Cascadorul – Capitolul 13

Tatăl lui Wang Yudong era un mare șef în valoare de miliarde, dar el avea doar studii primare. Chiar dacă era prosper de mulți ani, faptul că nu era învățat ieșea uneori la suprafață. Domnul Wang se căsătorise foarte târziu cu un top model foarte frumos și dăduse naștere unui băiat frumos pe nume Wang Yudong. Fusese binecuvântat cu un copil la bătrânețe. În plus, aspectul și temperamentul fiului semănau  cu cele ale mamei sale. Dl. Wang îl iubea foarte mult pe Wang Yudong.

Deși familia Wang nu ducea lipsă de bani, îi era greu să iasă în societate. Cei care dețin bani în aceste zile nu sunt la fel de buni ca cei care dețin puterea. Deși Wang Yudong era și el un tânăr bogat, toată lumea știa că tatăl său era un parvenit. De aceea familia Wang trebuia să curteze elita din capitală., iar familia Yan era cea mai importantă. Ea putea crește prestigiul familiei Wang

Inițial, pentru  o familie precum familia Wang, a putea lua o masă cu șeful familiei Yan era imposibil, darmite să devină rude. Dar aveau un fiu care se ridicase la înălțimea așteptărilor lor. Lui Wang Yudong îi plăcea să fie înconjurat de lume bună.. După ce absolvise școala de afaceri Ivy League, nu intrase în afaceri, ci devenise vedetă. Domnul Wang a cheltuise milioane pentru a croi un film wuxia pentru el. Așa cum era de așteptat, Wang Yudong deveni faimos. După ce deveni celebru, fiica familiei Yan fu fascinată de rolul pe care îl jucase și îl favorizat pe Wang Yudong. Așa că, după urmărirea pasională a lui Wang Yudong, cei doi se uniră în mod natural.

Patriarhului familiei Yan îi displăceau foarte mult actorii. În ochii săi, Wang Yudong nu era demn de fiica lui, dar nu obiectase  în mod explicit. La urma urmei, cei doi tineri se plăcuseră unul pe altul. În plus, nu era nimic în neregulă cu resursele financiare, înfățișarea, educația și conduita lui Wang Yudong. El era, de asemenea, foarte bun la discuții, așa că fu acceptat treptat.

Ceea ce nu știa patriarhul Yan era că nu numai fiicei lui îi plăcea Wang Yudong, ci și fiului său cel mic, care avea doar șaisprezece ani la acea vreme.

Acum că fiica familiei Yan atinsese vârsta căsătoriei, cei doi tați plănuiau să se așeze și să vorbească și să pună la punct lucruri precum logodna și căsătoria.

Mama lui Yan Ming Xiu îl suna în fiecare zi, îndemnându-l să vină repede acasă și să ia o masă cu cele două familii, dar Yan Ming Xiu nu era dispus să meargă la o astfel de ocazie și să stea acolo două ore pentru a auzi când sora lui și Wang Yudong vor organiza petrecerea de logodnă. Cum altfel să nu fie dezgustat?

Așa că îl puseră pe Wang Yudong să-l sune. Întreaga familie știa că Yan Ming Xiu va asculta ceea ce va spune viitorul său cumnat.

Yan Ming Xiu se duse cu mare bucurie la întâlnirea cu Wang Yudong, dar imediat ce intră pe ușă și văzu familia Yan cu  familia Wang,  fața i se întunecă.

Datorită prezenței bătrânilor, nu putea să trântească ușa și să plece, așa că se așeză deprimat.

Wang Yudong se așezase imediat lângă el. Nu-și permitea să-l jignească pe Yan Ming Xiu, cumnatul său.  Dacă doamna Yan nu l-ar fi forțat să-l sune pe Yan Ming Xiu, nu ar fi făcut un lucru atât de urât. După ce se așeză, își ceru imediat scuze cu o voce blândă.

– Ming Xiu, îmi pare rău, dar Ayi m-a rugat să te chem. Dar chiar vreau să te tratez cu o masă. Ce zici de mâine?

Yan Ming Xiu nu voia să-și piardă cumpătul cu el, dar nici nu putea să aibă o expresie bună.

– Nu, am ceva de făcut mâine.

Wang Yudong voi să spună altceva, dar doamna Yan îl chemă pe Yan Ming Xiu.

Yan Ming Xiu se apropie și spuse supărat:

 – Puteți doar să discutați între voi. Nu eu mă căsătoresc, așa că de ce mi-ați cerut să vin?

Doamna Yan se uită la el.

– Acesta este un eveniment important pentru sora ta. Nu ar părea mai solemn dacă toată familia se adună?

– Atunci de ce nu a venit  și fratele meu?

– Fratele tău este într-o călătorie de afaceri și chiar nu se putea întoarce.

– Atunci nici eu nu pot sta.

Doamna Yan se încruntă:

– Ce e în neregulă cu tine? Îți este așa de greu să iei masa cu noi? Chiar ești atât de ocupat?

– Compania mea e nouă și mai trebuie să fiu responsabil de compania tatălui meu. Crezi că nu sunt ocupat? Nu mă mai suna pentru așa ceva în viitor. Nu am nici o părere de dat.

Doamna Yan spuse cu tristețe:

– Oare nu am dreptul să vreau să-mi văd fiul? Nu ai vrut să mergi la o universitate bună din China, a trebuit să pleci în străinătate pentru a studia. Nu am fost de acord cu asta de la început. După ce te-ai întors, nici măcar n-ai trecut pe acasă. Ce parte a casei ți se pare așa de insuportabilă?

Yan Ming Xiu văzu privirea ușor supărată și nemulțumită a mamei sale, iar atitudinea lui se înmuie.

 – Mamă, nu am vrut să spun asta. Sunt foarte ocupat.

Nu era vorba că nu suporta această casă.  Pur și simplu nu voia să aibă vești despre sora lui și Wang Yudong. Era mai bine să nu știe nimic. Totuși, cei doi plănuiau să se logodească în a doua jumătate a anului. De fiecare dată când mergea acasă, practic vorbeau despre asta la masă. Era insuportabil. Știa că Wang Yudong nu-i va aparține, voia doar să evadeze pentru o vreme și să aibă puțină pace și liniște.

Masa fu plictisitoare. Văzându-i pe Yan Ming Mei și pe Wang Yudong zâmbind unul altuia și atât de intim, Yan Ming Xiu se simțit enervat și își dorea să plece.

În acel moment, primi un mesaj, deschise ecranul și văzu că Zhou Xiang îi trimisese o glumă.

Nu avea obiceiul de a răspunde la mesajele lui Zhou Xiang. Dacă era ceva, suna direct, dar acum abia aștepta să iasă din atmosfera actuală, chiar dacă era  un mesaj pentru a-i distrage atenția.

El scrise: Unde ești?

Zhou Xiang răspunse imediat: Filmăm o reclamă în studio.

Yan Ming Xiu  întrebă: Unde? Vin să te iau.

…………………………………………………………………………………………

Zhou Xiang era nespus de bucuros. Nu numai că Yan Ming Xiu  răspunsese la mesajul său, dar îi mai și spusese că va veni să-l vadă. Yan Ming Xiu era cu adevărat imprevizibil. De fiecare dată când Zhou Xiang simțea că nu există nicio speranță pentru ei doi, Yan Ming Xiu se apropia de el, încetul cu încetul. Cu toate acestea, această apropiere îl făcea să simtă ceva unic. El voia să fie mereu lângă Yan Ming Xiu și chiar mai mult, el voia să știe ce fel de surprize îi putea oferi acesta.

Prima dată când Yan Ming Xiu luase inițiativa de a-l suna, prima dată când îi zâmbise, prima dată când răspunsese la mesajul său. Toate acestea îl făceau pe Zhou Xiang să se simtă entuziasmat, ca și cum     s- ar lupta cu monștri într-un joc, ca și cum ar fi trecut la un nivel mai înalt. El experimenta satisfacția de a cuceri încet pe marele ȘEF .

Faptul că se înțelegea cu Yan Ming Xiu și faptul că se apropiau unul de celălalt pe zi ce trece, îl făceau pe Zhou Xiang să-și amintească sentimentul primei iubiri. Deși nu-și mai putea aminti cum arăta prima lui dragoste, își  amintea de bătăile neregulate ale inimii.

…………………………………………………………………………………………

Zhou Xiang trimise adresa lui Yan Ming Xiu. Munca instructorului de arte marțiale de pe platoul de filmare era foarte plictisitoare. El trebuia să se adapteze constant la cerințele nerealiste ale regizorului și apoi să-i învețe pe actori din nou și din nou să realizeze acel set de acțiuni. Uneori, actorii nu jucau bine și el devenea neliniștit. Așa că, în acest mediu deprimant de studio, el aștepta cu nerăbdare apariția lui Yan Ming Xiu. De fiecare dată când îl vedea pe acesta, el se simțea mult mai bine.

Yan Ming Xiu nu mai suportase masa chinuitoare. În cele din urmă, indiferent de privirile ciudate ale bătrânilor săi, găsise o scuză și plecase repede. Se urcase în mașină și se dusese să-l găsească pe Zhou Xiang.

Când Yan Ming Xiu apăru pe platoul de filmare o oră mai târziu, Zhou Xiang se simți ca și cum ar fi primit un cadou pe care îl aștepta de mult timp.

Profitând de pauză, Yan Ming Xiu îl târâ pe Zhou Xiang într-o cabină de toaletă și-i devastă brusc buzele. Abia puteau respira sub frenezia acestui sărut ce părea deznădăjduit.

Zhou Xiang gâfâi puternic sub sărutul său aprig și spuse răgușit:

– De ce ești aici? Nu te duci acasă?

Yan Ming Xiu îi mușcă buzele încet cu dorință și spuse:

– Nu mai vorbi.

Mâna lui intră fără ceremonie, obscen, în pantalonii lui Zhou Xiang.

Zhou Xiang îi reținu mâna și spuse:

– Vreau să o fac aici.

Ochii lui Yan Ming Xiu erau neobișnuit de strălucitori.

Zhou Xiang zâmbi și spuse:

– Nu-mi face probleme, trebuie să mă întorc curând.

Yan Ming Xiu îl întoarse și-l apăsă de panoul ușii, îi trase pantalonii în jos și-l mușcă de ureche, șoptindu-i erotic:

– Lasă-mă să o fac.

Zhou Xiang se gândi că dacă ar fi avut zece ani mai puțin, ar fi fost de acord să facă sex cu un bărbat în cabina de toaletă, dar la această vârstă, el nu se mai simțea capabil să facă lucruri atât de nebunești. Se strădui să-l respingă pe Yan Ming Xiu, dar nu se aștepta ca acesta să se opună cu atâta putere, apăsându-i ferm mâinile pe panoul ușii.

Cei doi făcuseră deja sex dimineața, iar partea inferioară a corpului lui Zhou Xiang era încă umedă și moale, așa că Yan Ming Xiu intră fără prea mult efort.

Zhou Xiang gemu și spuse îngrijorat:

– N-ai pus prezervativ…

Yan Ming Xiu făcu pe surdul băgând și scoțând cu nerăbdare în el.

Amândoi erau destul de bine îmbrăcați, doar pantalonii lui Zhou Xiang erau până la genunchi, iar pieptul îi era lipit de panoul ușii. Yan Ming Xiu intra și ieșea după bunul plac, iar corpul lui se lovea ritmic și zgomotos de panoul ușii.

Fața lui Zhou Xiang se înroșise din cauza pasiunii arzătoare

Dacă cineva ar intra în acest moment…

Yan Ming Xiu nu era conștient că era un loc nepotrivit… După ce-și eliberă frustrarea și nemulțumirea, el încheie rapid relația sexuală.

Picioarele lui Zhou Xiang se înmuiară. Yan Ming Xiu îl susținu și-l așeză pe capacul toaletei.

Zhou Xiang fusese foarte stimulat și ochii îi erau năuciți. Își șterse transpirația de pe frunte și spuse pe nerăsuflate:

– Voi, tinerii, vă distrați prea tare…

Yan Ming Xiu îi atinse fața și nu se putut abține să nu-i sărute buzele roșii și umflate:

– Văd că-ți place entuziasmul meu.

Zhou Xiang respiră adânc de mai multe ori și spuse:

– Puștiule, de obicei nu vorbești mult, așa că n-o face pe nebunul… Oh, nu, trebuie să mă întorc.

Zhou Xiang se ridică pentru a-și trage pantalonii..

– Nu te grăbi.

Yan Ming Xiu luă niște hârtie igienică și făcu ceva ce nu mai făcuse niciodată. El șterse cu blândețe fundul și fesele lui Zhou Xiang.

Zhou Xiang se simți jenat. Yan Ming Xiu era mult prea îndrăzneț pentru cei douăzeci de ani.

Yan Ming Xiu îl ținu de talie, îi trase pantalonii în sus și-i legă cureaua. Apoi îi  frecă vârful nasului cu buzele:

– Te voi aștepta să termini munca.

Zhou Xiang simți vag că relația lor aluneca din ce în ce mai mult pe un teren periculos. Nu contează de câte ori te culci cu cineva din cerc, dar dacă te îndrăgostești cu adevărat de cineva, nu era atât de simplu ca să rămâi cu persoana respectivă. Zhou Xiang, ca majoritatea bărbaților gay, tânjea după o dragostea adevărată, dar se și temea de acest lucru.

………………………………………………………………………………………………….

Zhou Xiang lucră până la ora 11 seara. Yan Ming Xiu nu arăta ca o persoană răbdătoare, dar stătu liniștit într-un colț, își pusese căștile și închisese ochii pentru a se odihni.

Îl aşteptă în tăcere.

Nimeni nu știa la ce se gândește și toți cei de pe platou erau captivați de frumusețea lui extraordinară.

Zhou Xiang întorcea din când în când capul și-l vedea pe Yan Ming Xiu stând deoparte cu o expresie indiferentă.

Yan Ming Xiu îl aștepta, iar Zhou Xiang simțea o emoție de nedescris umplându-i inima.

Să aibă o persoană care așteaptă între 8 și 9 ore, de la prânz până la miezul nopții, doar ca să plece împreună de la serviciu…

Zhou Xiang nu știa ce să gândească despre Yan Ming Xiu, dar era foarte mișcat de acest gest.

Nimeni nu-l  așteptase vreodată atât de mult pentru a merge acasă cu el. Zhou Xiang pur și simplu nu știa cum să-și descrie bucuria. Yan Ming Xiu era o persoană atât de fascinantă. Uneori era foarte rece iar alteori devenea atât de fierbinte încât Zhou Xiang se simțea neașteptat de emoționat. O persoană atât de contradictorie și de misterioasă îl făcea pe Zhou Xiang să nu-și poată lua ochii de la el.

După muncă, Zhou Xiang se îndreptă spre Yan Ming Xiu, care se odihnea cu ochii închiși, și-i atinse nasul.

Yan Ming Xiu deschise ochii:

– Ai terminat?

Zhou Xiang zâmbi încet.

– Da, dar dacă ai văzut că dura atât de mult, trebuia să pleci.

– Mă plictisesc singur.

Yan Ming Xiu se ridică și-și mișcă mâinile și picioarele ca să se dezmorțească.

– Hai să mergem să luăm ceva de mâncare.

Yan Ming Xiu spuse:

– Te conduc eu. Cunosc un loc cu mâncare japoneză bună. Tu doar urmărește-mă cu mașina.

Zhou Xiang spuse:

– Bine, arată-mi drumul.

Când coborî, îl văzu pe Yan Ming Xiu conducând un SUV Lexus. Zhou Xiang îi aruncă o privire și spuse zâmbind:

– Ești într-adevăr o a doua generație bogată.

Familia Yan era foarte secretă și nu-și etala niciodată bogăția. Această mașină era pentru ei doar un mijloc de transport obișnuit, dar în opinia lui Zhou Xiang, era deja extraordinar pentru un copil ca Yan Ming Xiu să conducă o mașină de peste un milion yuan..

Yan Ming Xiu răspunse dezinvolt:

– Aparține tatălui meu.

– Oh, atunci te voi urma, hai să mergem, mor de foame.

Circulația era fluidă în acel moment și ajunseră la restaurant în mai puțin de jumătate de oră. Era aproape miezul nopții și nu veneau mulți oameni să mănânce. Cei doi ocupau o cameră privată acoperită cu tatami[1]. Zhou Xiang răsfoi meniul cu ochi mari.

Lucrurile aici sunt prea scumpe. O duzină de aripioare de rechin costă mai mult de o mie?

Din moment ce Yan Ming Xiu îl tratase ultima dată și-l așteptase atât de mult astăzi, Zhou Xiang se gândi că va trebui să plătească pentru această masă. Dar cât ar costa asta?

Zhou Xiang oftă în inima lui, dar se gândi repede la asta. Banii sunt doar o posesie, important era doar să se bucure de această masă.

Yan Ming Xiu comandă șapte sau opt feluri de mâncare, dar Zhou Xiang nu mai era interesat să verifice prețurile. Nu voia să-și strice buna dispoziție, voia doar să guste mâncarea delicioasă.

După ce felurile de mâncare fură servite, chelnerul  închise ușa, lăsându-i  pe cei doi în spațiul liniștit.

Zhou Xiang  turnă niște vin și spuse zâmbind:

– Ming Xiu, îmi pare rău că te-am lăsat să aștepți atât de mult astăzi. Văd că aproape adormi doar stând acolo.

–  Nu contează, n-am nimic de făcut.

– Spuneai că vrei să începi o afacere? Cu ce ​​ai fost ocupat în acest timp?

– Chestii de finanțare.

Yan Ming Xiu părea că nu vrea să vorbească despre muncă.

– Încearcă aceste foi de brusture, sunt bune pentru rinichi.

Zhou Xiang chicoti și spuse:

– Xiang Ge, rinichii tăi sunt foarte buni. Am văzut azi cât de puternic ești. Ar trebui să mănânci mai puțin.

Yan Ming Xiu își îngustă ochii. Privirea era plină de ambiguitate și extrem de fermecătoare, făcând inima lui Zhou Xiang să tresalte.

– Și tu, mănâncă mai mult. Munca ta nu are ore fixe și este periculoasă. Acesta este cel mai dăunător sănătății tale.

Zhou Xiang luă o înghițitură de sake și  șopti:

– De ce îți pasă dintr-o dată atât de mult de mine?

Yan Ming Xiu își miji ochii și se uită la el:

– Trebuie să fii sănătos, pentru că îmi doresc să fiu cu tine.

Zhou Xiang simți că obrajii îi erau fierbinți și inima îi bătea sălbatic. El lăsă să-i scape o propoziție fără să se gândească:

– Ce ar fi să te muți cu mine?

După ce spuse asta, amândoi rămaseră tăcuți

Yan Ming Xiu amestecă sosul de muștar în tăcere cu bețișoare, iar Zhou Xiang își lăsă și el capul în jos, regretând cuvintele sale necugetate.

Yan Ming Xiu trebuie să se fi speriat. Se cunoșteau doar de două săptămâni și  Zhou Xiang își dorea deja să împartă același spațiu cu el.

De fapt, Zhou Xiang chiar nu credea așa ceva în inima lui. Cel puțin nu era cu siguranță pregătit să trăiască cu cineva pe care nu-l cunoștea. Indiferent cât de apropiați ar fi fost el și cealaltă persoană din punct de vedere fizic, conviețuirea era ceva care necesita o analiză atentă. Dacă personalitatea persoanei este inconsecventă, ar fi fost prea urât să te întorci împotriva ei când va veni momentul. Cum putea spune prostii la vârsta asta? Ce e in neregulă cu el?

Zhou Xiang chiar ar vrut să se pălmuiască.

Din fericire, Yan Ming Xiu nu-și exprimase poziția și folosise tăcerea în loc de respingere.

Zhou Xiang răsuflă ușurat, dar în același timp fu puțin dezamăgit. Simți din ce în ce mai mult că nu era normal. Atâta timp cât chestiunea era legată de Yan Ming Xiu, își pierdea sensul rațiunii.

Un clopoțel de avertizare sună în inima lui. Yan Ming Xiu avea o influență atât de mare asupra lui…

Nu m-am îndrăgostit de el, nu?

Zhou Xiang depășise de mult vârsta de a se arunca nesăbuit în vâltoarea iubirii. Cu siguranță nu ar fi un lucru bun să se îndrăgostească la 30 de ani de un tânăr de 20 de ani despre care nu știa prea multe, care nu era nici prea apropiat și nici prea îndepărtat.

Zhou Xiang își coborî privirea ș încercă din răsputeri să-și ascundă emoțiile. Dacă i s-ar cere să aleagă acum, ar dori să continue să fie prieten cu Yan Ming Xiu și nu  să se implice într-o relație.

Dar deocamdată, se pare că totul e doar o iluzie din partea lui. Yan Ming Xiu schimbă subiectul și îi dădu o bucată de sushi cu icre.

– Gustă asta. Mâncare de aici este bună,  totul este foarte proaspăt.

– Bine, bine.

Zhou Xiang își reveni rapid din gânduri.

– Asta are un gust bun.

Cei doi continuară să vorbească și să mănânce de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Telefonul mobil al lui Yan Ming Xiu sună brusc.

Văzu că era apelul lui Wang Yudong. Răspunse imediat.

– Alo.

– Alo…măi… Ming Xiu….alo!

Wang Yudong avea o voce de om  beat.

– Ce e în neregulă cu tine? Ai băut?

– Ah, da, vino aici și te răsfăț cu o cină.

– Unde ești? Vin să te iau.

– Sunt… nu știu…

Cineva de lângă el luă telefonul și spuse:

– Bună, vino să-l iei pe domnul Wang. E în Tanghui. A băut prea mult.

– Voi veni chiar acum. Fii cu ochii pe el.

Yan Ming Xiu s-a ridicat imediat.

Vocea lui Wang Yudong nu se mai auzea. Zhou Xiang înțelese că cineva era beat, dar nu știa cine.

El a întrebă:

– Prietenul tău e beat?

– Da.

Yan Ming Xiu spuse:

– Așteaptă-mă, îl voi duce acasă și mă întorc.

Apoi își puse grăbit pantofii și fugi afară.

Zhou Xiang voia să-i spună că se va duce singur acasă, dar înainte să deschidă gura, Yan Ming Xiu dispăruse. Nu știa cine era la celălalt capăt al telefonului, dar Yan Ming Xiu se îngrijorase. Zhou Xiang se simți foarte inconfortabil privind o masă cu feluri de mâncare rafinate care nu fusese încă terminată.

El  ezita dacă să plătească și să plece sau să aștepte să se întoarcă, așa cum îi spusese Yan Ming Xiu?

Zhou Xiang decise să continue să mănânce și să-l aștepte o vreme, poate chiar ar putea veni după ce va duce acea persoană acasă.

Așteptă timp de două ore. Apoi îl sună pe Yan Ming Xiu. Apelul fu preluat, dar Yan Ming Xiu închise rapid.

Yan Ming Xiu era o astfel de persoană. Într-o secundă îi putea oferi  de mâncare și putea avea grijă de sănătatea lui, iar în secunda următoare îi putea închide telefonul în nas, fără milă. Un caracter atât de volatil îl putea face chiar și pe blândul Zhou Xiang să-și piardă răbdarea.

Zhou Xiang oftă încet și îi ceru chelnerului nota de plată.

Această masă costase mai mult de 3.000 de yuani, ceea ce însemna mai mult decât cheltuielile sale cu mâncarea pe o lună, dar el nu se plânse. Nu fusese niciodată o persoană zgârcită și inițial plănuise să-l trateze, dar această masă nu fusese prea plăcută. Yan Ming Xiu plecase fără să guste și nu se mai întorsese.

Deși era imatur să gândească în acest fel, simți că Yan Ming Xiu se juca cu el. Zhou Xiang plecă acasă simțindu-se deprimat…

………………………………………………………………………………………………….

Zhou Xiang se întinsese pe pat după ce făcuse un duș și se uita la ceasul de pe perete. Era deja trecut de ora patru.

Se simțea destul de obosit, dar nu putea să doarmă. Spiritul lui era mereu într-o stare tensionată. Tot ce stătea în minte era ceea ce i se întâmplat cu Yan Ming Xiu în ultimele zece ore.

Zhou Xiang era profund îngrijorat pentru el însuși. Indiferent cât de atractiv era Yan Ming Xiu, nu ar trebui să se arunce cu capul înainte  ca un adolescent care tocmai începea să se îndrăgostească. Dacă se gândea corect, deși el visa să aibă o relație stabilă și să trăiască o viață bună cu cineva grijuliu, în mod evident, Yan Ming Xiu nu era acea persoană. Yan Ming Xiu era prea frumos și prea tânăr și nu putea ține pasul cu el. Yan Ming Xiu era prea periculos…

Zhou Xiang închise ochii și se forță să doarmă.

Tocmai când adormise, soneria de la ușă răsună brusc. Zhou Xiang  tresari. Deschise ochii și văzu că era aproape ora cinci. Cine suna la ușă la ora asta?

Ar putea să fie…

Zhou Xiang sări din pat, aruncă o privire pe vizor, apoi deschise. În fața ușii stătea Yan Ming Xiu. Mirosea a alcool.

Yan Ming Xiu arăta întotdeauna arogant și indiferent și aceasta era cu siguranță prima dată când Zhou Xiang îl vedea într-o stare atât de alcoolizată.

Yan Ming Xiu aruncă o privire și se prăvăli imediat pe el mormăind: – — La naiba, ce sunt eu…

Zhou Xiang nu înțelese toată fraza.

– Ce? Ce ești?

Yan Ming Xiu era atât de înalt și de greu,  forțându-l pe Zhou Xiang să se aplece spre pământ. Îl sprijini pe Yan Ming Xiu cu mare efort și îl duse în dormitor. Din fericire, casa lui era mică și nu trebuia să meargă mult.

Yan Ming Xiu încă mormăia ceva de neînțeles. Zhou Xiang nu reușea să înțeleagă. Zhou Xiang aprinse lumina și se uitat la imaginea jalnică a lui Yan Ming Xiu. Părea atât de neajutorat.

Îi scoase hainele și pantofii, îi șterse transpirația de pe față cu un prosop înmuiat în apă caldă, apoi turnă un pahar cu apă și îi dădu un medicament pentru mahmureală.

Yan Ming Xiu deschise ochii și privi în gol, sau privi pe cineva prin el.

– Ming Xiu? Ești treaz sau nu? Te doare undeva?

După ce termină de vorbit, Zhou Xiang simți că pusese o întrebare aiurea. Cum putea ști dacă îl doare undeva când era așa de beat?

– Nu te-ai dus să-ți iei prietenul beat? De ce te-ai îmbătat și tu? Atunci cum s-a întors prietenul tău? Cum ai ajuns aici? La naiba, nu poți să bei și să conduci? Legile sunt atât de stricte. Cum îndrăznești? Nu știi cât de periculos este?

Ochii lui Yan Ming Xiu își recăpătară treptat concentrarea și spuse răgușit:

– Oh…tu ești.

De data aceasta veni rândul lui Zhou Xiang să fie surprins, iar apoi  spuse neputincios:

– Chiar ai băut prea mult.

Yan Ming Xiu își acoperi ochii cu dosul mâinii. Lumina era prea orbitoare.

Încercase din răsputeri să fie amabil cu Wang Yudong, dar nu fusese niciodată atât de amabil cu nimeni în viața lui. De ce era viitorul său cumnat? Mersese cu mașina la clubul de noapte să-l ia pe Wang Yudong în miezul nopții, dar el nu încetase s-o strige pe sora lui. În cele din urmă, sora lui venise și amândoi plecaseră  acasă.

Wang Yudong nu avea nimic special, nu avea putere nici influență. Dacă nu ar fi fost cu sora lui, l-ar fi obținut prin mijloace proprii, dar există unele lucruri pe lume pe care el, Yan Ming Xiu, nu le poate obține.

Oricât de amabil ar fi cu el, totul este în zadar.

Yan Ming Xiu se întoarse și simți mirosul detergentului de rufe din cearșaf și fu distras pentru o clipă.

Ce caut aici? Am atât de multe lucruri de făcut, dar pierd timpul cu un bărbat care seamănă doar cu Wang Yudong din spate. Ce naiba fac eu cu el?

O mână rece îi acoperi fruntea, ca o rafală de vânt rece, diminuând enervarea și plictiseala. Vocea blândă și atrăgătoare a lui Zhou Xiang îi răsună în urechi:

– Am stins lumina. Vise plăcute .

Vocea aceea era plină de simplitate și de blândețe masculină, ceea ce îl făcea să se simtă neobișnuit de liniștit.

Yan Ming Xiu deschise ochii și, desigur, lumina fusese stinsă, iar Zhou Xiang stătea întins lângă el.

Yan Ming Xiu clipi, nu se putut abține să nu se întoarcă spre el. Își încolăci brațele în jurul  taliei și-și lipi fața de pieptul lui.

Deși Yan Ming Xiu nu spusese nimic, Zhou Xiang simți că era demoralizat. Îl mângâie pe spate și spuse chicotind:

– Fii bun, dormi. Te vei simți mai bine când te vei trezi.

Era prima dată când cei doi adormeau unul în brațele celuilalt fără să facă nimic.

Yan Ming Xiu nu se aștepta ca îmbrățișarea lui Zhou Xiang să fie atât de caldă, mâinile sale atât de blânde și vocea lui atât de frumoasă. Acest bărbat părea să aibă multe lucruri demne de descoperit.

Ținându-l în brațe, Yan Ming Xiu se simțea în largul lui.

În cele din urmă  închise ochii relaxat.

…………………………………………………………………………………………….

Yan Ming Xiu fu trezit de o explozie de arome.  Mațele îi chiorăiau de foame. Deși pleoapele îi erau umflate și grele, el  se strădui să se ridice.

Era în casa lui Zhou Xiang și era foarte familiarizat cu această cameră.

Purtând hainele lui Zhou Xiang el împinse ușa deschisă. Zhou Xiang purta un șorț și lucra în bucătărie, fredonând o melodie blândă.

Yan Ming Xiu se rezemă de perete. Îl urmări îndelung și treptat inima lui fu convinsă de un lucru. Trebuia să recunoască…da…îi plăcea destul de mult sentimentul pe care îl avea când era cu Zhou Xiang. Cum să spună?  Se simțea foarte confortabil.

Zhou Xiang era matur, avea propria lui muncă și nu-l cicălea. Zhou Xiang avea o minte deschisă. Chiar dacă spunea lucruri neplăcute,   nu-i păsa. Avea întotdeauna un zâmbet pe buze. Oricât de rău se purta cu el starea de spirit a lui Zhou Xiang  era mereu bună. Iar când făcea sex cu el se simțea foarte bine…da…Zhou Xiang era un partener căruia cu greu îi putea găsi defecte. A avea o astfel de persoană lângă el părea să fie exact ceea ce avea nevoie.

Cel mai important lucru era că a fi alături de Zhou Xiang, chiar dacă  se autoamăgea, însemna a-și atenua obsesia pentru Wang Yudong.

Se apropie și bătu în panoul de sticlă.

Zhou Xiang  întoarse capul și expuse un zâmbet generos:

– Te-ai trezit. E încă devreme. Am crezut că vei dormi până la trei sau patru după-amiază.

– Mi-e foame.

– La timp. Aproape am terminat de gătit asta.

Yan Ming Xiu se așeză la masa din sufragerie, sprijinindu-și bărbia pe cot, înclinându-și capul și uitându-se la silueta ocupată a lui Zhou Xiang care intra și ieșea. Chiar și în propria sa casă, el nu  experimentase niciodată o atmosferă de familie atât de puternică.

Poate fi pentru  bucătăria  de acasă e prea departe de sala de mese? Sau are vreo legătură cu persoana care gătește?

Zhou Xiang aduse un  mic dejun somptuos.

Yan Ming Xiu se uită la el și spuse:

– Ai făcut atâtea?

– Uite cât este ceasul. Vom lua micul dejun și prânzul împreună. Cred că te simți foarte inconfortabil după noaptea trecută. Trebuie să te hrănești.

Zhou Xiang  luase sushi-ul rămas de ieri și îl pusese pe masă.

– Totul e încă proaspăt. Păcat că nu l-ai terminat ieri.

Yan Ming Xiu se gândi la felul în care îl dăduse deoparte pe Zhou Xiang, felul în care plecase și inima i se strânse și se simți vinovat.

– Îmi pare rău, nu m-am întors ieri. Nu m-ai așteptat prea mult, nu?

Zhou Xiang răspunse cu nonșalanță:

– E în regulă, am plecat după ce am mâncat. Terciul este puțin fierbinte, ai grijă să sufli.

Yan Ming Xiu luă o înghițitură de ceai și spuse clar:

– Dă-mi un dublu al cheii apartamentului.

Zhou Xiang se uită la el înmărmurit.

Yan Ming Xiu ridică mirat din sprâncene:

– Nu ai uitat ce ai spus ieri, nu?

Fața lui Zhou Xiang deveni roșie de emoție…aproape că nu mai putea respira.

– Tu, chiar… chiar vrei să te muți aici?

– Da.

Yan Ming Xiu dădu din cap și văzu fericirea neascunsă pe chipul lui Zhou Xiang. Yan Ming Xiu nu înțelegea de ce inima lui se încălzi     dintr-o dată.

– Dar din când în când voi merge și la mine acasă.

În acel moment Zhou Xiang se gândi că acest lucru era prea nebunesc. Invitase o aventură de o noapte pe care o cunoștea doar de două săptămâni să locuiască aici, cu el, iar ea fusese de acord.

Rațiunea îi spunea că nu făcea bine. Cât de multe știa despre cealaltă parte? Dacă nu se înțelegeau? Dar el voia nebunește să-l țină în brațe pe Ming Xiu și să formeze un cuplu adevărat cu el. Se simțea extrem de entuziasmat. După atâția ani, această casă urma să aibă în sfârșit o a doua persoană care locuia în ea și era în plus o persoană care îl fascina.

Zhou Xiang se aplecă fericit peste masa din sufragerie și-l sărută intens.

 – Iubitule, bine ai venit acasă.

Yan Ming Xiu îl prinse de bărbie și șopti:

– Hai să vorbim mai întâi. Trebuie să-mi promiți două lucruri.

– Spune.

– În primul rând, cât timp vom locui împreună, nu poți avea nimic de-a face cu un alt bărbat. În al doilea rând, nu interferăm în viața celuilalt.

Zhou Xiang îl bătu pe obraz și zâmbi ușor:

– S-a făcut!

Să accepte pe cineva să locuiască în casa lui nu fusese atât de dificil pe cât crezuse la început. Poate pentru că Yan Ming Xiu  nu-și ascunsese niciodată în mod deliberat defectele, așa că Zhou Xiang deja îndurase și se adaptase la temperamentul lui. Deci ei doi se puteau înțelege perfect.

……………………………………………………………………………………………..

Yan Ming Xiu  își aduse câteva lucruri  și un calculator. Zhou Xiang  auzise că avea de gând să înceapă o afacere, așa că pur și simplu  curăță camera de oaspeți și îi puse un birou. Această cameră de oaspeți fusese inițial camera copilăriei lui, așa că era perfectă pentru a fi folosită ca sală de studiu.

În prima noapte când Yan Ming Xiu se mută, Zhou Xiang deschise o sticlă de Lafitte[2] pe care o păstra de mult timp pentru a o sărbători ceva important. Acest vin îi  fusese dăruit de un producător din Franța. Întotdeauna fusese reticent să-l bea, dar astăzi pentru el era o zi importantă, deoarece o altă persoană intrase în viața lui și în această veche casă. Oricât de departe ar putea avansa, măcar această persoană îl va însoți o vreme ca să nu fie singur.

Noaptea, făcură dragoste cu pasiune, dezvăluindu-și dorința de neascuns unul pentru celălalt în cel mai primitiv și simplu mod.

Viața de concubinaj a celor doi începuse oficial.

Amândoi lucrau în prezent pe cont propriu. Zhou Xiang făcea o treabă care putea dura câteva luni. De obicei când nu avea ce face, ieșea să bea și să se uite la fotbal cu prietenii săi. Dar de când Yan Ming Xiu era aici, el pleca acasă mai des. Cât despre  Yan Ming Xiu când avea câte un proiect deseori revenea epuizat. Dar aproape de fiecare dată când venea acasă, Zhou Xiang îi pregătea mesele și le punea la frigider pentru a se asigura că va avea ceva de mâncare indiferent când venea înapoi.

Se  înțeleseseră foarte armonios încă de la început. Nu  se întrebau unul pe altul despre muncă sau despre prieteni .Zhou Xiang încă nu știa ce face Yan Ming Xiu. Dar calitatea vieții lui era foarte bună și nu întreba niciodată. Era foarte mulțumit de situația sa actuală.

………………………………………………………………………………………….

În acea zi, răspunse la un apel telefonic. Când văzu numele pe ID-ul apelantului, rămase uimit. Nu se aștepta ca Lan Xi Rong să-l contacteze după o absență de mai mult de un an.

Răspunse la telefon cu o dispoziție proastă și o voce bărbătească drăguță veni din cealaltă parte, dar tonul lui era evident stânjenitor.

– Frate Xiang, m-am întors.

Zhou Xiang zâmbi și spuse:

– Oh, încă folosești acest cont, de mult timp nu ne-am văzut.

– Ei bine, am continuat să plătesc factura de telefon.

Cei doi rămaseră tăcuți un moment.

Apoi Zhou Xiang spuse politicos:

– Am văzut știrile tale la televizor. Filmul a avut un succes destul de mare. Cu siguranță voi merge să-l susțin când va fi lansat. Într-una din zilele acestea, te voi răsfăța cu o masă.

Aceste cuvinte sunaseră un pic superficial, dar Lan Xi Rong refuză să pună capăt conversației și să închidă telefonul. Rămase tăcut pentru o clipă și a spus:

–  Xiang Ge ești liber azi? Să ne întâlnim.

– Din păcate, se întâmplă să am ceva de făcut astăzi. Ce zici de altă zi? Tocmai te-ai întors. Trebuie să fii foarte obosit. Odihnă plăcută.

– Xiang Ge…Ești supărat pe mine?

– Despre ce vorbești? Nu te gândi prea mult la asta. Chiar am ceva de făcut. Acum ești o mare vedetă și nu poți să ceri oamenilor să te vadă. O fac pentru binele tău.

Lan Xi Rong trase adânc aer în piept,.

– Xiang Ge, vreau să te văd…vreau să te văd acum.

Zhou Xiang a făcut o pauză și spus neputincios:

– Xi Rong, cred că este jenant să ne întâlnim. De ce să te deranjezi? Eu sunt gay și tu nu ești. Este atât de simplu între noi. Tu ți-ai creat o lume. Da, Xiang Ge te felicită, să o lăsăm așa.

– Xiang Ge, șopti Lan Xi Rong .

–  Vreau să-ți cer scuze. Nu am procedat corect.

– Da, răspunse Zhou Xiang .

Apoi continuă.

– Nu te învinovățesc. Sunt ocupat, așa că voi închide.

După aceea, închise telefonul fără ezitare.

Zhou Xiang aruncă telefonul pe canapea și oftă lung.

Lan Xi Rong era în prezent persoana care aducea cel mai mare profit în compania lui. Când debutase pentru prima dată, avusese o relație bună cu Zhou Xiang. În acel moment, Zhou Xiang era seniorul lui. Pentru că avea o impresie bună despre acest băiat curat și talentat, îl ajutase de mai multe ori. Zhou Xiang este gay, iar când vedea un băiat remarcabil, avea inevitabil alte gânduri. Dar nu se gândise niciodată să folosească mica putere pe care o avea pentru a-i constrânge pe alții. Voia doar să ajute și îl tratase pe Lan Xi Rong sincer. El își exprimase sentimentele bune, dar Lan Xi Rong  înțelesese greșit și chiar fusese profund umilit de ajutorul lui Zhou Xiang. Atunci îl ridiculizase în public, ceea ce îl  făcuse pe Zhou Xiang să fie extrem de nefericit.

Comportamentul lui Lan Xi Rong fusese foarte imatur, dar Zhou Xiang nu-l  învinuise. Cei doi se separaseră treptat.

Mai târziu, Lan Xi Rong avusese ocazia să participe la un blockbuster de la Hollywood, iar viitorul lui devenise luminos. Zhou Xiang nu mai avusese contact cu el și aproape că uitase de el.

………………………………………………………………………………………………….

În mod neașteptat, Lan Xi Rong îl contactase din nou. Cu toate acestea, Zhou Xiang se simți destul de calm și fu mândru de realizările lui Lan Xi Rong. După telefonul de astăzi, simțise clar că Lan Xi Rong se maturizase mult, ceea ce îl făcu foarte fericit. Totuși, având în vedere trecutul lor nefericit, Zhou Xiang încercă din răsputeri să nu mai aibă contact cu el.

Dar ei doi erau în aceeași companie, așa că era chiar dificil să nu-l întâlnească.

A doua zi, primi un apel de la Cai Wei, compania găzduia un banchet  pentru a-l sărbători pe  Lan Xi Rong și el trebuie să fie acolo.

Yan Ming Xiu era lângă el în acel moment, iar Zhou Xiang refuză fără ezitare:

– Wei Ge, am probleme de familie.

Cai Wei întrebă:

– Ce probleme de familie poți avea?

Zhou Xiang zâmbi și spuse:

– Am o întâlnire cu o frumusețe.

– Refuză, spuse Cai Wei răspicat.

– Astăzi, Xi Rong mi-a subliniat în mod special că trebuie să vii. El a spus că înainte nu a fost corect cu tine…că l-ai ajutat atât de mult. Fără tine, nu ar fi aici astăzi. Vrea să mergi să-ți ceară scuze și să-ți mulțumească.

– Hei, sună prea serios.  Eu sunt doar un simplu cascador, chiar nu l-am ajutat. El a putut deveni popular datorită fanilor. Lor ar trebui să le mulțumească.  Frate Wei, te implor, eu nu ți-am ascuns nimic, dar știi și cât de stânjenit am fost din cauza lui.  Așa că nu mă voi duce, bine? Fii bun și distrează-te în locul meu.

– Nu pot,  vine și șeful în seara asta. Știi cât de mult îl prețuiește șeful acum. Dacă nu vii, cum îți vei mai arăta fața?

Zhou Xiang răspunse neputincios.

– Bine, bine, înțeleg, știu.

Închise telefonul și Yan Ming Xiu îi aruncă o privire:

– Ce e în neregulă? Cu cine trebuie să te  întâlnești? De ce nu vrei s-o faci?

– Un junior din trecut. Acum e popular. Au fost niște chestii nefericite între noi înainte. Chiar nu vreau să merg.

Zhou Xiang se duse să schimbe într-un costum,

– Așa e când lucrezi pentru un salariu. Oh,  încălzește restul de mâncare pentru cină, bine? Nu mă voi întoarce decât foarte târziu în seara asta.

Văzându-l pe Zhou Xiang ridicându-și ușor sprâncenele, inima lui Yan Ming Xiu se simți puțin neliniștită.

– Dacă nu  vrei să mergi, atunci pur și simplu nu te duce. Munca ta nu este mare lucru. Renunță, te susțin.

Zhou Xiang  zâmbi și-i mângâie obrazul.

– Iubitule, îmi place foarte mult să aud ce spui.

Dar ca de obicei nu îl luăm în serios. Îl sărută, își luă portofelul, cheile, telefonul și ieși.

[1] tip de covoraș folosit  în încăperile tradiționale în stil japonez.

[2][2] Vin francez de calitate foarte buna provenit din strugurii de la castelul Lafitte din munții Pirinei