Abis- Capitolul 6

Abis- Capitolul 6

Julien V

 

A doua zi dimineață, la prima oră, Luo Wenzhou s-a întors la Biroul din oraș pentru a discuta cu directorul Zhang, apoi s-a îndreptat spre sub-biroul din districtul Pieței de Flori împreună cu Tao Ran. Tocmai își parcaseră mașina când Lang Qiao, care sosise mai devreme, a ieșit în întâmpinarea lor.

Lang Qiao le-a pasat două cești de cafea și a spus în liniște:

Unde ați fost? Au l-au arestat pe Ma Xiaowei. L-au identificat ca fiind unul dintre principalii suspecți, l-au băgat într-o mașină de poliție și l-au adus aici la prima oră a dimineții, cu presa online urmărind mașina pe tot parcursul drumului. Tocmai au fost răspândite.

Auzind acest lucru, Tao Ran s-a alarmat instantaneu.

Ce!

Luo Wenzhou i-a pus o mână pe umăr.

A fost în conformitate cu procedura?

Lang Qiao a suspinat și a spus aproape inaudibil:

Căpitane Luo, cu acel Wang Hongliang care veghează, o astfel de scăpare este imposibilă.

 – Care sunt dovezile?, a întrebat Luo Wenzhou cu greutate.

Telefonul mobil.

A spus rapid, Lang Qiao.

Este deosebit de dubios. Telefonul defunctului He Zhongyi a fost găsit asupra colegului său de cameră, Ma Xiaowei – oficial, se spune că persoana care se ocupă de caz la suboficiu a primit un raport aseară, spunând că Ma Xiaowei a fost văzut cu un telefon nou care semăna cu cel pe care victima He Zhongyi îl pierduse. Subbiroul a trimis rapid oameni care să-l  convoace pe Ma Xiaowei pentru interogatoriu. Aceștia au găsit telefonul și au găsit pe el atât amprentele lui Ma Xiaowei, cât și ale victimei.

Luo Wenzhou s-a încruntat.

Tao Ran a intrat direct în miezul problemei.

Cine a raportat acest lucru? Cum a putut spune informatorul că telefonul lui He Zhongyi era cel al lui Ma Xiaowei?

Se pare că telefonul era un model nou, abia lansat, și o marcă foarte scumpă. Foarte puțini oameni le au aici. Se pare că o rudă i l-a dat lui He Zhongyi. Toată lumea a văzut când l-a primit prima dată. A făcut o impresie puternică.

– Cine l-a raportat și de ce nu este important. Chiar dacă Wang Hongliang și oamenii lui au intrat la atac și au percheziționat cu forța locul, pot oricând să producă un informator inventat după aceea. Luo Wenzhou a fluturat o mână.

Miezul problemei este telefonul. Faptul că are telefonul victimei nu înseamnă că Ma Xiaowei este criminalul. Nu este foarte convingător ca dovadă.

 – A spus și Ma Xiaowei ceva ce nu ar fi trebuit să spună? A folosit cineva forța pentru a-i smulge o mărturisire?

– Ați ghicit. Lang Qiao a aruncat o privire în jur ca un hoț și a continuat doar când a văzut că nu era nimeni prin preajmă.

Nu cred că s-a mers atât de departe încât să se folosească forța. Puiul a vrut să plece mai devreme la muncă, așa că a mințit în legătură cu vârsta sa. Am pus pe cineva să cerceteze asta aseară. Legitimația lui fusese modificată. Tocmai a împlinit 16 ani. M-am gândit că va spune orice dacă e speriat. L-au întrebat de unde a luat telefonul, a tras de timp și apoi a spus că l-a luat el.

– L-a luat de la locul crimei. Luo Wenzhou a clătinat din cap.

– L-au întrebat și când l-a luat? A mai spus că a fost în jurul orei nouă și un sfert, când a auzit zgomotul unei certuri la parter și s-a dus să investigheze?

Lang Qiao și-a întins mâinile.

La ora indicată de probele circumstanțiale ale celorlalți martori, a spus că s-a dus la locul crimei și a „ridicat” telefonul.

Cine a fost criminalul?

– Nu am vazut.

Cuvintele au dat greș în fața lui Luo Wenzhou. Și-a mângâiat puternic bărbia.

Nu am mai văzut un „criminal” atât de candid de ani de zile.

Înainte ca Lang Qiao să poată răspunde, Wang Hongliang s-a apropiat cu zgomot de ei.

Am fost ieri la o adunare districtuală de siguranță și securitate, așa că am lipsit puțin. Tocmai m-am întors și i-am auzit pe subordonații mei spunând că suspectul a fost deja prins? Tinerii lideri ai Biroului municipal sunt atât de dedicați muncii lor. Luați aminte la această eficiență!

Expresia oarecum posomorâtă a lui Luo Wenzhou s-a încălzit forțat. I-a oferit lui Wang Hongliang un zâmbet de nezdruncinat.

Wang-dage*, te prefaci că ești politicos. În inima ta sunt sigur că te gândești că îți răpim creditul.

 

(N/T: *frate mai mare, termen de adresare politicos pentru un bărbat de aproximativ aceeași vârstă cu tine)

Wang Hongliang a rânjit enorm, cei doi dinți mari din față ieșind impunător dintre buze.

Totul este în slujba poporului. Unde intervine creditul?

Aceste cuvinte pompoase tocmai îi ieșiseră din gură când Lang Qiao a intervenit.

Domnule director Wang, cred că lanțul de dovezi încă nu este complet? Arma crimei nu a fost găsită, iar Ma Xiaowei nu a mărturisit. Există încă multe aspecte suspecte aici. Credeți că există vreo activitate de urmărire pentru care aveți nevoie de ajutorul nostru?

Lang Qiao era un articol autentic „lampa cu ochi mari”; ea fusese supusă evaluării personale a expertului criminalistic al City Bureau, Ceng Guangling – potrivit acestuia, ochii ei erau chiar mai mari decât cei ai lui „Xiao Yanzi„ din serialul de televiziune. Pentru a se feri de apariția ridurilor în jurul lor, Lang Qiao nu zâmbea pripit. Când ocaziile speciale cereau un zâmbet, de obicei își înțepenea ochii și își mișca doar gura. În timp, își dezvoltase un zâmbet fals abil. Deși era în esență o proastă, acest zâmbet o făcea să pară înaltă și elegantă.

În mod obișnuit, atunci când interoga infractori, ea putea face mai multe lucruri în același timp, jucând rolul părintelui strict și alte asemenea personaje malefice fără nicio afectare.

Lang Qiao folosise cuvântul „ajutor”, dar tonul vocii ei era atât de puternic încât părea că mustră pe cineva. În același timp, ochii ei mari de carne și oase erau fixați cu răceală asupra lui Wang Hongliang, răsturnând cu totul dinții mari din față ai directorului Wang „în slujba poporului” și trimițându-i înapoi în gură ca o broască țestoasă care se retrage în carapacea sa.

Cu o expresie alterată, Wang Hongliang a spus:

Xiao Lang, ce vrei să spui?.

– Hei, Xiao Qiao’r, cum poți fi atât de stângace? Luo Wenzhou a mutat-o pe Lang Qiao în spatele lui, certând-o, apoi s-a uitat cu superioritate la Wang Hongliang. I-a oferit un zâmbet fals prietenos.

Domnule director Wang, nu am ajutat deloc înainte. Dacă ne este de vreun folos în continuare, dați-ne instrucțiuni.

Wang Hongliang era plin de îndoieli, dar nu-și putea permite să se certe deschis cu el, așa că s-a prefăcut că nu înțelege nimic din toate acestea. A mârâit, apoi s-a întors și a plecat.

Lang Qiao și-a pus mâinile la brâu și a aruncat o privire spre figura lui Wang Hongliang care se retrăgea.

Am auzit că rapoartele despre el ar umple o cutie de pantofi. Cum mai poate fi atât de încrezut?

Luo Wenzhou și-a pus o țigară în gură și i-a aruncat o privire.

Nu ți-e teamă că, dacă nu reușim să-l demitem de data asta, îți va face lucrurile mai incomode în viitor?

– Ha! Lang Qiao și-a dat ochii peste cap.

Mare lucru. O să demisionez și o să mă descurc cu aspectul meu.

– O femeie tânără nu ar trebui să fie atât de nerușinată. Zâmbetul de pe fața lui Luo Wenzhou s-a destrămat. El a continuat: Acest Ma Xiaowei poate fi criminalul sau poate fi doar un prost. Eu personal înclin spre cea de-a doua variantă, pentru că, dacă aș fi ucis pe cineva, cu siguranță m-aș fi gândit la o poveste plauzibilă. Chiar dacă aș fi spus doar că „eram acasă și mă uitam la televizor și nu am auzit nimic”, tot ar fi fost mai bine decât să spun povești cu fantome la poliție. Până acum, la locul crimei nu s-a găsit nicio urmă a criminalului. Această persoană este îndrăzneață, dar precaută, rece și nemiloasă. În mod clar și-a luat măsuri de precauție pentru a nu fi descoperit. Nu cred că poate fi atât de deficient mintal.

-Și eu cred că nu este el. În câteva cuvinte, Tao Ran a repetat ceea ce spusese Fei Du în mașină cu o seară înainte.

Deci se pare că ar trebui să cercetăm în continuare relațiile personale ale lui He Zhongyi. De exemplu, cine i-a dat de fapt acel telefon? Poate că putem întreba persoana care i-a împrumutat pantofii.

Luo Wenzhou a ascultat și a dat un „wow”, apoi a spus cu ezitare:

Vrei să spui că pantofii lui au fost împrumutați? Această noțiune este cam…

– Nu este ideea mea.

Mai întâi Luo Wenzhou a înghețat. Apoi, ca și cum inimile lui și a lui Tao Ran ar fi bătut la unison, a înțeles instantaneu implicația din spatele cuvintelor sale. Fruntea i s-a încrețit rapid.

Fei Du? Ți-am spus că este mai bine să nu-l implici în aceste lucruri.

– Știu. Ieri a fost un accident. Tao Ran a întrerupt scurt acest subiect și a întrebat:

Ce părere ai despre această linie de gândire?

– Destul de bine. Vom încerca să ne uităm în acei pantofi, a pronunțat Luo Wenzhou.

Tao Ran, continuă să urmărești cazul. Lang Qiao, stai cu ochii pe echipa care-l interoghează pe Ma Xiaowei. Există încă multe puncte suspecte în legătură cu el. Cred că mai știe ceva. În afară de asta, ia câteva măsuri de precauție împotriva micilor manevre ale lui Wang Hongliang și ale companiei. Mă duc să-l supraveghez pe Fatty Wang pentru tine. Dacă aveți nevoie de ceva, sunați-mă oricând. Să mergem, oameni frumoși. Astăzi lucrăm ore suplimentare fără să fim plătiți pentru ore suplimentare.

Lang Qiao acumulase un munte de curiozitate în inima ei. După ce Luo Wenzhou a plecat, a tropăit după Tao Ran.

Adjunct Tao, cine era tipul acela de ieri? De ce a spus șeful Luo să nu-l lași să se atingă de caz?

– Bineînțeles că nu este corect ca el să se atingă de caz, a spus Tao Ran.

Nu este polițist.

Lang Qiao nu l-a lăsat să plece.

Atunci de ce a fost șeful de acord atât de repede după ce a auzit că a fost ideea lui? Este el detectivul Conan?

Tao Ran a suspinat și s-a întors să o privească. Lang Qiao și-a forțat ochii deja foarte puternici să se deschidă și mai mult și i-a aruncat o privire.

Clipitul îți dă riduri, a spus Tao Ran.

Lang Qiao și-a folosit rapid degetele pentru a-și sprijini colțurile ochilor și fruntea.

Tao Ran a făcut o pauză, apoi a spus pur și simplu:

Într-un caz de care eu și Wenzhou ne-am ocupat odată, Fei Du a fost… cel care a raportat. Asta s-a întâmplat acum șapte ani.

Luo Wenzhou și Tao Ran tocmai absolviseră atunci. Erau niște tineri fără vlagă, nesiguri în munca lor. Mai ales Luo Wenzhou. Era copilul unui funcționar guvernamental și fusese foarte arogant când era tânăr, insubordonat și nemulțumit de orice. Credea că deborda de talent, că era numărul unu în lume – numărul doi fiind un englez pe nume Sherlock Holmes.

Nu credea că se duce la muncă în fiecare zi, ci că pleacă să salveze galaxia. Modul său de a gestiona afacerile era extrem de nesigur. Când abia începea să lucreze în misiuni de teren de nivel scăzut, dacă era trimis să împace o dispută comunitară, putea cu ușurință să o transforme într-o bătălie.

În acea după-amiază, în zonă se afla o bandă de hoți care hoinărea și care trebuiau prinși. Peste tot, poliția a reacționat. Biroul orașului, fiecare subbirou și chiar și secțiile de poliție locale au trimis oameni. Doar tinerii Luo Wenzhou și Tao Ran, care fuseseră judecați de bătrânii lor ca fiind susceptibili de a face mai mult rău decât bine, au fost lăsați la datorie.

-110*, a luat legătura și a spus că un copil a sunat pentru un caz în jurisdicția lor. Se dusese acasă de la școală în weekend și găsise cadavrul mamei sale acasă. Acel copil era Fei Du. Era în gimnaziu atunci.

 

(N/T:* Numărul serviciilor de urgențe a poliției în China)

Lang Qiao a înghețat.

Mai târziu, ancheta a arătat că mama lui se sinucisese. Wenzhou s-a dus să-i spună personal, dar el nu a crezut… De atunci, nu prea s-au mai înțeles. În timp ce vorbea, Tao Ran ajunsese deja la poarta suboficiului.

Trebuie să fi putut spune că familia lui este destul de înstărită. Tatăl său era un om de afaceri obișnuit, plecat tot timpul la muncă. Când soția lui a murit, au trecut câteva zile până să se întoarcă. Fei Du nu era foarte sociabil când era mic. A trecut prin mai multe menajere, dar niciuna nu a rămas. De obicei era singur în casa aceea mare în care a murit mama lui. Acesta a fost primul caz adevărat care a trecut prin mâinile noastre. A avut o semnificație specială. Nu puteam să renunțăm la el. Îmi părea rău de fiecare dată când mă gândeam că acel copil nu avea pe nimeni care să se ocupe de el, așa că de Anul Nou și de alte sărbători îl luam la mine pentru câteva zile. A avut destul de multe contacte cu noi în acea perioadă. Pe măsură ce timpul a trecut, am aflat că acel copil avea un talent special.

– Pentru ce?, a spus Lang Qiao.

Tao Ran a făcut o pauză, apoi a spus în liniște:

Crimă. 

Lang Qiao a observat imediat că cuvântul pe care îl folosise fusese „crimă”, și nu „deducție” sau „investigație” sau altceva. Dar înainte de a putea să îl întrebe mai mult, Tao Ran deja pusese capăt conversației. I-a făcut semn cu mâna și a plecat în grabă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *