Beautifully Cruel – Capitolul 16(+18)

Beautifully Cruel – Capitolul 16(+18)

Tru

 

Inima mi se izbește de stern. Adrenalina îmi transformă sângele în foc. Dincolo de ușile batante, muzica răsună, dar în interiorul bucătăriei e o liniște de mormânt.

Până când Diego șuieră răutăcios:

– Tu.

Încrâncenat de lipsa de respect din tonul lui Diego, unul dintre greii înarmați din spatele lui Liam face un pas înainte. Când Liam ridică o mână, acesta se retrage.

Liam spune:

– Nu am fost prezentați.

Tonul său este calm și postura sa este relaxată, dar acei ochi. Dumnezeule. Dacă aș fi fost Diego, aș fi leșinat deja de groază.

Cu vocea tremurândă, Diego spune:

– Știu cine ești.

– Și eu știu cine ești tu. Dar încă nu am fost prezentați.

Din spatele umărului lui Diego, spun:

– El este prietenul meu. Numele lui este Diego. Nu-i face rău.

Ochii lui Liam se îndreaptă spre mine. Un mic zâmbet îi ridică colțurile gurii.

Diego pocnește:

– Nu am nevoie să îi ceri protecție, Tru.

Liam se uită înapoi la Diego. Zâmbetul lui se estompează. El spune:

– Nu-i așa?

Când Diego îmi lasă mâna și face un pas înainte, fiecare om din spatele lui Liam face și el un pas înainte. Formează o linie formidabilă în spatele lui, privindu-ne cu ochi terți, fără emoții.

La naiba.

Îl ocolesc pe Diego, stau în fața lui și îmi potrivesc postura cu cea a lui Liam, încrucișându-mi brațele pe piept. Cu bărbia ridicată, îl privesc în ochi și îmi enunț cu grijă cuvintele.

– Ți-am spus că el este prietenul meu.

Pentru o vreme, Liam și cu mine ne uităm pur și simplu unul la celălalt. Tăcerea este plină de tensiune. Câteva dintre gărzile de corp sau asasinii sau ce or fi ei se uită unii la alții, cu sprâncenele încruntate.

Apoi Liam spune cu blândețe:

– Știu. Nu-i voi face rău.

– Nici gorilele tale. Promite-mi.

Acum gărzile lui de corp sunt de-a dreptul uimite. Unul dintre ei scoate o gură de aer. Altuia îi cade maxilarul. Restul poartă expresii care variază de la confuzie la neîncredere.

Dar Liam nu face decât să zâmbească și își păstrează același ton tandru și îngăduitor când vorbește din nou.

– Ai cuvântul meu.

– Mulțumesc.

– Cu plăcere.

Privirea lui arzătoare mă străbate, din cap până în picioare, apoi înapoi.

– Ți-a plăcut cina?

– Sincer? A fost îngrozitoare.

– Îmi pare rău să aud asta. Va trebui să vorbesc cu bucătarul șef.

– Vorbește cu” este un cod pentru foc?

– Nu.

– Bătaie?

– Nu.

– Amenințare cu dezmembrarea?

Buzele lui Liam se strâmbă.

– Nu, fetițo.

– Bine. Nu vreau să fiu responsabilă pentru vreun haos față de personalul tău. Mâncarea nu a fost bună – nici atmosfera nu a fost bună, dacă vrei să știi – dar nu e vina lor. Cred că ar trebui să vorbești cu conducerea despre asta.

Golanul din dreapta lui Liam clipește. O dată. Încet. În orice altă împrejurare, ar fi fost comic. Aparent, obrăznicia mea față de șeful lui este fără precedent.

În spatele meu, Diego este agitat, mutându-și greutatea de pe un picior pe altul. Mormăie:

– Ți-am spus că e o veste proastă, chica. Chiar înainte de a-i ști numele, știam că acest vatowas…

Spune ceva tăios în spaniolă. Sună ca un blestem.

Calm, Liam îi răspunde imediat.

În spaniolă.

Se privesc pentru o scurtă și intensă explozie, până când Diego trece din nou la engleză.

– Nu o meriți!

O spune tare, cu forță și emoție. Toți bărbații din spatele lui Liam înțepenesc. Dar Liam își păstrează calmul când îi răspunde.

– Ai grijă.

– Nu mi-e frică de tine.

– Atunci ești neobișnuit de prost. Peste umăr, spune: Kieran, ia-l din fața mea.

Cea mai mare brută face un pas înainte. Îl apucă pe Diego din spatele meu și îl trage spre ușă.

Când Liam îmi vede expresia, adaugă:

– Și dacă băiatul are măcar o vânătaie, o să te consider responsabil.

– Da, șefu’, mârâie Kieran. Îl eliberează pe Diego cu părere de rău, dar îi dă o mică împingere spre ușă, ca măsură bună.

– Tru!, strigă Diego. Ascultă-mă! Pleacă de lângă el! Este periculos! E în mafie!

Kieran îl împinge pe Diego pe ușa pe care a intrat Liam. Aceasta se închide în urma lor cu un zgomot puternic și înfiorător, care sună straniu, ca și cum capacul unui sicriu s-ar fi închis glisând.

E în mafie.

Deci asta e.

Inima îmi bate atât de tare încât mă doare.

Liam se uită la mine cu acea postură de calm imperturbabil. Pare total netulburat sau surprins de acuzația lui Diego. Pare la fel de rece și de stăpân pe sine ca întotdeauna.

Cu excepția acelor ochi incendiari. Doamne, cum ard.

După o clipă, spune:

– Doar de dragul clarității, nu sunt în mafie. Vocea îi scade o octavă. Eu sunt mafia.

Se holbează la mine. Oamenii lui se uită la mine. Un râs mic, semi-isteric, îmi scapă de pe buze.

Mă simt instabilă, de parcă pământul de sub picioarele mele se mișcă și încep să mă scufund. Știam că e periculos, desigur. Știam că avea secrete întunecate și că ducea o viață neobișnuită, dar nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru realitatea acestui moment.

Totul se adună ca niște degete care se împletesc. Ca o cheie care alunecă într-o încuietoare. Mă gândesc la toate lunile în care a stat în secțiunea mea la Buddy’s, privindu-mă cu o tăcere feroce, liniștea și concentrarea lui fiind cele ale unui animal – ale unui prădător.

Mă gândesc la toate momentele în care l-am numit lup, lupul meu, și la cât de eficient a ucis trei oameni pentru mine, și la cum am flirtat cu el, și i-am zâmbit, și l-am rugat să rămână în timp ce dormeam.

Mă gândesc la toată gimnastica mentală pe care am făcut-o încercând să ghicesc ce și cine era și îmi dau seama cu un sentiment îndepărtat de groază că partea mai întunecată a naturii mele, partea intuitivă îngropată adânc sub gândirea rațională, partea bestială din sânge, oase și instinct… acea parte din mine l-a recunoscut imediat.

L-a recunoscut și l-a dorit fără rezerve.

Liam mă privește în tăcere crâncenă. Sângele îmi pulsează în obraji. Inspir sacadat și în timp ce-mi țin fața cu mâinile, el le dă un ordin sec în gaelică oamenilor săi să plece.

După ce pleacă, spune aspru:

– Ți-am spus că nu am dus o viață normală. Ți-am spus că nu aș fi bun pentru tine. Am încercat să te protejez, Tru.

Îmi ridic capul și mă uit la el cu angoasă.

– Dacă ai fi vrut cu adevărat să mă protejezi, ai fi stat deoparte. 

Ceva iese la suprafață în ochii lui. O emoție pe care nu o pot identifica, care izvorăște repede, dar la fel de repede este înăbușită. Dacă nu m-aș cunoaște mai bine, aș crede că e durere.

– Ar fi trebuit să o fac. Dar tu știai.

Deschid gura într-o negare automată, dar o închid din nou încet.

Cum aș putea să neg când știu că are dreptate?

Văzându-mi expresia, el dă din cap, lingându-și buzele.

– Ai știut, fetițo. Chiar dacă nu ți-am dat o hartă desenată de mână, ai știut ce sunt din prima clipă în care ai pus ochii pe mine. Ai știut, și totuși ai spus că ai avut încredere în mine.

Vocea lui devine răgușită.

Ai știut și m-ai vrut oricum.

Tremurând, îmi închid ochii. Șoptesc:

– E o nebunie.

Apoi e pe mine, reducând distanța dintre noi înainte să pot deschide ochii. Mă trage înspre corpul său și își înfășoară brațele puternice în jurul pieptului meu, strângându-mă cu putere.

– Da, e o nebunie, spune el fierbinte în urechea mea. Și este exact ceea ce avem nevoie amândoi.

Îmi trage capul pe spate cu mâna prinsă în părul meu și mă sărută. Este adânc, fierbinte și disperat, și continuă până când îmi răsucesc capul, gâfâind.

Mă împing în pieptul lui, dar e inutil. El e prea puternic. Nu mă lasă să plec.

În schimb, mă ia în brațe și se îndreaptă spre ușa din spate.

– Liam, lasă-mă jos!

– Nu te obosi să te lupți cu mine. E prea târziu pentru asta.

Mintea mea sună un clopoțel de panică. Pulsul mi se dublează. Strig:

– Unde mă duci?

El mârâie:

– Acasă, în pat.

O flotă de SUV-uri negre așteaptă pe aleea întunecată din spatele restaurantului, cu aburi ieșind din țevile de eșapament. Liam deschide ușa din spate a unuia dintre ele, mă împinge înăuntru și îmi pune centura de siguranță.

– Rămâi, îmi ordonă el. Apoi se urcă lângă mine și ne îndepărtăm.

Bodyguardul cu ochii albaștri de gheață care mi-a spus să am grijă în noaptea în care am ieșit din spital este și el. Se uită la mine în oglinda retrovizoare. Expresia lui este mai puțin ostilă decât data trecută. De fapt, aproape că pare îngrijorat pentru mine.

E o mică alinare.

Pornim cu viteză în noapte. Nu-mi pot trage răsuflarea. Tremur peste tot. Când trecem peste o denivelare în drum și eu gâfâi, Liam se întinde și mă prinde de încheietura mâinii. O ține strâns, ca și cum s-ar aștepta să sar din mașină în momentul în care ne oprim la un semafor. Încerc să culeg dintr-o mie de gânduri haotice pentru a găsi ceva de spus, dar e ca și cum aș încerca să prind vântul.

Privind pe fereastră, șoptesc:

– Te-ai întors cu o săptămână mai devreme.

Vocea lui este joasă și aspră.

Nu mai puteam sta departe de tine.

Oh, Doamne.

– Cum ai știut unde să mă găsești?

– Orașul ăsta e al meu.

Las lucrurile așa, dar din această simplă afirmație, înțeleg că poate găsi pe oricine vrea, oricând vrea, și noi, muritorii de rând, nu putem face nimic în privința asta. Panicată, încerc să-mi trag sufletul. Respirând adânc nu mă ajută. Nici strânsoarea lui Liam de încheietura mea, care rămâne constantă pe toată durata drumului. Privesc drept înainte, cu pulsul bătând cu putere, simțindu-i privirea arzătoare pe fața mea.Când ajungem în inima orașului, șoferul virează în parcarea subterană a unui zgârie-nori modern din sticlă neagră. Se întinde atât de departe în cer, încât nu pot vedea vârful. Parcăm în fața unui rând de lifturi private, flancate de doi bărbați în costume negre, iar Liam iese din mașină.

Stau nemișcată, respirând sacadat, până când vine lângă mine, deschide ușa și îmi desface centura de siguranță.

Mă apucă de braț, mă ajută să ies și se îndreaptă cu pași mari spre lifturi, cu degetele sale încolăcite posesiv în carnea mea. Unul dintre costume a apăsat pe butonul de apel când am ajuns, așa că ușile liftului se deschid în timp ce urcăm.

Când suntem singuri în lift și ușile se închid în urma noastră, Liam se întoarce spre mine și mă cuprinde într-o îmbrățișare aspră. Apoi își strivește gura de a mea.

Mă sărută de parcă viața lui ar depinde de asta. Felul în care Diego a spus că se uită la mine: ca și cum ar muri dacă nu o face. Gura lui este fierbinte și solicitantă, iar eu nu mă pot împotrivi.

Nu, nu sunt neajutorată.

Adevărul e că, acum că șocul a trecut, sunt nebună de legat.

Nu sunt o floare ofilită, sau o slăbănogă, sau o damă de companie. Sunt fiica unei femei sudiste cu voință de fier, care transformă oameni maturi în copii speriați când se enervează. Am focul ei în venele mele, mândria și respectul de sine, iar eu nu voi fi luată ca o pungă de cumpărături și transformată în terci fără minte de un mafiot irlandez autoritar, oricât de mult mi-ar plăcea felul în care sărută.

Îl împing pe Liam de la distanță și îl plesnesc peste față.

El se dă înapoi, respirând greu, și se uită la mine cu ochi sălbatici și sclipitori.

Îi spun:

– Chiar crezi că voi cădea în pat cu tine după ce tocmai mi-ai stricat cina de sărbătoare, mi-ai bruscat prietenul, te-ai lăudat că ești un fel de rege al mafiei și m-ai aruncat în mașina ta ca pe un bagaj?

– Ăsta e planul.

– Nu e planul meu.

Se uită fix la mine. Liftul se oprește. Ușile se deschid. El spune întunecat:

– Vom vedea.

Apoi mă ia din nou în brațe și mă conduce în casa lui.

Este un penthouse, uriaș, cu ferestre din podea până în tavan, care arată linia orizontului strălucitor al Bostonului mult mai jos. Liam mă poartă prin apartament fără să scoată un cuvânt. Luminile automate se aprind intermitent, luminând spațiul într-o strălucire stinsă. Pașii lui răsună pe podeaua de marmură, în timp ce eu mă agăț de umerii lui, cu pulsul accelerat.

– Lasă-mă jos, Liam.

– Imediat.

Intrăm într-un dormitor mai mare decât întregul meu apartament. Mai multe lumini se aprind. Camera este imensă, cu un șemineu la un capăt și un pat king size la celălalt. O canapea și scaunele sunt grupate într-o zonă de relaxare lângă una dintre ferestre. Un bar  expune o varietate de sticle de cristal. Spațiul este masculin și sofisticat și este decorat în întregime în nuanțe de gri și negru.

Liam se îndreaptă direct spre pat.

– Liam, nu sunt…

– Liniște.

Mă duce până la plapuma de mătase neagră și își așează corpul mare și greu peste al meu cu mârâitul lui flămând de lup. Îmi prinde încheieturile mâinilor deasupra capului și îmi ia din nou gura fără să scoată un cuvânt, flexându-și șoldurile în ale mele, astfel încât să simt fiecare centimetru al excitației lui. Rochia mi se strânge în jurul coapselor. Pielea mea este acoperită de piele de găină. Pulsul îmi zboară într-un ritm amețitor, gâfâi după aer și mă simt brusc dezlănțuită. Ca și cum aș putea în orice moment să izbucnesc în țipete isterice… sau în râs. Sunt exaltată, furioasă și excitată, toate deodată. Corpul meu este plin de atâtea emoții încât simt că pielea mi se strânge, de parcă aș putea exploda. Răsuflu gâfâind, răsucindu-mă.

– Nu sunt jucăria ta, la naiba!

Liam începe să-mi vorbească în gaelică.

Cuvintele lui sunt guturale, înăbușite între sărutările lacome pe gura, gâtul și pieptul meu.

Deși nu știu ce spune, este cel mai sexy lucru pe care l-am auzit în viața mea.

Mă ține în jos cu o mână mare strânsă în jurul încheieturilor mâinilor mele și cu cealaltă care îmi aleargă în sus și în jos pe corp, strângând și explorând curbura taliei mele și umflătura sânilor mei. Când îmi ciupește sfârcul tare, gem, arcuindu-mă în el, atât de înnebunită de poftă și furie încât cred că aș putea muri.

– Nu, nu ești jucăria mea sexuală, spune el pe gâtul meu, cu vocea lui răgușită.

– Ești regina mea. Obsesia mea nesănătoasă. Motivul pentru care nu mai pot dormi de un an.

Dinții lui îmi zgârie clavicula. Buzele și limba lui sărută un traseu fierbinte pe pieptul meu până la decolteu. Își duce nasul pe sânii mei, inspirând adânc pe pielea mea și îmi strânge din nou sfârcul, trecând cu degetul peste vârful nodulat prin țesătura rochiei mele.

– Liam. Te rog.

În urechea mea, îmi spune aspru:

– O să ți-o trag acum. O să fie rapid și tare, pentru că am așteptat prea mult timp pentru asta, dar o vom face din nou imediat după, apoi o voi lua încet.

Se uită la mine, respirând greu în timp ce se uită în ochii mei.

– Ești gata?

Mă dezbat cu mine însămi pentru un moment tensionat, urându-mă pentru că nu spun un „nu” energic pe loc. Dar nu este un „nu” pe care corpul meu îl simte. Este un da mare, gras și fără echivoc.

La naiba. O să regret asta.

Șoptesc:

– Da. Tot o să fiu supărată pe tine după aceea.

Se dă înapoi în genunchi, cu picioarele încrucișate pe ale mele, și apucă de decolteul rochiei mele. Dintr-o smucitură puternică, o desface. Tresar. Nasturii sar și zboară, împrăștiindu-se pe pat, zdrăngănind pe podea. Se uită sălbatic la mine, expusă și tremurândă sub el. Cu excepția sutienului, sunt goală până la talie. Liam trage din nou de ea, iar rochia se rupe și se deschide până la capăt, până la tiv. Zgomotul țesăturii care se rupe, al nasturilor care se sparg și al șocului meu care îmi taie răsuflarea umplu camera. Nu-mi dă timp să-mi revin înainte de a trece un picior peste mine și îmi smulge chiloții. Apoi se poziționează între coapsele mele desfăcute, își îngroapă fața între picioarele mele și își bagă limba adânc în mine. Mă arcuiesc și strig, încleștându-mi degetele în pătură. El scoate un zgomot scăzut, ca un zumzet, care reverberează până în mine. Cu degetele lui înfipte în fundul meu, mă fute cu limba, lucrând-o înăuntru și în afară în timp ce gem și îmi legăn șoldurile pe fața lui.

E încă îmbrăcat complet.

Eu încă port tocurile, sutienul și ruinele rochiei roșii frumoase a lui Ellie.

Se întinde și îmi ciupește clitorisul umflat, apoi începe să-l mângâie, degetele lui mișcându-se în ritmul cu limba. Plăcerea se revarsă din miezul meu în valuri, în timp ce mă mănâncă flămând, scoțând zgomote moi de aprobare la răspunsul meu. Apoi își mută gura la clitorisul meu și îl suge, cu putere, alunecând un deget gros în mine pentru a-i înlocui limba. Cu cealaltă mână, se întinde și îmi ciupește cu brutalitate unul dintre sfârcuri prin sutien.

Dinții lui răzbat pe clitorisul meu.

Barba lui îmi zgârie coapsele.

Când îmi vine, este cu un țipăt care îmi iese din gât ca un animal.

Contracțiile sunt violente. Mă simt ca și cum aș fi o bombă gata să detoneze.  Mă răsucesc în pat iar din mine ies sunete crude de plăcere pe care nu sunt în stare să le controlez. Îmi afund degetele în părul lui și trag de el, zgâriindu-i scalpul, până când palpitațiile încetinesc și mă prăbușesc pe spate pe saltea, plângând de ușurare. Liam își întoarce gura spre coapsa mea și mă mușcă acolo, de parcă ar vrea să ia o gură din carnea mea fragedă și să o înghită.

Se ridică în genunchi și își desface pantalonii. Lingându-și buzele, își ia erecția proeminentă în pumnul său și o mângâie, de la bază până la vârf și înapoi. Este nebunește de excitant faptul că este încă în costum și cravată, singura parte expusă a corpului său fiind o sculă tare care este foarte evident dornică să fie îngropată în mine.

Îmi deschid picioarele mai larg.

Ochii lui se aprind de căldură. Se lasă în jos pentru a plana deasupra mea cu o mână plantată pe salteaua de lângă capul meu, își poziționează scula rigidă între coapsele mele și își mângâie coroana în sus și în jos prin faldurile mele îmbibate, dând un ghiont în față.

– Așteaptă – ai protecție?

– Sunt curat.

– Și eu, dar nu iau anticoncepționale…

Cu o singură împingere puternică, el își înfige penisul adânc în mine.

E fierbinte, tare și invadator, mă întinde, îmi face spatele să se arcuiască și corpul meu să se deschidă pentru el. Oftez, șocată, dar iubind cum se simte. Echilibrându-și greutatea pe coate, mă apucă de cap, își înfige mâinile în părul meu și mârâie:

– Atunci o ejaculez în gura ta.

Începe să mi-o tragă, cu putere și fără încetare, împingându-mă adânc, cu șoldurile lui pistonând, cu grohăiturile lui de plăcere răsunându-mi în urechi. Este peste mine, peste tot în jurul meu, greutatea lui și mirosul lui și masculinitatea lui dominantă, toate acestea revendicându-mă ca o sabie ridicată și un strigăt de luptă și o linie trasată în nisip.

Când gem delirant, îmi ia din nou gura, înghițind sunetul. De fiecare dată când expir, el îl inspiră. Mă fute atât de tare încât parcă ar vrea să se târască în mine. Ca și cum ar vrea să mă sfărâme. Ca și cum m-ar rupe în bucăți, iar singurul lucru care îl poate salva este capitularea.

Îmi agăț gleznele de spatele lui și îl las să mă ia așa cum are nevoie, îngropându-mi fața în gâtul lui în timp ce ne conduce spre sfârșitul care ne doare înăuntru, spre vârful acelui munte pe care am pus piciorul pentru prima dată cu mult timp în urmă, în momentul în care a intrat pe ușa Buddy’s Diner.

– Tru. El geme, tremurând.

E aproape, dar eu sunt mai aproape.

Cu un strigăt mic, am depășit din nou pragul, convulsionând în jurul lui, clătinându-mă sălbatic în timp ce plăcerea mă mistuie. Îmi deschid gura și sug cu putere pulsul care îi bate în partea laterală a gâtului, zgâriindu-mi dinții de pielea lui și zgâriindu-i spatele în timp ce el geme.

Ritmul șoldurilor lui se clatină.

– La naiba. Îți vine. Simt cum vine.

Se întrerupe cu un geamăt scăzut, frânt, și se ține nemișcat și rigid deasupra mea.

Continui să mă răsucesc sub el, legănându-mi șoldurile, trăgându-mă pe mădularul lui frumos și tare, lăsându-mă pradă celei mai intense rugăminți. Îi folosesc corpul fără rușine în timp ce el încearcă să se abțină, brațele îi tremură, gemete joase care îi lucrează din gât. Orgasmul meu continuă și continuă, învârtindu-se în eternitate. Sunt pierdută în el, rostogolindu-mă sub fiecare val care se prăbușește, înecându-mă în el și iubind fiecare secundă.

În momentul în care convulsiile încetinesc până la o oprire și mă relaxez sub el, Liam răcnește:

– Dă-mi gura ta. Acum.

Alunecă afară din mine, se rostogolește pe spate și își prinde scula țeapănă în mână. Mă urc repede peste el și îl iau în gură. De îndată ce buzele mele alunecă peste coroana umedă și umflată, el trage aer în piept cu putere și înjură. Îmi deschid gâtul și îl fac să alunece până la capăt. Gemetele lui formează forma numelui meu. Apoi se revarsă în gura mea, vibrând împotriva limbii mele, cu tot corpul lui zvâcnind.

– Ia-o pe toată, iubito, răcnește el. Își strânge o mână fierbinte și tremurândă în jurul gâtului meu. Ia până la ultima picătură din mine.

Înghit, apoi o fac din nou, buzele mele se întind strâns în jurul circumferinței lui în timp ce el se împinge în gura mea. Cu o ultimă tresărire, el cade nemișcat, epuizat. Pieptul lui se ridică și se lasă în jos cu respirația lui neregulată. Îl scot încet din gura mea și îmi ling buzele. După o clipă, el expiră. Își ridică capul și se uită la mine, ținându-și în continuare scula lui proeminentă în mână.

Fără un cuvânt, mă dau jos de pe el, recuperez rochia sfâșiată a lui Ellie de pe podeaua dormitorului și o înfășor în jurul corpului meu gol. Cu capul sus, mă întorc și ies.

Sunetul râsului scăzut al lui Liam mă urmărește în timp ce plec.

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
0
+1
8
+1
0
+1
2
+1
1
+1
0
+1
0

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *