Abis- Capitolul 28

Julien XXVII

Luo Wenzhou stătea plictisit pe patul de spital. Din cauza experienței sale de a evada din spital, fusese declarat ca subiect de supraveghere specială. Îl auzea vag pe Tao Ran vorbind cu doctorul secției, apoi ușa se deschise cu un scârțâit.

Luo Wenzhou începu să recite replici  fără să se uite într-acolo:

– Dacă voi muri, trebuie să… găsești pe cineva bun cu care să te căsătorești cât mai curând posibil. Să ai grijă de Yiguo. Nu-l trata rău, soarta lui a fost mizerabilă. A rămas fără mamă de când era copil…

Tao Ran tuși de mai multe ori de parcă ar fi mâncat pene de pui.

Luo Wenzhou auzi că ceva nu era în regulă cu această voce și întoarse rapid capul să se uite spre ușă și îl văzu pe directorul Lu stând lângă Tao Ran, cu mâinile la spate.

Directorul Lu răspunse amabil:

– Mi-ar plăcea, dar chiar nu mă pot căsători pentru că sunt prea bătrân.

Luo Wenzhou se ridică repede în timp ce se ținea de pat:

– Directore Lu.

Lu Youliang își lăsă servieta deoparte, se așezat pe un scaun,  întinse mâna pentru a-și freca obrajii, arătă în vârful capului și spuse:

– Ați văzut, maimuțelor? Am albit pe jumătate într-o singură noapte.

Luo Wenzhou și Tao Ran rămaseră nemișcați în picioare, fără să îndrăznească să spună niciun cuvânt.

– În această dimineață, am fost chemat la interogatoriu de către superiori, apoi m-am grăbit să-l văd pe Wang Hongliang.

Lu Youliang oftă.

 – Nu a fost strict și a fost responsabil. Are responsabilități serioase de conducere și, de asemenea, a cerut organizației să nu fie tratat cu ușurință, ceea ce este pur și simplu…

În fața tinerei generații, Lu Youliang, în calitate de lider de calitate, înghiți în sfârșit blestemele care  urmau să vină.

El clătină plictisit din cap:

– Huang Jinglian și grupul lui au mărturisit ceva?

– Două echipe i-au interogat pe rând, spuse Tao Ran.

– Să vedem cât poate rezista. Am aplicat, de asemenea, pentru a verifica activele personale ale lui Wang Hongliang, dar în prezent, acestea au fost probabil transferate cu mult timp în urmă, deci nu este nimic în neregulă la suprafață.

-Trebuie să ajungem la fundul acestui lucru și să-l prindem de coadă. Dovezile în această chestiune trebuie să fie puternice și trebuie făcute într-o manieră cu picioarele pe pământ, altfel nu va exista nicio modalitate de a le explica.

După ce Luo Wenzhou auzi aceste cuvinte, inima îi bătu brusc mai tare:

– Lu Shu[1], unde este directorul Zhang?

Sucursala era într-un haos atât de mare. Directorul Zhang era într-adevăr responsabil pentru slaba supraveghere a departamentului superior, Zhang Donglai era implicat într-un alt caz de crimă.

Acest lucru era de la sine înțeles. Lu Youliang oftă, întinse mâna și o apăsă pe umărul lui Luo Wenzhou.

Se întoarse și îl întrebă pe Tao Ran:

– Ce părere ai despre cazul He Zhongyi? Care este legătura dintre cele două incidente?

Tao Ran nu era ca Luo Wenzhou, care îndrăznea să zâmbească  și să facă glume cu toată lumea. Era oarecum nervos în fața directorului Lu și, subconștient,  fixa peretele:

– L-am prins pe suspectul Zhao Haochang în această dimineață, devreme și am găsit o pereche de mănuși în buzunar. Erau pătate de pilitură de fier și de vopsea. Aceste mănuși au fost folosite pentru a deteriora balustrada de siguranță de la ultimul etaj al clădirii „Turnuri Gemene”, dar a fost foarte viclean și a recunoscut doar că a slăbit balustradele de protecție. În plus, a negat orice altceva și  a susținut că are un alibi pentru noaptea de 20 mai.

Lu Youliang întrebă:

– Nu aveți dovezi concludente că a fost cu decedatul pe strada Wenchang în noaptea de 20 mai?

–Camera de supraveghere l-a filmat doar pe defunct coborând din autobuz la intersecția Wenchang, iar apoi i s-a pierdut urma, spuse Tao Ran.

–Și colegii lui Zhao Haochang au spus că a lucrat peste program la companie. Deci nu putem spune că e criminalul doar pentru că a trecut pe lângă biroul lui. Acum avem această informație de supraveghere în mâinile noastre, dar nu i-am dezvăluit-o încă lui Zhao Haochang. El este avocat, deși nu este specializat în dreptul penal, are o minte rapidă și este foarte probabil să-și dea seama pe loc că e singurul nostru atu și ne-ar pune în defensivă.

Luo Wenzhou zâmbi amar, simțind că Fei Du și Zhao Haochang, acele două fiare îmbrăcate în haine umane, erau într-adevăr în ton unul cu celălalt. Liniile lor de gândire erau exact aceleași.

-Wang Xiujuan a reușit să-l identifice?

– Victima Wang Xiujuan a spus că persoana care a luat-o în noaptea aceea purta ochelari de soare și o mască, avea o perucă pe cap și și-a schimbat hainele. A fost greu de determinat aspectul său. 

Tao Ran făcu o pauză.

– I-am arătat o ​​o fotografie a lui Zhao Haochang și ea nu a părut să-l recunoască. Situația de la compania de închiriere de mașini este similară. Am găsit peruca și haina folosită de suspect în mașina de închiriat abandonată, dar nu am putut extrage amprentele. Care este următorul pas? Detectorul de minciuni ar fi o posibilitate?

–Puteți să vă pregătiți, spuse Luo Wenzhou.

– Dar nu vă grăbiți, există un punct pe care nu l-am clarificat. Care este legătura dintre cazul He Zhongyi și cazul de la secție?

Înainte ca Tao Ran să poată vorbi, telefonul lui vibră brusc de două ori.

Lu Youliang și Luo Wenzhou se uitară la el. Tao Ran ridică repede capul.

– O veste proastă și un indiciu care poate fi util sau nu. Vestea proastă este că petele de sânge de pe cravata lui Zhang Donglai aparțin într-adevăr victimei He Zhongyi, după analiza ADN.

Lu Youliang se ridică cu o expresie destul de gravă.

Luo Wenzhou întrebă:

– Și indiciul?

– Indiciul este că Wang Xiujuan( mama He) tocmai și-a amintit de persoana din fotografie. Ea a spus că arăta foarte asemănător cu un băiat din satul ei, Zhao Fengnian, doar că se schimbase atât de mult încât  nu l-a recunoscut la început. Zhao Fengnian- Fengnian[2] Ge.

Luo Wenzhou vru să se ridice imediat, dar la jumătatea drumului se întoarse.

– Hei…cineva mi-a spus că ucigașul are probabil antecedente penale și se concentrează pe orice caz nerezolvat de moarte suspectă în rândul persoanelor din jurul lui!

Lu Youliang repetă cele trei cuvinte „cineva mi-a spus” și se încruntă:

– Cu privire la acest subiect, am auzit că proprietarul mașinii, care a fost suficient de curajos să facă ceea ce era corect, a cumpărat la preț întreg drepturi de difuzare pentru cinci minute pe afișajul gigant din estul cartierului Piața de flori. Cât l-a costat să facă o intervenție sinucigașă pentru Wang Xiujuan?

– El a spus că nu foarte mult, răspunse Tao Ran foarte sincer.

– Nu la fel de scump ca mașina aia a lui.

Directorul Lu simți brusc că puținele fire de păr negre rămase pe cap începeau să se albească de la sine.

– Echipa ta de urmărire penală…

Bătrânul cântări suma de bani pe care o auzise și tensiunea arterială începu să-i crească. El întrebă după o analiză atentă:

– Înțelegeți situația? Există vreo tovarășă care a întâmpinat vreo problemă în „viața ei personală emoțională”?

Luo Wenzhou și Tao Ran se uitară unul la altul, fără cuvinte.

Lu Youliang analiză în cap cu atenție pe tinerele din echipa de poliție criminală și întrebă nesigur:

– Nu ar putea fi Xiao Lang?

După ce termină de vorbit, simți că Lang Qiao nu ar putea atrage un CEO dominator. Se uită din nou la Luo Wenzhou, Lu Youliang își aminti de câteva „secrete” pe care încă nu le putea accepta, arătă brusc spre Luo Wenzhou și întrebă:

– Nu e treaba ta, nu?

Luo Wenzhou spuse imediat:

– Nedreptate, cea mai mare nedreptate din veacuri!

Înainte ca directorul Lu să se poată relaxa, îl văzu pe Luo Wenzhou clipind și dând din cap serios:

– Dar se pare că ăsta e ghinionul meu, sunt prea prost. Dacă mi-aș petrece o zi întreagă cu tine, aș muri de furie de opt ori. Deci nu contează.

Lu Youliang nu se aștepta să fie atât de nerușinat și era atât de supărat încât tensiunea arterială urcă la 180. El întinse mâna arătând spre Luo Wenzhou:

– Timpul ne presează și sarcina este grea. Dacă cineva face o greșeală în momentul critic, ar fi bine să aibă grijă.

Tao Ran îl conduse pe liderul furios și se întoarse în secție. Îl găsi pe Luo Wenzhou fumând în secret cu fereastra deschisă.

– De unde ai luat asta?

– Din buzunarul lui Lu Shu.

Luo Wenzhou spus:

– Hei, suntem ca frații? Trebuie să dispar puțin, poți să mă acoperi?

Tâmplele lui Tao Ran zvâcniră:

– Ce mai vrei să faci?

– Chen Yuan – sora băiatului care a condus mașina ilegală. Cu jumătate de lună înainte de moartea ei misterioasă, a avut o convorbire telefonic cu o fată pe care nu o contactase de mult timp. Am simțit întotdeauna că apelul telefonic este neobișnuit și am vrut să o găsesc pentru a afla mai multe despre situație.

Tao Ran spuse neputincios:

– Trebuie să o faci azi?

Luo Wenzhou aruncă scrumul din țigară:

– Cu cât mai devreme, cu atât mai bine, presiunea asupra secției este prea mare.

Tao Ran se încruntă și aruncă o privire la înfățișarea ursuză a căpitanului. Voia să spună ceva, dar după ce se gândi, simți că ar fi în zadar, așa că trebui să facă un compromis:

– Bine, cum se numește fetița, ce face?

– Cui Ying este studentă în anul doi la Universitatea Yanxi de Științe Politice și Drept.

Tao Ran rămase uimit pentru o clipă.

– Științe Politice și Dreptul Yanxi? S-ar putea ca și mortul Chen Yuan să fi fost înscris acolo?

– Ce? întrebă surprins Luo Wen Zhuo.

– Zhao Haochang a absolvit și el Ştiinţe Politice şi Dreptul Yanxi.

Tao Ran spuse repede:

– Se pare că a fost invitat de instructorul lor anul trecut să se întoarcă şi să fie instructor de practică socială!

Luo Wenzhou stinse mucul de țigară direct pe pervazul ferestrei.

– La naiba, hai să mergem!

În acel moment, într-o altă cameră de spital, Lang Qiao o asculta pe mama He fără să clipească.

Fei Du era lângă ele, purta mănuși de unică folosință și curăța un măr. În mod logic, el nu ar fi trebuit să fie acolo, dar mama He încercase să se sinucidă și se speriase foarte mult după trezire. Starea ei de spirit era instabilă și devenise un copil în vârstă care trebuia să aibă un tutor prezent înainte de a putea spune câteva propoziții complete.

Așa că Fei Du devenise „protectorul” ei temporar.

Lang Qiao întrebă încet:

 – He Zhongyi ți-a spus despre întâlnirea lui cu Zhao Fengnian la Yancheng?

Mama He clătină ușor din cap.

– Ce îți amintești despre acest Zhao Fengnian? Nu l-ai recunoscut la început. Pentru că nu s-a întors în sat de mulți ani?

Mama He aruncă o privire către Fei Du. Acesta nu o întrerupse și îi zâmbi încurajator. El tăie mărul decojit în bucăți mici și le puse pe o farfurie de hârtie de unică folosință, adăugă scobitori și o puse între cele două femei.

– Vremea este rece, așa că vă trebuie vitamine.

– Nu s-a întors. Familia lui dispăruse. Se dovedise că familia lui avea un tată șchiop și o mamă mută. Pe lângă el, mai născuse trei copii – două fete și un băiat. Familia era într-o situație dificilă. Abia reușeau să crească un student universitar. Toată lumea spunea că era norocos, dar într-o iarnă, în toiul nopții, un idiot a fost dat afară de familia lui, așa că a rătăcit și a făcut foc pentru a se încălzi. A ars din greșeală copacul mare de la intrarea în curtea lui Zhao. Era un vânt puternic care urla și nimeni nu a băgat în seamă copacul în flăcări. Copacul a căzut pe acoperiș și a zdrobit toată familia… cu excepția fratelui cel mare, Fengnian nu acasă. El a scăpat și toți ceilalți au murit.

NOTA TRADUCĂTORULUI

[1] Prescurtare de la Shushu, formulă de adresare către un bărbat mult mai în vârstă decât interlocutorul. În cazul unei legături de sânge, cuvântul se traduce „unchi”

[2] NOTA SCRIITORULUI

Un punct de clarificare: feng din numele actual se rostește cu prima tonalitate(feng). Feng pe care l-a auzit Zhang Ting ieșind din gura lui He Zhongyi, probabil pentru că avea probleme cu accentul, e în al doilea ton(făng)