AVERTIZMENT : 18+ Nerecomandat persoanelor sensibile.
– Nu trebuie să-ţi faci griji. Nu te voi forţa, pentru că am un mod de a te face să te predai mie, dar numai pentru binele meu.
Nan a spus asta înainte de a scoate un pachet de pastile din buzunar. Mac se uită la el cu ochi tremurători. Nan a scos capsula, înainte de a-l trage de păr, l-a aşezat pe picioare şi cu fața la perete.
– Dă-mi drumul… sau ce ai de gând să faci?… nu… ahh, a țipat Mac în timp ce împingea bărbatul, înainte ca Nan să introducă capsula în crăpătura din spatele lui Mac, care a strâns din dinții de durere când capsula intră în corpul lui.
Nan l-a lăsat pe Mac leşinat pe podea când şi-a dat seama că pastila putea intra dar nu şi ieși.
– Bine, momentan te las în pace.
A spus Nan, înainte de a părăsi camera. Lăsându-l pe Mac singur, panicat şi speriat că i se va întâmpla ceva, în doar 5 minute a simţit căldura în piept, Mac transpira, i-a tremurat propriul canal din spate, inclusiv miezul care începea să se trezească.
– La naiba… a băgat droguri în mine? Mac înjură pe nerăsuflate. Nevoia de a se elibera imediat apare. Pielea albă a început să devină roşie. Miezul îi tremura cu picături de apă cristalină la vârf. Mac a vrut să-şi folosească mâna ca să se ajute, dar nu a putut pentru că era legat de un lanţ.
După cinci minute, Nan s-a întors cu un zâmbet pe buze când a văzut starea lui Mac, leşinat, tremurând, cu ambele picioare strânse.
– Hei, vezi? Acest medicament funcționează foarte repede, a spus Nan. Mac se uită la el cu ochi strălucitori.
– O, dă-mi drumul, te implor, spuse Mac în agonie.
– Nu-ţi face griji, te las să pleci, a spus Nan, înainte de a apăsa camera de înregistrare şi de a merge spre Mac. Mac păru uluit înainte ca Nan să-l ridice. Ambele picioare lui Mac tremurau.
– Dă-mi drumul! spuse Mac, încercând să se eschiveze, dar nu suficient de puternic. Nan ţinu piciorul lui Mac într-o parte.
Ceea ce i-a dat lui Mac un sentiment de uşurare în partea de jos. Zgomotul fermuarului pantalonilor era ca zgomotul durerii care se apropia. Mac simţi o senzație de arsură în piept. Nu ştia dacă ar trebui să-i fie frică acum sau dacă vrea ceea ce îi dă.
– Nu lupta, pentru că dacă te lupți o să doară mai mult, dar dacă îți place violent, o voi face, a spus Nan desfăcânduse ușor la pantaloni, expunându-şi liber penisul. Nan îşi ţinu băiețelul lui fierbinte pentru o clipă pentru a fi pe deplin pregătit de luptă. Mac clătină din cap privindu-l rugător.
– Nu… nu-mi face asta… te rog. Mac neputincios să supravieţuiască.
– Prea târziu, spuse Nan, înainte de a-şi îndrepta penisul spre canalul din spate al lui Mac. Apoi împinge încet înăuntru. Nu purta prezervativ pentru că Nan ştie că Mac este curat și nu are nicio boală.
– Uf… doare… Oprește-te! Mac ţipă, în ciuda faptului că era stimulat de droguri, durerea din canalul din spate oricum nu se simțea bine. Nan strânse din dinți încercând să-şi forţeze scula în corpul lui Mac încetul cu încetul. Poate pentru că corpul lui Mac rezistă. Acest lucru face penetrarea dificilă.
– Ce naiba încerci să faci? Nan blestemă furioas. Dar suficient pentru a şti că propriul lui penis este aproape la jumătatea drumului. Nan ridică celălalt picior al lui Mac în timp ce îl împingea cu spatele de perete, făcându-l să plutească pentru că ambele lui picioare erau ridicate. Ambele brațe au fost rănite de la lanțurile care îl ţineau.
– Ah… doare… scoate-l afară… doare, spuse Mac, clătinând din cap dintr-o parte în alta, când simţea durerea de la o ruptură în canalul posterior, pentru că Nan se forţa să se izbească în el.
– La naiba… e atât de strâns, gemu Nan pe un ton terifiant când simțea forţa de strângere a canalului din spatele lui Mac. Mac şi-a muşcat buza tare, neştiind cum să-şi evacueze durerea.
.. uf… doare… foarte mult, spuse Mac, cu vocea tremurândă. Nu se simţise niciodată atât de slăbit şi îndurerat ca astăzi.
Ui, ui, ui
Nan s-a bătut înăuntru şi a ieşit de îndată ce Mac era epuizat să reziste. Spatele lui Mac zgâriat de pereţii camerei. Zgomotul lanțurilor zdrăngǎnind când Nan îl lovi.
– Oh oh oh. Mac şi-a muşcat buza ca să nu iasă la iveală sunetul jenei. Durerea canalului a continuat. Îl doare şi amorţeşte în același timp, până când capul lui Mac se învârte. Atât de ameţit încât a trebuit să-şi lase capul pe umărul lui Nan.
– Ah… tu, nu lesina…, spuse Nan cu o voce tremurată. Canalul din spate al lui Mac strânge penisul lui Nan. Îl face să realizeze de ce unii dintre prietenii săi fac atât de mult sex cu bărbaţi, inclusiv Day.
– Ugh… la naiba, înjură Nan în timp ce Mac îl muşcă tare de umăr.
– Ah… ah, gemu Mac în timp ce Nan îl lovi atât de tare încât îşi lăsă umărul, strigând de durere. Corpul lui Mac tremura din cauza impactului necruțător al lui Nan.
– Ah… hmm…, gemu Nan încet când era pe punctul de a ejacua. Zgomotul cărnii a răsunat puternic. Mac nu simţea decât durere şi amorțeală. Durerea i-a făcut creierul înceţoşat. Nan se mişcă înăuntru şi inafară, înainte de a se încorda, eliberând apa albă tulbure în canalul de dragoste al lui Mac. Căldura şi usturimea au început imediat. Mac nu putea decât să scoată un strigăt de durere din gât. Apă albă lăptoasă curge în jos amestecată cu roşu sânge înainte de a-şi retrage scula fierbinte şi a elibera ambele picioare ale lui Mac. Dar se ţinu să-l împiedice pe Mac să cadă pe podeaua camerei. Nan întoarse corpul lui Mac spre perete. Apoi a introdus din nou bastonul fierbinte. Mac clătină din cap de durere.
– Destul… uh… destul… doare. Spuse Mac răguşit. Dar lui Nan nu-i păsa şi a continuat să bată înăuntru şi să iasă până când Mac nu a putut suporta durerea. A leşinat înainte ca Nan să termine, apoi l-a lăsat pe Mac să cadă pe podeaua dormitorului.
– La naiba, nu am prea multă răbdare, a spus Nan, înainte de a merge la baie să se spele şi să se îmbrace. Nan s-a dus să preia cheia de la subalternul lui înainte de a elibera lanțurile de la ambele încheieturi şi de la o gleznă. A eliberat doar un picior. Suficient pentru a merge la baie. Nu voia să-l spele pe Mac, care zăcea inconştient pe podeaua dormitorului. Îl lasă asa si își pune camera deoparte inainte de a iesi din camera și de a bloca ușa.
……
Nan s-a trezit dimineață într-o nouă zi. S-a ridicat şi a făcut un duş înainte de a coborî scările casei.
– S-a uitat cineva la el? Nan i-a întrebat pe subalternii săi care erau adunaţi în faţa casei.
– Nu încă, domnule, a răspuns subordonatul lui Nan. Apoi Nan luă cheia cu care subordonații lui trebuiau să deschidă uşa. Mac încă zăcea în acelaşi loc. Nan clătină din cap înainte să închidă camera şi să-l sune pe Day să-i spună toată povestea. Când a terminat de vorbit, s-a dus să se aşeze și să-şi editeze propria lucrare pentru o vreme.
Mac a început să se trezească, a deschis încet ochii şi s-a trezit. Își simți ochii grei şi reci pentru că nu purta haine.
– Oh! ţipă Mac în timp ce se mişca, simţind o durere în spatele coloanei vertebrale. Mac se uită la încheietura lui liberă. Erau doar urme de roşu de la frecarea lanțului care indicau că evenimentele de aseară au fost reale. Mac întinse mâna tremurătoare şi atinse locul din spatele lui, unde acum petele încep să se usuce.
– Ah! strigă Mac, simțind durerea. Gâtul lui Mac era uscat acum şi se uită în jur. S-a ridicat încet. Ambele picioare tremurau atât de tare încât Mac a trebuit să se apuce de un perete pentru a se sprijini şi a ajunge la baie. Mac a trebuit să stea pe toaletă pentru a-şi curăţa corpul cu dificultate. Un geamăt de durere apare de fiecare dată când el atinge canalul lui din spate. S-a spălat cât a putut, Mac şi-a tras pantalonii şi i-a pus fără tragere de inimă. Cămaşa a dispărut pentru că a fost ruptă. Mac avea dureri de cap şi era foarte ameţit. Aşa că s-a întors încet la salteaua din colţul camerei. Sunetul lanțurilor lui de gleznă târâind de pământ. De îndată ce ajunse la saltea, Mac se înfăşoară într-o pătură şi se înghesui de durere. Simţind resentimente pentru ceea ce Day şi Nan i-au făcut.
Sunetul deschiderii uşii îl făcu pe Mac să tresară şi se întoarse cu faţa spre intrare şi îi găsi pe subalternii lui Nan care intră cu o cutie de prânz şi o sticlă de apă. Mac se grăbi să se retragă într-un colț, temându-se că subalternii lui Nan i-ar face ceva.
– Măncă-l, nu vreau să mori în casa asta acum, a spus subalternul lui Nan înainte de a pune deoparte cutia cu orez şi apă, apoi a ieși înapoi. Mac se forţa să bea doar apă înainte de a se întoarce la culcare, gândindu-se când îl vor lăsa să plece. Mac s-a gândit câteva clipe, apoi s-a culcat epuizat.
..
..
..
Nan a intrat în camera mică în care era închis Mac şi a văzut o siluetă zveltă înghesuită sub pătură. Din gâtul lui ieşea un ţipăt, cu corpul tremurând, ceea ce l-a făcut pe Nan să realizeze că cealaltă parte cu siguranță se simte rău, pentru că a aflat de la subordonații săi cărora le plăcea să o primească că o persoană care o făcea sever prima dată va avea o febră.
– Rău şi slab, spuse Nan singur înainte de a privi cutia de prânz neatinsă.
– N-ai mâncat orezul. Ți-e teamă să nu fii otrăvit? Nan s-a plâns înainte de a se întoarce să le ordone subordonaţilor săi să cumpere medicamente, când a primit medicamentul, Nan s-a întors să-l întâlnească din nou pe Mac.
– Trezeşte-te, Mac, îi strigă o voce către Mac cu o lovitură uşoară în spate. Făcându-l pe Mac să deschidă ochii pentru a se trezi imediat pentru că îl durea. Când a văzut cine era, Mac s-a ridicat repede şi s-a aşezat în colțul camerei.
– Ce altceva dorești? întrebă Mac răguşit, simţindu-se ameţit, de parcă ar fi avut febră.
– Mănâncă orez, apoi ia medicamente. Dacă nu vrei să mori în camera mea, a spus Nan cu un pachet de pastile pentru a reduce febra.
– Nu o să-ţi mănânc lucrurile, îl certa Mac. Nan zâmbi uşor înainte de a ridica cutia de prânz şi de a-l trage de picioare pe Mac spre el, făcându-l pe Mac să se întindă pe spate pe saltea. Apoi s-a urcat pe Mac înainte de a-i strânge gura şi a scoate imediat orezul din cutie și să-l hrănească pe Mac.
– Ai… doar… ah. În mod neaşteptat, Mac s-a înecat cu orezul.
– Vrei să mănânci bine sau mă lași să te hrănesc? Alege! Mac îl privi cu o privire îngrijorată.
– O, voi mânca singur, spuse Mac tremurând.
– Asta e, spuse Nan, înainte de a coborî de pe Mac şi a lăsa jos cutia de prânz.
– Mănâncă, spuse el cu o voce profundă. Mac apucă imediat cutia de prânz şi se aşeză să mănânce. Nan s-a dus să se aşeze pe un scaun în colțul camerei cu o brichetă. Ridicându-se, se uită la Mac cu ochi nemişcaţi, făcându-l pe Mac să stea liniştit şi să mănânce. Mac a mâncat fără tragere de inimă din cauza durerii în gât. După ce a luat câteva muşcături, a pus jos cutia de prânz.
– Sunt sătul, nu pot să mănânc, a spus Mac. Apoi Nan a aruncat un pachet de pastile în fața lui Mac.
– Ia-le, spuse Nan din nou, iar Mac luă pastilele şi consumă ceea ce era indicat pe partea laterală a ambalajului, fără a obiecta.
– Hm, ai de gând să-mi dai drumul? Întrebă Mac.
– Încă nu, aştept până când Hia Day îmi spune să te las, spuse Nan pe un ton calm. S-a uitat şi la corpul lui Mac.
– Oy! Cine e acolo? Adu-mi o cămașă! Nan a strigat la subalternul lui. Curând, subordonatul lui Nan a deschis uşa şi i-a adus cămașa. Nan i-a aruncat imediat cămașa lui Mac.
– Pune-o, nu sta aşa, nu sunt aşa de meschin, spuse Nan, când îl văzu pe Mac privindu-l cu ochi de neînţeles. Mac apucă rapid cămaşa şi o îmbrăcă cu mâinile tremurânde.
– Dacă nu vrei să te rănesc mai serios, voi insista până când mă voi lămuri, spuse Nan încet.
– Ce ai de gând să mai lămureşti din nou? Nu este suficient, huh? a întrebat Mac răguşit.
– E destul? spuse Nan, prefăcându-se că devorează trupul lui Mac cu ochii lui. Făcându-i pielea de găină lui Mac, el apucă repede o pătură ca să se acopere. Nan îşi ridică un uşor zâmbet pe buze.
– Hei, ce crezi că o să mai fac cu tine? a întrebat el sarcastic. Făcându-l pe Mac să-l privească furios.
– De fapt, a lua un bărbat nu m-a durut deloc. E şi mai strâmt decât atunci când sunt cu o fată, dar cu tine, dacă n-ar fi de nevoie, n-aş vrea deloc să o fac.
– Deci crezi că vreau să mă iei? Îi spuse Mac furios şi fără tragere de inimă celeilalte persoane care vorbea de parcă l-ar fi insultat.
– Oh, a ţipat Mac în timp ce Nan s-a ridicat şi a călcat pe glezna lui Mac, care era desfăcută, dar el a fost rănit cu o noapte înainte.
– Nu vorbi cu mine, dacă nu vrei să te rănesc, ţineți gura sau dacă vrei prea mult, îi voi lăsa pe subalternii mei să te ajute, a spus din nou Nan înainte de a se îndepărta ieşind din cameră și închizând uşa. Mac se uită la el cu resentimente, dar nu putea face nimic.
..
..
..
Toată ziua, Nan l-a forţat pe Mac să mănânce şi să ia medicamente în camera lui. După ce Mac terminase de mâncat, se întorcea afară.
– Stai, strigă Mac înainte ca Nan să părăsească camera în seara celei de-a doua zile.
– Ce? întrebă el încet, clătinând din cap.
– Vreau să fac un duş şi să mă schimb. Pot să mă schimb, te rog? a întrebat Mac.
– Oh, am uitat că eşti fiul unei regine a frumuseții. Nu e bine, a spus el sarcastic.
– Stai puţin, îl las pe băiat să-ți ia nişte haine. Apoi o să-ți scot lanțul şi te las să te schimbi, a spus Nan înainte de a pleca pentru a le ordona subordonaților săi. Apoi Nan a intrat în propriul său birou de acasă. I-a lăsat pe subalterni să-l vegheze pe Mac.
Subordonatul lui Nan a intrat, a scos lanțul și i-a întins hainele lui Mac. Mac a mers încet spre baie, durerile de spate persistau, dar era mai bine decât în prima zi pentru că Nan îl forța să ia medicamente la fiecare masă. Mac a făcut un duş şi a găsit o cale de a scăpa pentru că nu mai există un lanţ care să-l ţină.
După duş, s-a simţit împrospătat şi plin de energie. Mac deschise uşa băii şi îi găsi pe subalternii lui Nan care deja aşteptau cu lanțul în mână.
– Uh… vreau o sticlă de apă. Dă- mi-o, a spus Mac.
– Păi, stai puțin, să punem mai întâi lanţul. Spuse subalternul lui Nan înainte de a face semn să pună lanțul în jurul gleznei lui Mac. Mac se întoarse să se uite la scaunul pe care lui Nan îi plăcea să stea. Apoi l-a apucat repede şi l-a lovit imediat pe subordonat în mijlocul spatelui.
Subordonatul lui Nan s-a prăbuşit brusc. Mac ieşi în fugă din camera deschisă. Rapid și în căutarea drumului de evacuare.
– Hei, cum ai iesit de aici? a strigat un alt subaltern al lui Nan în timp ce se grăbeau să-l prindă pe Mac.
Mac intră în bucătărie în căutarea unei arme, înainte de a apuca rapid câteva cuțite pentru a ţine unul.
– Nu intra! Altfel o să-ți scot dinții. Pleacă. Mac flutură cuţitul, făcându-i pe subalternii lui Nan să ezite să intre orbeşte. Mac s-a mutat de cealaltă parte pentru a da un pas înapoi şi a-şi permite să iasă din bucătărie, mâna lui Mac tremurând, dar a încercat să reziste. Mac se îndreptă spre sufrageria casei. Subordonații lui Nan au stat în picioare şi au aşteptat. Mac scutură zgomotos cuţitul înainte şi înapoi.
– Ce se întâmplă? întrebă Nan, înainte să-l vadă pe Mac tremurând cu un cuţit în mână.
– Cum s-a întâmplat asta? întrebă Nan, cu o voce sumbră, întorcându-se către subalternii săi.
– L-a lovit pe Win cu un scaun, a spus unul dintre subalternii săi. Apoi Nan s-a apropiat de Mac încet.
– Nu intra! Am de gând să te înjunghi, a spus Mac.
Ochii s-au uitat în jur cu precauție. L-a privit pe Mac cu o privire severă. Acum, persoana din faţa lui nu este diferită de un câine fără stăpân care caută o modalitate de a lupta.
– Ce crezi că îmi poate face un cuţit? Întrebă Nan încet.
Mac se uită la el cu ochi tremurători.
– Vrei sau nu? Voi încerca să plec, spuse Mac din nou. A încercat să scape din casă puţin câte puțin.
Nan se îndreptă încet spre Mac. Mac s-a uitat şi la el, fără a privi în altă parte.
– Nu te apropia! strigă Mac.
– Ow… dă-mi drumul, a țipat Mac în timp ce arunca cuţitul în bărbatul care venise direct să-l prindă. Făcând cuţitul să alunece în jos în stomac, făcându-i cămaşa să se rupă, făcând să curgă sânge din abdomen. Dar Nan îl apucă de încheietura mâinii cu o răsucire tare la spate, până când cuţitul cade pe podea. Nan i-a strâns brațul pe spate, el strângând strâns pe gâtul lui Mac.
– Ţi-am spus să stai nemişcat şi nu vei fi rănit. Nan strânse furios din dinţi.
– Hei, sângerezi, spuse subalternul lui Nan.
– Este prea departe de inimă. Du-te şi adu-mi un colier. Apoi urmează-mă în camera mea acum, îi ordonă Nan înainte de a-l împinge pe Mac înainte. Dar Mac se opri şi se zvârcoli dintr-o parte în alta.
– Nenorocitule, dă-mi drumul! Strigă Mac.
– Dacă nu taci şi nu mergi bine, îţi rup braţul, spuse Nan cu o voce severă. Făcându-l pe Mac să înceteze imediat să se zvârcolească pentru că brațul care era răsucit la spate îl durea. Nan şi Mac au urcat scările până la ultimul etaj al casei înainte ca lacheii lui Nan să-i deschidă ușa. Nan l-a luat pe Mac în camera lui şi l-a împins pe Mac pe canapeaua din colț.
Palmă!
Nan l-a lovit cu pumnii şi l-a pălmuit cu putere peste faţă pe Mac, până când Mac a căzut pe podeaua dormitorului.
-Ugh… lasă-mă să plec, a spus Mac, în timp ce Nan îl apuca de păr şi îl trase, făcându-l pe Mac să își ridice privirea.
Dosul mâinii lui Nan lovi din nou fața lui Mac.
– Ai vrea să mă încerci din nou? Nan a ţipat în faţa lui Mac înainte de a accepta lanțul de la propriii lui slujitori.
– Nu, ce ai de gând să faci? Mac clătină din cap. Nan i-a pus un guler de oţel şi un lanţ care a fost încleştat în jurul gâtului lui Mac înainte de a lega capătul lanțului de piciorul patului său.
– Ai de gând să-l pui aici? A întrebat subordonatul lui Nan.
– Da, voi fi cu ochii pe el.
– Nu-ţi face griji pentru rănile mele, spuse el sec. Apoi subalternii lui Nan au părăsit camera imediat. Nu au îndrăznit să obiecteze pentru că ştiau că era prost dispus. Mac era prăbuşit pe podea lângă canapea.
Nan se apropie de trusa de prim ajutor din dulap, o pune pe pat şi îşi scoate cămaşa.
– Îndrăznești să mă înjunghii. Spuse Nan cu o voce adâncă în timp ce se ridică şi îşi îmbrăca rana.
– Nu poţi să-mi faci asta. Nu sunt un animal! strigă Mac.
– Află singur, spuse Nan sumbru, aruncându-i o privire cu coada ochiului la Mac.
– În această cameră, să nu crezi că poți găsi altă cale de a scăpa. Îţi garantez că dacă încerci să scapi, nu vei mai fi bătut aşa, a amenințat Nan, iar Mac s-a ridicat încet şi s-a aşezat fără tragere de inimă, pe canapea.
– Oh, şi să nu crezi că poți găsi ceva care să mă rănească din nou pentru că dacă mă rănesc din nou din cauza ta, îți garantez că o să te doare de o sută de ori mai rău decât pe mine, a spus Nan, înainte de a lua nişte tifon pentru a acoperi rănile. S-a dus apoi să ia trusa de prim ajutor şi şi-a pus cămaşa înainte de a părăsi camera închizând uṣa. Mac a încercat să-și scoată gulerul de fier de la gât, dar nu a reuşit să scape de el, aşa că s-a prăbuşit încet şi a rămas epuizat pe canapea.
Nan a plecat să îngrijească hipodromul și s-a întors dimineața devreme. De îndată ce a intrat în cameră, l-a văzut pe Mac ghemuit pe canapea. Nan s-a dus să ia o pătură şi a aruncat-o către Mac, făcându-l pe celălalt să tresară şi să se trezească şocat. Mac apucă imediat pătura şi se acoperi în timp ce se uită la Nan care se plimba prin cameră cu ochi fioroși.
– Baia este acolo, poți intra, dar nu face zgomot, spuse Nan.
Mac a tăcut. Nan s-a dus la pat şi s-a întins, indiferent faţă de Mac şi fără teamă că Mac va face ceva. Când Mac se trezeşte, nu se poate întoarce la somn paranoic în legătură cu toate cele întâmplate. Apoi a fost tăcut pentru ceva timp şi a adormit epuizat. A tresărit din nou când a sunat telefonul lui Nan. Nan s-a trezit în tăcere pentru a răspunde la apel, anunţându-l pe Mac că a apelat Day. După ce a încheiat apelul cu Day, s-a întors să se uite la Mac.
– Mâine, Hia Day va veni să vorbească cu tine. Pregăteşte-te bine, a spus Nan în cele din urmă înainte de a se ridica să meargă la baie şi apoi de a le cere oamenilor să aducă orez şi apă pentru Mac în cameră.
..
..
..
– Jos pe scări, spuse Nan la sfârşitul zilei următoare înainte de a merge spre Mac pentru a desface lanțul de la pat, dar nu i-a dat drumul gâtului lui Mac. Nan îl purta pe Mac într-o stare ruptă şi traumatizată, mergând pentru a-i întâlni pe Day şi Brick.
– Day de rahat! Mac strânse din dinţi şi îl certa pe Day. Prefăcându-se că sare când îl văzu ca stă jos.
Dar nu s-a putut mişca aşa cum îşi dorea când lanțul i-a fost tras la gât. Între timp, Day a rămas netulburat.
– Poartă-te frumos Mac, vino şi ia loc, spuse Nan cu o voce adâncă înainte de a-l aduce pe Mac, care se uită la Day cu resentimente şi se aşeză, strângând pumnii. Dar nu îndrăznea să facă nimic.
– Ce mai vrei de la mine? Întrebă Mac pe un ton îndurerat. Nici nu îndrăznea să se uite la Brick pentru că îi era ruşine de starea lui.
– Nu am mare nevoie de tine, Mac. Ştiu că mă urăşti pentru că te-am făcut să te simți aşa. Dar te-am avertizat de multe ori înainte. Ţi-am dat multe şanse. Dar nu poţi gândi singur. Brick este al meu .. E al meu. Este soţia mea. Cine îndrăzneşte să se încurce cu el? L-aş putea face să moară de viu şi nu m-ar deranja, a spus Day pe un ton monoton. Ochi ascuțiți se uitau la Mac, fără a privi niciodată în altă parte. Mac însuşi este mai îngrozit decât de obicei, evitând privirea lui Day.
– Când ai de gând să-mi dai drumul? Întrebă Mac din nou.
– O să-l las pe nenorocitul ăla să te elibereze doar când promiţi că nu te vei mai încurca cu mine sau cu Brick, pentru că, dacă nu promiţi, clipurile video cu tine vor merge şi vor face al naibii de mult profit, a spus Day din nou. Mac se întoarse să-l privească. Nan a rămas nemişcat şi a ascultat. Parcă nu-i pasă prea mult.
– Mac, a strigat Brick la el. Mac încremeni, dar nu îndrăzni să se uite la Brick. Un sentiment de frustrare a crescut adânc în inima lui.
– Nici eu nu vreau să treci prin aşa ceva, dar eu am trecut prin asta. Trebuie să-ți creezi propria poveste, a spus el. Mac se ridică cu buzele roşii. Dar oricum nu-l privea pe Brick.
– Toţi suntem diferiți, îmi pare rău, doare mai mult decât suficient. Am trecut prin lucruri rele ca tine înainte. Înțeleg cum te simți. Dacă încă te iubeşti pe tine însuți, lasă totul în urmă, și totul va fi diferit, bine? spuse din nou Brick. Mac înghiți încet în gât. Înainte de a da din cap.
– Nu am nimic împotriva ta, spuse Mac, acceptându-şi liniştit propria soartă.
– Dacă poți să înţelegi şi să accepți, îl voi lăsa pe nenorocitul ăla să te elibereze, bine? zise Day, iar Mac dădu din cap. Deşi inima lui era furioasă, simțea că nu era în stare să lupte cu oamenii lui Day şi Nan.
– Ei bine, lasă-l oricum să plece acasă. Nu trebuie să faci nimic în privința asta, a spus Day. Nan, care tăcuse tot timpul, dădu din cap.
– Da, domnule, spuse el, înainte de a se uita la Mac.
– Întoarce-te sus acum, spuse Nan. Mac se ridică imediat şi se îndreptă spre scări. Sunetul lanțului pe care l-a eliberat din mână a lovit pământul. Nu-l deranja lanțul lung care se târăşte pe podea, voia doar să scape de ochii lui Day şi Brick. Mac s-a întors la etaj. S-a prăbuşit pe canapea epuizat în timp ce se încuraja că va pleca curând de aici. Mac stătea singur şi uşa dormitorului se deschise.
– O să-mi dai drumul acum, nu? Întrebă Mac.
– Da, a răspuns Nan. Mergând să adune lucruri în cameră.
– Atunci dă-mi drumul. Day nu a vrut să mă lași niciodată, spuse Mac din nou.
Nan se întoarse să se uite la Mac înainte de a se întinde să ţină cheia.
Mac a zâmbit imediat ce a fost eliberat.
