Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Cascadorul – Capitolul 36

Zhou Xiang nu merse la companie a doua zi. Bănuia că nici Cai Wei nu putea veni, așa că nici el nu se duse.

Fusese plecat de acasă mai bine de două săptămâni și era timpul să o însoțească pe Chen Ying în după-amiaza aceasta la spital pentru dializă.

Deși Chen Ying se recupera bine, cu dializa de două ori pe    săptămână, nu putea călători departe și nu putea face o muncă grea. Chen Ying nu se plângea, dar Zhou Xiang o văzuse mereu suspinând.

Pe drumul spre casă, Chen Ying oftă din nou, iar Zhou Xiang nu se putu abține să nu întrebe:

 -Mamă, de ce suspini atât de mult în ultima vreme? Nu o ducem destul de bine acum?

Chen Ying zâmbi și spuse:

-Mă gândesc când te vei decide să te căsătorești.

Zhou Xiang zâmbi sec și spuse:

– Asta…

-Nu-ți cer o soție, ci să îți găsești un iubit bun. Vei împlini douăzeci și șapte de ani după Anul Nou. Nu e bine să fii singur tot timpul. Eu voi dispărea într-o zi. Nu voi putea rămâne mereu cu tine.

– Ce vrei să spui? Atâta timp cât iei tratamentul, nu este nicio problemă să trăiești încă douăzeci sau treizeci de ani.

Chen Ying chicoti.

– Nu vreau să trăiesc atât de mult, este prea dureros.

A Xiang, chiar nu ai întâlnit pe nimeni potrivit? Nu-ți fie teamă, chiar nu mă deranjează. În cei doi ani în care ai fost in comă, m-am gândit la toate. Fie că ar fi un bărbat sau o femeie, fie că voi avea sau nu nepoți, nimic nu era mai important decât sănătatea si fericirea ta. În acel moment îmi spuneam…chiar dacă vei rămâne paralizat, atâta timp cât puteai  să deschizi ochii si să te uiți la mine, eu eram  dispusă să te servesc pentru tot restul vieții. Așa că nu contează dacă ești gay, nu-mi pasă de nimic atâta timp cât ești fericit. Atâta timp cât îți place, poți să-l aduci aici, în fața mea, iar eu nu voi obiecta.

Zhou Xiang zâmbi amar și spuse:

– Mamă, dacă voi găsi pe cineva care e bun, îl voi aduce aici în fața ta. Chiar nu am timp să-l caut acum. Sunt ocupat cu munca.

Cheng Yin oftă. Fiul ei nu era încă pregătit pentru a i-l prezenta pe cel care se odihnea în inima lui.

…………………………………………………………………………………….

 

– Toată lumea este aici.

Yan Ming Xiu aruncă o privire către Lan Xi Rong și Cai Wei și îi făcu semn căpitanului Wang.

Lan Xi Rong se întorsese de  la New York cu mai puțin de jumătate de lună în urmă. Nicio slujbă nu era la fel de importantă ca prinderea hoțului.

El voia ca lucrurile lui Zhou Xiang să se întoarcă la locul lor.

Căpitanul Wang dădu din cap și aruncă o privire către subalternii săi, care apoi începură să redea videoclipul de supraveghere.

Mai mulți oameni stăteau în jurul computerului și se uitau serioși la ecran.

Căpitanul Wang explică.

– Conform celor spuse de domnul Lan, suspectul a apărut în jurul orei 3:30 dimineața. Acesta este unul dintre cele trei videoclipuri de supraveghere de la intersecție. Deoarece este imposibil să stabilim când suspectul a intrat în casă, am  început mai întâi cu cele două. Dacă Lan Xiansheng nu vede suspectul , trebuie să privim înapoi de la ora două, cel puțin până la ora zece seara cu o zi înainte. Suspectul nu va putea scăpa de aceste trei camere de supraveghere.

Lan Xiansheng, vă rog să fiți pregătit mental sunteți singurul martor, trebuie să vă concentrați mai mult.

Lan Xi Rong dădu din cap.

– Nici o problemă, poți să-i dai drumul.

Yan Ming Xiu îi aruncă o privire rece.

 – Uită-te cu atenție și găsește hoțul, altfel vei fi și tu suspectat.

Lan Xi Rong se uită la el, nu răspunse și începu să se uite atent la ecran.

Cai Wei îl urmări cu atenție și-și aminti că atunci când era beat, Zhou Xiang se scuzase iar și iar. Simțise că voia să-i spună ceva, dar materia lui cenușie era acoperită cu un văl gros. Se uita la videoclipul de supraveghere care părea foarte neclar sub luminile slabe. Avea o senzație ciudată că ar putea găsi ceva aici.

Începând cu ora două, mai multe persoane trecură prin fața ecranului.

Din păcate, când videoclipul avansase de la ora două la ora patru, Lan Xi Rong nu văzu umbra suspectului.

Căpitanul Wang spuse:

– Să ne uităm mai întâi la următorul video și la perioada de timp importantă.

După ce spuse asta, computerul afișă poza surprinsă de al doilea film de supraveghere.

Câțiva oameni începură să fie puțin obosiți de vizionare, în special Lan Xi Rong, care cu greu a îndrăznea să clipească.

Când acest videoclip fu mutat la 3:37, o siluetă apăru brusc pe partea laterală de pe ecran. Mersul lui era puțin nerăbdător, undeva între a merge rapid și a alerga. Expresia grăbită de pe chipul lui era cu adevărat suspectă.

Inima lui Lan Xi Rong bătea sălbatic. Tocmai când era pe cale să deschidă gura, căpitanul Wang strigă primul:

– Stop !

Tânărul polițist opri imediat înregistrarea.

Mai mulți oameni își ținură respirația și se uitară la căpitanul Wang. Yan Ming Xiu întrebă:

– Ce? Este el?

– Măriți, măriți și aruncați o privire.

Căpitanul Wang se uită la Lan Xi Rong.

–  Lan Xiansheng? Locația acestei persoane este prea suspectă. Uitați-vă mai atent pentru a vedea dacă este el.

Yan Ming Xiu simți vag că spatele persoanei din imagine îi era familiar, dar persoana șchiopăta când alerga și nu putea vedea modul în care mergea. În plus, imaginea era prea întunecată și neclară, așa că nu putea vedea clar.

Lan Xi Rong se uită la ecran. Avea o bănuială în legătură cu hainele. Hoțul purta o pereche de blugi și un tricou albastru cu mânecă lungă. Persoana din imagine nu purta pălărie sau ochelari de soare, dar lumina era prea întunecată iar distanța era prea mare și, mai important, omul din imagine aproape că era cu spatele, făcând imposibil să i se vadă clar chipul.

Cu cât distanța era mai mare, cu atât portretul devenea mai neclar.

Deși nu-i putea vedea fața, Lan Xi Rong era totuși sigur că acesta era hoțul.

Ca să nu mai vorbim de spatele familiar, doar mersul lui  șchiopătat îl perturba.

Văzând din nou acest spate, Lan Xi Rong se gândi că acesta era prea asemănător cu spatele lui Zhou Xiang pe care l-a văzut la scena filmării MV în acea zi. Cum ar putea fi așa o coincidență?

În mintea lui Lan Xi Rong apărură o grămadă de întrebări, dintre care prima era: „Zhou Xiang era cu adevărat un hoț?”

Deși era doar o siluetă, în acel moment, creierul lui Lan Xi Rong  se gândea la multe lucruri.

Numele persoanei, felul în care vorbește, ocupația sa…

Căpitanul Wang spuse:

– Încuietoarea ușii a fost deschisă cu o cheie de rezervă.

Combinarea atâtor informații aparent dezorganizate  îi dădură lui Lan Xi Rong o presupunere șocantă. Din cauza acestei presupuneri, nu mai putea spune adevărul.

Își ascunse emoțiile tulburi și spuse calm:

– Nu este el, hoțul ăla nu purta hainele astea.

Căpitanul Wang fu surprins și spuse:

– Lan Xiansheng, sunteți sigur? Uitați-vă cu atenție. L-am  urmărit atât de mult timp și este cel mai suspicios.

Yan Ming Xiu se încruntă și se uită la Lan Xi Rong. Inițial nu avusese încredere în Lan Xi Rong, iar acum era și mai suspicios.

Lan Xi Rong spuse ferm:

– Nu e el. Silueta și hainele sunt complet diferite.

Căpitanul Wang fu foarte dezamăgit și spuse neputincios.

Atunci continuați să priviți.

Cai Wei îi aruncă o privire profundă lui Lan Xi Rong. Era cel mai aproape de el. Știa că Lan Xi Rong minte.

Câțiva oameni se uitară la videoclipuri toată după-amiaza, dar nu găsiră personaje suspecte.

Căpitanul Wang își dădu întâlnire cu ei pentru data viitoare și  îi eliberă pe cei trei.

Când se îndreptau spre uşă, Yan Ming Xiu arunc o privire către Lan Xi Rong şi spuse rece:

– Eşti sigur că nu ai probleme cu ochii ?

Lan Xi Rong șuieră printre dinți :

– Ochii mei sunt foarte buni. Nici nu voi vedea persoana greșită și nici nu voi rata ceea ce nu ar trebui să ratez.

Ochii lui Yan Ming Xiu se întunecară, dar nu respinse sarcasmul lui Lan Xi Rong. În schimb, ochii lui fură plini de o tristețe fără fund. Emoția profundă și insolubilă îi șocă profund atât pe Lan Xi Rong, cât și pe Cai Wei.

Aruncă o privire ușoară celor doi și spuse:

Anunțați-mă imediat dacă există vreo veste.

După ce spuse asta, se urcă în mașină și plecă.

Cai Wei îl ținu pe Lan Xi Rong de umeri, din spate și spuse cu o voce profundă:

– Xi Rong, stăteam lângă tine acum. Toate expresiile și mișcările tale erau în fața ochii mei. Nu poți să-mi ascunzi asta. Ai mințit. Vreau să știu de ce.

Lan Xi Rong se întoarse încet și spuse cu o voce tremurândă:

– Wei Ge, nu știu ce să spun, în mintea mea este un haos acum.

Cai Wei se ținu de el.

– Hai să găsim un loc  unde să ne așezăm și aștept să mă lămurești.

………………………………………………………………………………………………………

De îndată ce Zhou Xiang și Chen Ying ajunseră acasă, sună telefonul mobil. El îl ridică și văzu că Yan Ming Xiu îi trimisese un mesaj, cerându-i să se ducă imediat la casa lor.

Zhou Xiang plănuise inițial să gătească o masă astăzi, dar acum trebuia să găsească o scuză pentru a pleca.

După ce ajunse la apartament, înainte de a veni Yan Ming Xiu, Zhou Xiang își aminti că nu mâncase, așa că aprinse aragazul să gătească tăiței. În timp ce gătea, sună soneria.

Zhou Xiang se șterse pe mâini și se duse la ușă. Aruncă o privire scurtă prin vizor. Crezând că Yan Ming Xiu uitase cheia, deschise ușa.  De îndată ce o deschise , rămase uluit. La o privire mai atentă își dădu seama că persoana care stătea în afara ușii nu era Yan Ming Xiu, dar semăna atât de mult cu Yan Ming Xiu…Părea doar cu câțiva ani mai în vârstă. Temperamentul acestui om era calm și rezervat. La fel ca Yan Ming Xiu, arăta inabordabil, dar nu era la fel de sumbru ca el.

Își dădu imediat seama că acesta ar putea fi fratele cel mai mare al lui Yan Ming Xiu.

Bărbatul care stătea la ușă îi aruncă o privire, dar nu păru deloc surprins. El spuse calm:

– Sunt fratele cel mai mare al lui Ming Xiu. Numele meu este Yan Ming Xu.

Zhou Xiang dădu din cap și spuse:

– Vă rog.

Încerca să ghicească mai mult sau mai puțin scopul vizitei lui Yan Ming Xu. Auzise că acest om era o persoană cu o carieră  strălucitoare .

Yan Ming Xu făcu pași mari de parcă ar fi intrat și ieșit din propria casă. Se uită de jur împrejur și spuse:

– Am auzit că această casă a fost pregătită inițial pentru mine. Ming Xiu i-a dat-o amantului său, după  câte văd. E un apartament foarte mare.

Yan Ming Xu se uită la el cântărindu-l din ochi. Zhou Xiang îi aruncă o privire și spuse cu subînțeles:

– Dar a făcut lucruri și mai ridicole.

Zhou Xiang spuse calm:

– Așeza-ți-vă, el va fi aici în curând. Discutați între voi chestiunile dintre frați.

Nu era deloc interesat de motivul pentru care Yan Ming Xu venise aici, și oricum, putea să-și ia casa înapoi. Transferul nu fusese încă finalizat și nu conta dacă el voia să o ia înapoi.

 

În plus, nu e ca și cum el și Yan Ming Xiu ar avea o relație stabilă și adevărată. El chiar spera să fie ca cei din acele drame TV sângeroase, în care fratele cel mai mare al familiei Yan îi aruncă cecul în față și ia bucuros banii.

Întotdeauna visase să fie departe de Yan Ming Xiu căci era prea dureros să fie aproape. Dacă nu ar fi fost Chen Ying, nu s-ar tortura așa.

Yan Ming Xu părea puțin surprins. Acest om nu era nici nervos, nici umil, nici plin de sine, ceea ce îl surprinsese. Chiar nu știa dacă această persoană era nesimțită sau dacă avea o minte puternică.

Yan Ming Xu se așeză pe canapea și întrebă:

 – Cum te numești?

– Zhou Xiang.

Yan Ming Xu își miji ochii, încruntându-se.

– Ce?

– Zhou Xiang, Zhou cu „h”.

Apoi arătă spre bucătărie.

– Eu găteam tăiței. Stați jos, mă duc să arunc o privire.

Yan Ming Xu se uită în gol la spatele lui Zhou Xiang.

Zhou Xiang? Această persoană se numește și ea Zhou Xiang?

 

Acest nume devenise odată un mare tabu între el și Yan Ming Xiu. În vremea în care fratele său prost  se luptase cu moartea pentru un bărbat, auzise în fiecare zi, de zeci de ori, acest nume din gura lui Yan Ming Xiu. La acea vreme, trebuia să se ocupe de afaceri, să-l supravegheze pe Yan Ming Xiu ca să nu se sinucidă și să-l ascundă de familia sa. În acea vreme , chiar era gata să facă orice  pentru Yan Ming Xiu.

 

Dar din păcate nu putea aduce morții înapoi la viață.

În cele din urmă, nu avusese de ales decât să-și găsească profesorul de arte marțiale. Spera că îl va putea convinge pe Yan Ming Xiu să reînceapă să trăiască. El devenise ceea ce este astăzi. Arată ca un zombi. Era un suflet mort într-un corp viu.

„Zhou Xiang”, un nume pe care îl ura și care era tabu…îl auzea din nou…

Dacă nu ar fi văzut fotografia lui Zhou Xiang, s-ar fi îndoit că acel Zhou Xiang era cu adevărat mort…

Că nu era rezultatul fanteziei lui Yan Ming Xiu care refuzase să accepte realitatea.

 

El înțelese repede care era scopul fratelui său de a-l păstra pe acest bărbat cu același nume. Se uită calm în direcția în care dispăruse Zhou Xiang, simțindu-se confuz.

 

El venise astăzi aici doar pentru că auzise că Yan Ming Xiu angajase un tânăr cascador. El plănuise să vină și să arunce o privire la „ieșirea din abis a lui Xiang”. Acest lucru era mult mai important decât faptul că nu îi plăceau femeile. Însă nu se așteptase să vadă că după trei ani Yan Ming Xiu nu părăsise niciodată acest abis și chiar cădea din ce în ce mai adânc în el.

Era disperat…

După un timp, Zhou Xiang ieși cu un castron de tăiței,

– Yan Xiansheng, ați mâncat?

– Am mâncat deja.

– Nu am mâncat încă, pot să mănânc ?

Yan Ming Xu se uită la el și spuse:

– Poți mânca, desigur.

 

Zhou Xiang se așeză la masă și mâncă. Nu știa care va fi soarta lui după discuția dintre cei 2 frați. Nu-și făcea griji dacă acest bol cu ​​tăiței ar fi fost ultima masă pe care o avea în această casă.

Înainte să termine castronul cu tăiței, Yan Ming Xiu sosi.

Când îl văzu pe Yan Ming Xu, evident că rămase uimit, apoi dădu din cap și spuse calm:

– Frate.

Yan Ming Xu se uită la fața foarte palidă și foarte slăbită a lui Yan Ming Xiu și se simți furios și plin de ură. El arătă spre Zhou Xiang, fără să fie prea jenat că acesta auzea.

– De cât timp?

Yan Ming Xiu spuse fără expresie:

– Au trecut câteva luni.

– De îndată ce am revenit, am fost foarte neliniștit.

Yan Ming Xiu nu răspunse cuvintelor sale, dar întrebă:

– Când îl pot vedea pe maestrul Jingkong? Vreau să-l văd.

 

Yan Ming Xu se încruntă și spuse:

– Maestrul s-a retras pentru contemplare în munți. Trebuie să aștepți.

– Mă duc să-l văd de îndată ce iese.

Yan Ming Xu își înăbuși furia și spuse:

– Vino, am ceva să te întreb în privat.

Yan Ming Xu se ridică și merse spre birou.

Yan Ming Xiu se uită la Zhou Xiang și spuse nemulțumit:

– Cine ți-a cerut să-i deschizi ușa?

Zhou Xiang spuse:

– Semănați atât de mult, am aruncat o privire prin vizor și am crezut că ești tu.

Yan Ming Xiu  ridică mâna pentru a-l opri:

– Du-te sus și așteaptă-mă.

 

Zhou Xiang ezită să se conformeze, dar în cele din urmă puse deoparte castronul și  urcă.

Auzea vag cearta venind de jos. Casa era bine izolată fonic și sunetul era extrem de scăzut, dacă nu ascultai cu atenție, era imposibil să auzi despre ce se certau.

Zhou Xiang se uită la ceas și văzu că era deja destul de târziu. Făcu un duș și plănui să se culce.

Înainte de a merge la culcare, se uită la calendarul de pe telefon. Aniversarea morții părinților lui era peste  patru zile.

Își verifică programul și descoperi că Wei Ge îi dăduse o oportunitate de audiție pentru o reclamă în ziua aceea. Se gândi să o facă mâine.

……………………………………………………………………………………………………………………………

Tot gândindu-se la una și la alta, Zhou Xiang adormi adânc.

La miezul nopții simți mișcare în jurul lui. Când deschise ochii, simți o umbră întunecată târându-se pe pat, însoțită de miros de țigară și de alcool.

Zhou Xiang aprinse lampa de noptieră.

– Yan Ming Xiu?

Yan Ming Xiu nu spuse nimic, căzu pe pat și își înfășură brațele subțiri în jurul taliei.

Zhou Xiang întrebă:

– Cum te-ai întors?

Dar își dădu imediat seama că Yan Ming Xiu era înfrigurat și încă purta aceleași haine pe care le avea când sosise.

Era posibil să fi băut până acum?

Yan Ming Xiu îl prinse de guler, îl privi cu ochi tulburi și murmură:

– Zhou Xiang, știi… știi…mi-e atât de dor de tine.

Zhou Xiang se simți de parcă ar fi fost lovit cu leuca în cap.

 

Știi?…Nu…cu siguranță nu știi… ei nu cred asta. Numai eu știu…tu…

Yan Ming Xiu își îngropă fața în brațele lui Zhou Xiang ca un copil, împingând-o cât de tare putea, de parcă ar fi vrut să intre în el. Apoi își lipi corpul de al lui.

Zhou Xiang simți că inima i-o ia razna.

 

Persoana pe care a numit-o… Zhou Xiang… e vorba de mine însumi… sau de proprietarul acestui corp?

 

Acea propoziție putea fi explicată doar în acest fel.

Lui Yan Ming Xiu îi este dor de mine? Într-adevăr? Pentru că am murit?

 

Poate că și Yan Ming Xiu avea ceva sentimente pentru el, la urma urmei, ei doi trăiseră împreună un an.

 

Totuși, dacă nu ar fi „murit”, cu siguranță nu ar fi știut niciodată. Inima lui Zhou Xiang era plină de sentimente amestecate și nu putea explica ce simțea. Dacă ar fi auzit această propoziție atunci, ar fi fost atât de fericit pentru o astfel de sentință, probabil că ar fi fost dispus să facă un compromis. Păcat că Yan Ming Xiu nu-i dăduse niciodată vreo speranță până la accidentul său. Acum, chiar când auzi astfel de cuvinte, se simțise doar înfrigurat.

Moartea lui îi adusese numai beneficii. Multe lucruri pe care le dorea înainte nu mai erau dorite acum.

 

Corpul lui Yan Ming Xiu era foarte fierbinte și se apăsa strâns pe el. Cea mai mare parte a corpului său era întinsă deasupra lui și nu mai putea să se miște.

 

Oricât de strâns îl ținea Yan Ming Xiu, se uita absent la tavan, neputând adormi, deși simțea somn.

– Zhou Xiang, mi-e foarte dor de tine…

Ce cuvinte bune, chiar dacă erau vorbele unui bețiv.

Dacă le-aș fi auzit mai demult…Acum, e prea târziu, nu mai am nevoie.

 

Zhou Xiang plecă înainte de a se face ziuă.

Avea mult de lucru astăzi. Era ocupat toată ziua.

Când merse la companie să ridice lucruri, îl întâlni direct pe Cai Wei.

Expresia lui era puțin rigidă și se uită drept la el.

 

Zhou Xiang se hotărâse deja. După ce sărbătorea aniversarea morții părinților săi, îl va invita pe Cai Wei singur și îi va spune adevărul. Ajunsese la limită cu păstrarea acestui secret. Indiferent de ce se va întâmpla mai departe, voia să-i spună acum pentru a se elibera.

Cu această idee, conștiința lui vinovată fu mult mai ușoară când îl văzu pe Cai Wei și deveni mai calm. Luă inițiativa și-i spuse:

– Wei Ge, ai fost bine în ziua aceea? Erai foarte beat.

 

Cai Wei spuse:

 – Da. Am băut prea mult, nu te-a deranjat ce am spus?

– Este în regulă, am băut mult, așa că nu-mi amintesc mare lucru.

Zhou Xiang zâmbi blând și se uită la Cai Wei ca înainte.

Inima lui Cai Wei tremură și schimbă subiectul:

– Ai venit la companie să iei ceva?

– Da, voiam să returnez recuzita închiriată. A Liu mi-a cerut să aduc chitanța.

 

– Bine, dă-i drumul.

Cai Wei se întoarse să plece.

– Cai Wei.

–  Hm?

– Mi-ai aranjat o audiție pe 16. Am ceva de făcut și nu pot merge.

Cai Wei  strânse pumnii subconștient și șopti:

– Orice vrei tu.

Apoi întoarse spatele și plecă.

Zhou Xiang se uită cum pleacă. Se simți puțin inconfortabil, întrebându-se dacă Wei Ge îl va învinovăți și dacă îl va ierta când îi va spune adevărul.

…………………………………………………………………………………………………..

 

După ce Zhou Xiang trimise factura lui A Liu, el primi un apel de la Yan Ming Xiu.

 

De îndată ce răspunse la telefon, auzi vocea beată a lui Yan Ming Xiu, de parcă nu s-ar fi trezit de aseară. Era ora patru sau cinci după-amiază

– Zhou Xiang, vino aici, vino aici.

– Yan Xiansheng? Ați băut?

 – Nu-ți face griji, vino aici, chiar acum.

 Zhou Xiang oftă.

– Înțeleg, voi veni acolo acum.

 Luă un taxi și se întoarse repede. De îndată ce intră în casă, aproape că fu amețit de mirosul de alcool.

Yan Ming Xiu stătea pe canapea lângă măsuța de cafea.

Auzind zgomotul ușii care se deschidea, întoarse capul și-i aruncat o privire.

 

– Iată-te, gătește-mi niște mâncare.

 Zhou Xiang răsuflă ușurat când văzu că încă era conștient. Nu voia deloc să aibă de-a face cu un bețiv.

– Fă orice găsești în frigider.

 

Yan Ming Xiu se ridică nesigur și îl privi adânc.

– Fă ceea ce știi să faci mai bine.

Zhou Xiang dădu din cap și intră în bucătărie pentru a găti.

Yan Ming Xiu se rezemă de tocul ușii, mijind ochii și privind în spatele în fața lui.

– Ți-a spus Cai Wei? Casa lui Zhou Xiang a fost spartă.

Zhou Xiang se opri și spuse cu voce scăzută.

– Mi-a spus.

 – Nu cred că a fost un hoț.

– Oh, și cine a fost dacă nu un hoț?

 Ochii lui Yan Ming Xiu străluciră fericiți.

– Cred că este Zhou Xiang însuși.

 Zhou Xiang știa că  dacă s-ar uita înapoi la Yan Ming Xiu în acel moment, ar vedea lumina fanatică din ochii lui. Dar nu îndrăzni să se uite înapoi.

– Despre ce vorbești? Nu este Zhou Xiang…

 – Căpitanul Wang a spus că nu există niciun semn de deteriorare la încuietoarea ușii și că a fost deschisă cu o cheie. Singurii oameni care cunosc unde e cheia de rezervă sunt eu, Lan și însuși Zhou Xiang.

 Zhou Xiang nu se putu abține să nu râdă.

 – Este o prostie. Cum poate un mort să se întoarcă să deschidă ușa?

 Yan Ming Xiu spuse cu severitate.

 

– Nu e mort!

 Zhou Xiang tresări și se întoarse pentru a-l vedea pe Yan Ming Xiu privindu-l cu înverșunare. Cuvintele pe care Zhou Xiang voia să le spună rămaseră blocate în gât.

 

De ce este Yan Ming Xiu atât de sigur că el nu e mort?

 

Indiferent dacă este mort sau nu, desigur, persoana implicată avea ultimul cuvânt de spus. El voia să-l plesnească pe Yan Ming Xiu.

 

Sunt mort de aproape trei ani. Sau ar fi trebuit să fiu mort de mult, dar încă nu sunt mort.

Nu este mort. Dar Yan Ming Xiu, cel care l-a împins pe marginea stâncii, cum poate să spună că nu este mort?

Cei doi se uitară furioși unul la celălalt, refuzând să cedeze unul în fața celuilalt și diverse emoții răsăreau în ochi.

În cele din urmă, Zhou Xiang îi aruncă o privire cu un zâmbet.

 

– Yan Xiansheng, d-voastră, știți mai bine.

 

Apoi se întoarse și continuă să gătească.

 

Yan Ming Xiu încetă să mai vorbească și rămase în pragul ușii. Îl privea în tăcere pe Zhou Xiang, gândindu-se la ceva nebunesc în inima lui.

 

După ce Yan Ming Xiu termină de mâncat, făcură sex.

La început, ca de obicei,  Zhou Xiang se gândi că va fi încă o aventură sexuală tăcută, unilaterală. Își ascunse fața și emoțiile ca un struț. Yan Ming Xiu încă nu spusese nici un cuvânt, dar îl penetră atât de tare încât capul lui Zhou Xiang aproape că  lovi capul patului.

 

El experimentase abilitatea lui Yan Ming Xiu în pat cu mult timp în urmă. La acea vreme, amândoi se bucurau foarte mult de asta și rămâneau adesea împreună toată noaptea. Dar de când renăscuse, doar Yan Ming Xiu era cel care își evacua dorințele și emoțiile. Xiang acceptase acest act ca pe o slujbă și nu se plânsese niciodată de nimic. Era grozav să ai mulți bani și o casă.

 

Dar astăzi, el nu știa ce se întâmplă cu Yan Ming Xiu.

 

Intenționat sau neintenționat, îi atinsese corpul cu mâinile de câteva ori, iar mișcările lui păreau… de parcă ar fi testat. Locurile pe care Yan Ming Xiu le testa erau toate zonele sale erogene de dinainte. El simți intuitiv că Yan Ming Xiu îl încerca. Deci îl suspecta. Pur și simplu nu se aștepta ca Yan Ming Xiu să aleagă această metodă…

 

Zhou Xiang încercă să nu scoată niciun sunet, dar Yan Ming Xiu  prelungi timpul de împingere intenționat. De data aceasta el se mișca încet înăuntru și afară în timp ce-i mângâia șoldurile și fesele.

 

Zhou Xiang simți plăcere pentru prima dată de când renăscuse. Un val de panică era pe cale să-l înece. Pe măsură ce Yan Ming Xiu devenea mai delicat și întârzia să ejaculeze, Zhou Xiang nu reușea să se mai controleze. Îi era din ce în ce mai greu să își rețină gemetele…Îi era din ce în ce mai greu să reziste valurilor de sentimente turbulente. O fericire enormă îl învăluia și îl legăna în ritmul de du-te vino al marelui falus incandescent și energic.

 

Yan Ming Xiu nu era ca de obicei. Respira greu, de parcă ar fi vrut să suprime ceva…sau să regăsească ceva…sau…

Zhou Xiang spuse răgușit.

– Ajunge…sunteți prea beat.

Yan Ming Xiu făcu ureche surdă și schimbă unghiul de impact. Pentru prima dată, după trei ani, avea dorința de a se contopi cu  un corp … cu acest corp… Sentimentul era atât de bun, de parcă ceea ce era apăsat sub el ar fi fost cel mai prețios bun al lui.. De câteva zile încoace se gândea la el zi și noapte.

 

Cum ar fi putut să se oprească în acest moment?

Fie că avea halucinații pentru că băuse prea mult, fie că era altceva, voia doar să se agațe de acest sentiment de acum. Trecuse prea mult timp de când nu mai simțise o asemenea satisfacție. Era atât de fericit.

Amândoi căzură într-o renunțare fără precedent, în afară de dorință, nu mai era nimic în mintea lor.

 

Zhou Xiang simțea că era pe cale să se sufoce de plăcere.

 

Se lipi de cearșaf, îndurând plăcerea care fusese departe de corpul lui  mult timp. În acel moment, nu putea spune în ce corp se afla, cine era, dacă era în  viața trecută sau în această viață. Acel sentiment familiar îi pătrundea în toate amintirile, făcându-l să se întrebe unde era.

Cu alte cuvinte, în ce corp era, în acel moment, nu mai conta. Trecură dincolo de bariera impusă de la începuturi… împreună…cu un orgasm fără precedent pentru amândoi.

 

Yan Ming Xiu și Zhou Xiang, epuizați, se afundară într-un somn foarte adânc, unul în brațele celuilalt.

După ce Zhou Xiang se trezi, plecă în liniște fără ca el să observe.

 

Zhou Xiang plecă înapoi învelit în haina lui. Casa pe care o închiriase era foarte aproape de acolo, la douăzeci de minute de mers pe jos. Dar uitase că tocmai avusese o noapte de răsfăț, iar acum testiculele îi tremurau și fiecare pas pe care îl făcea îi aducea aminte de ceea ce se întâmplase noaptea trecută.

 

Atât de nebunesc… Dacă n-ar mai avea o urmă de rațiune, ar fi crezut că se întorsese în viața trecută.

Nu știa dacă Yan Ming Xiu observase ceva ciudat la el. Zhou Xiang spera că fusese beat tare și că nu-și va aminti. Că nu-și va aminti de gemetele și de strigătele lui. Că va uita de asta când se va trezi azi. Altfel, chiar nu știa cum va putea să explice potrivirea perfectă dintre cele două corpuri.

 

Acest lucru este atât de ironic, acum că se gândea la asta. Motivul pentru care Yan Ming Xiu nu avusese o confruntare cu el trebuie să fi fost pentru că ei doi făcuseră un sex mai bun.  Era obsedat de Yan Ming Xiu în acel moment .

Zhou Xiang dorea puțină pace, chiar dacă era doar temporară.

 

Care este reacția ta?
+1
0
+1
2
+1
1
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
Cascadorul

Cascadorul

Înlocuitorul profesional într-un corp nou
Rating 0.0
Status: Completed Tip: Autor: Traducător: Lansat: 2017 Limba nativă: Chineza
Cascadorul, cu titlul original Înlocuitorul profesionist într-un alt corp  scrisă de Shui Qian Sheng e un webnovel care a avut un mare succes chiar de la începutul primului capitol. Acest roman povestește istoria lui Zhou Xiang( Joe în serial) și a lui Ming. Zhou Xiang este cascadorul lui Wang Yudong, un tânăr actor celebru. Îl întâlnește pe Ming întâmplător, iar cei 2 au o relație profundă.  Însă  Ming l-a văzut întotdeauna ca înlocuitorul lui Wang Yudong atât ca profesionist cât și ca partener de sex. Când va înțelege acest lucru, Zhou Xiang va pleca să lucreze în munți la un film. El va avea grav un accident  în aceeași zi cu o altă persoană care are același nume ca al lui. După 2 ani Zhou Xiang se trezește în corpul acestei persoane. Dar destinul îl readuce să trăiască aceeași viață ca înainte, cu aceeași oameni și îl reîntâlnește din nou pe Ming. În această viață, Ming își dorește ca Zhou Xiang să nu fie mort și să revină alături de el ca înainte. Ming încearcă să afle adevărul despre ultimele zile ale acestuia. De data aceasta Ming se va îndrăgosti nebunește de Zhou Xiang. Dar oare acesta va reuși să-l ierte? ...................................................................................................................... Știați că...?
Romanul Înlocuitorul profesional într-un alt corp(Cascadorul) a fost conceput inițial pe net ca un webnovel. Era scris in fiecare săptămână sub forma de foiletoane și el ținea cont si de mesajele trimise de către cititori.
Scrierea cărții a durat 2 ani, din 2017 în 2019. Pentru a o putea publica in carte pe foaie de hârtie ea a folosit o editură din Taiwan. In 2020 ea a apărut sub formă de carte adevărată. Aceasta diferă cam 20% de prima apariție e-book in 2019.Scriitoarea a modificat câteva capitole in versiunea 2020.Cartea a fost tradusă in mai multe limbi asiatice, printre care thailandeza. E-book thailandeză a fost publicata in 2021 și se găsește pe Meb+ în versiunea cea mai recentă.????????
Această traducere este realizată după cartea publicată în thailandeză pe situl Meb +.
...........................................................................................
NOTA TRADUCĂTORULUI Dragi cititori, începem azi o nouă aventură. Mulți dintre voi mă cunosc de la traducerea Păunului Roșu. Sper să mă urmăriți și să vă îndrăgostiți de Ming și de Zhou Xiang tot atât de mult ca de Lu Yi Peng și Kong Shuai. Traducerea se face după ediția thailandeză care mi se pare foarte corectă. Sunt foarte multe capitole, afișez pe măsură ce traduc. Scriitoare a dat acordul la traducerea cărții în orice limbă. În limba thailandeză o putem găsi pe Meb + în versiune gratuită. Eu și Nuvele la cafea vă urăm o lectură plăcută și răbdare la traducere. Mulțumesc, AnaLuBlou Serialul poate fi urmărit aici: https://rainbow-love.ro/series/cascadorul-2024/      

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset