Abis- Capitolul 67

Macbeth 8

– Un camion? –spuse Tao Ran într-una dintre urechile lui Luo Wenzhou.

– Lao Luo, toate vehiculele care intră în centura exterioară trec inevitabil prin Baisha. Toate sunt camioane care vin și pleacă. Ar trebui să-i verificăm pe cei care intră în oraș sau pe cei care ies? Răpitorii l-au dus într-un vehicul… Crezi că Zhou Huaijin este încă în Orașul Yan?

În același timp, Lang Qiao îi vorbea în cealaltă ureche:
– Șefule, mă întorc la Biroul Municipal cu persoana responsabilă sau verific mai întâi e-mailurile de intrare și ieșire?

În spatele lui, un Hu Zhenyu nervos și exasperat îl arăta pe Zhou Huaixin.
– Tu… tu… Ce crezi că faci?! Ești prea impulsiv!

Lângă el, fața și gâtul lui Yang Bo erau complet roșii.
– O să te dau în judecată pentru prejudicierea reputației mele!

Luo Wenzhou:
– …

Privirea lui Fei Du alunecă peste Hu Zhenyu, apoi căzu pe Zhou Huaixin.

Zhou Huaixin își îndreptă gâtul. Pe chipul său de dependent de opiu, dincolo de tușul de la ochi, apăru ceva greu de descris, o umbră de umanitate.

– Nu mă interesează ce spun oamenii pe-afară și nu mă interesează nici… cum le ziceți voi… pierderi de valoare pe piață sau în ce piețe… Nu înțeleg acele lucruri, Hu Dage, și nici nu vreau să le înțeleg. Tot ce știu este că nu am pe nimeni lângă mine în afară de fratele meu.

Vocea lui se stinse, iar privirea i se fixă pe Hu Zhenyu.

Dintr-un motiv anume, Hu Zhenyu își întoarse capul.

Zhou Huaixin zâmbi acru.
– O să sune urât, dar unele lucruri, dacă bătrânul le-a făcut, într-o zi tot ies la lumină. Hârtia nu poate acoperi focul. Nu crezi cu adevărat că o să ai glorie eternă, nu?

Hu Zhenyu rămase interzis.

– Puteți să-mi găsiți fratele într-o rază de zece minute? Atunci duceți-vă și găsiți-l! Ce dracu’ vă uitați la mine? Sunt fiul legitim al bătrânului și unul dintre moștenitori. Hotărăsc să sacrific puțin morții pentru binele celor vii. Nu am dreptul ăsta?

Vorbele lui păreau chiar rezonabile.

– Atâta timp cât fratele meu e bine, proclamă Zhou Huaixin, cu ochii roșii…

–… voi anunța public că tata a fost un imbecil. Un om trebuie să fie flexibil… Atunci voi fi odrasla unui imbecil. Chiar dacă tata e conștient sub pământ, va ști cine a vrut să-l rănească, cine vrea să facă rău familiei noastre. Nu o să cadă vina pe mine!

Fruntea lui Hu Zhenyu se acoperi instantaneu de sudoare fierbinte.

În acel moment, cineva tuși puternic în ușă și o voce rece spuse:
– Familia poate că vă aparține vouă  celor doi frați, dar conglomeratul nu. Câți parteneri de afaceri și mici acționari depind de o operațiune atât de mare, hmm? Nici bătrânul nu îndrăznea să ia decizii pripite cât era în viață. Tu ce ești, nenorocitule?

Hu Zhenyu își îndreptă instinctiv spatele.
– Venerabile Zheng.

Yang Bo se repezi într-o plecăciune servilă:
– În sfârșit ați ajuns, Președinte Zheng.

Zhou Huaixin îl privi cu dispreț.

Zheng Kaifeng, slab și mic, intră cu o gravitate înfiorătoare.

Se întoarse spre Luo Wenzhou și îi întinse mâna.
– Este o rușine. V-am provocat multe probleme.

Luo Wenzhou îi răspunse cu un zâmbet calm:
– Cazurile criminale grave sunt responsabilitatea noastră. E doar muncă, nu neplăcere. Prioritatea noastră este salvarea ostaticului. În rest, vom face tot posibilul să reducem impactul social. Când va fi necesar, vom cere cooperarea familiei.

Colțul ochiului lui Zheng Kaifeng tresări.

Luo Wenzhou se întoarse spre Zhou Huaixin:
– Înțelegem sentimentele familiei. Dacă nu există altă cale, pentru siguranța ostaticului se poate ceda. Dar sper ca acesta să fie ultimul pas. Anunțul dumneavoastră să vină la ultima secundă a numărătorii inverse.

Zhou Huaixin pufni:
– Pfff.

Apoi, către Hu Zhenyu:
– Președintele Hu spune că tânărul Domn Zhou e impulsiv, dar și dumneavoastră sunteți destul de pripit. Ați intrat deja în back-endul site-ului… Mai bine mergeți cu toții să dați declarații.

Câțiva polițiști se apropiară și îi separară.

Zheng Kaifeng îl privi rece pe Luo Wenzhou:
– Tinere, ai stil.

– Și eu cred la fel. Mulțumesc. Dar ca responsabil de cazurile majore, sper să nu fim nevoiți să colaborăm prea curând. Pe aici, vă rog.

Fei Du îl privea intens.

– Zi ceva util, oftă Luo Wenzhou.

-Cei care vor să-mi declare iubirea să stea la coadă.

Fei Du spuse simplu:
– Poliția cibernetică are o pistă despre cei care au postat videoclipul.

– Atât de repede?

– Da. Dar nu te entuziasma… shixiong (1).

Luo Wenzhou:
– …

În timp ce poliția cibernetică striga entuziasmată „L-am prins!”, răpitorul, sigur pe el, încărcă o a treia înregistrare.

De data aceasta, camera era mai departe, arătându-l pe Zhou Huaijin cu tot corpul și, în același timp, dezvăluind locația: un spațiu îngust, acoperit peste tot cu folie de plastic neagră, mai puțin de 1,8 metri lățime și cu o înălțime tot atât de limitată. La o privire, părea exact remorca unui camion.

Fei Du privi atent, își frecă bărbia meditativ și ridică ochii spre Luo Wenzhou.

Acesta înțelese imediat ce voia să spună și fruntea i se încreți. Până atunci, răpitorii filmaseră extrem de aproape, evitând orice detaliu care le-ar fi putut trăda poziția – chiar și atunci când îl loviseră pe Zhou Huaijin.

Abia acum, când poliția dedusese că ostaticul se afla într-o remorcă, trimiseseră un videoclip care confirma exact asta…

Suspiciunea era clară: ori răpitorii aveau microfoane magice în casa Zhou, ori cineva din încăpere comunica direct cu ei.

Luo Wenzhou le spuse colegilor, în șoaptă:
– Țineți pe toată lumea din casă sub control. Inclusiv bucătarul, menajera, grădinarul și orice alt om care intră sau iese. Repede!

În videoclip, Zhou Huaijin arăta mai rău ca niciodată. Cineva îi turnase apă rece pe față; hainele îi erau ude, iar moralul, complet zdrobit. De această dată nu a spus nimic în plus. Ridicând privirea spre cameră, recită monoton textul răpitorilor:

– E bine că puteți admite. Acum voi pune a doua întrebare. Aceleași reguli, zece minute. De ce celebrul om de afaceri și „filantrop” Zhou Junmao avea atâta spirit civic? Cele trei fundații caritabile sub numele lui sunt pentru imagine sau pentru spălare de bani?

– Zhou Junmao… Zhou Dalong chiar a crezut că, schimbându-și numele, poate deveni un nobil și nimeni nu va afla ce e sub pielea lui?

Videoclipul se tăie brusc. Numărătoarea începu iar.

Atmosfera din rezidența Zhou se încordă. Toți, inclusiv personalul domestic, fură separați și supravegheați.

În același timp, poliția cibernetică pătrunsese în sfârșit în sistemul de transmitere. Lang Qiao, aflată la sediul Conglomeratului Hengda, primi vestea. Aruncă doar o privire, apoi scoase cătușele și i le puse persoanei responsabile, cel care îi ținuse din scurt.

– Responsabilitatea nu se evită. Căutați!

Zece minute. Un timp prea scurt ca să respiri, prea lung pentru internet, unde informația putea face o mie de tururi ale lumii.

Curând, online apăru un val de informații, unele adevărate, multe false, toate imposibil de diferențiat la prima vedere.

Unii susțineau solemn că numele real al lui Zhou Junmao fusese Zhou Dalong. Postau poze, povestea lui întreagă de fugă în străinătate, munca la rubedenii îndepărtate, primii bani strânși, debutul companiei… dar cel mai discutat punct: de ce dispăruse celălalt fondator al clanului?

Apoi discuțiile explodară. De la dispariția lui Zhou Huaijin, la accidentul de mașină al lui Zhou Junmao – și imaginea filantropului se spulberă.
Unii spuneau că spălase bani.
Alții că fusese trădător.
Alții că avea legături cu traficul de persoane.

O explozie de teorii conspirative.

Fiind în centrul atenției, nici Dong Qian, șoferul responsabil pentru accident, nu scăpă. Oamenii îi săpau prin opt generații în urmă. Până și structura firului de păr devenise „dovadă” de conspirație.

– Căpitane Luo, zece minute aproape au trecut.

– Preluați controlul tabloului de anunțuri de pe site-ul oficial și dați un răspuns în numele poliției.
Luo Wenzhou făcu o pauză.
– Spuneți că investigatorii financiari sunt implicați și verifică situația. Să nu răspândească zvonuri. Dacă au dovezi, să le prezinte. Și avertizați răpitorii să se predea înainte să provoace consecințe grave.

– Nu merge, șefule! Traficul pe site-ul oficial al Clanului Zhou a explodat, s-a prăbușit!

Luo Wenzhou:
– …

Numărătoarea ajunse la ultimul minut.

Sună telefonul. Era Lang Qiao.
– Șefule, am găsit e-mailul prin care Conglomeratul Hengda a cumpărat promovarea și o parte din chitanțe. Ei au postat videoclipurile răpitorilor…

– Nu-mi spune că nu știu cine sunt răpitorii.

– Spun că nu știu, zise Lang Qiao rapid.

-Ieri dimineață, după dispariția lui Zhou Huaijin, departamentul lor de PR a primit un e-mail misterios cu poze neclare. Au crezut că sunt false. Cu moartea lui Zhou Junmao, au vrut să tulbure apele…

– Apoi li s-a spus că pozele sunt adevărate. Ei i-au crezut și le-au postat. Cel mult e concurență neloială, nu?

Lang Qiao tăcu o secundă.
– Așa… pretind ei.

Luo Wenzhou explodă:
– Aiurea! De ce să folosești măsuri anti urmărire pentru o simplă farsă?! Aduceți pe toți cei implicați! Continuați urmărirea expeditorului!

Privirea lui căzu pe numărătoare.
Timpul se scurgea fără milă.
Site-ul Clanului Zhou era complet blocat.

– Șefule, uitați ce am găsit la șoferul care l-a adus pe Yang Bo.

Luo Wenzhou luă telefonul. Pe ecran era logată o cont de Weibo abia creată. Ultima postare spunea:

„Poliția știe că răpitul e într-un camion.”

Numărătoarea ajunse la zero.

Fei Du nu-i dădea deloc pace bietului Luo Wenzhou — și asta abia era începutul.

NOTA TRADUCĂTOAREI

(1)-Shixiong” (师兄) este un termen chinezesc extrem de nuanțat, cu un sens relațional foarte specific și nu are o traducere perfectă în română, pentru că vine din structurile de mentorat din mediile tradiționale (arte marțiale, universități, secte).

Aici, termenul poartă o încărcătură emoțională specifică: un amestec de respect + provocare + apropiere + „știu că te enervează că ți-o zic”.

Fei Du îl folosește și va continua să-l folosească pe un ton familiar, intim, jucăuș și cu subtext erotic.