Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Abis – Capitolul 3

Nanping Road era o zonă dezastruoasă la ora de vârf a dimineții; aglomerația dura de la șase și jumătate până la zece.

 

Pe tot drumul, muncitori cu gulere albe care se îndreptau spre centrul comercial al districtului de est se întâlneau și se ciocneau cu droaie dezordonate de scutere cu motor. Dacă un autobuz public care se deplasa lent s-ar fi nimerit și s-ar fi introdus în luptă, ar fi putut fabrica capcana mortală a secolului.

 

Drumurile din Districtul de Vest erau amenajate deosebit de complicat, unele largi, altele înguste, toate fiind în formă de puzzle. Era o practică obișnuită printre locuitorii din zonă să pună la cale o mizerie de construcții private; fundături artificiale erau peste tot.

Autovehiculele care se rătăciseră din greșeală erau ca niște mici insecte prinse într-o pânză de păianjen – trebuiau să se lupte pentru viața lor, atacând la stânga și ferindu-se la dreapta, dacă voiau să mai vadă lumina zilei.

 

Luo Wen Zhou a scos capul pe geamul mașinii și a dat drumul la sirenă. A strigat:

– Frumosule, suntem în misiune oficială și nu putem trece. Poți să muți BMW-ul de la poarta ta?

În acel moment, un bătrân a ieșit din curtea casei cu un singur etaj de lângă mașină, și-a strâns buzele și s-a uitat la Luo Wen Zhou, apoi a împins șovăitor un scuter mobil în curte.

Pe partea stângă a scuterului de mobilitate era un autocolant pe care scria „Special pentru că mi-ai luat nepotul,, iar pe cel din dreapta scria „Cu cât ești mai furios, cu atât voi fi mai lent”.

 În timp ce se deplasa, un lătrat a ieșit din ea. Luo Wen Zhou și-a ridicat cu surprindere ochelarii de soare de pe podul nasului și a privit în jos. Un câine mare și galben a sărit din spatele scuterului.

Câinele mare și galben s-a plimbat pe lângă mașina de poliție, a schimbat o privire cu acesta, apoi și-a ridicat cu nerușinare piciorul din spate spre roata mașinii.

Luo Wen Zhou a fluierat la el.

 – Ușurează-te, drăguțule, a spus el cu blândețe.

Când termini, îți voi tăia micul tău penis, îl voi găti într-o clătită și îl voi mânca.

Această metodă de a mânca era cu adevărat nouă; marele câine galben nu auzise niciodată de așa ceva. A fost lovit de uimire pe loc de atitudinea de huligan veteran a ofițerului Luo, a scos un urlet și a decapitat cu coada între picioare.

Lang Qiao i-a blocat fața cu tableta.

 – Șefule Luo, ai observat că pe bancheta din spate se află o tânără necăsătorită?

– Au trimis ceea ce au în prezent de la suboficiu.

– Doamnă tovarășă, vă rog să alegeți faptele obiective și să le rezumați pentru mine. Luo Wenzhou a împins încet mașina afară de pe aleea îngustă și curățată.

– Ignorați părțile subiective și nefondate. Nenorocitul de Wang Hong Liang este un lingău. Sub biroul districtului Piața de Flori este putred de sus în jos.

 – Sunt numai bunuri dubioase.

– OK. Numele victimei este He Zhon Gyi, bărbat, optsprezece ani, muncitor din afara orașului. Era curier la un lanț de cafenele. Există urme pe gâtul cadavrului, cauza morții este asfixierea… a fost strangulat. Se presupune că arma crimei a fost un fel de bucată de pânză. Ora decesului a fost între 20:00 și miezul nopții trecute. Trebuie să așteptăm ca medicul legist să avanseze mai departe înainte de a avea determinări concrete cu privire la circumstanțe – ah, da, cadavrul a fost descoperit nu departe de chiria comună ilegală în care locuia victima, așa că identitatea sa a fost confirmată rapid.

Luo Wen Zhou era un șofer foarte priceput; forându-și drumul prin aleea plină de pericole, cu o distanță de abia un milimetru, a avut totuși atenția necesară pentru a întrerupe și a întreba:

 – De unde au apărut zvonurile referitoare la banda de jefuitori și strangulatori?

– Victimei I s-au furat toate bunurile. Telefonul i-a dispărut, iar portofelul i-a fost golit și aruncat la o parte, deși nu se știe dacă a fost criminalul cel care a făcut-o. Lang Qiao a răsfoit rapid e-mailul.

– Corect, persoana care a raportat cazul a spus că era o bucată de hârtie care acoperea fața cadavrului, cu o bandă de lipici pe ea. Era lipită de părul victimei. Pe ea era scris caracterul „bani”.

Tao Ran a oprit GPS-ul.

 – Întoarceți la dreapta și vom ajunge acolo.

– BINE. Luo Wen Zhou a bătut în volan.

– Acest caz rămâne la suboficiu. Nu va fi transferat la biroul din oraș.

– Știți ce am venit să facem aici?.

-Să îndrumăm și să supraveghem? Lang Qiao a întrebat timid.

– Știți ce fel de oameni „îndrumau și supravegheau” în trecut?, a spus Luo Wen Zhou.

Văzând brusc lumina, Lang Qiao a spus:

– Eunucii de la curte!

Tao Ran s-a întors pe scaunul pasagerului pentru a se uita la ea.

– Doar de asta sunt capabile domnișoarele din satul tău? Luo Wenzhou a făcut o grimasă de parcă îl dureau dinții.

 – Continuă, sunt serios aici – directorul Zhang se va pensiona în câțiva ani. Cei mai mulți dintre directorii adjuncți sunt cam în pas cu el. Restul fie au un raport de serviciu inadecvat fie sunt ca directorul Ceng, ținându-și capul îngropat în detalii tehnice și nu acordă atenție nimănui. Așa că, atunci când va veni momentul, este probabil ca oamenii să fie împinși în sus din toate subdiviziunile.

Luo Wenzhou a evitat o grămadă de gunoaie de lângă drum. Și-a coborât vocea.

– Bătrânul director general vrea să dea jos acea bucată de marfă pe care Wang Hong Liang o are sub observație, astfel încât, în viitor, Biroul municipal să nu ajungă în mâna unui simplu sac de vin și a unui sac de mâncare  înțelegeți care este sarcina noastră principală?

Mașina de poliție întorsese deja la intersecție.

Aceasta era o bucată de teren pustie foarte dezolantă, înghesuită între o clădire de apartamente de modă veche, fără bucătării sau toalete private, și o mulțime de case zimțate cu un singur etaj. Era chiar în spatele unui mic depozit construit de localnici. Era plină de buruieni și pustie, cu apă adunată în colțuri care emana un miros persistent și neobișnuit.

Poliția încercuise locul. Medicii legiști se agitau înăuntru și în afară, investigând.

Wang Hong Liang, șeful biroului districtului Piața de flori, venise el însuși să supravegheze locul faptei pentru a-i aștepta pe Luo Wen Zhou și pe ceilalți.

Era un bărbat de vârstă mijlocie care chelea până la punctul în care se extinsese la nivelul feței; sprâncenele sale neliniștite erau atât de rare încât forma lor era aproape imposibil de distins. O transpirație caldă i se scurgea pe frunte. I-a urat personal bun venit lui Luo Wen Zhou, apucându-i mâna și scuturând-o în sus și în jos de trei ori.

– I-am deranjat pe liderii Biroului Orașului și chiar i-am făcut pe unii dintre voi să vină până aici. Chiar îmi pare foarte rău.

Luo Wen Zhou a zâmbit plăcut.

– Luo Ge*, de ce ești atât de formal?

[N/T: *Ge- Frate mai mare]

 

Deși Wang Hong Liang era neglijent în a-și face treaba, era un maestru în a face pe placul oamenilor. Auzind aceste cuvinte, s-a mișcat rapid pentru a profita, trecând la o formă de adresare mai familiară. Mai mult decât atât, a revărsat un torent neîncetat de plângeri către fratele său nou-recunoscut.

Luo Wen Zhou a scos un pachet de țigări, a aprins una și i-a dat-o lui Wang Hong Liang. În același timp, i-a aruncat o privire lui Tao Ran pentru a-i trimite pe acesta și pe Lang Qiao să arunce o privire la fața locului.

– Era cineva pe care îl cunoștea, era absolut cineva pe care îl cunoștea. Wang Hong Liang i-a vorbit prostii lui Luo Wenz Zhou cam cât timp a durat fumatul unei țigări și abia apoi a trecut la treabă. Ochii lui mici s-au rotit sălbatic.

 – Uită-te la locul ăsta. Este atât de complicat încât un străin care ar veni aici nu ar putea să se orienteze. Dacă tragi un vânt în propria casă, vecinii tăi vor mirosi ce ai mâncat la prânz. Cum ar putea un străin să îndrăznească să comită întâmplător o crimă?

– Luo-lao-di, tu ești un expert, crezi că are sens?

Într-un moment atât de sensibil ca acesta, ceea ce Wang Hongliang dorea cel mai puțin să vadă era un infractor hoinar care tâlhărește și ucide oameni în jurisdicția sa, așa că se ținea cu disperare de „a fost cineva cunoscut, o dispută privată”.

Luo Wenzhou nu a reluat firul conversației sale. Și-a smuls ochelarii de soare și i-a agățat de guler, și-a îngustat ochii și i-a privit pe medicii legiști agitați, apoi s-a ferit cu dezinvoltură.

 – Sunt doar copilul unui funcționar, sunt aici ca să îmi câștig existența. Cum aș putea să mă dau drept expert în fața voastră?

– Cine nu se ocupă de asta pentru a-și câștiga existența? Wang Hong Liang și-a întins mâinile cu disperare.

 – Haideți să mergem. Vom arunca și noi o privire.

Clubul nou-înființat de câștigarea unei vieți a mers apoi cot la cot pe scenă. Acolo era un tânăr cu tunsoare și ochelari care trimitea scuipatul în aer în timp ce le explica situația lui Tao Ran și Lang Qiao. Acest tânăr era foarte înalt. Fața lui era acoperită de acnee. Postura lui era dreaptă și rigidă, ca o placă de sicriu tăiată în formă umană. Vorbirea lui era îngrozitor de rapidă.

Acesta este nou sositul nostru Xiao Xiao, Xiao Haiyang, l-a prezentat Wang Hong Liang, arătând cu degetul.

– A fost un elev strălucit, a obținut primul loc la examenul scris când a dat testul de admitere. Xiao Xiao, acesta este căpitanul Luo de la Biroul Municipal.

Xiao Haiyang și-a umflat subconștient pieptul și a ridicat capul, ca și cum ar fi stat în gardă. Și-a încleștat cu putere maxilarul inferior, a dat din cap rigid către Luo Wen Zhou și l-a salutat cu reticență: Căpitanul Luo.

– Nu e nevoie să fii politicos, a spus Luo Wen Zhou, zâmbindu-i.

– Continuă să vorbești.

Se părea că vorbele lui apăsaseră un buton pe Xiao Haiyang, care până atunci era reticent. Într-o clipă, cuvintele i-au ieșit din gură ca o ploaie torențială, inundându-i pe toți oamenii din fața lui.

– Nu există răni defensive pe corpul victimei, dar are o rană la ceafă făcută cu un instrument contondent. Părerea noastră preliminară este că a fost lovit din spate, apoi asfixiat cu o bucată de pânză. După deces, i-au fost luate bunurile și i s-a pus o bucată de hârtie pe cap. Deoarece victima a fost inconștientă în timp ce a fost strangulată, la fața locului nu au rămas semne de luptă. Coarda folosită pentru a strangula victima, obiectul contondent care i-a provocat rana de la cap și așa mai departe nu au fost găsite. În prezent, nu există nicio dovadă definitivă care să arate că acesta este locul inițial al crimei. Raport complet!

La început totul mergea bine, dar când ultimele propoziții i-au ieșit pe gură, fața lui Wang Hongliang s-a înverzit la auzul lor.

– Dacă nu există dovezi, atunci de ce vorbești prostii? Dacă acesta nu este locul crimei, atunci unde este? A fost aruncat cadavrul? De ce ar vrea cineva să arunce un cadavru aici? Cu ce scop? Nu încurcați problema cu presupunerile voastre aleatorii!

Xiao Haiyang l-a privit confuz.

– Spuneam doar că există o posibilitate

Wang Hon Liang a vrut să continue să se înfurie, dar a fost blocat de Luo Wen Zhou.

– Copiii care abia au început să lucreze au cu toții destul de multe idei. Să-i asculți poate fi destul de interesant.

S-a uitat în jur. Întregul Cartier al Pieței de Flori de Vest avea o senzație de cer acoperit. Liniile electrice confuze și dezordonate atârnau joase deasupra capului, reducând la nimic una dintre rarele zile însorite din Yan City. Era foarte deprimant.

Întreabă în jur, poate că cineva a auzit ceva, a spus Luo Wenzhou.

– În afară de asta, cred că instinctul directorului Wang este în general corect. Să nu luăm în considerare circumstanțe extreme deocamdată și să direcționăm cursul investigației spre crima comisă de o cunoștință.

 – Lao-ge, îți convine?

Deși sosirea lui Luo-lao-di fusese rău-venită, stilul său de a vorbi și de a face afaceri se potrivea cu ideile lui Wang Hongliang. Cele două părți se potriveau, realizând o economie maximă la costurile de comunicare.

Ceea ce urma să urmeze ar fi fost investigații și interviuri nesfârșite, ceea ce era tot munca lacheilor poliției criminale. Nu avea nimic de-a face cu „antrenorii”. Principala lor sarcină era să se întoarcă la biroul subofițerului pentru a sta și a bea ceai în timp ce observau evoluția lucrărilor, așteptând să pună mâna pe codițele lui Wang Hong Liang.

Dar Tao Ran i-a spus în liniște lui Luo Wenzhou:

– Șefule, du-te tu înainte. Eu vreau să rămân și să mă plimb cu ei.

Numele lui Tao Ran* era blând și rafinat. Trăsăturile sale erau delicate. Nu se supăra niciodată pe nimeni, nu folosea niciodată un limbaj grosolan. Atât cu colegii, cât și cu dușmanii săi, era numai briză de primăvară dătătoare de viață și ploaie. Părea foarte cuminte, dar Luo Wen Zhou lucrase alături de el încă de imediat după absolvire, așa că îl înțelegea prea bine.

 

[N/T: *Numele lui înseamnă „Fericit și lipsit de griji”]

 

Tao Ran avea un fel de seriozitate și încăpățânare incompatibile cu epoca actuală. Nu-i păsa foarte mult de alte lucruri – oricum, dacă se prăbușea cerul, exista Luo Wenzhou să-l țină în picioare – dar în timp ce investiga un caz, dacă exista ceva suspect, îl urmărea până la capăt, indiferent dacă era responsabilitatea lui sau nu.

– Victima a fost doborâtă din spate, a spus Luo Wen Zhou.

Dacă ar fi fost un tâlhar, nu ar fi meritat să îl stranguleze. O dispută privată este foarte probabilă. Judecata de bază a lui Wang Hong Liang nu este greșită – care este problema?

Cadavrul fusese deja pus într-un sac mortuar și scos de către medicii legiști. Tao Ran a spus cu blândețe:

– Este vorba de pantofi – nimeni nu face curățenie aici. Dacă nu ești atent, vei călca în noroi. Dar am deschis sacul cu cadavre doar ca să mă uit. Pantofii copilului sunt curați.

Luo Wen Zhou și-a ridicat ușor sprâncenele.

– Desigur, deoarece victima locuia în apropiere, este posibil să fi fost familiarizat cu zona, a spus Tao Ran.

– Dar cred că Micul Ochelarist al subofițerului avea dreptate. Nu putem elimina posibilitatea ca acesta să nu fie locul inițial al crimei. În plus, acea bucată de hârtie lipită de capul victimei este ciudată. Wenzhou,  nu cumva chestia asta nu e atât de simplă? Mă tem că directorul Wang se va grăbi să mușamalizeze totul și nu va fi dispus să investigheze cum trebuie.

– Șefule, du-te tu înainte. Eu vreau să rămân și să mă plimb cu ei.

Numele lui Tao Ran era blând și rafinat. Trăsăturile sale erau delicate. Nu se supăra niciodată pe nimeni, nu folosea niciodată un limbaj grosolan. Atât cu colegii, cât și cu dușmanii săi, era numai briză de primăvară dătătoare de viață și ploaie. Părea foarte cuminte, dar Luo Wen Zhou lucrase alături de el încă de imediat după absolvire, așa că îl înțelegea prea bine.

Tao Ran avea un fel de seriozitate și încăpățânare incompatibile cu epoca actuală. Nu-i păsa foarte mult de alte lucruri – oricum, dacă se prăbușea cerul, exista Luo Wen Zhou să-l țină în picioare -, dar în timp ce investiga un caz, dacă exista ceva suspect, îl urmărea până la capăt, indiferent dacă era responsabilitatea lui sau nu.

 

– Oricum, în toți acești ani, mi-am asumat responsabilitatea pentru toate problemele neașteptate care au apărut pentru tine și nu te-am văzut să te angajezi față de mine în semn de recunoștință.

Tao Ran nu era îngrijorat. A certat în glumă:

– Ieși afară.

S-a întors să plece, dar Luo Wen Zhou l-a chemat să se oprească.

 – Așteaptă. În această dimineață, Fei Du a fost cel care ți-a trimis florile, nu-i așa?

– Cine altcineva ar putea fi? a spus Tao Ran, nepăsător.

Luo Wenzhou și-a băgat mâinile în buzunare și s-a uitat la degetele de la picioare, părând să caute subiectul.

 – Dacă ți-aș spune: Stai departe de puștiul ăla, ai crede că mă amestec?

– Nu, nu crezi cu adevărat că vorbește serios? Tao Ran a zâmbit.

El este întotdeauna așa. El doar se distrează. Nu contează că nu sunt homosexual, chiar dacă aș fi îndoit ca un cerc…

Luo Wenzhou l-a întrerupt ușor.

– Chiar dacă ai fi gay, ar trebui să fie acel pui de curvă care se lingușește pe lângă tine?

Tao Ran s-a holbat, dar înainte de a putea sesiza sentimentul din spatele acestor cuvinte, Luo Wenzhou a continuat:

– Nu mă refer la faptul că bea și petrece, și nu spun că este un ciudat… Nu este la acest nivel. Pur și simplu, Fei Du mi-a dat întotdeauna un sentiment rău, înțelegi ce vreau să spun?

– Știu. Tao Ran a dat din cap. Era subțire și delicat și părea ușor de intimidat. Din această cauză, purta întotdeauna uniforma la serviciu. Soarele dimineții care pătrundea peste zidurile joase și mușchiul îl înconjura ușor de lumină.

– L-am urmărit în ultimii șapte ani. Fei Du este un copil bun. Nu trebuie să te păzești de el – deși tocmai acum compensează, a exagerat puțin…

Luo Wen Zhou nu a răspuns.

Tao Ran a schimbat subiectul.

– De asemenea, cine a fost atunci care a vrut să-i dea ceva și s-a simțit prea incomod ca să-și pună numele pe el și s-a chinuit atât de mult să facă rost de o consolă de jocuri portabilă din străinătate și m-a făcut să…

– Pleacă, l-a întrerupt fără expresie Luo Wen Zhou.

 – Taci din gură și treci la treabă.

 

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0

Abis

Abis

Abyss
Rating 0.0
Status: Ongoing Tip: Autor: Traducător: , , Limba nativă: Chineza

Luo Wenzhou, Căpitan al unității de investigare a criminalității din orașul Yan, rezolvă cazurile care vin unul după altul cu asistența lui Fei Du, un CEO excentric care reușește cumva să se implice în fiecare dintre ele.

Romanul vorbește despre natura umană , despre viață și traumă și cum uneori, dacă strigi după ajutor, cineva ar trece prin foc pentru a te scoate din abis.

Abis este un roman absolut captivant și intrigant, plin de acțiune și de introspecție profundă. Veți fi atrași în rețeaua complicată interconectată a dosarelor penale care se întind pe trei generații.

 

Acest roman vorbește despre obținerea dreptății și a unui proces echitabil și acea disperare poate aduce fie ce este mai bun, fie ce este mai rău din oameni. Scrisul uimitor și dens al lui Priest te va captiva de la început.

 Romanul acesta nu este ușor. El este filozofic și profund psihologic. Modul în care e țesută  intriga și modul în care totul este dezvăluit în cele din urmă poate părea complicat și vă poate prăji creierul. Deci atenție mare la toate personajele care apar. Acțiunile și suspansul te vor ține treaz și dornic să citești următorul capitol.

Relația dintre Luo Wen Zhou și Fei Du este plină de flirturi, râsete, evitări și cuvinte nespuse. Descoperirea secretelor și depășirea traumei lui Fei Du se va face prin  rezolvarea de cazuri . Vom asista la iubirea între doi bărbați inteligenți care își cunosc limitele și știu ce vor.

180 Capitole + 6 extra Gen: Mister, Acțiune, Bl Traducere: Achva Anelive 1- 11 Traducere preluată de la cap 12 de către echipa de furnicuțe de la Nuvele la cafea  Sunny, Silvia, AnaLuBlou   Personaje   Luo Wen Zhou - Căpitanul   Unității de Investigații Criminale din orașul Yancheng. Foarte profesional și foarte implicat în prinderea criminalilor.  El are mereu grijă de  membrii echipei sale suprasolicitate. Cu adevărat cel mai bun șef. Este  mândru de a fi gay și are o pisică.     Fei Du -  Playboy foarte bogat și moștenitor al familiei Fei,  un CEO cu o copilărie traumatizată și minte strălucitoare. Este foarte carismatic, suav și plin de resurse; are talent pentru a rezolva crimele.  El este practic un orfan, mama  lui a murit și tatăl este în prezent în stare de comă. A moștenit averea tatălui său și, deși arată și se comportă ca un  băiat bogat, chiar îi pasă de oamenii lui, doar că o face în liniște.       Tao Ran - Cel mai bun prieten a lui Luo Wen Zhou (dureros de heterosexual) care face obiectul rivalității amoroase dintre Luo Wen Zhou și Fei Du la începutul poveștii. El este căpitanul adjunct al Unității de Investigații Criminale sub Luo Wen Zhou, un adult obosit care vrea doar să se stabilească și să întemeieze o familie. O persoană foarte bună care este ca un frate mai mare pentru Fei Du.     Lang Qiao - Una dintre veselele femei polițiști ai Unității de Investigații Criminale. Îi plac absolut pisicile și speră mereu să aibă mai mult timp liber.       Xiao Hai Yang Noul puști de la bloc, are memorie fotografică și nu se pricepe cu adevărat la situații sociale. Un băiat care se străduiește prea mult. Are nevoie de atenție.  

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset