Abis- Capitolul 30

Julien XXIX

Chen Yuan trebuie să fi știut că niciunul dintre bunurile ei personale nu putea scăpa și chiar și rudele apropiate din jurul ei ar fi putut fi vizate – ceva i se întâmplase lui He Zhongyi în cartierul de vest.

Cum evitase ea, o fată neajutorată, plasa lui Wang Hongliang și negociase în secret termeni cu Cui Ying?

Nu se știe dacă Wang Hongliang și ceilalți efectuaseră investigații aprofundate asupra persoanelor contactate de Chen Yuan, dar cel puțin deocamdată păreau să fie în pace cu Cui Ying.

Existau doar două posibilități, fie Wang Hongliang și grupul său de nepoți erau miopi, fie credeau că au găsit ceea ce caută.

Chen Yuan folosise o metodă pentru a-i trimite ceva lui Cui Ying. Nu după mult timp, Chen Yuan murise și grupul său se calmase și nu o atinsese pe Cui Ying – ce însemna asta?

Ochii lui Luo Wenzhou erau ușor reci.

Două posibilități: În primul rând, fata naivă, care nu avea experiență și cunoștea profunzimea lucrurilor de la prima încercare, o trădase pe Chen Yuan.

În al doilea rând, în panică, Cui Ying încredințase întreaga problemă unei persoane în care avea foarte multă încredere – adică Zhao Haochang.

Indiferent care fusese motivul, Zhao Haochang o vânduse pe Chen Yuan lui Wang Hongliang.

În acel moment, veni un apel de la biroul de siguranță publică pe telefonul mobil al lui Tao Ran. Acesta preluă apelul și ascultă în tăcere pentru un timp, apoi lăsă capul în jos și tastă pe telefonul mobil pentru ca Luo Wenzhou să citească.

Wu Xuechun tocmai a terminat de dat declarația ei. Ea îl identifică pe Huang Jinglian și pe ceilalți ca protejând rețeaua de trafic de droguri, participând și scăzând un procent. Dar nu l-a văzut niciodată pe Wang Hongliang.

Luo Wenzhou se încruntă ușor.

Tao Ran tastă rapid:

–În ceea ce-l privește pe Chen Yuan, ea a spus că era numită „Xian’er”. Cuvintele exacte ale lui Wu Xuechun au fost: deasupra lui Huang este o persoană care nu-și arăta niciodată fața care crede că fetele localnice sunt murdare și, de obicei, îi place doar să se joace cu cei de afară. Dacă întâlnește pe cineva care nu este ușor de „îmblânzit”, atunci când se va sătura să se joac cu el, se va debarasa de el. Wu Xuechun a spus că unuia dintre prietenii lui Huang Jinglian îi plăcea să înregistreze videoclipuri. Conform identificării, am găsit câteva videoclipuri pe computerul acelei persoane, majoritatea fiind despre adunarea oamenilor pentru a se droga și a face sex cu ei. Într-unul dintre ele era  Chen Yuan. Medicul legist a considerat pe baza imaginilor că ea era la acea vreme, probabil drogată.

Luo Wenzhou îi aruncă lui Tao Ran o privire întrebătoare – a explicat Huang Jinglian?

Tao Ran clătină din cap.

Luo Wenzhou întoarse în tăcere cutia de țigări de câteva ori, apoi spuse brusc:

– Spune-le să trimită acel videoclip.

Atitudinea lui neglijentă devenise brusc gravă, ceea ce îl șocă pe Cui Ying.

Ea avea un aer foarte studențesc. Avea părul lung, purta o pereche de ochelari delicați și avea obiceiul de a mușca paiul. Când se uita cu ochii larg deschiși, exista o inocență nesofisticată în ea.

Stătea acolo cu aer nevinovat și bea o băutură când fu surprinsă.

Luo Wenzhou întinse mâna să împingă băutura de pe masă.

 – Cui Ying, nu mă voi învârti în jurul cozii, o să-ți spun adevărul, profesorul tău Zhao a fost prins.

Cui Ying făcu ochii mar.

– Ce…

Telefonul lui Tao Ran vibră, iar un fișier video  fu recepționat. Îl deschise și îl împinse direct în fața lui Cui Ying. Luminile din imagine erau slabe. Era o mulțime de oameni în tot felul de contorsionări, care se ridicau și cădeau. Mâinile cameramanului erau instabile, imaginea tremurând amețitor.

Un bărbat se legănă pe o ușă mică și  făcu cu mâna camerei:

– Uite, asta nu pare să mai funcționeze.

Înainte de a-și putea termina cuvintele, râdea deja pentru el însuși. Acest râs misterios era un simptom tipic al supradozajului. Apoi se aplecă și târî pe ușă o femeie goală în spatele lui.

Cui Ying nu știa ce fel de scenă restricționată era aceasta și, subconștient, vru să-și îndepărteze privirea, dar Luo Wenzhou o privi atent.

– Zhao Haochang este suspectat de crimă, aruncarea cadavrelor, răpire și multe alte crime.

Lui Cui Ying i se făcu pielea de găină.

Apoi, camera video a telefonului mobil mări brusc, iar persoana care ținea camera zâmbi și  spuse în fundal:

– Lasă-mă să fac o poză, lasă-mă să fac o poză.

Camera urmări corpul lui Chen Yuan în sus și în jos, în timp ce îi filma la nesfârșit chipul și părțile intime. Cui Ying își acoperi gura și păru pe cale să vomite.

În același timp, Luo Wenzhou plesni în masă.

-Vezi clar, așa a murit Chen Yuan.

Cui Ying se ridică brusc.

Luo Wenzhou o opri.

– A avut încredere în tine și ți-a dat un secret foarte important, iar tu l-ai dat unui ticălos! Ai lăsat-o să ajungă așa.

– Nu, nu eu…

Cui Ying clătină slab din cap.

Luo Wenzhou întrebă fără milă:

-Nu tu ai fost cea care a trădat-o pe Chen Yuan, nu-i așa? Vrei să explici de ce a murit la câteva zile după ce te-a sunat?

Tao Ran intră calm în discuție:

– Nu o speria. Fată, Chen Yuan te-a contactat ultima oară și a murit în mod neașteptat la mai puțin de două săptămâni mai târziu. Partenerul meu nu te-a mințit, voi două aveați o relație bună.

Cui Ying se clătină și se așeză:

– Vorbiți prostii, profesorul Zhao nu este genul ăsta de persoană…

Tao Ran întrebă blând:

– Atunci ce fel de persoană este?

– Este foarte matur și calm. El mi-a spus că nu este nimic nou sub soare și nu este deloc surprins. Realitatea este că în viață este legea junglei, iar cei care au noroc suficient pentru a deveni prădători, vor împărți fără milă carnea și sângele prăzii…

– Singurii care pot vâna șacali sunt tigrii și leoparzii. Ca iepure, poți doar să aștepți momentul potrivit sau să devii tu însuți un tigru și un leopard.

Cui Ying spuse cu o voce în lacrimi:

– A spus că polițiștii sunt niște gunoaie.

După ce a termină de vorbit, își dădu seama că și cei doi oameni din fața ei erau ofițeri de poliție.

Tao Ran:

– Ne crezi?

Cui Ying își frecă energic colțurile hainelor.

– Profesorul tău Zhao era deja un tigru și acum e un leopard, spuse Luo Wenzhou cu răceală. Aseară, încercarea unei femei de a sări de pe o clădire din estul cartierului Pieței de Flori a fost peste tot în momentele WeChat. Nu ai văzut-o?

Tao Ran spuse apoi:

 – Zhao Haochang a ucis pe cineva și a aruncat trupul în așa-numitul „Golden Triangle Clearance” . Judecând după reacția ta, cunoști acest loc, nu?

Cui Ying trase aer în piept și păru să încremenească.

Tao Ran coborî vocea:

– Ce e?

– El…a spus când glumea cu mine, că dacă ar ucide oameni, i-ar lăsa într-un loc comercial, gunoaiele alea de polițiști cu siguranță nici n-ar îndrăzni să verifice…

– Cui Ying, ce i-ai arătat exact lui Zhao Haochang? întrebă Luo Wenzhou cu o voce profundă.

– Un videoclip, spuse Cui Ying.

– Un singur videoclip.

În timp ce vorbea, strânse din dinți și scoase un șnur roșu de la gât. O amuletă în formă de os de pui era legată de el. Trase de osul de pui și acesta se deschise în două. În interior era o unitate flash.

Tocmai când Luo Wenzhou își spusese că acel copil prost ascunsese ceva aproape de corpul lui, Lang Qiao conducea oamenii la casa lui Zhao Haochang.

Ferestrele de acolo erau luminoase și curate, iar estetica decorului tindea să fie occidentală. Existau ferestre uriașe din podea până în tavan cu vedere spre munți și dulapuri pentru vinuri.

La prima vedere, nu era nimic ciudat în casa lui. Este doar o casă urbană tipică, de clasă mijlocie.

Polițiștii se întoarseră și stabiliră în cele din urmă că în cameră nu exista un pasaj secret sau un seif necunoscut. Era la fel de curată ca o cameră model de hotel.

– Nu am găsit nimic.

Lang Qiao se opri în sufrageria bine luminată și îl sună pe Luo Wenzhou cu mâinile pe șolduri

– Cabinete, dulapuri…ne-am uitat și sub pat. Este o clădire obișnuită, constructorul a vândut sute de apartamente ca acesta în același timp, nu există nici o modalitate de a fi construit o cameră secretă. Are aproximativ o sută de metri pătrați, am trecut prin el centimetru cu centimetru. Dacă acest loc nu are o ușă Dokodemo[1], nu poate fi nimic ascuns aici. Șefule, am investigat, nu există alte proprietăți sub numele lui Zhao Haochang. Dacă e într-adevăr ceea ce a ghicit președintele Fei? Dacă a ascuns acel ceva ciudat pe teritoriul altcuiva?

– Oh, da…

Lang Qiao făcu o pauză, apoi adăugă:

 – Materialul despre incendiu a fost văzut. Nu este nimic util. Pe de o parte, s-a petrecut cu mult timp în urmă, iar pe de altă parte, toți sătenii au spus că idiotul a făcut-o, așa că nu au făcut o investigație amănunțită. Există doar câteva fotografii ale scenei și ale incendiatorului. Nebunul din fotografie are într-adevăr o înfățișare lipsită de suflet și de inteligență. Poartă o jachetă mare de bumbac, cu o singură mânecă, este atât de murdar încât nici nu se mai poate vedea motivul floral.

Luo Wenzhou făcu o scurtă pauză:

– Stai puțin, acceptă videoconferința primită.

Lang Qiao fu surprinsă, făcu clic  pe „Acceptă” și se regăsi în fața unui ecran de computer. Întreaga echipă de anchetă penală a Biroului de siguranță publică a orașului Yancheng, împreună cu Biroul Lu, era adunată în jur.

Un video era redat pe computer. Fusese filmat cu o cameră stenopeică. La început, se confruntară cu un fundal întunecat, apoi apăru un strigăt, iar o femeie tânără cu părul dezordonat apăru în centrul ecranului. Expresia ei era vagă, faţa ei era absentă. Ea întindea cu disperare o mână, părând a-i fi sete, dar, de asemenea, refuză.

În acel moment, cineva din afara ecranului spuse:

– E aproape gata, dă-i-o.

Camera se întoarse încet și îl captură pe vorbitor…Wang Hongliang, cu Huang Jinglian lângă el, aplecându-se și șoptindu-i ceva!

Întregul birou încremeni.

Directorul Lu ridică mâna și lovi cu pumnul în masă:

–Nu mai poate scăpa de data asta!

Camera se focaliză din nou pe femeie și făcu câțiva pași înainte. Apoi, o tavă apăru în fața camerei și o pereche de mâini luă seringa de pe ea. După un timp, femeia neliniştită răsuflă prelung, zvâcnit o dată sau de două ori ca un spasm, iar faţa ei se relaxă, dezvăluindu-i conturul graţios şi delicat. Ea stătea întinsă nemișcată pe o canapea mică, privind îndelung la persoana din spatele camerei.

Deodată, camera se scutură violent, de parcă persoana din spatele ei ar fi fost împinsă, Huang Jinglian apăru în cadru îndemnând:

– Hai să mergem repede, nu sta în calea mea.

Împinse persoana din spatele camerei către uşă, dar camera reuși să se întoarcă și să se concentreze din nou asupra interiorului casei.

Wang Hongliang ținea o țigară în gură și mersese către femeia pe jumătate conștientă. El  întinse mâna și îi atinse umărul, apoi se uită în sus și zâmbi spunând către camera:

 -M-am săturat să văd asta. este ca și cum aș mânca congee[2] în fiecare zi. Devine cam plictisitor.

Persoana din spatele camerei făcu în grabă câțiva pași înapoi, închise ușa încăperii cu o bubuitură, iar videoclipul se încheie.

– Femeia care a fost injectată cu droguri în videoclip este deja moartă. Cauza morții a fost o supradoză de droguri. Videoclipul a fost filmat de Chen Yuan. La scurt timp după aceea, cazul ei a fost îngropat între dosare în același mod, ca și cum și-ar fi înregistrat ea însăși finalul în avans. Când Chen Yuan studia, ieșea adesea la muncă pentru a-și întreține familia. Ea lipsea mult de la serviciu, iar notele ei erau medii. Când a absolvit, nu a reușit să promoveze examenul de barou. Din cauza condițiilor ei de familie, nu a putut să-și continue studiile ca și colegii ei. A încercat la o firmă de avocatură, dar din cauza lipsei de calificări, beneficiile de la locul de muncă nu au fost ideale. A găsit rapid un loc de muncă în vânzări, cu un salariu mai mare și un program de lucru relativ ușor. A vrut să facă o tranziție temporară, să lucreze, să treacă examenul de barou în doi ani și apoi să-și caute un loc de muncă oficial.

Compania pentru care lucra vinde diverse vinuri străine de marcă falsă, iar Hongfu Daguan este unul dintre marii săi clienți. I-a cunoscut pe Huang Jinglian și pe alții aici. Datorită temperamentului ei remarcabil, a fost atrasă de Huang Jinglian, care a păcălit-o, i-a dat să bea un pahar de vin cu ingrediente adăugate. Astfel a devenit ceea ce Wu Xuechun numise „Xian’er”.

Directorul Lu oftă.

– O studentă cu studii juridice adecvate.

– Chen Yuan a vrut inițial să se sinucidă, dar când lucrurile au devenit dificile, ea a refuzat să cedeze. Acesta a fost testamentul lui Chen Yuan către prietena ei Cui Ying, spuse încet Luo Wenzhou.

– Ea a folosit magazinul online al companiei pentru a plasa o comandă pentru Cui Ying, a îndesat dovezile colectate într-un pachet cu sticle de vin roșu și le-a trimis, inclusiv video, mai multe nume de puncte comerciale, parolele corespunzătoare și o scrisoare.

„Nimeni nu mă poate salva, dar trebuie să dau o explicație.”

Aceasta a fost prima propoziție pe care a scris-o în scrisoare.

– Asta este tot ce știa Cui Ying.

– În afară de asta…

Luo Wenzhou întoarse telefonul.

– Lang Qiao, mă asculți?

— Poftim, şefu, spune-mi dacă ai ceva de spus. Cui Ying i-a dezvăluit odată acest secret lui Zhao Haochang. El a întrerupt-o la jumătatea drumului, i-a spus să nu vorbească la telefon și i-a dat o întâlnire la o mică vinărie din suburbii. Proprietarul cramei a închiriat terenuri colective unui club de afaceri și a construit ilegal și a vândut niște case cu proprietăți mici…

– Dă-mi adresa.

Lang Qiao înțelese intenția și imediat se ridică dreaptă, fluturând o mână la oamenii de lângă ea.

– Veniți cu mine!

Soarele arzător strălucea pe cer, iar spalierele de struguri erau puțin uscate.  Florile arborilor erau împrăștiate și ofilite. Un șir de „mini vile” cu mici drepturi de proprietate erau ascunse în colț, ecologizarea încă nu fusese finalizată, dând o atmosferă rurală la intersecția zonelor urbane și rurale.

Un grup de polițiști îl împinseră deoparte pe administratorul speriat, deschiseră una dintre uși și se despărțiră pentru a căuta.

— Există un subsol aici!

Lang Qiao preluă conducerea și coborî pe o scară îngustă. Mirosul de absorbant de umiditate o lovi în față. Aprinse lampa de perete, se uită în sus și rămase șocată.

Luo Wenzhou primi apelul lui Lang Qiao și apoi nu mai spuse nimic. Se îndreptă spre uşă cu o ţigară în gură şi cu o expresie grea.

Două cazuri și o săptămână de muncă continuă până acum. Majoritatea faptelor încurcate ale cazului fuseseră clarificate, ba chiar se găsiseră dovezi convingătoare. Dar din anumite motive, îndoielile din inima lui deveneau din ce în ce mai serioase.

Tao Ran întrebă:

– La ce te gândești?

Luo Wenzhou nu voia să adauge mai mult, așa că spuse cu dezinvoltură:

– Mă gândesc la Fei Du.

Tao Ran spus surprins:

 – Ce?

Înainte ca Luo Wenzhou să poată spune ceva, auzi pe cineva de lângă el întrebând:

– Ți-e dor de mine? Curios. Ce e în neregulă cu tine, căpitane Luo?

NOTA TRADUCĂTORULUI

[1] Ușă specială invizibilă din anime-ul Doraemon

[2] Congee- terci de orez