Abis- Capitolul 49

Humbert XVI

Zilele tinereții mele, ori de câte ori mă uit înapoi la ele, par a fi fulgi de zăpadă albi într-o furtună de zăpadă de dimineață, suflați departe de mine de vântul puternic. – Lolita[1]

– Va trebui să depuneți ceva efort în plus, tovarăși. Vă voi rambursa gustările de la miezul nopții și măștile faciale ale doamnelor. Cei care au soții și copii, voi trimite scrisori de pocăință acasă în locul vostru. Chiar dacă trebuie să lucrăm toată noaptea, chiar dacă trebuie să investigăm până la capăt în vechea casă Su, trebuie să ajungem la elucidarea acestui lucru. Vreau să găsesc acea fetiță Qu Tong, vie sau moartă.

După ce termină de vorbit în walkie-talkie, Luo Wenzhou se întoarse spre Fei Du, care îl urmărea, plin de interes.

– Tinere, simt că ai putea fi reîncarnarea unui ticălos sexual. Ziua ta de naștere a ta a fost cu adevărat fericită și binecuvântată. Nu te pot duce până acasă. Chem un taxi, sau te las la un hotel pe drumul de întoarcere?

Fei Du nu răspunse, dar în schimb întrebă aiurea:

– Ce mănânci în mod normal pentru o gustare la miezul nopții când ești la datorie?

– În mod normal, mănânc o masă luxoasă cu ulei de jgheab, răspunse Luo Wenzhou cu o expresie puțin amară și continuă:

– O persoană nerezonabilă ca mine poate mânca uneori ceva și mai luxos, de exemplu McDonald’s.

Fei Du:

“..”.

– Prostii, spuse Luo Wenzhou întorcând volanul în direcția Biroului principal de siguranță a populației și vorbi din nou nemulțumit:

– Dacă toți ar fi la fel de greu de mulțumit ca tine, aș sărăci. Îmi pot permite să te rambursez? Există un hotel în faţă, salariul pe o jumătate de lună pentru o noapte. Ar trebui să mă opresc?

– Nu voi locui în acel hotel, spuse Fei Du, fără grabă, față de funcționarul public asuprit, care „mânca pui prăjit pentru a-și potoli foamea și bea ulei de jgheab” pentru a-și calma setea.

Luo When Zhuo îl privi ciudat. Fei Du continuă:

–  Tămâia din holul lor este prea puternică, iar băile nu au căzi.

Apoi, ignorând valurile de dușmănie pe care le atrăsese, spuse:

– Doar condu. Există un hotel de șase stele în apropierea biroului tău, pe care îl pot suporta. Pot să mă duc eu însumi acolo.

Luo Wen Zhou rezistase destul, dar în cele din urmă nu se mai putu reține.

–  Fei Xiansheng, de dimineață până seara, tot ce faci este să te joci, să nu faci nimic serios și să provoci iadul. Nu faci nicio afacere potrivită. Sunt suficienți banii familiei tale pentru a-ți irosi toată averea? Ce vei face dacă dai faliment? Nimeni nu te va susține când vei avea de băut doar vântul. Și acum ești un adult. Ai vârsta la care dacă mergi la biroul administrației civile, poți solicita în mod legal un certificat de căsătorie. Nu poți fi un pic mai puțin copil?

Cotul brațului nevătămat al lui Fei Du se sprijinea pe ușa mașinii. Nu spunea nimic, doar zâmbea cu bărbia sprijinită pe mână.

Luo Wenzhou nu știa ce spusese așa de amuzant. Doar privindu-l și se simțea neliniștit. Dacă nu ar fi avut milă de statutul său de persoană cu dizabilități, aproape că l-ar fi aruncat din mașină.

După un timp, Fei Du întrebă:

– Ești sigur că nu mai ai nevoie de ajutorul meu?

– Ai un rang? Ești plătit?

În cele din urmă, Luo Wenzhou nu-l lăsă să meargă pe jos singur când ajunseră la Biroul general al siguranței publice. În schimb îl certă fără încetare în timp  ce se îndrepta spre o clădire de hotel care putea fi numită un punct de reper local.

– Ce legătură are asta cu tine?

– Am auzit că aşa-zisul ‘complice’ pe care l-aţi arestat a fost identificat de acea fetiţă sălbatică. Nu aveţi nici o altă dovadă, nu?

Luo Wenzhou,spuse fără expresie:

– Investigațiile în curs sunt confidențiale.

Înainte de a termina de vorbit, Fei Du continuă calm::

 – Oh, apropo, pare suspect pentru că are o oarecare legătură cu răpirea în serie a fetițelor de acum 20 de ani.

Luo Wenzhou strânse în secret din dinți, gândindu-se în inima lui că, după ce  cazul se va termina, el se va întoarce și va investiga îndeaproape  pentru a afla gura ticălosului care fusese atât de nepăzită.

– Asta înseamnă că nu aveți dovezi. Fetița nu are nici măcar treisprezece ani. QI-ul ei pare ridicat, dar starea ei mentală nu poate fi descrisă ca stabilă. Câtă credibilitate poate avea mărturia ei? Alibiul bărbatului pe care l-ai arestat astăzi a fost furnizat personal de către forțele de poliție. Ce se întâmplă dacă el va nega cu fermitate?

Fei Du îşi întinse uşor mâna.

– Şi fetiţa aceea… Nu-i vei scoate nimic din gură. În orice caz, nu o poți tortura pentru a scoate o mărturisire de la ea. Chiar intenționezi să apelezi la un specialist în psihologia penală a criminalilor minori chiar în această noapte?

Fiecare cuvânt rostit de Fei Du era adevărat și toate aceste lucruri îi dădeau lui Luo Wenzhou o durere de cap.

Toate acțiunile din acea seară nu se sprijiniseră pe dovezi reale. Dacă Chenchen nu ar fi fost salvată cu succes în cele din urmă, Luo Wenzhou ar fi suferit consecințele chiar de a doua zi, datorită actelor sale necugetate fără autorizație.

În acel moment mașina ajunse la parterul hotelului. Excesul de aer rece îi asaltă simțurile, aducând cu el aroma răcoroasă  a holului hotelului și a tămâii dulci. Își simți inima împrospătată.

Chiar dacă era dimineața foarte devreme, a existat încă un portar de serviciu care veni să întâmpine clientul, plin de energie.

Fei Du ieși din mașină și era pe cale să plece când își aminti brusc ceva și se întoarse. Se aplecă și bătu la geamul mașinii lui Luo Wenzhou, apoi deschise ușa laterală a șoferului.

– Mi-am uitat telefonul, spuse el.

– Poți să mi-l dai?

Luo Wenzhou scoase un “oh” și luă telefonul de pe scaunul pasagerului și era pe cale să i-l dea, dar Fei Du, care părea incapabil să aştepte, întinse mâna cu tot cu corp ca să-l ia.

Cămașa lui, puțin deschisă din cauza accidentul de mașină, atârna lejer. Din unghiul lui Luo Wenzhou, el putea vedea doar decolteul. Pieptul lui era fin, dar, afișat sub un set de clavicule clar definite, dădea un sentiment de putere reținută. El nu se dăduse intenționat cu colonie astăzi, dar pielea degenerată a acestei persoane absorbise toate esențele lumii. Din gulerul său veni un parfum masculin slab, aproape imperceptibil și dispăru fără urmă înainte ca Luo Wen Zhou să-l poată savura.

Când Fei Du întinse brațul pentru a lua telefonul, aproape că se lipise de el și când se retrase, degetele lui îl atinseră pe Luo Wenzhou, intenționat…sau neintenționat.

Luo Wenzhou:

“..”.

În toiul nopții, pentru un bărbat tânăr și viguros, interesat de bărbați și fără un partener fix, sub stresul infinit al muncii, să fie luat prin surprindere de acest tip de provocare nu era mai puțin tragic decât pentru o persoană care postise timp de trei zile pentru a vedea o reclamă online târzie pentru un restaurant Michelin de 5 stele.

– Ar trebui să fiu tot aici mâine dimineață. Vino să mă găseşti dacă ai nevoie de mine.

Fei Du se îndreptă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și-și puse telefonul în buzunar.

– Pot vorbi cu fetița aia pentru tine. Deși nu sunt expert în copii cu probleme, am o experiență considerabilă de a fi fost un copil cu probleme.

Presat mental și fizic, Luo Wenzhou flutură mâna obosit.

– Dispari acum.

După ce Fei Du plecă cu adevărat, Luo Wenzhou parcă mașina pe marginea drumului și fumă două țigări, una după alta, înainte de a-și reveni în cele din urmă din starea sa incomodă de erecție pe jumătate dură. Apoi porni maşina şi se întoarse la Biroul siguranței populației cu inima plină de vicisitudini.

Când era ocupat cu studiile și cu munca, el își putea rezolva   „problema personală” prin metoda “întâlnire pe nevăzute”, dar pasionații ca el se confruntau cu multe inconveniente în acest sens.

Când tocmai absolvise, tânărul Luo, ca și Fei Du, rătăcise vreo câțiva ani. Mai târziu, el descoperise că, în timp ce să rătăcești era ușor, găsirea unei persoane potrivite era foarte dificilă. Mai mult decât atât, el descoperise și că așa-numita “încântare” era un proces în patru etape: mai întâi infatuare, apoi obișnuință, apoi insipiditate și, în cele din urmă, o repulsie a gustului. Adăugând stresul său crescând la locul de muncă, Luo Wenzhou evoluase încet un stil de viață “Shushu[2]” a merge la și de la locul de muncă, a veni acasă și a mângâia pisica.

Dar, mentalitatea lui era ca a unui bătrân, iar corpul său era la urma urmei încă tânăr.  Apăru o uriașă contradicție internă  între lumea fizică și cea spirituală. Luo Wenzhou avu gânduri tulburi că, dacă ar continua așa, într-o zi ar putea să devină excitat pentru coada mare pufoasă a lui Luo Yiguo.

Se urcă în mașină și călcă furios pe pedala de accelerație. Maşina gemu şi sări pe loc, apoi zvâcni nebună către Biroul siguranței publice, puternic luminat.

– Căpitanul Luo,  Xu Wenchao a fost arestat. El este într-o cameră de interogatoriu, iar Su Luozhan este în alta. Xiao Lang o urmărește. Planifici să…

Înainte de a fi rostite cuvintele, pașii grăbiți ai lui Luo Wenzhou se opriră. Văzuse o figură cocoșată pe coridor.

–  Guo Shu?

Guo Heng își stinse ţigara și se ridicănîncet străduindu-se să-şi îndrepte spatele, dar tot nu reuși.

Luo Wenzhou spuse:

– Cum de…

– Aţi venit să mă vedeţi. E pentru că investigaţi din nou cazul vechi?

Guo Heng se uită la el cu o privire arzătoare.

– Așa e, nu-i așa? Fiica mea. Nu ați găsit-o după toți acești ani. Am auzit că tocmai ați adus o fată înapoi, încă în viață, este adevărat? L-ați arestat pe suspect? Există vreo speranță să puteți clarifica ce s-a întâmplat cu Feifei? În afară de Wu Guangchuan, a existat și un alt complice?

În ochii tulburi ai bătrânului, flăcările descrise de shifu păreau să fi fost reaprinse, ceea ce făcea dificilă privirea directă spre el.

Luo Wenzhou nu ştia ce să spună. El nu putu decât să se sustragă stângaci.

–Vom face tot ce putem.

După ce o spuse, o luă grăbit la fugă. Chiar și după ce se îndepărtă, el încă mai putea simți că Guo Heng îl urmărea cu privirea care era pe cale să-i ardă spatele.

În camera de interogatoriu, Xu Wenchao, fusese arestat de două ori într-o singură zi. După ce trecuse de la “asistent în anchetă” la “suspect,” arestat în reședința sa în mijlocul nopții, arăta foarte rău. Faţa îi era trasă din cauza lipsei somnului  şi barba îi crescuse.

Atitudinea lui nu mai era atât de politicos acum. Toate cele zece degete erau  țepene, așezate pe picioare și avea o încordare nervoasă pe fața lui palidă.

– Nu am făcut-o.

Tonul lui Xu Wenchao era neajutorat și neputincios, dar cuvintele lui erau tăioase.

– Voi spune din nou, nu am răpit nicio fetiță și nu am ucis pe nimeni. Mi-ați văzut înregistrarea locației vehiculului, m-ați urmărit ilegal și m-ați spionat. Aș dori să întreb, dacă pot, după ce ați încălcat drepturile fundamentale ale unei persoane în această măsură, ce dovezi ați găsit că am ucis pe cineva?

Detectivul care îl interoga cu răceală spuse:

 – Su Luozhan a răpit o fată de la şcoala ei, a maltratat-o şi a încercat să o ucidă. La locul crimei, ea a sunat numărul tău de două ori. În fața tuturor, te-a acuzat că ești complicele ei. Ce altceva mai trebuie să întrebăm?

Xu Wenchao se lăsă pe spate în scaun și-și folosi vocea unică și blândă pentru a spune :

– Un apel telefonic și cuvintele unui copil și dintr-o dată sunt un criminal. Cred că am înțeles astăzi ce înseamnă, „Dacă ești hotărât să spânzuri pe cineva, poți găsi întotdeauna un pretext”.

– De ce v-ar suna Su Luozhan și de ce ar face o acuzație falsă împotriva d-voastră?

Xu Wenchao se opri și ridică calm ochii. Urmărind feed-ul de supraveghere, Luo Wenzhou aruncă o privire clară asupra expresiei sale și avut dintr-o dată o presimțire de rău augur. Această persoană era prea calmă, prea încrezătoare, în întregime fără un indiciu de panică, ca și cum ar fi ținut un atu în mânecă.

– Pentru că eu şi mama ei eram într-o relaţie, spuse Xu Wenchao.

– Da, nu am spus-o când am fost aici în această după-amiază pentru că mi-a fost frică că ar provoca probleme. Am iubit-o pe Su Xiaolan de când eram mic, dar ea nu m-a iubit. Mai degrabă ar fi trăit într-o mizerie abjectă decât să mă accepte pe mine. Numai când a aflat că nu mai are mult timp de trăit mi-a permis în mod egoist un pic de căldură ca pomană. Dar am vărsat lacrimi de recunoștință pentru asta, chiar am vrut să mă căsătoresc cu ea. Dacă nu ar fi așteptat atât de mult, aș fi fost tatăl vitreg al lui Su Luozhan acum. Pentru că nu avem o relație juridică, este foarte dificil pentru mine să iau copilul pentru a-l crește. A trebuit să mă gândesc încet la o cale, între timp făcând tot ce-mi stă în putere pentru a o susține material. Ea sună dacă are nevoie vreodată de ceva. E foarte normal.

– Dar nu ai ridicat.

– Nu am ridicat pentru că am descoperit că sunt spionat, spuse Xu Wenchao.

– Chiar dacă nu ar fi fost ea la telefon, doar un serviciu de livrare a pachetelor sau un comerciant imobiliar, tot nu aș fi luat. Ofițerule, presupun că sub presa severă a drepturilor publice, sunt încă îndreptățit să mențin o ultimă bucată de libertate?a

– Deci, spui că Su Luozhan te-a acuzat în mod fals?

– Nu știu de ce a spus așa copilul asta. Dacă este adevărat, atunci sunt foarte îndurerat. Mama ei a neglijat-o întotdeauna. Comparativ vorbind, mă simt calificat pentru responsabilitățile unui tată vitreg. Educația fetei a fost liberă, iar comportamentul ei a fost într-adevăr oarecum peste bord. Am disciplinat-o. Poate că se răzvrătește față de mine.

În acel moment, Xu Wenchao se opri ușor.

– Sau poate că nu ştia deloc ce spunea. Era cineva care o îndemna.

Poliţistul lovi masa.

– Niciuna din aceste prostii! Victima care a supraviețut a mărturisit că, după ce Su Luozhan te-a sunat, ea a spus, citez: „Dacă nu va veni, o voi face eu.” Vechea reședință de familie Su a fost păstrată curată de lucrătorii orari angajați de tinet, iar facturile de apă și electricitate au fost plătite din contul tău bancar! De ce întrețineai o casă veche care urma să fie dărâmată? Aceasta arată în mod clar că aveai ceva de ascuns! Dacă nu v-am fi urmărit astăzi, fata răpită poate că nu ar fi trăit să vadă soarele de mâine!

Xu Wenchao scutură din cap:

– Care este relația cauzală dintre menținerea unei reședințe vechi și răpire și crimă? Urmând logica ta, presupun că toate crimele care au loc în domeniul de aplicare al orașului sunt responsabilitatea guvernului orașului?  Nu a spus că i-a fost afectat creierul de febră?

Luo Wenzhou ridică sprâncenele de uimire.

– Aceasta mi se pare destul de isteţ. Căpitane Luo, dacă el continuă să nege, și nu avem dovezi, va trebui să-I trecem prin detectorul de minciuni?

– Verifică-i conturile sale bancare, cardurile de credit, mașinile și proprietățile sub numele său. Luați fotografia sa la toate agențiile mari de închiriere de mașini și întrebați și în jur. Există, de asemenea, relațiile sale personale, poate că a condus o mașină împrumutată atunci când a comis crima. Faptul că nu este nimic în neregulă cu istoria sa de conducere pentru ziua în care Qu Tong a fost răpită arată că nu a condus o mașină pe numele său. Nu cred că el are capacitatea de a ascunde un întreg vehicul cu patru roți.

În timp ce Luo Wenzhou încă vorbea, polițistul criminalist din camera de interogare spuse:

– Voi întreba din nou, unde ați fost în noaptea de douăzeci și șapte?

– Acasă, citind o carte.

Expresia lui Xu Wenchao rămase calmă.

– Sunt freelancer. Nu merg la muncă în fiecare zi. Cititul acasă este normal.

– Din moment ce erai acasă citind, atunci de ce ai închiriat o mașină? întrebă Luo Wen Zhou.

Fusese un bluf.

Dacă mașina pe care Xu Wenchao o condusese în acea noapte  nu ar fi fost a lui, atunci dacă ar fi împrumutat-o de la o cunoștință sau ar fi avut o mașină personală înregistrată sub numele altcuiva, ar fi fost urme, ar fi fost ușor de investigat. Cea mai bună alegere ar fi fost pentru el să meargă la o agenție de închiriere gestionată în mod neregulat și să închirieze o mașină. Existau unele companii neînregistrate care operau pur ilegal, foarte bine ascunse. Aceasta fusese metoda cea mai probabilă a lui Xu Wenchao.

Luo Wenzhou închise gura, încrucișă brațele peste piept și așteptă cu atenție să audă ce avea de spus Xu Wenchao.

Dar acesta  ridică mirat din sprâncene de parcă era sincer surprins.

– Ofițer, despre ce vorbești?

– În seara zilei de 27, ai urmărit un autobuz școlar care a pornit din Xiling, așteptând o oportunitate de a ataca una dintre cele unsprezece fete din autobuz. S-a întâmplat să fii martor la deturnarea autobuzului şcolar. În acest proces, o fată numită Qu Tong a sărit din autobuz și a fugit și te-a întâlnit pe tine și pe Su Luozhan. A avut încredere în tine, ți-a cerut ajutorul și a intrat în mașină. Nu știa că se dădea pe mâna unor bestii.

Xu Wenchao vru să se apere.

– Este simplu..

Poliţistul care îl interoga îi întrerupse apărarea.

 – Camerele de securitate din jurul muzeului au prins numărul de înmatriculare al mașinii. Ce altceva mai trebuie să întrebăm?

Xu Wenchao întrebă rece:

-Ofițer, ai putea să-mi spui la ce oră pe douăzeci și șapte s-a întâmplat asta?

Polițistul interogator spuse cu răceală:

– Nu o cunoști?

– Nu știu.

Xu Wenchao îşi ridică uşor mâinile şi clătină din cap.

– În regulă, din moment ce ești hotărât să mă prinzi, se pare că nu îmi vei spune ora exactă, dar trebuie să spun câteva cuvinte în apărare. Dacă această crimă a avut loc în prima jumătate a nopții, mă tem că nu aș fi avut timp să merg acolo. Aţi văzut unde se află casa mea. Drumul spre Xiling  durează cel puțin trei ore și asta nu ia în considerare traficul și condițiile meteorologice nefavorabile. Pe 27 în jurul orei 20:30 am comandat mâncare pentru acasă. Numărul comenzii și timpul de livrare sunt înregistrate. Dacă sunt norocos, persoana de livrare își va aminti de mine.

Inima lui Luo Wenzhou primi o lovitură, el constată că premoniția sa a devenise realitate.

– Vă sfătuiesc să o verificați cât mai repede posibil și să-mi ștergeți numele.

Xu Wenchao se uită în jos la ceas.

– Se pare că voi petrece noaptea la un birou de securitate publică. Îmi puteți spune când pot cere un avocat? Oh, corect, de asemenea, deşi încă nu înţeleg în mod clar ceea ce Su Luozhan este menit să fi făcut, ea este încă minoră, la urma urmei. Poate cineva să aibă grijă de ea? Dacă este necesar, sunt dispus să-mi asum responsabilitatea de a acţiona ca gardian al ei.

[1] Citat original din cartea lui Bulgakov: De câte ori mă uit înapoi la zilele tinereții mele, par să zboare departe de mine într-o rafală de resturi repetitive palide, cum ar fi acele furtuni de zăpadă dimineața, răpite de vântul puternic și urmărite de un pasager dintr-o mașină.

[2] Shushu e numit un bărbat mai în vârstă