Înainte să mă pierzi- Capitolul 30

 

Josh se trezi în șoapta firavă a păsărilor, un sunet atât de delicat încât părea mai degrabă un vis decât o chemare la realitate. Cu pleoapele grele și umflate de nesomn, își ridică privirea fără grabă, rătăcit pentru o clipă între vis și trezire, incapabil să-și amintească unde se afla.

Camera din jur îi apărea stranie și, totuși, vag familiară, ca o amintire încețoșată. În liniștea aceea suspendată, gândurile i se întoarseră, încet, la ziua precedentă — la fragmente de clipe și la acel parfum dulce, aproape imperceptibil, pe care îl conștientizase abia târziu.

Când își coborî privirea, o descoperire blândă îi tăie răsuflarea: chipul liniștit al lui Chase, sprijinit de pieptul său, ca și cum acolo își găsise, în sfârșit, adăpostul. Omul care susținuse că nu poate dormi fără ajutorul medicamentelor se afla acum cufundat într-un somn atât de adânc, încât nimic din lume nu părea capabil să-l smulgă din el.

Un sentiment ciudat îl cuprinse pe Josh — o împletire de recunoștință și melancolie. Rămase nemișcat, privindu-l îndelung, ca și cum ar fi vrut să imprime acea imagine în memorie pentru totdeauna.

Apoi, cu o tandrețe aproape temătoare, își aplecă fruntea și îi sărută ușor colțurile ochilor. Chase tresări abia perceptibil, sprâncenele i se încruntară pentru o clipă, iar Josh zâmbi în tăcere, ca și cum ar fi asistat la ceva fragil și prețios.

Și-ar fi dorit să rămână acolo, suspendat în acea liniște, să prelungească acel moment la nesfârșit. Dar realitatea nu cunoaște astfel de îngăduințe.

Un geamăt surd i se ridică din piept, înăbușit cu grijă ca să nu-l trezească pe Chase. Cu un oftat abia auzit, se desprinse încet din îmbrățișare, pregătindu-se să plece.

Chase se mișcă ușor în somn, întinzând un braț și agățându-se instinctiv de talia lui, ca și cum ar fi refuzat să-l lase să plece. Josh îl privi o clipă, cu o duioșie dureroasă, apoi îi atinse ușor umărul, aproape ca o mângâiere, și îi desprinse brațul cu grijă.

Îl mai privi o dată.

Erau multe de făcut… înainte ca el să se trezească.

Își ridică încheietura mâinii și o mirosi, se liniști puțin, deoarece nu simți nimic altceva decât feromonii dulci ai lui Chase. Poate pentru că aseară doar adormise ținându-l pe Chase în brațe. Doar că nu puteau continua aventura așa pentru totdeauna.

Deodată, ca o scânteie strecurată din trecut, o amintire uitată îi străfulgeră mintea lui Josh.

„Îți pot face rost de medicamentul potrivit.”

Gândul îl făcu să se ridice încet din pat, cu o grijă aproape ritualică, atent să nu tulbure somnul adânc al lui Chase. În liniștea camerei, își luă telefonul și, după câteva clipe de ezitare, căută un număr vechi, ascuns printre alte amintiri uitate. Degetele îi alunecară pe ecran, iar mesajul fu trimis fără zgomot, ca o confesiune șoptită în întuneric.

Trecuseră ani…

Dacă numărul nu mai era valabil? Dacă firul acela subțire, care îl lega de trecut, se rupsese fără ca el să știe?

Gândul îi străbătu mintea și, odată cu el, un fior rece îi alunecă pe șira spinării.

Pentru o clipă, timpul păru să se oprească.

Apoi, ecranul se lumină.

Iar odată cu răspunsul primit, chipul lui Josh se însenină, ca și cum o povară nevăzută i s-ar fi ridicat de pe umeri.

✤✤✤✤✤✤

-…?

Pe jumătate adormit, Chase întinse mâna, pipăind încet partea goală a patului, ca și cum ar fi căutat o prezență care ar fi trebuit să fie acolo. Când își dădu seama că locul era pustiu, deschise ochii, iar o umbră de neliniște îi traversă chipul.

Rămăsese singur.

Sprâncenele i se încruntară ușor, dar în clipa următoare liniștea fu spartă de murmurul apei — sunetul dușului venind din baia alăturată. Se ridică încet în șezut și, prin ușa de sticlă aburită, zări conturul zvelt al lui Josh, desenat vag de lumină.

Un oftat îi scăpă, ușor, aproape imperceptibil.

-…Huh.

Își frecă ochii, încă îngreunați de somn și rămase o clipă pe gânduri. Să-l aștepte… sau să meargă după el? Ezitarea îi fu însă curmată înainte de a apuca să decidă.

Ușa băii se deschise.

Josh apăru în prag, cu părul încă ud, picurând, și cu un prosop înfășurat lejer în jurul taliei. Privirea lui se opri imediat asupra lui Chase.

– Oh, te-ai trezit?

Se apropie fără grabă, iar în trecere își scutură ușor părul, stropii reci risipindu-se în aer. Se aplecă și îi dărui un sărut scurt, firesc, de parcă acel gest le aparținea dintotdeauna.

– Cum te simți?

-… Bine, răspunse Chase zâmbind și îl sărută.

Încercă să-și bage limba în gura lui Josh și să-și pună brațele în jurul gâtului lui pentru a adânci sărutul, dar înainte de asta, Josh își ridică capul.

– Ridică-te și spală-te. Azi ai programul plin încă de dimineață, nu-i așa?

Era adevărat. Și totuși, Chase se încruntă din nou. Îl deranja graba lui Josh — acea grabă care părea să-l împingă departe, înainte ca el să poată spune sau face ceva.

Când observă privirea insistentă a lui Chase, Josh își desprinse prosopul de pe talie și îl aruncă pe scaun, apoi, ca și cum și-ar fi amintit ceva, adăugă:
– Ah, apropo… astăzi voi fi plecat toată ziua. Trebuie să merg la spital.

Nu va fi aici… toată ziua?

Gândul îl lovi pe Chase cu o neașteptată asprime. O urmă de nemulțumire îi întunecă privirea, dar nu spuse nimic. Încercă să-și adune reacția, să o ascundă.

Josh, între timp, se purta ca și cum nimic nu ar fi fost în neregulă, convins că ar fi inutil — și poate nedrept — ca Chase să-și verse frustrările asupra lui sau asupra altora.

– Am făcut deja programarea, continuă el, așa că nu pot lipsi.

– O să recuperez tura imediat ce mă întorc.

– Bine.

Răspunsul scurt îl opri.

Josh clipi, surprins. Pentru o clipă, se întrebă dacă auzise corect.

Între timp, Chase se ridicase din pat. Își adună hainele împrăștiate prin cameră și, fără să-l privească, spuse:
– N-ar trebui să sari peste tratament. Câte ore vei lipsi?

Josh ezită o clipă, apoi răspunse, calculând:
– Cu tot cu drum… probabil cinci sau șase ore.

– Atunci ia-ți timpul de care ai nevoie.

Chase se mișca prin cameră cu o aparentă nepăsare, de parcă totul era perfect în regulă.

– Serios? întrebă Josh, fără să-și poată ascunde uimirea.

Ceva nu se lega…

Își încrucișă brațele și îl privi atent. Cu puțin timp în urmă, Chase făcuse tot posibilul să-l oprească să-și schimbe programul. Iar acum… îl lăsa să plece fără niciun cuvânt?

– Ce se întâmplă? Nu ar trebui să pleci deja? întrebă Chase, întorcându-se în cele din urmă spre el.

Privirea lui Josh deveni și mai suspicioasă.

– De ce mă lași să plec atât de ușor?

– Ce? răspunse Chase, nedumerit.

Vocea lui Josh coborî, aproape șoptită, dar plină de îndoială:
– E ciudat… îmi ascunzi ceva? De ce mă lași să plec fără să spui nimic?

Chase îl privi pentru o clipă, apoi răspunse simplu:
– Pentru că te duci la spital. Pentru tratament.

Josh clătină ușor din cap, neconvins:
– Tot e ciudat…

Chase se uită la Josh, deoarece acesta nu părea dispus să se retragă ușor, îl apucă de braț și îl trase spre el. Apoi buzele lor se găsiră flămânde.

– … Uh, ooh.

Josh, fără să ezite, își împleti limba cu a lui Chase, îi linse și îi ciuguli buzele, apoi suspină. Respira I se acceleră iar limba și saliva lor se amestecară.

Josh fu împins încet spre perete, iar când buzele lor se despărțiră, amândoi rămaseră fără suflu.

– Atunci, ar trebui să merg la spital data viitoare, iar tu, să amâni filmările pentru azi?

Chase îi aranjă părul lui Josh în timp ce vorbea cu respirația tăiată. Cu cealaltă mână îi apucă fundul ferm al lui Josh. Erecția lui deveni vizibilă prin țesătura subțire. Din nou, buzele lor se găsiră, iar Josh se grăbi să-i răspundă, prelungindu-l.

– Hai s-o facem data viitoare.

Chase zâmbi la cuvintele lui lui Josh. Atunci Josh nu mai putu să-și stăpânească gemetele și îl apucă pe Chase de gât, pentru ca apoi să-și frece buzele de ale lui cu nerăbdare. În acel moment își reveni și, înainte ca sărutul să devină mai profund, ieși din rulotă ca și cum ar fi fugit, fără să se uite înapoi.

Avea senzația amară că poate nu va mai exista o dată viitoare.

Gândul pe care îl avusese pentru o clipă îi dispăru din minte în scurt timp.

✤✤✤✤✤✤

Faptul că doi bărbați stăteau față în față, la o masă dintr-o cafenea în aer liber, era suficient pentru a stârni priviri și presupuneri greșite. Cu atât mai mult când unul dintre ei era Dane.

Josh îl cunoscuse pe Dane Striker în armată — un bărbat imposibil de ignorat, cu părul roșu aprins și ochii de un albastru tăios. Își amintea și acum șocul primei întâlniri, felul în care prezența lui Dane domina fără efort încăperea. Își purta frumusețea cu o nepăsare aproape sfidătoare, iar Josh, chiar și fără să vrea, se trezise privindu-l de mai multe ori.

Dane era greu de citit. Nu părea să aibă oameni apropiați, nici legături care să-l țină ancorat. Între ei se legase o cunoștință ciudată, după ce Josh îl salvase din întâmplare — sau cel puțin așa credea el. În mintea lui Josh, acel moment fusese începutul unei prietenii. În mintea lui Dane… era imposibil de spus.

– Bine.

Dane fu primul care vorbi. Scoase un bilețel și îl puse pe masă, cu o mișcare lipsită de ceremonie.
– Dacă mergi la adresa asta, vei găsi ceva care îți va ascunde mirosul… chiar și atunci când nu ar trebui. Nu știu cât costă.

– Mulțumesc.

Josh aruncă o privire peste adresa notată, apoi împături hârtia și o strecură în buzunar. Privirea îi rămase asupra lui Dane, care deja își scotea o țigară și o așeza pe masă.

– Nu eram sigur că mai folosești același număr.

Dane ridică din umeri, cu un aer iritat:
– E enervant să-l schimb.

Josh zâmbi ușor.

Anii nu-l schimbaseră. Dane era la fel — poate chiar mai impunător. Cu câțiva centimetri mai înalt decât el, cu un corp sculptat de muncă și disciplină, devenise pompier — o alegere neașteptată pentru cineva atât de individualist. Și totuși, nu era greu să ți-l imaginezi aruncându-se în flăcări fără ezitare. Josh nu-l văzuse niciodată temându-se de ceva.

Avea o aură contradictorie — relaxată, dar tensionată în același timp. Așezat lejer pe scaun, sorbind dintr-o sticlă de Dr Pepper, părea mai degrabă un barman sau un bodyguard de club decât un salvator de vieți.

Și, inevitabil, atrăgea atenția.

Chiar în timp ce stăteau acolo, mai multe persoane trecuseră pe lângă ei, prefăcându-se că îl cunosc pe Dane. Una dintre ele, mai îndrăzneață, se apropiase fără rețineri.

– Nu-mi vine să cred… doi bărbați atât de frumoși în același loc. Ce noroc am! Ce-ar fi să veniți la mine? Ne-am distra grozav.

Își încolăci brațele în jurul gâtului lui Dane și îi aruncă lui Josh o privire jucăușă.

Josh zâmbi stânjenit:
– Îmi pare rău…

Refuzul lui fu blând, dar ferm.

Dane, însă, părea amuzat. Se aplecă ușor, apropiindu-se prea mult și murmură:
– Tipul ăsta e plictisitor.

Femeia râse, dar expresia i se schimbă când îl auzi pe Josh rostindu-i numele:
– Dane.

Pentru o clipă, tăcerea se întinse între ei. Privirea lui Dane rămase fixată asupra lui Josh, cu o ușoară încruntare, de parcă ar fi încercat să descifreze ceva.

Josh simți un disconfort ciudat, deși nu făcuse nimic greșit.

După ce femeia plecă, nu înainte ca Dane să-i promită vag că se vor revedea, Josh rupse liniștea:
– Într-o zi o să dai peste cineva care nu o să accepte un „nu”.

Dane își aprinse țigara, zâmbind leneș:
– Amin.

Fumul îi alunecă printre buze, lent, aproape calculat. Între timp, alți trecători se opriseră, flirtaseră, dispăruseră — ca niște umbre trecătoare.

În cele din urmă, Josh își mută privirea și întrebă:
– Încă trăiești din aventuri de o noapte? Nu te-ai gândit vreodată la ceva… mai stabil?

Dane răspunse fără ezitare, cu o voce joasă:
– Nu. Prefer să ajung direct la esență.

Josh izbucni într-un râs scurt, ușor neîncrezător:
– Ai de gând să treci prin toate femeile din California? Sau… nu te limitezi doar la ele?

Dane îl privi direct, fără urmă de jenă:
– Nu ești genul meu. Nici sora ta.

Josh se încruntă, surprins:
– Nu asta întrebam. Și, în plus… de ce o aduci pe ea în discuție?

Gândul de a-l pune pe Dane în preajma surorii sale îi părea, dintr-odată, complet absurd.

Totuși, când Josh îl întrebă de ce, răspunsul lui Dane veni fără ezitare, rece și tăios:
– Sora ta e urâtă.

– Cine spune asta, nenorocitule?!

Replica izbucni din Josh aproape instinctiv. Pumnii i se strânseră pe masă, iar tensiunea din umerii lui trăda cât de puțin îi mai lipsea să sară la bătaie.

Dane îl privi fără să clipească, impasibil:
– Tu ai spus-o.

– Eu pot s-o spun! Dar tu nu ai dreptul!

– De ce?

Întrebarea veni sinceră, aproape absentă, în timp ce trăgea din țigară, de parcă nu înțelegea deloc miza.

Josh strânse din dinți:
– Pentru că eu sunt fratele ei, idiotule. Ce spun eu despre ea e treaba mea. Dacă mai deschizi gura despre Emma, te omor.

– Sigur…

Dane se lăsă pe spate, relaxat, complet neatins de amenințare.
– Deși, dacă mi-o prezinți, o pot evalua obiectiv.

Zâmbetul lui, ascuns în fumul de țigară, era indecent de transparent. Intențiile lui nu aveau nevoie de explicații.

Josh îl privi rece:
– Nu are rost. Nu ești genul ei.

Pentru o clipă, Dane păru cu adevărat surprins. Apoi izbucni într-un râs scurt și scuipă fumul:
– Atunci înseamnă că are probleme cu vederea.

Josh deschise gura să răspundă, dar se opri. Din păcate… nu putea contrazice pe deplin afirmația.

Liniștea se așternu pentru o clipă, până când Dane schimbă subiectul, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat:
– Deci… ce te-a adus aici? Munca?

Josh oftă ușor și îi explică pe scurt — misiunea de a proteja o vedetă, accidentul, felul în care lucrurile scăpaseră de sub control.

– Mi-am dat seama imediat… era aceeași șmecherie ca atunci când mi-au aruncat grenada.

– Când ți-am salvat viața.

Josh zâmbi slab, ca la o amintire care pentru el conta mai mult decât lăsa să se vadă.

Dane nu zâmbi.

– Nu-mi place să rămân dator. Așa că spune-mi direct ce vrei.

– De data asta nu pot rata ocazia…

Privirea lui Dane coborî asupra rănii lui Josh, în timp ce inspira adânc din țigară.
– Cât câștigi? Sari de o sută de mii?

Josh clipi, surprins de schimbarea bruscă:
– Dacă adun tot… poate. Sau mai mult. De ce, te gândești să vii la noi?

Ideea îi apăruse spontan — aveau nevoie de oameni, iar Dane… era mai mult decât capabil.

Dane își îngustă privirea:
– Chiar aveți nevoie de ajutor?

– …

– Nu contează.

Interesul dispăru la fel de repede cum apăruse. Duse din nou țigara la gură, iar Josh își dădu seama, încă o dată, că nu putea spune niciodată dacă glumea sau nu.

În cele din urmă, conversația alunecă spre lucruri obișnuite — povești din armată, accidente, oameni comuni, chiar și pisica lui Dane. Timpul trecu aproape fără să-și dea seama.

Apoi, ca și cum ar fi așteptat momentul potrivit, Dane întrebă:
– Tipul ăla Alpha te place?

Josh ezită. Întrebarea îl luă prin surprindere — și, ciudat, Dane părea mai interesat de asta decât de orice alt subiect.

– Așa aș spune… dar nu știu. Nu mi-am dat seama niciodată. Tu îți dai seama imediat dacă te place cineva?

– Te prefaci că nu știi, pentru că e mai simplu, nu?

-…

– Chiar nu știi?

Vocea lui Dane deveni mai tăioasă:
– Nu te interesa, de asta nu ai observat.

Cuvintele lui loviră exact unde trebuia. Josh oftă adânc.

– O să-l ignor… dar tot e ciudat. Ce naiba am făcut ca să mă placă? Ai vreo idee?

Dane scoase țigara dintre buze, suficient cât să vorbească:
– Feromonii tăi.

Josh rămase nemișcat.
– …Foarte puțini știu că sunt Omega.

– Știu. Și abia se simt. Dar cu medicamentul ăsta… o să dispară complet.

Privirea lui Dane alunecă spre buzunarul lui Josh, unde hârtia mototolită fusese ascunsă.

– Și totuși… voi continua să fiu influențat?

Pentru o clipă, Dane păru că ezită. Apoi răspunse direct:
– Dacă îți place cineva, nu contează ce faci. Tot vei fi influențat.

Cuvintele îi treziră în minte vocea lui Chase.

Josh ridică privirea:
– Crezi că doar un Beta poate iubi cu adevărat?

Dane suflă fumul drept spre el, calm, aproape plictisit:
– Nu.

O pauză.

– În primul rând… ceea ce numiți voi dragoste… e o minciună.

– …
– Nu există așa ceva în lume.

Cuvintele lui Dane rămaseră suspendate în mintea lui Josh, ca un ecou greu de ignorat.

Se întoarse pe platou mai devreme decât fusese planificat. După ce își parcă mașina, porni spre barăci, pașii lui răsunând surd pe alee. Întâlni doar câteva persoane pe drum. În jurul rulotelor și camerelor temporare domnea o liniște neobișnuită.

Își aruncă o privire asupra ceasului.

Încă filmează?

Continuă să meargă, absorbit în gânduri, până când zări în depărtare un grup de oameni adunați. Liniștea de mai devreme căpătă brusc sens — filmarea era în plină desfășurare.

Încercă să treacă discret, fără să deranjeze, dar ceva nu se lega.

Încruntându-se ușor, îl observă pe Mark apropiindu-se.

– Oh, ai ajuns. Ce ți-a spus doctorul?

– Nimic nou. Doar că mă simt mai bine…

Răspunsul veni scurt, iar privirea lui Josh alunecă instinctiv spre mulțime.

– Încă nu au terminat?

– Nu. Azi durează mai mult decât de obicei…

Josh dădu din cap, dar senzația ciudată nu dispăru.

– Ce scenă filmează? Atmosfera e… diferită.

Mark zâmbi — un zâmbet straniu, aproape complice.

– O să vezi. Scena lui C de azi… merită. O să înțelegi când o vezi. M-a făcut să-mi amintesc de vremurile de demult.

Zâmbetul lui nu făcea decât să amplifice neliniștea.

Ce naiba se întâmplă?

Un gând îi trecu fulgerător prin minte — o scenă de sărut? Sau mai mult?
Apoi își aminti reacția lui Chase din acea dimineață.

Poate fusese jenat. Poate nu voia ca el să vadă.

Dar… Chase nu ar filma așa ceva. Nu-i așa?

Își aminti că nu se dezbrăcase niciodată complet într-un film. Cel mult, câteva scene sugestive, dar niciodată mai departe.

Și totuși…

Dacă de data asta acceptase?

Gândul îl făcu să se încrunte. Oricât ar fi fost plătit, Chase nu ar fi acceptat ușor. Nu era genul.

Speculațiile se învârteau în mintea lui fără răspuns.

Singura soluție era să vadă cu ochii lui.

Cu o neliniște crescândă, se apropie de platou.

Pe măsură ce înainta, tensiunea devenea palpabilă. Aerul părea încordat, iar liniștea atât de profundă încât nici respirațiile nu se mai auzeau.

Josh se opri o clipă, apoi își ținu respirația și se strecură în spatele mulțimii.

Privi.

…Ce?

Înclină ușor capul.

Actorii erau complet absorbiți de scenă.

O recunoscu pe Naomi, așezată la o masă de ceai, vorbind având o expresie apăsată. În fața ei se afla protagonistul, iar lângă el — o altă actriță, probabil Becky, mereu cufundată în rolul ei.

Dar…Chase nu era acolo.

Unde e?

Privirea îi alunecă neliniștită peste scenă.

Atunci îl simți. Un parfum slab, dar inconfundabil. Feromonii lui Chase.

Deși era înconjurat de oameni, Josh îi recunoscu imediat prezența. Legătura aceea invizibilă îl ghida fără greș.

Își întoarse capul brusc, căutându-l.

Unde e…? Îi simt mirosul.

Frustrarea îi creștea, când, deodată, Naomi se ridică. Femeia din fața ei își întoarse capul… iar în acel moment…

Josh îl văzu.

Chase intră în cadru.

Purta o perucă lungă, blondă, ce-i cădea peste umeri ca o cascadă de lumină. Buzele îi erau colorate într-un roșu intens, obrajii ușor îmbujorați, iar ochii subtil conturați. Nu avea nevoie de gene false — cele naturale erau deja prea perfecte.

Trăsăturile lui, delicate și armonioase, păreau desprinse dintr-o altă lume.

Un chip imposibil de ignorat. Chiar și într-un loc plin de frumuseți, ca Hollywoodul, apariția lui opri respirația tuturor.

Nimeni nu se mișca. Nimeni nu îndrăznea să rupă momentul.

Când Chase își ridică privirea spre Naomi, cu o tandrețe aproape dureroasă, un murmur străbătu mulțimea.

– De ce l-au pus pe Miller să joace așa? Nimeni nu o mai vede pe Naomi acum…

– E o scenă cerută de autor. E în contract.

– Are un rol important în poveste…

Vocile se estompau. Pentru Josh, exista doar el. Chase.

În acel moment, Chase își deschise geanta și scoase o țigară. O duse la buze, iar contrastul dintre albul țigării și roșul intens al buzelor era… tulburător.

O imagine care părea să ardă. Pentru o clipă, întreaga lume păru să se oprească.

Nu era o femeie, era Chase Miller. În clipa aceea, fantezia se spulberă complet.

Chase, care era pe punctul de a-și aprinde țigara, se opri brusc când auzi semnalul „Tăiați”. În același timp, Josh îl observă din mijlocul mulțimii. Țigara îi scăpă din gură lui Chase, iar el rămase împietrit. Totul se termină acolo. Ochii i se agitară neliniștiți, iar imaginea lui „Dr. Flame în ținută feminină” se transformă instant în realitatea lui Chase îmbrăcat în haine de femeie.

Regizorul strigă furios:

– Tăiați!

✤✤✤✤✤✤

– De ce ai venit acum? izbucni regizorul.

Fără să țină cont de vocea acestuia, Chase îl trase pe Josh deoparte, căutând un loc ferit unde să poată vorbi. Era încă machiat, iar faptul că un bărbat mult mai înalt, chiar și cu tocuri joase, îi stătea în față îl făcea să atragă și mai mult atenția.

Josh îl privi ușor în sus, simțind cât de ciudată era situația.

– Consultația s-a terminat mai devreme decât mă așteptam, spuse el.

– Of, Doamne! Ai zis că îți ia câteva ore să ajungi. De ce ai venit pe platou? explodă Chase, lovind nervos un perete.

Josh, în schimb, îl privea aproape fascinat. Își aminti deodată vorbele lui Mark: „Îmi amintește de vremurile de demult.” Avea dreptate.

În mintea lui Josh apăru o melodie veche, uitată.

Se uită la Chase și începu:

– ,,Dulce, dulce, este ciocolata …”

– Ajunge! răcni Chase, acoperindu-i rapid gura cu mâna.

Josh, văzându-l atât de agitat și cu fața înroșită, nu se putu abține și râse. Apoi, într-un gest jucăuș, îi atinse palma cu limba, iar Chase se retrase speriat.

– Nu!

Privind reacția lui, Josh înțelese puțin de ce Grayson își bătea joc de el ori de câte ori avea ocazia. Cu cineva atât de ușor de provocat, nu era surprinzător.

– Mi-a plăcut reclama aceea, spuse Josh.

– Nici să nu te gândești să mai spui asta.

– Chiar am crezut că ești femeie.

– Nu vreau să mai aud!

– A fost prima mea iubire, continuă Josh.

Chase se opri pentru o clipă.

– … Ce?

Dar Josh, fără să observe reacția lui, continua să-și amintească:

– Erai atât de drăguț… încă îmi amintesc reclama aia cu „Sweet Moon Com…”

– Stai! l-a întrerupt Chase brusc.

– Ce s-a întâmplat cu prima ta iubire?

– Ce să se întâmple? Nici măcar nu l-am cunoscut. Și mai târziu am aflat că era…

Josh se opri când întâlni privirea lui Chase.

Chase zâmbi ușor, strâmb.

– Cântai? Asta era pe vremea pubertății tale, nu?

Josh dădu repede din cap.

– Nu, eram mai mic.

– Totuși… trebuie să fi avut vârsta la care începi să visezi, spuse Chase, ironic.

– Ce?

Chase îl privi direct, cu un ton calm și ușor provocator:

– Visătorule. Nu înțelegi? Ai spus că eram prima ta iubire. Pari genul care ar visa… despre mine.

– Eu… nu, încercă Josh să nege.

– Spune-mi. Cum am ieșit din visul tău? M-ai sărutat? Sau ceva mai rău?

– Eh? Eu eram un copil, iar tu erai mai tânăr decât mine! Nu pângări amintirea primei mele iubiri.

– Atunci…strigă rușinat, iar Chase zâmbi într-un mod ciudat.

– Poți s-o pângărești acum?

Oh, Doamne. Credeam că nu mă putea prinde, dar era prea târziu. Înainte să-și

dea seama, chipul lui Chase, care se afla la câțiva centimetri de al lui, îl lăsă hipnotizat. Aroma dulce a feromonilor îi învăluia seducându-l. Partea de jos i se ridică și fundul i se umezi.

Imaginându-și ce urma să se întâmple, Josh nu-și putu controla bătăile inimii.

-…!

Când îi atinse în sfârșit gura, Josh nu mai respiră. Limba lui Chase îl atinse înaintea buzelor. Se întrebă dacă îi putea simți cât de tare-I ardea corpul. Limba lui Chase intră în gura lui Josh mângâind-o pe-a sa, apoi buzele lor se lipiră.

– Uh, um…un geamăt ieși din gura lui Josh, în timp ce Chase își freca ușor limba de gura lui caldă și umedă.

Curând îl îmbrățișă, iar Josh îl îmbrățișă și el, cele două corpuri unindu-se.

Înainte să-și dea seama, sărutul se adânci, saliva lor se amestecă și suspină profund.

Josh își coborî mâna, o puse sub talia lui Chase și îi mângâie fundul.

Apoi șopti, profitând de o pauză între săruturi.

– Ce porți pe sub haine? Chiloți de damă?

Chase îl privi cu ochii mijiți. Respirația i se tulbură treptat, devenind neregulată, până când îi atinse ușor buzele.

– Tu ce crezi? întrebă Chase șoptind.

Josh nu putu răspunde. Își apropie de Chase partea inferioară care i se întărise imediat. Cu un zâmbet subțire, Chase spuse încet mușcând buza inferioară a lui Josh.

– N-ai decât să verifici singur.

– Ah… Josh, fără să-și dea seama a scos un strigăt.

Niciodată nu își imaginase că acest bărbat ar face o astfel de provocare, dar efectul era pe măsură. Simțind că este copleșit de emoție, Josh răsuflă zgomotos.

Când buzele lor se întâlniră din nou, Josh atinse corpul lui Chase, punându-și mâinile pe taliei rochiei lungi și își mișcă degetele pentru a-i ridica fusta.

Din păcate, fusta era prea lungă pentru înălțimea lui Chase. Josh gemu iritat dar când văzu că el îl privea cu fața îmbujorată, toată iritarea și furia lui dispărură într-o clipă.

Sărutându-l din nou buzele, în cele din urmă apucă marginea fustei și i-o ridică pentru a-i vedea lenjeria intimă.

– Domnule Miller! Domnule Miller! Unde sunteți? Vă caută regizorul!

– La naiba…

Josh era deja tensionat, iar strigătele îl făcură să tresară. Chase își întoarse capul în direcția vocilor, apoi îi aruncă lui Josh un zâmbet ușor amar.

Josh privi pentru o clipă mâna pe care Chase o ridicase, apoi făcu un pas înapoi.

Trebuia să-l lase să plece.

– O s-o porți și diseară, nu? spuse el, aruncând o privire sugestivă spre fusta lui Chase.
– Atunci du-te.

Chase zâmbi cu un aer jucăuș.

– Bine.

Josh se aștepta să plece fără să mai privească înapoi, dar după câțiva pași, Chase se opri și se întoarse brusc.

– Și dacă nu aș purta nimic pe dedesubt?

De data asta, Josh rămase complet fără cuvinte. Văzând reacția lui, Chase zâmbi scurt, mulțumit de efect, apoi se întoarse și plecă.

Vocile care îl chemau se stinseră treptat în depărtare.

Josh clipi în gol pentru o clipă. Trebuia să plece de acolo, dar partea de jos a corpului său încă nu se liniștise. În plus, ultimele cuvinte ale lui Chase avură efectul unei bombe nucleare în interiorul lui Josh.

În cele din urmă, Josh înjură de câteva ori, apoi își scoase penisul din uniformă și se masturbă rapid.

Își promise că nu-l va lăsa pe Chase să plece în acea noapte.

Când crezu că filmările se încheiaseră, Josh ieși din platou. Urma să păzească rulota lui Chase până dimineață.

Îngrijorările i se mai risipiseră după ce luase medicamentul cumpărat din locul recomandat de Dane. Totuși, o agitație ciudată încă îi rămânea în corp.

„La naiba… sunt prea excitat,” își spuse în gând.

Se simțea ușor stânjenit că mintea îi tot fugea la scenarii legate de Chase și de timpul petrecut în rulotă, așa că încercă să se adune. Se întinse rapid, ridicând brațele și inspirând adânc. Aerul rece al serii îi umplu plămânii.

– Hu…

După o respirație profundă, își puse corpul în mișcare, rotindu-și gâtul pentru a-și relaxa tensiunea. Schimbul de tură se apropia.

Așa cum se aștepta, încă mai erau oameni care se mișcau în jur, venind și plecând în liniște, de parcă filmările nu se terminaseră complet. Când recunoscu câteva fețe, le salută scurt din mers.

Treptat, agitația se risipi. Oamenii dispărură unul câte unul, iar liniștea pădurii începu să se aștearnă în jurul lui.

Nu mai avea mult până la rulotei lui Chase.

Chase mă va aștepta.

Când își trecu mâna prin păr, ușor stânjenit, Josh simți brusc prezența cuiva. Inspiră adânc și se relaxă imediat.

– Isaac.

– Josh…

Privirile li se întâlniră pentru o clipă, apoi se lăsă o tăcere apăsătoare. Ultima interacțiune dintre ei era ceva ce Josh nu voia să-și amintească acum. Nu avea de gând să deschidă subiectul. Până atunci reușise să-l evite, dar acum, fiind în aceeași tură, confruntarea devenise inevitabilă.

Hotărât să rupă tăcerea, Josh abordă un ton cât mai neutru:

– Sunt aici pentru că intru în tură. Tu ești de serviciu azi?

Isaac dădu scurt din cap. Răspunsul ar fi putut încheia conversația, iar Josh era gata să plece, dorind doar să se îndepărteze cât mai repede.

Dar Isaac nu părea dispus să lase lucrurile așa.

– Chiar îmi place de tine. Vorbesc serios.

Josh încremeni. Se gândi să schimbe subiectul, dar nu avea unde să fugă de asta. Se opri și se întoarse spre el.

Isaac îl privea cu o expresie sinceră, apoi făcu câțiva pași mai aproape.

– Îmi place de tine de ceva timp. Nu voiam să afli în felul ăsta… Aveam de gând să-ți spun când ar fi fost momentul potrivit. Nu știam că Seth știe.

Își mușcă buza, vizibil frustrat. Era clar că nu așa își imaginase mărturisirea.

Josh îl privi câteva clipe în tăcere, apoi vorbi direct:

– Nu există nicio șansă să fie ceva între noi, Isaac.

Cuvintele îl loviră imediat. Fața lui Isaac păli, dar Josh continuă, fără să lase loc de interpretări:

– Știi că îl am pe Pete. Și nu m-am gândit niciodată la tine în felul ăsta.

Isaac își strânse maxilarul, dar nu dădu înapoi.

– Știu… Eu sunt Alpha, tu ești Beta. Știu că nu putem avea un copil împreună. Dar asta nu contează.

Vocea lui deveni mai hotărâtă:

– Aș putea să te schimb… dar dacă nu vrei, e în regulă. O să-mi placi oricum, chiar dacă rămâi Beta. Îl putem crește pe Pete împreună. Sunt sigur că pot avea grijă de el ca de propriul meu fiu.

Isaac își construise deja, în mintea lui, un viitor întreg alături de Josh.

Josh era uimit, dar, într-un fel, știa că Isaac vorbea cât se poate de serios.

– Chiar dacă nu-l creștem împreună, Pete are deja doi părinți, spuse Josh, corectându-se imediat.

– Adică… mama lui Pete.

– N-ai mai văzut-o de mult timp.

– Am ținut legătura cu ea. Se va întoarce curând, răspunse Josh grăbit.

– Nu vreau să locuiesc cu nimeni altcineva decât cu ea. Așa că… hai să lăsăm lucrurile așa cum sunt.

În clipa aceea, imaginea lui Chase îi trecu prin minte și, fără motiv clar, se simți stânjenit.

Isaac nu părea dispus să renunțe.

– De ce ar trebui să renunț la tine doar pentru că tu nu mă accepți?

Josh clipi surprins. Isaac continuă, direct și fără ocolișuri:

– Sentimentele sunt ale mele. Nu o să te evit doar pentru că îmi placi. N-ai fi aflat niciodată dacă Seth nu ți-ar fi spus sau dacă eu nu ți-aș fi spus acum.

Josh inspiră adânc și răspunse calm:

– Oricum… acum știi ce gândesc. Nu ar trebui să te agăți de mine.

-…

– Îți spun din nou: nu vreau să locuiesc cu nimeni altcineva decât cu mama lui Pete. Și, în plus, pentru mine ești doar un coleg. Nu te-am văzut niciodată altfel.

– …dar nu știm ce se poate întâmpla în viitor, așa că nu voi renunța.

– Isaac…

– Tot ce trebuie să faci e să nu-ți faci griji. Nu o să te presez.

Deși cuvintele lui erau liniștitoare, tonul trăda încăpățânarea. Refuzul clar al lui Josh părea să-i fi întărit și mai mult hotărârea.

Josh oftă și clătină ușor din cap.

– Îți spun doar să nu-ți pierzi timpul cu mine.

– Nu e treaba ta ce fac cu viața mea.

Cu cât vorbea mai mult, cu atât vocea lui Isaac devenea mai încăpățânată.

Josh nu mai avea nimic de adăugat. În cele din urmă, ridică mâinile într-un gest de renunțare și porni mai departe.

Din spate, Isaac strigă:

– Nu ignora sentimentele mele așa! M-am gândit mult… și nu voi renunța!

Josh nu se opri și nici nu se întoarse.

După un timp, ajunse în fața rulotei. Se opri brusc. Ușa era deschisă.

Pentru o clipă, se gândi să-l cheme pe Isaac și să-l întrebe ce se întâmplase, dar renunță imediat. Nu voia să mai aibă nicio discuție cu el acum.

Mai bine verifica singur.

Intră cu grijă, închizând ușa în urma lui, și începu să înainteze încet. Înăuntru era liniște. Nu părea să fie nimeni.

Sau poate cineva se ascundea.

Gândul îl făcu să se încordeze instantaneu. Scrisorile de amenințare primite de Chase și zvonurile despre posibile atacuri nu erau de ignorat. Doar ideea unei arme îndreptate spre el îi trimise un fior rece pe șira spinării.

Își controlă respirația și înaintă atent, verificând fiecare colț. Cu fiecare pas, tensiunea creștea.

În cele din urmă, ajunse la ultima încăpere. Se opri în prag și inspiră adânc.

Ușa era deja deschisă.

Intră fără zgomot. Patul era gol.

Fără să scoată vreun sunet, Josh aruncă rapid o privire în jur.

Nu părea să fie nimeni.

– Chase… șopti el abia auzit.

În clipa următoare, cineva îl apucă din spate.

Surprins, Josh își ținu respirația și ridică brusc cotul, pregătit să lovească și să se elibereze — dar se opri în ultima fracțiune de secundă.

– Chase! La naiba…!

Când îi văzu fața, un val de ușurare îl lovi, amestecat imediat cu iritare.

Josh îl privi furios și izbucni:

– Nu face asta, chiar vrei să mori? Dacă aș fi avut o armă…

– Îmi pare rău.

Chase, care spuse asta cu o expresie care nu trăda niciun regret, își fixă privirea pe buzele lui Josh. Îi mângâie cu pricepe gura și îi linse saliva de pe buze. În final, Josh se gândi că are noroc.

– Ai grijă data viitoare…!

Asta fu tot ce apucă Josh să spună înainte ca buzele lor să se unească. Zâmbind, Chase îl sărută. După ce se opriră Josh întrebă.

– De ce ești dezbrăcat?

– Pentru că te așteptam.

Cu un ton trist, Josh întrebă.

– Atunci, ce s-a întâmplat cu lenjeria ta intimă?

– Nu-ți place așa? răspunse vag Chase și schimbă imediat subiectul.

– Mergem să ne spălăm împreună?

Josh nu avu de ales decât să dea din cap afirmativ și să-l urmeze pe Chase.

✤✤✤✤✤✤

 

– Ahhh Ahhhhh Ahhhhh… Ah.

Sub jetul de apă caldă, Josh își mișca șoldurile cu pieptul lipit de perete. În spatele lui, Chase îi lingea gâtul și îi freca constant orificiul cu mâna.

Degetele groase și lungi mângâiau delicat carnea lui Josh dar nu se afundau în ea.

Josh era nerăbdător și iritat. Chase își ridică gura, mișcându-și buzele spre umărul lui, în timp ce Josh se plângea, dar nu pentru că s-ar fi simțit rău. Josh își mișcă mâna înapoi în grabă și își atinse fundul.

– Joshua, vrei să ți-l bag? întrebă Chase în șoaptă.

Josh dădu din cap nerăbdător. Voia ca el să îl bage repede, simțea că înnebunește.

– Fă-o, fă-o… Te rog, bagă-l!

Josh își deschise repede picioarele și își ridică șoldurile.

Degetele lui Chase încetară să-l frece iar Josh își ținu respirația pentru o clipă. Orificiul lui strâmt era gata să-l primească pe Chase.

Lichidele ieșeau din el și se amestecau cu apa caldă, iar apoi simți erecția lui Chase. Chase îl apucă pe Josh de talie, apoi își împinse membrul în interiorul lui.

– Ah…!  Josh închise ochii și gemu lung.

Se simțea umplut iar creierul îi amorțise de o plăcere de nedescris.

Chase rosti peste umărul lui solid.

– Joshua…

Cu mișcări repetate penisul intra și-l umplea, iar Josh auzea vocea lui dulce și simțea cum tot corpul i se cutremura.

Chase îi întoarse corpul lui Josh, ridicându-i unul dintre genunchi, și îl împinse cu spatele la perete.

– Ah! strigă Josh din nou.

Chase își introduse din nou penisul, înfășurându-și cu putere brațele în jurul taliei lui. Membrul lung și gros se strecură înăuntrul lui, umplându-l complet.

Chase murmură iar și iar.

– Joshua, oh, Joshua…

În timp ce Chase îi repeat cu nerăbdare numele, însoțit de gemete adânci, Josh ejaculase deja de două ori.

✤✤✤✤✤✤

– Ai o cicatrice aici…spuse Chase care era întins pe pat, trecându-și ușor degetele peste urmele de pe coastele lui Josh.

Josh răspunse calm:

– După un meci, echipa adversă a vrut să se răzbune și m-a înjunghiat. A fost o perioadă… dificilă.

– Ai participat la competiții?

– Nu, era în liceu. Am jucat o vreme fotbal american.

Apoi, ca să-l provoace puțin, adăugă cu un zâmbet abia schițat:

– Eram quarterback[1]. În anul în care am jucat, școala noastră a învins echipa adverse cu o diferență mare de scor. După aia… au decis să se răzbune.

– Pentru că tu erai quarterback-ul? întrebă Chase, privind atent chipul îngâmfat al lui Josh.

– Exact.

– Și de ce ai renunțat? Dacă ai fi continuat, probabil ai fi ajuns o supervedetă.

„Pentru că sunt Omega”, răspunse Josh în mintea lui.

Apoi minți.

– Pentru că m-am plictisit.

Ridică ușor din umeri, apoi adăugă:

– Și, oricum, nu te-aș fi cunoscut dacă aș fi continuat să fac sport. Nu e mai bine așa?

Îi mângâie jucăuș burta lui Chase și își coborî mâna mai jos. Penisul său umed reacționă imediat la atingere.

Chase, gemu și se așeză imediat peste Josh.

– Atunci preferi asta?

– Obișnuiești să pui atât de multe întrebări?

Când îi întoarse întrebarea, Chase se gândi o clipă și apoi spuse.

– Nu o să te desparți de mine după ce ne-am culcat de câteva ori, nu-i așa?

– De ce?

Deodată, un gând răutăcios îi invadă mintea lui Josh și schiță un mic zâmbet.

– Unii oameni m-au uitat complet după ce au făcut-o cu mine.

– Au făcut sex cu tine și nu-și amintesc? Chase păru cu adevărat surprins.

Josh adăugă, savurând expresia de pe chipul lui.

– Da, e ridicol, nu?

– Chiar nu are niciun sens. Poate că te-au mințit.

– Poate.

Văzând reacția lui Chase când vorbea, îl făcea pe Josh să se simtă ciudat.

Vorbesc despre tine, idiotule.

După un moment de ezitare, Chase spuse.

– Cu el… Ai fost împreună cu el mult timp?

Expresia lui Chase deveni brusc serioasă.

Josh se hotărî să nu mai vorbească despre un subiect atât de periculos și rosti repede.

– Nu știi că e nepoliticos să dezgropi trecutul cuiva când ești în pat cu el?

Chase închise imediat gura, iar Josh își desfăcu picioarele ca acesta să poată intra ușor. Chase nu mai spuse nimic și își afundă penisul în Josh.

Orificiul lui se deschise ușor pentru a-l cuprinde și a aspira ușor membrul lui Chase.

Suspină satisfăcut.

Cât de șocant ar fi pentru acest bărbat să afle că avea un fiu născut dintr-o întâlnire pe care nici măcar nu și-o putea aminti?

Pentru o clipă, chiar se gândi că ar fi fost nepoliticos din partea lui să-i spună.

Când contractul se va termina, relația lui cu acest bărbat se va sfârși. La fel ca data trecută.

Dacă îți spun că voi pleca, mă vei opri de data asta?

– Ah…cu un geamăt lung, Josh ejaculă.

✤✤✤✤✤✤

Chase se întinse în întuneric privind fața lui Josh care dormea profund.

Deși făcuseră sex de mai multe ori și acest bărbat puternic se prăbușise, simțea că era ceva suspect, de parcă își va deschide ochii și va pleca imediat. Remarcase asta în mai multe rânduri.

Chase simțea o afecțiune atât de profundă pentru el, încât nu putu să scape de sentimentul de neîncredere.

Asta era doar o datorie pentru Josh.

Cuvintele pe care le auzise Chase mai devreme continuau să-i răsune în minte: „Nu vreau să trăiesc cu nimeni altcineva. Așa că renunță.” „Mă refer la celălalt părinte al lui Pete.”

Chase nu prinsese clar toate detaliile conversației, dar era evident că Josh vorbea despre o femeie. În plus, cine naiba era Pete? Nu voia să creadă asta, dar îi trecea prin minte ideea că Josh ar putea fi căsătorit sau că ar fi putut să se implice cu el deși avea pe altcineva.

Singurul lucru pe care îl auzise și îl înțelesese din discuție era existența lui Pete și faptul că Josh vorbea despre a locui cu o femeie. Doar aceste două lucruri îi provocaseră lui Chase o avalanșă de gânduri, deși tot nu reușea să-și imagineze că cineva ca Josh ar putea avea o aventură.

Mai era însă un detaliu care i se părea ciudat: Josh era clar un Beta, dar de ce avea acea cicatrice pe abdomen?

Mai era însă un detaliu care îl intriga: Josh avea numeroase răni și cicatrici pe corp. Deși părea să aibă mai multă grijă de el în ultima vreme, era foarte posibil ca, din cauza meseriei sale, să fi acumulat acele urme în timp. Poate chiar cicatricea de pe abdomen era rezultatul unui accident. Era singura explicație la care putea ajunge Chase, deși confuzia nu-i dădea pace.

Și totuși, mai important decât cicatricile era prezența acelei femei în viața lui Josh. Cine era ea? Doar Josh putea răspunde la întrebare, dar lui Chase îi era teamă să-l întrebe. Dacă o va alege pe ea? Dacă totul era adevărat, Josh ar pleca pur și simplu când își va da seama că fusese descoperit.

„Dacă mai spui prostiile astea, nu va mai exista o altă ceartă. O să te părăsesc și voi dispărea, să știi asta.”

Ar trebui să se prefacă că nu știe nimic?

Când își aminti acele cuvinte ale lui Josh, îndoielile și temerile i se adânciră și mai mult. El va pleca. Era clar că Chase va rămâne singur.

Pentru o clipă, Chase ezită chiar și să-l mai țină în brațe, de teamă. Totuși, în minte îi reveni un singur gând: chiar dacă Josh făcea totul din datorie, chiar dacă cicatricea nu însemna nimic, chiar dacă acea femeie sau un copil ar fi existat…

Dacă s-ar preface că nu știe nimic, poate că Josh nu ar pleca.

Își mușcă buza de jos, încercând să-și controleze respirația tremurată. Era cea mai bună soluție pe care o putea găsi.

Inima îi era grea, dar mai bine să tacă decât să riște să-l piardă.

Fața i se înăspri, iar în cele din urmă îl îmbrățișă pe Josh. Acesta îl strânse la rândul lui în somn.

Chase închise ochii și încercă să șteargă din minte tot ce auzise cu câteva ore înainte, simțind cum îi ard ochii.

Noaptea părea fără sfârșit, iar somnul nu veni până când cerul începu, în sfârșit, să se lumineze.

Acum că se gândea la asta, Josh avea multe răni mari și mici pe corp. Chiar dacă de data asta are mai multă grijă de corpul lui, este probabil ca, din cauza meseriei sale, să aibă atâtea cicatrici. Poate din acest motiv are cicatrici pe burtă.

Poate e o coincidență că are o cicatrice chiar acolo, ar fi putut fi un accident. Se simțea confuz, dar nu putu găsi un răspuns mai bun decât ăsta. Mai important decât asta era prezența unei femei în viața lui Josh. Cine naiba era ea? Josh era singurul care putea răspunde la această întrebare, dar lui Chase îi era frică să-l întrebe.

Și dacă o alege pe ea?

Dacă ar fi adevărat, Josh pur și simplu ar pleca când și-ar da seama că fusese prins.

„ Dacă mai spui prostiile astea, atunci nu va mai fi o următoare ceartă. O să te părăsesc și o să dispar, ar trebui să știi asta.” (referință la cap. 28)

Ar trebui să se prefacă că nu știe? În momentul în care își aminti cuvintele lui Josh, îndoielile și temeriile sale crescură. El va pleca. Era evident că Chase va fi părăsit. Chase ezita să îl țină pe Josh în brațe, îi era frică.

Chiar dacă acest bărbat făcea asta din datorie, nu contează de la ce provenea cicatricea de pe burta lui, sau dacă exista o femeie sau un copil.

Chiar dacă tot ce îi spusese Josh era o minciună, dacă se prefăcea că nu știe nimic…

Chase își mușcă buza inferioară pentru a încerca să-și controleze respirația tremurândă.

Atunci nu va pleca. Se gândi că asta era cel mai bun lucru pe care îl putea face. Inima i se simțea grea, dar era mai bine să se prefacă că nu știe nimic, decât ca Josh să-l părăsească. Fața lui Chase se înăspri și îl îmbrățișă pe Josh. Josh îl îmbrățișă la rândul său în timp ce dormea.

Chase închise ochii și încercă să uite ce auzise cu câteva ore în urmă, simțind că îi ardeau ochii.

Noaptea era interminabilă, iar Chase nu putu dormi până când se crăpă de ziuă.

 

[1] Quarterback este un termen din fotbal american și nu are o traducere exactă în română, dar sensul lui este: coordonatorul jocului ofensiv sau conducătorul atacului.