Cascadorul – Capitolul 28

După ce Zhou Xiang termină de mâncat, făcu ordine în bucătărie. În acel moment, Yan Ming Xiu termină și el apelul telefonic și se întoarse în sufragerie. Zhou Xiang își luă haina și voi să plece, dar totuși îl întrebă pe Yan Ming Xiu:

– Yan Xiansheng, pot să merg acasă?

Yan Ming Xiu îi aruncă o privire, dar nu răspunse.

Zhou Xiang își dădu jos haina din nou și așteptă răspunsul lui.

Yan Ming Xiu întrebă pe neașteptate:

– Unde este casa ta?

– Este aproape de casa d-voastră.

Zhou Xiang nu știa de ce el întrebase asta și adăugă:

– Dacă … mă sunați, pot veni repede oricând.

După ce Zhou Xiang termină de vorbit, arătă un zâmbet  delicat.

Yan Ming Xiu se ridică și spuse:

– Te voi duce eu.

-Yan Xiansheng… nu e nevoie, este foarte aproape. Îmi ia doar zece sau douăzeci de minute să merg pe jos. Pot să mă întorc singur.

Yan Ming Xiu începu deja să-și îmbrace hainele fără nicio explicație și spuse hotărât:

– Te duc.

Zhou Xiang nu mai putu refuza.

După ce Yan Ming Xiu îl aduse până în fața clădirii, el nu  avu nicio intenție să plece. Îl urmă pe Zhou Xiang și îi spuse:

– Ai spus că mama ta nu este sănătoasă? Vin cu tine sus să arunc o privire.

Fața lui Zhou Xiang se schimbă ușor.

–  Yan Xiansheng… acest lucru este nepotrivit, cum poate micul și umilul nostru loc să primească pe cineva ca d-voastră…

Yan Ming Xiu îi  făcu semn cu mâna și îl privi sever.

-Zhou Xiang, dacă îmi vorbești din nou așa, îți voi rupe gura.

Uneori, putea simți că Zhou Xiang îi vorbea politicos și respectuos, dar păstra mereu un indiciu de sarcasm și nu-și putea da seama de ce.

Zhou Xiang închise cu adevărat gura. Yan Ming Xiu voia să meargă în casa lui. Indiferent care ar fi scopul, nu-l putea opri.

Pentru casa și banii pe care Yan Ming Xiu i-i dăduse, va trebui să-și îndoaie coloana vertebrală în fața lui Yan pentru tot restul vieții.

Cei doi urcară la etaj cu liftul. Zhou Xiang deschise ușa, iar vocea lui Chen Ying se auzi imediat din interior:

– Xiang?

– Eu sunt, mamă.

Zhou Xiang îl pofti pe Yan Ming Xiu în casă, iar Chen Ying  ieși din camera din spate.

– Asta este…

De îndată ce Chen Ying îl văzu pe Yan Ming Xiu, rămase surprinsă.

Când oamenii obișnuiți îl vedeau față în față pe Yan Ming Xiu, erau impresionați de aspectul lui uluitor și era ușor să-i uimească pentru o clipă.

Chen Ying nu văzuse niciodată un bărbat atât de arătos în viața reală. Arăta la fel de bine ca un manechin din revistele de modă. La urma urmei, ea era și un pic intelectuală, dar nu putea găsi un adjectiv potrivit pentru a-l descrie pe Yan Ming Xiu. Înfățișarea lui era ireal de frumoasă. Apoi își dădu repede seama că Yan Ming Xiu putea fi o vedetă. Ea stătuse toată ziua acasă și-și petrecuse cea mai mare parte a timpului uitându-se la televizor. Era încântată să vadă lume.

– Nu este cumva o vedetă?

Ochii ei rătăciră înainte și înapoi între Zhou Xiang și Yan Ming Xiu și, în cele din urmă, se uită la fiul ei, căutând un răspuns.

Zhou Xiang zâmbi și spuse:

– Mamă, el este șeful meu. În prezent filmez un film în care a investit. Am fost la locație ieri și nu ne-am putut întoarce. Astăzi m-a lăsat în drum spre casă. Auzit că nu ești sănătoasă și a vrut să vină să te vadă.

Yan Ming Xiu dădu și el din cap către Chen Ying într-un mod rar și amabil și puse la pământ pachetele pe care le purta. Avea întotdeauna niște cadouri în portbagaj. Cadouri pe care i le ofereau alții și de care nu avea timp să se ocupe. Adusese  câteva obiecte și toate erau foarte utile.

Emoția de a întâlni o celebritate o făcu pe Chen Ying să se îmbujoreze.

– Oh, chiar mă simt foarte jenată. A Xiang, de ce nu m-ai sunat să-mi spui că veniți? Apartamentul este în dezordine și n-am pregătit nici măcar un ceai. Voi fierbe un pic de apă.

Chen Ying se grăbi să fiarbă apă, neștiind cum să-l primească pe Yan Ming Xiu. Chiar dacă acesta stătea nemișcat, ea simțise că Yan Ming Xiu era din altă lume.

Când Chen Ying se întoarse, zâmbetul de pe chipul lui Zhou Xiang dispăru imediat. El voia cu adevărat să știe de ce Yan Ming Xiu venise aici să-l chinuie pe el și pe mama lui.

Și află curând.

În timpul conversației dintre Chen Ying și Yan Ming Xiu, acesta a tot întrebat despre trecutul lui Zhou Xiang. Deși întrebările nu erau evidente, Zhou Xiang era sensibil la ele.

Chen Ying nu era proastă. După ce vorbi mai mult de jumătate de oră, ea nu răspunsese clar la aproape nici o întrebare.

După ce Yan Ming Xiu își dădu seama de rezistența ei,   încetă să-i mai pună întrebări și găsi o scuză pentru a pleca.

Imediat ce plecă, Chen Ying și Zhou Xiang rămaseră uitându-se unul la altul.

În acel moment, fața lui Chen Ying nu mai avea emoția inițială, ci părea îngrijorată.

Zhou Xiang întrebă cu atenție:

– Mamă? Ce s-a întâmplat?

Chen Ying își mușcă buzele Și în cele din urmă întrebă.

– Care este relația dintre tine și el?

Chiar și o gospodină ca ea, care nu prea ieșea, știa că identitatea lui Yan Ming Xiu nu era banală. Dacă nu era ceva special în asta, cum ar fi putut să-și ia libertatea să vină să o vadă? Merita ea un tratament special din partea unei așa celebrități?

Cu cât Chen Ying se gândea mai mult la asta, cu atât fața ei devenea mai sumbră și cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât devenea mai îngrijorată.

Zhou Xiang se simți vinovat.

– Ți-am spus, a investit într-un film și mi-a oferit un rol secundar.

–  De ce ar veni aici să mă vadă dacă ți l-a oferit ție?

Chen Ying trecu de la comportamentul său slab la unul puțin agresiv.

Zhou Xiang o văzuse rar pe Chen Ying așa. Când îl menționase pe „Tan Yin ”și chiar acum.

Chen Ying spuse cu o voce tremurândă:

– A Xiang, spune-i adevărul mamei tale, ești… ești…

Zhou Xiang o prinse de mână pe Chen Ying și o  întrebă calm:

– Mamă, este Tan Yin despre care ai vorbit ultima dată fostul meu iubit?

Fața lui Chen Ying a devenit instantaneu palidă, iar ea evită privirea lui tremurândă, dar dădu din cap.

Combinând reacția lui Chen Ying și ceea ce spusese Tan Yin, Zhou Xiang simțise că Tan Yin și proprietarul acestui corp fuseseră probabil un cuplu înainte. Proprietarul acestui corp nu putuse deveni popular, dar Tan Yin profitase de o ocazie  și se despărţise de el.

Fața lui Chen Ying era ușor distorsionată:

– A Xiang, știu că nu mai pot să-ți ascund asta. Mi-ai spus odată că homosexualitatea nu este o boală și nu poate fi evitată. Este moștenită de gene. Mi-am dorit să-ți pot tăia capul și să-ți elimin acea genă gay.  Dar când ai intrat în comă, eu am învățat că nimic nu contează, indiferent ce ești, cum ești, doar să fii sănătos. Deci, eu, nu mă voi opune faptului că îți plac bărbații. Dar acest Tan Yin e un tip rău. El doar ți-a jucat feste în trecut. Voia doar să devină celebru și nu prea îi   păsa de tine. Acum e mereu la televizor. Puștiul e arătos, cu limba dulce și poate păcăli pe oricine, dar… tu trebuie să fii atent , indiferent ce vrea de la tine sau indiferent cum îți vorbește.

Chen Ying vorbi mult timp și până la urmă deveni puțin nervoasă. Toate luptele ei interioare erau scrise pe față.

Zhou Xiang oftă și zâmbi liniștitor:

-Mamă, te gândești prea mult. Chiar nu-mi amintesc acel Tan Yin. Tu vorbești mult. Deși nu-mi amintesc ce s-a întâmplat înainte, chiar nu am niciun sentiment pentru femei.  Dar îmi voi aminti cuvintele tale și nu mă voi apropia prea mult de Tan Yin.

Se gândi că dacă Chen Ying ar ști că l-a întâlnit pe Tan Yin, nu știa cât de nervoasă ar fi. Nu putea păstra această chestiune în secret. Mai devreme sau mai târziu, Chen Ying avea să afle că el și Tan Yin jucau împreună.

Cu toate acestea, o va putea ascunde pentru o vreme. Nu  voia să o provoace pe Chen Ying atât de devreme.

Chen Ying trase aer în piept și spuse îngrijorată:

– A Xiang, Yan Xiansheng…

– Mamă, nu e ce crezi. Nu este nimic de genul asta. Cum ar putea cineva ca el să mă placă? Suntem colegi poate, spuse el puțin în grabă.

După ce termină de vorbit, el simți că forțase puțin nota.

Desigur, o privire ciudată fulgeră în ochii lui Chen Ying. Ea știa, contrazicerea lui Zhou Xiang ar fi inutilă, așa că spuse:

– A Xiang, ai dreptate, este imposibil ca cineva ca el să se îndrăgostească de tine. Indiferent de ce se întâmplă între voi doi, trebuie să-ți amintești, trebuie să vezi clar sinceritatea oamenilor, să fii deștept și să nu te lași păcălit de alții.

Îngrijorarea din ochii lui Chen Ying era atât de evidentă. Era îngrijorarea din partea unei mame.

Chen Ying îi atinse fața:

– Fiule, mama nu se opune să-ți găsești un iubit. Nu mai ești tânăr. Dacă găsești un băiat bun, tu… adu-l aici. Ai o inimă bună și poți trăi o viață cu picioarele pe pământ, mama nu va obiecta.

După ce Chen Ying  termină de vorbit, scoase un oftat lung.

………………………………………………………………………………………………

Lan Xi Rong se întorsese în China.

Inițial plănuise să se întoarcă luna viitoare, dar un telefon supărat de la Yan Ming Xiu îl făcu să-și schimbe programul și   să se întoarcă mai devreme.

Pentru că Yan Ming Xiu îl întrebase la telefon despre ce se întâmplase în acea noapte. Din acel ton, părea că a regizat și a acționat de la început până la sfârșit și că el era „hoțul”. Deși  respinsese cu voce tare grămada de acuzații, nu putuse ascunde faptul că el fusese cel care o descoperise primul în acea noapte.

Când Yan Ming Xiu îl întrebase de ce se dusese la casa lui Zhou Xiang, el spusese sincer că tocmai trecea și voia să urce și să arunce o privire. Yan Ming Xiu nu-l crezuse, dar era adevărat.

Se întâmplase să conducă pe acel drum în acea noapte. Străzile erau libere și liniștite pe timp de noapte, permițându-i să ia în memorie scena străzii dintr-o privire. Își adusese aminte de câte ori el și Xiang Ge căraseră alimentele pe care le cumpărau de la supermarket și mergeau până la casa lui, în timp ce vorbeau.

Când își revenise în fire, condusese deja mașina în fața clădirii.

Își amintește încă dorul și tristețea pe care le simțise când  ridicase privirea la fereastra casei lui Zhou Xiang de la parter.   Și-și dorise ca înăuntru să poată fi aprinsă o lumină, ca să   poată urca și să bată la ușă..

Relația lor ignorantă, plină de factori instabili, nu începuse niciodată. Fusese chiar îndoit și confuz de el, dar se terminase complet cu accidentul lui Zhou Xiang.

Nu uitase niciodată starea lui de spirit când primise apelul lui Cai Wei în acea zi. Fusese atât de copleșit de durere încât  plânsese mult timp. Se închisese în camera lui și nu văzuse pe nimeni timp de câteva zile. Îi fusese foarte greu să accepte că o persoană bună, o persoană cu care tocmai vorbise la telefon,  dispăruse.

Complet dispărut din această lume, nici măcar trupul nu fusese  găsit.

La început, el încă își făcuse iluzii, sperând că echipa de   căutare și salvare l-ar putea găsi pe Zhou Xiang. Poate că era doar pierdut, poate că era încă în viață. Dar trecu o săptămână ,trecură două. Sub presiunea lui Yan Ming Xiu care devenise nebun, echipa de salvare îl căută mai mult de o   lună, dar tot nu găsi nimic.

În cele din urmă, toată lumea renunță, doar Yan Ming Xiu  continua să insiste nebunește și cu încăpățânare că Zhou Xiang nu era mort.

În acel moment, Lan Xi Rong  simțise pentru prima dată că existase într-adevăr o relație între Yan Ming Xiu și Zhou Xiang. Simțise că fusese o relație mult mai profundă decât își imaginase. Atât de profundă încât după accident Yan Ming Xiu fusese complet schimbat într-o altă persoană.  Era ca și cum ar fi fost complet devastat, ca și cum viața se terminase pentru el.

Nu-l mai putea urî, pentru că îl văzuse cu proprii ochi cum se lăsa să moară.

Abia în acea seară putuse înfrunta cu calm faptul că Zhou Xiang era mort și abia atunci îndrăznise să intre în casa lui Zhou Xiang în toiul nopții. Voise să arunce o privire la lucrurile cu care este familiarizat și să se gândească la persoana pe care cândva o plăcuse foarte mult.

Nu îndrăznise niciodată până în ziua aceea.

În mod neașteptat, întâlnise un hoț. Chiar nu știa dacă să fie supărat sau recunoscător. Cel puțin îl împiedicase să ia prea multe lucruri lăsate de Zhou Xiang.

Fusese atent la progresul cazului în această perioadă, dar nu putuse comunica direct cu Yan Ming Xiu.

Cai Wei trimisese pe cineva să-l ia de la aeroport, îl sunase pentru a discuta despre noua sa melodie MV și-l întrebase    dacă va începe filmările. Deoarece președintele Wang promisese personal că va aranja ca Zhou Xiang să joace al doilea rol masculin în MV, așa că dacă acest lucru ar fi discutat cu Lan Xi Rong, Cai Wei ar trebui să coordoneze cele două părți.

Lan Xi Rong discutase cu asistentul său și fusese de acord. Când Cai Wei menționase numele Zhou Xiang, inima lui Lan Xi Rong sărise o bătaie.

…………………………………………………………………………………

Zhou Xiang, care mergea la timp la muncă și își primea salariul, devenise acum un om foarte ocupat și trebuia să înceapă să programeze așa-numitele „programe” De exemplu, programul actual de filmare al filmului era ușor în conflict cu cel al lui Lan xilon MV, mai ales luna viitoare. El trebuie să meargă și la Guizhou pentru a filma o scenă în aer liber, care era una dintre cele mai importante parcele din film. Va trebui să stea cel puțin o jumătate de lună.

După ce discutase cu Cai Wei, decise să filmeze MV înainte de a pleca și Lan Xi Rong era foarte ocupat, așa că nu avusese niciun motiv să-l aștepte.

Acum că Zhou Xiang  semnase oficial un contract cu Juxing, aceasta îl va antrena ca artist.  Nu mai trebuie să se prezinte de la nouă la cinci, nu mai trebuie să facă slujbe, iar veniturile lui sunt mult mai mari decât înainte.

Desigur, ar fi preferat să facă bani pe cont propriu decât să aibă de-a face cu Yan Ming Xiu. Dar nu avea cerințe materiale mari. Trebuie doar să fie așa cum era înainte. Prea multă faimă ar fi o povară.

Deși acum avea bani în mână, nu îndrăznea să fie neglijent. Uremia era într-adevăr o boală care o măcina pe Chen Ying. Depresia pe termen lung îi slăbise mentalul și acum o boală gravă îi învingea corpul. În mai puțin de o lună, au fost cheltuite zeci de mii, inclusiv alte mii doar pentru a-i cumpăra medicamente și suplimente nutritive. Zhou Xiang făcuse un calcul aproximativ și constatase că toate cheltuielile casei, îngrijirea medicală și bona costau o sumă impresionantă. Zhou Xiang cheltuia prea mulți bani.

El încă plănuia să cumpere o mașină, astfel va fi mai comod pentru a pleca și a veni, de asemenea, mai avea și o datorie de 370.000 yen.

Zhou Xiang obișnuia să câștige cel puțin 20.000 până la 30.000 yen pe lună. Cumpărase o mulțime de asigurări, așa că nu-i mai era teamă dacă se va îmbolnăvi sau dacă va îmbătrâni. Deși economiile lui erau slabe, nu mai avea niciun sentiment de criză.

Cu toate acestea, acum că avea atât de mulți bani în mâini, nu îndrăznea să-i cheltuiască din belșug, trebuia să se gândească de două ori la fiecare sumă de bani.

După ce a filmat scena cu cascadorii a lui Wang Yudong dimineață, el își luă pachețelul cu mâncare. și se grăbi la locul convenit cu echipa MV a lui Lan Xi Rong. Era mai puțin de ora două când ajunse acolo.

Dacă nu ar fi fost Wang Yudong, Yan Ming Xiu și Tan Yin, care păreau a fi destul de intrigați la prima vedere, crezu că ziua nu se va termina niciodată.

Locul de filmare era o școală. Când sosi, majoritatea personalului era acolo, dar Lan Xi Rong nu venise încă, așa că Zhou Xiang se dus să comunice cu regizorul și cu scenaristul.

El a fost prea ocupat în această perioadă, nici măcar nu  avusese timp să citească scenariul. Era doar un mic MV fără replici.

În MV, el joacă rolul rivalului amoros al protagonistului masculin, Lan Xi Rong, care concurează cu el pentru o fată. Acest MV este mai mult un stil de școală și trebuie să se îmbrace ca un gangster și să-l lovească pe Lan Xi Rong cu… o sticlă de bere.

Zhou Xiang se simțise fără cuvinte când citise scenariul. Poate pentru a face pe plac fanilor mai tineri, cântecul  concepuse un complot atât de sângeros. Ceea ce îl deranja era că Lan Xi Rong avea doar 24 de ani  și un chip de bebeluș, iar actrița care o interpreta pe eroină nu avea încă 20 de ani. În schimb el are deja aproape 27 de ani și nu se considera deosebit de tânăr. Se gândi că dacă regizorul Wang ar ști dinainte conținutul MV, s-ar putea să nu fie de acord cu venirea lui.

Destul desigur, când regizorul și scenaristul îl văzuseră, evident că nu fuseseră foarte mulțumiți și simțiseră că Zhou Xiang nu era suficient de tânăr. Cu toate acestea, nu puteau obiecta în acel moment, așa că îi cerură să se machieze repede.

Zhou Xiang  citi scenariul în timp ce se machia.

Când termină de machiat, efectul se dovedi a fi foarte bun. Păru deodată mai tânăr cu câțiva ani, iar spiritul lui de ticălos ieși la iveală, făcându-l destul de frumos.

Sosiră și câțiva dintre lacheii huliganului.

În acel moment, Lan Xi Rong apăru.

De îndată ce intră pe ușă, îl văzu pe Zhou Xiang purtând o  cămașă albă cu guler ridicat, cu trei fante deschise, părul ridicat cu fixativ și o bandă pe față. Exersa un zâmbet strâmb. Lumina soarelui lovi prin ferestrele mari ale clasei, acoperindu-i tot corpul cu o aură galben deschis.

În acel moment, Lan Xi Rong rămase înmărmurit. Părea să vadă o persoană cunoscută în picioare nu departe de el, la îndemâna lui, de parcă l-ar fi putut prinde ferm dacă mai făcea un pas.

– Xi Rong!

Un strigăt îl aduse pe Lan Xi Rong înapoi la realitate. Se uită din nou la Zhou Xiang din fața lui. El era, evident, doar acest Zhou Xiang, nu acela, cel care îl făcuse să se simtă atât de trist.

Zhou Xiang se întoarse și îl salută pe Lan Xi Rong.

Lan Xi Rong încă se uita la el cu o privire pe care Zhou Xiang nu o putea înțelege.

Planificatorul alergă și îndemnă:

– Xi Rong, du-te să-ți schimbi hainele. Să facem mai întâi câteva fotografii pentru a vedea efectul.

Lan Xi Rong clătină din cap, apoi a ieșit din acea emoție și  merse într-o altă sală de clasă.

Când Lan Xi Rong a terminat de coafat și s-a întors la clasa de fotografie, Zhou Xiang filma o scenă de agresiune pe colegii săi în clasă.

După ce au filmat scena în sala de clasă, au mutat locul de filmare pe coridorul de afară pentru a filma scena în care Zhou Xiang și un grup de huligani se bat.

Scena urmăririi lui Zhou Xiang fusese reluată din nou și din nou pe monitorul de lângă cameră.

– Cred că de data asta, este frumos aici și nu-l blochează. Puteți vedea că spatele lui este expus.

Directorul discuta ceva cu planificatorul, iar ochii lui Lan Xi Rong fură atrași brusc de imaginea de pe monitor.

Trecu pas cu pas, uitându-se direct la ecran.

I se părea că mai văzuse undeva această scenă.

La început, crezu că E din cauză că figura lui Zhou Xiang era similară cu cea a lui  Xiang Ge, așa că spatele erau oarecum similare, dar spate similare nu erau deosebit de dificil de găsit. Dar această scenă îl făcuse pe Lan Xi Rong să se simtă familiar, nu doar spatele. dar și acțiunea…

Unde o văzuse înainte și de ce îi păsa atât de mult de această scenă? Era atât de ciudat.

O idee fulgeră în mintea lui Lan Xi Rong, iar expresia i se schimbă brusc.

Își aminti brusc de hoțul pe care îl întâlnise în casa lui Zhou Xiang în acea zi.

Era atât de asemănător!

După ce Lan Xi Rong rămase un pic surprins, se gândi imediat că aceasta era doar o coincidență. Probabil că erau doar două siluete care se întâmplase să fie relativ asemănătoare. Acest Zhou Xiang are o carieră și un venit legitim și nu are nimic de-a face cu a fi hoț. Oamenii normali nu ar asocia aceste două lucruri ireconciliabile.

Lan Xi Rong își spuse că fusese prea obosit recent și că avea prea multe lucruri în minte, așa că era predispus la gânduri aleatorii.

După ce terminară munca, cei mai mulți oameni plecară.

Profitând de lipsa de oameni, Lan Xi Rong se apropie de Zhou Xiang și spuse:

– Ești liber după ce pleci de la muncă? Vino să bei ceva cu mine.

Lan Xi Rong avea un nod în gât. Deși credea că Zhou Xiang nu era un hoț, totuși voia să verifice ceva. El nu va renunța.

Zhou Xiang zâmbi și spuse:

-Bine, dar de ce vrei să bei cu mine?

Nu știu ce să facă, nu știa ce voia Lan Xi Rong.

– Suntem în aceeași companie, iar tu ai o relație bună cu Wei Ge. L-am sunat deja și va fi aici în curând.

Zhou Xiang răsuflă uşurat. Se gândise prea mult.

– Bine, hai să mergem. Nu am mai băut de mult timp. Cai Wei are o capacitate bună de băut. Cu siguranță mă voi simți bine în seara asta.

Zhou Xiang părea foarte eroic la suprafață, dar era puțin îngrijorat.

Cai Wei îi aștepta deja și îl adusese cu el pe A Liu. Cei doi își pregătiseră deja o masă cu băuturi.

Zhou Xiang plânse în inima lui când văzu vinul.

În timp ce Ah Liu bea și cânta ca o fantomă, cei trei strigau și vorbeau, din fericire, toți vorbeau despre bârfe de la muncă și nimic important.

Nu știu cât timp bău, dar Zhou Xiang nu mai suportă.