.

Chiar așa…Kong era acum îmbrăcat în uniformă din cauza serviciului. Spera să o surprindă pe persoana pe care o aștepta.

Pe la 4 și jumătate după-amiaza, Tum urma să iasă din clădirea de medicină legală cu niște genți. Totuși la ora amintită, Tum nu-i aruncă nici măcar o privire lui Kong. Continuă să meargă. Își ținea ochii în pământ de parcă nu se cunoșteau unul pe celălalt. Asta îl supără puțin pe Kong.

– Hei! strigă către Tum, făcându-l să tresară și să întoarcă privirea spre Kong.

Ochii mari ai lui Tum se făcură și mai mari din cauza surprizei. Se uită la Kong din cap până în picioare de parcă nu-și putea crede ochilor.

– Locotenente Kong? clipi el.

– Ce, nu-ți amintești de mine? Mă simt rănit.

Ofițerul înalt se apropie de Tum și-i trimise un zâmbet enervant cu care Tum era familiarizat.

– Locotenentul Kong este așa de chipeș! Știu că vrei să spui asta tare, hai, spune.

Tum făcu o față dezgustată.

– Ce narcisist!

Kong izbucni în râs.

Tum recunoscu că, atunci când locotenentul Kong era îmbrăcat în uniformă, cu un trup înalt și musculos pe care se așeza foarte bine uniforma de poliție, nu mai era ca bărbatul care se ascundea în umbră. Părul tuns scurt al lui Kong nu mai era acoperit de șapca neagră pe care o purta de obicei, ceea ce îi dezvăluia fața frumoasă. Mai toți trecătorii se uitau la el. Tum era enervat văzându-i pe oamenii din jurul său. Își dorea mai mult decât orice să stea departe de acest bărbat.

– Deja ai ieșit din tură. Haide să mergem să mâncăm ceva, îl invită Kong cu un ton ce semăna mai degrabă a comandă decât a invitație.

– Am o altă obligație…

– Tum!  

După ce auzi vocea altui bărbat, zâmbetul lui Kong pieri imediat.

Bărbatul îmbrăcat într-un halat scurt de laborator, pe care erau brodate literele M.D. , veni spre Tum cu un zâmbet care putea lumina întreaga lume. Părea un tip cald, bun și generos. Avea pielea deschisă la culoare și curată.

– Scuză-mă, am crezut că o să ies mai repede din operație.

– E în regulă. Tocmai am ieșit din tură și eu.

Tum se întoarse spre locotenentul Kong și spuse:

– Scuză-mă, locotenente Kong!

Doctorul făcu o plecăciune către Kong. Apoi, amândoi se întoarseră și ieșiră din clădire, lăsându-l pe Kong înțepenit, de parcă ar fi fost blestemat. Când își veni în fire, ieși pe ușă plin de indignare. Îi venea să îl certe pe negustorul acela, dar ar fi fost inutil. Nu era vina negustorului că persoana pe care o plăcea el îl ura. Era vina lui că l-a făcut pe Tum să-l urască încă de la început. Mai mult decât atât, impolitețea și duritatea lui n-au adus niciodată un zâmbet pe fața lui Tum. Tot ce primise de la Tum fusese enervare și respingere.

…………………………………………………………………………………..

– Locotenente Kong, de ce ești supărat?

Locotenentul Gawin veni să-și salute colegul care stătea pe o bancă în fața secției de poliție cu o față lungă.

– Chiar dacă aș fi lucrat la dosare toată noaptea, tot n-aș fi arătat așa de rău ca tine.

– Să lucrez la dosare toată noaptea este incomparabil cu a avea inima frântă. Inima mea suferă mai mult decât mâinile tale, spuse Kong bătându-se cu pumnul în piept.

– Nu merit să stea cineva cu mine, locotenente Gawin?

– Vrei să fiu sincer? spuse Gawin lângă el.

– … nu, nu meriți. Nimeni n-o să iasă cu tine la întâlnire.

– Au! se prefăcu Kong, făcând o față îndurerată.

– Dar cred că face parte din farmecul tău că ești așa. Îți place să-i enervezi pe cei din jur, chiar dacă ești un tip deștept și capabil. Din nefericire oamenii te urăsc înainte să te placă. Încearcă să arăți mai multă inteligență și virtute.

Apoi îl strânse de umeri pe Kong.

– Am eșuat de multe ori înainte de ai putea câștiga inima. Dar în cele din urmă am reușit. Știi de ce? Pentru că i-am dovedit că se poate baza pe mine. În ziua în care ea s-a confruntat cu cele mai mari dificultăți din viața ei, am decis că trebuie să fiu acolo pentru ea. Acela a fost punctul de cotitură.

Kong îndepărtă mâna lui Gawin.

– Ești frumos și pe dinăuntru, asta vrei să spui?

– Deci, încă mai flirtez cu asistenta?

– Da, cu aceeași.

– I-am cumpărat ceva de mâncare în timpul turei de noapte. Aceasta e cea mai importantă chestie. Când ea e flămândă, obosită, somnoroasă, deodată primește confort pentru că îi duci mâncare. E simplu dar eficient. Acesta e sfatul din partea unui tip care și-a atins scopul. Amice e la latitudinea ta. Acum trebuie să mă întorc la muncă. Trebuie să interoghez martorul în cazul doctorului Somsak. Pa.

Kong era pe punctul de a-l mai întreba ceva, dar Gawin deja se ridicase în picioare și plecase. Sfatul lui Gawin părea interesant dar asta era în cazul în care curtai niște doamne, ceea ce nu era prea compatibil cu situația lui.

Încă de când era tânăr, Kong nu fusese în nici o relație serioasă. La un moment dat îi plăcuse de cineva, dar n-a știut cum să-l abordeze în afară de faptul că l-a făcut să se enerveze și acesta a plecat. Tum nu era primul tip de care îi plăcea lui Kong, dar era primul tip care l-a făcut să se hotărască să-și depășească teama. Teama de a fi privit cu superioritate când oamenii vor afla că era atras de cineva de același gen.

Trebuia să recunoască faptul că, marele curaj al lui Wasan era sursa lui de inspirație. Inspectorul Wasan l-a făcut să creadă că nu avea de ce să se teamă. Cel mai de temut aspect era să piardă persoana pe care o iubea. Se simțea vinovat că îl se purtase atât de urât cu inspectorul Wasan. Totuși, de data aceasta era posibil să aibă nevoie de ajutorul lui ca să treacă peste acest sentiment îngrozitor.

………………………………………………………………………………………

– Doctorul Somsak lucrează în acest spital de 20 de ani. A obținut poziția de director al spitalului acum 3 ani.

Wasan stătea în fața ecranului afișând informații, portrete, dovezi care se vedeau pe diagramă pentru a fi mai ușor de înțeles. În public erau toți ofițerii responsabili însărcinați cu acest caz.

– A fost căsătorit cu doctorul Kwanhatai. Au împreună o fiică și au divorțat acum 10 ani. În prezent fosta soție și fiică locuiesc într-o altă provincie. După divorț, doctorul Somsak n-a mai avut nicio relație cu femei. Până acum 5 ani când au existat zvonuri că aborda tipi care arătau bine din spital. Prin urmare, oamenii au spus că el ar putea fi homosexual.

– Cine ar putea confirma asta? întrebă inspectorul ajunct.

– Toți cei din spital care lucrează aici de mai mult de 5 ani, răspunse Wasan și continuă.

– După ce doctorul Somsak a devenit directorul spitalului, doctorul Guntaphat, care obținuse o bursă de medic specialist din partea spitalului, s-a întors aici după absolvire să fie medic de familie. Doctorul Somsak l-a însărcinat prompt pe doctorul Guntaphat să aibă grijă de pacienții în stadiu terminal. Apoi, a apărut prima victimă a doctorului Somsak , Khun Pin Lahma.

Wasan ridică un container din plastic ce conținea una dintre dovezi. Era o seringă goală cu o etichetă pe care scria numele pacientei.

– Doctorul Somsak colecționa fiecare seringă folosită pentru a-i ucide pe pacienții în stadiu terminal.

– Care era motivul lui? întrebă Bert.

– Motivul nu este clar. E doar o presupunere. Din ce am adunat până acum, doctoruluiSomsak îi plăcea să controleze viețile celorlalți. Probabil se vedea se considera un soi de eliberator care îi făcea pe oameni să scape de suferință. Următoarea întrebare este următoarea: chiar dacă a fost doctor toată viața lui, de ce a încercat să facă asta abia acum 3 ani? spuse Wasan indicând cu un creion poza lui Gunn.

– Pentru că a fost anul în care a devenit director. Era mai ușor să controleze totul. De asemenea, era prima dată când spitalul recruta un specialist în îngrijire paliativă. Îl putea face pe doctorul Guntaphat țap ispășitor imediat, ori de câte ori făcea vreo greșeală

Toți cei din încăpere amuțiră. Wasan știa ce credeau aceștia.

– Nu-l protejez pe Guntaphat. Spun doar ce am văzut. Dacă e cineva care are altă părere, sunteți bineveniți să contraziceți dovezile pe care le-am aici.

– De ce a trebuit să fie doctorul Guntaphat atât de secretos și să caute dovezi de unul singur fără să spună nimănui? întrebă locotenentul Kong ridicând mâna.

– Mai este o chestiune legată de un pacient de la psihiatrie pe nume Som. El insistă că l-a văzut pe doctorul Guntaphat intrând într-o casă și ucigând pe cineva, nu pe doctorul Somsak, spuse Bert frecându-și gânditor bărbia.

– Dar inspectore, putem să ne bazăm pe un om nebun? Wasan fu surprins să vadă că Kong încerca să-l ajute.

– Să considerăm asta dovada cea mai puțin credibilă și, în plus de asta, dovezile din casa doctorului Somsak sunt destul de clare.

– În legătură cu ceea ce a văzut Som, avem obligația de a face mai multe investigații. Wasan scrise ceva pe tablă. Oricum, din ceea ce am înțeles când l-am vizitat pe Gunn, motivul pentru care el făcea investigații în această chestiune pe cont propriu era pentru că începuse să simtă că cineva îi face o înscenare. Totuși, nu era sigur ce era în spatele acesteia. Așa că a încercat să afle singur și și-a dat seama că era doctorul Somsak. Era cât pe ce să adune dovezile ca să le predea poliției pentru a-și dovedi nevinovăția înainte ca doctorul Somsak să-l prindă. Totuși, doctorul Somsak a aflat de asta înainte ca Gunn să poată face ceva cu dovezile. De asemenea, l-a amenințat pe Gunn că o să ne facă rău și lui și mie, așa că Gunn n-a avut de ales. O să știm detaliile când o să își revină.

Wasan se duse în capătul celălalt al tablei pentru a arăta către poza lui Chanchai, adică Boze.

– Boze a început să lucreze aici acum un an. Colegii lui au confirmat că era homosexual. Contacta un bărbat, dar colegii lui nu știau cine era. Și apoi Boze a fost găsit mort prin spânzurare. Anun, de la  laboratorul de medicină legală, a spus că l-a văzut pe Boze purtându-se suspicios când a adus niște dovezi strânse de la pacientul decedat care a avut un atac de cord în fața mea. Când am aflat că pacientului i se administrase o supradoză până a murit, m-am dus la farmacie ca să aflu mai multe informații de la Boze. El s-a purtat suspicios, și la puțină vreme după aceea am fost atacat și mi s-a injectat aceeași substanță pe care a folosit-o pentru pacient.

Apoi, Wasan arătă către poza doctorului Somsak.

– După ce am examinat telefonul lui Boze pe care l-am găsit în dormitorul doctorului Somsak, le-am găsit și pozele de cuplu. Putem concluziona că ei erau într-o relație și doctorul Somsak ar putea fi cel care l-a ucis pe Boze. Presupun că Boze a fost ucis pentru că Somsak știa că se furișase să mă atace și îi era teamă că Boze ar putea fi arestat și că el ar putea fi implicat în cazurile de crimă.

– Motivul pentru care doctorul l-a ucis pe Yongyuth a fost să-l reducă la tăcere și asta poate fi dedus din bunurile decedatului care au fost găsite în reședința acestuia și din fotografiile din telefonul lui Yongyuth care i-au surprins activitatea. După acel incident, înregistrările de pe camere au fost șterse toate și el a fabricat dovezi false pentru a-i înscena totul lui Guntaphat fiecare crimă pe care a comis -o el, pentru a distrage atenția poliției.

Wasan inspiră adânc.

– Prin urmare, putem deduce că moartea farmacistului Boze și a lui Yongyuth precum și injecțiile letale administrate pacienților terminali, au toate legătură între ele și duc la același bărbat, doctorul Somsak.

…………………………………………………………………………………………………

După ședință, Kong veni în biroul lui Wasan și se așeză în fața lui. Wasan era concentrat asupra unui document pe care îl ținea în mână. Își ridică privirea către musafir, și apoi părut că își amintește ceva.

– Poftim, aceasta este geaca ta, spuse Wasan ridicând o sacoșă din hârtie care era lângă birou și pe care i-o dădu lui Kong.

– Am șters pata de sânge.

– Eram pe punctul de a cere geaca, spuse Kong luând haina din mâna lui Wasan.

– Asta îmi amintește de cazul celebru pe care l-am avut înainte de a te muta tu aici. De crima lui Khun Janejira. Cazul acela a fost un mare mister care ne-a dat tuturor bătăi de cap.

– Am auzit și eu de cazul acela, spuse Wasan uitându-se la Kong care părea că mai are ceva de spus, dar n-avea curaj să o facă.

– N-ai venit aici doar să ceri geaca nu-i așa?

Kong își frecă fața și oftă.

– Vreau părerea ta în legătură cu ceva. Dacă nu te deranjează, te rog ia cina cu mine.

– Mă inviți în oraș la cină? Îți dai seama că deja am un iubit, nu-i așa?

– Știu. Sunt pe deplin conștient de asta, spuse Kong ridicând mâna pentru a-l opri pe Wasan.

– Vreau doar să mă ajuți în legătură cu ceva. Asta-i tot.

– Mâine seară, dacă până atunci termin dosarul, voi fi disponibil.

– În regulă. Atunci amândoi vom fi disponibili, spuse Kong ridicându-se.

-… te rog să vii, da?

– Sigur. Ăă, locotenente, vreau să mă ajuți cu informațiile despre Som. Te rog să mă ajuți să aflu ce s-a întâmplat cu adevărat. Această informație este adevărată? A mai văzut cineva ce a văzut el?

– Da, să trăiți.

Apoi, Kong dispăru în tăcere din birou.

Wasan oftă, gândindu-se la atitudinea prietenească bruscă a lui Kong înainte de a se întoarce la documentele lui. Era o listă cu pacienți decedați ale căror nume erau scrise pe seringile goale găsite în casa lui Somsak. În listă erau date, ore,locații și cauzele deceselor specificate în certificatele de deces.

Totul începuse cu 3 ani în urmă. Tiparul era clar. Ora decesului depindea de momentul în care membrii familiei pacientului și-au găsit rudele moarte. Mai toate avuseseră loc acasă, doar 3 cazuri fuseseră în spital.

Între acestea, mama decedată a lui Wasan, Khun Raweewan, nu apărea pe listă.