Cascadorul – Capitolul 41

Era posibil să nu-și permită o tranzacție atât de valoroasă în timpul vieții, dar de fapt uitase de ea, sau cu alte cuvinte, nu a îndrăznise să se gândească deloc la asta.

Yan Ming Xiu se apropie și îi atinse ușor fața. Era atât de multă emoție în ochii lui.

– Mi-am amintit.

Zhou Xiang îl privi în liniște, cu ochii reci.

– Trebuie să rămân până în luna mai.

Yan Ming Xiu se aplecă în față, ciuguli ușor buzele lui Zhou Xiang și spuse răgușit:

– Zhou Xiang, nu voiam să fac asta, dar nu pot să văd cum te îndepărtezi de mine.

Zhou Xiang spuse rece:

– Am nevoie de bani, dar nu mai vreau casa.

– Nu, casa a fost deja transferată pe numele tău nu te poți întoarce.

Zhou Xiang tremură ușor.

– O jumătate de an…în aceste șase luni, conform acordului nostru, trebuie să rămâi cu mine.

Yan Ming Xiu îi mângâie fața netedă centimetru cu centimetru cu vârful degetelor. Apoi își înfășură cealaltă mână în jurul taliei lui Zhou Xiang și-l îmbrățișă strâns.

Zhou Xiang respiră adânc. Încălzirea din cameră era complet oprită, dar îi era cald.

– Spune ceva, Zhou Xiang.

Yan Ming Xiu îl sărută delicat și îi supse gâtul , lăsându-și amprenta pe pielea fină.

Zhou Xiang  șopti:

– Nu am nimic de spus, Yan Xiansheng, ați fost clar, ați câștigat.

Brațele lui Yan Ming Xiu îl strânseră brusc, iar Zhou Xiang  aproape că rămase fără suflare în brațele lui.

– Zhou Xiang, nu voiam să fac asta. Voi fi bun cu tine. Hai să fim împreună. Sper doar că vei rămâne cu mine. Nu mă urî și nu mă învinovăți, Zhou Xiang…

Yan Ming Xiu era ca un copil, își puse toată greutatea pe Zhou Xiang și îl îmbrățișa cu toată puterea, de teamă să nu  dispară.

Zhou Xiang se uită în gol la cerul întunecat din afara ferestrei, neștiind ce să spună.

Întorcându-se și ferindu-se de el, ciocnindu-se unul de altul, de fapt, nu reușise niciodată să se stăpânească.

Era cu adevărat ridicol. Cu cât se gândea mai mult la ceva, cu atât realitatea devenea potrivnică. Când îl voia, nu putuse     să-l obțină, acum că nu-l mai voia, nu putea să scape.

Indiferent de moment, nu putea obține ceea ce își dorea.

Chiar și atunci când își pierduse părinții când era tânăr, nu  simțise că soarta lui viitoare va fi rea. Dar acum avea acest sentiment teribil că soarta îi fusese aranjată și era o farsă completă…

………………………………………………………………………………

Zhou Xiang nu se duse acasă în acea noapte. Ar trebui spus că nu se întoarse la casa pe care el și Chen Ying o cumpăraseră. Yan Ming Xiu îl duse înapoi în casa lui adevărată.

Deși, Zhou Xiang nu mai deținea casa…

Când corpul său fusese descoperit, el fusese cu adevărat declarat mort și totul din viața lui anterioară nu mai avea acum nicio legătură cu el.

Când împinse ușa cunoscută și apăsă  întrerupătorul ,  văzu casa în care locuise treizeci de ani exact așa cum era înainte. Nu era praf. Nu arăta ca și cum n-ar mai fi fost locuită de mult timp. O lumină moale strălucea în micul living cald, totul era ca atunci când plecase.

Ochii lui Yan Ming Xiu străbătură fiecare colț al sufrageriei  și spuse încet:

– Am făcut curat. După ce… ai plecat, am locuit aici mult timp singur și apoi nu am mai îndrăznit . Erai peste tot aici, nu mai puteam trăi aici din cauza lipsei vocii și a trupului tău.

Zhou Xiang se simți trist în inima lui și spuse cu o voce profundă:

– M-am întors. O să o schimb cu casa pe care mi-ai transferat-o. Dă-mi casa mea înapoi.

Zhou Xiang se uită la Yan Ming Xiu cu ochi sinceri.

– Lasă-mă să te implor.

Yan Ming Xiu  zâmbi amar.

– Zhou Xiang, ești cu adevărat capabil să mă faci să mă simt inconfortabil. Pot să-ți dau această casă, dar trebuie să mi te dai mie.

Zhou Xiang întoarse capul în tăcere.

– Jumătate de an, am fost de acord doar pentru o jumătate de an.

– Chiar dacă durează jumătate de an, nu voi renunța să te cuceresc.

Yan Ming Xiu continuă.

 – În aceste șase luni, la fel ca înainte, trebuie să te supui pe deplin aranjamentelor mele. Îți voi acorda două zile să te muți înapoi aici.

După ce spusese acestea Yan Ming Xiu se întoarse și sărută buzele moi ale lui Zhou Xiang.

– Să trăim aici împreună și să o luăm de la capăt.

Zhou Xiang strânse din dinți și spuse:

– Nu are sens să faci asta. Nimic nu poate fi rezolvat. Dacă aș fi tot Zhou Xiang, dacă n-aș fi căzut de pe stâncă, poate aș lua-o de la capăt cu tine. Dar acum, Yan Ming Xiu, acum,        uită-te la aspectul meu, nu o putem face din nou.

– Ba da.

Yan Ming Xiu se uită atent în ochii lui Zhou Xiang. Era o persistență terifiantă în ochii lui.

– Zhou Xiang, de fapt, nu m-ai cunoscut niciodată, pentru că am fost mereu în gardă împotriva ta. Greșeala mea e că nu    ți-am spus cât de mulțumit am fost în timpul anului pe care l-am petrecut cu tine, cât de confortabil și de  fericit am trăit zi de zi.  Am înțeles-o înainte, dar în cei trei ani de când ai plecat, am  știut atât de clar încât acum nu te voi      lăsa niciodată să pleci.

Nu știa dacă va îndrăzni să-i spună lui Zhou Xiang…Că în această viață, persoana care îl uimise, de care se îndrăgostise când avea șaisprezece ani și se gândește la ea mulți ani fusese Zhou Xiang. Pentru că iubise persoana greșită, el comisese o crimă. Nu se va putea ierta niciodată pentru greșeala lui în această viață. Nu găsise nicio cale sau nici un curaj să-i spună asta lui Zhou Xiang, de aceea se ura pe sine.

Spatele șic în haine albe de pe marele ecran îi satisfăcuse fantezia din copilărie, a unui iubit perfect. În schimb,  anul petrecut cu Zhou Xiang îl făcuse confortabil și mulțumit.  Avusese emoții, văzuse cum un bărbat matur tratează dragostea. Învățase cum tandrețea și toleranța pot subjuga și lega cealaltă persoană. El era cel care fusese subjugat de Zhou Xiang. Dar fusese prea prost la vremea aceea să-și dea seama. Fusese orbit de propria sa obsesie. Se otrăvise cu ideea  că avea deja pe cineva în inimă și era împotriva propriilor principii să aibă sentimente pentru un altul. Xiang îi dăduse experiență, în timp ce se înșelase pe sine și pe Zhou Xiang cu o mentalitate confuză.

Prin urmare, Zhou Xiang avea dreptul să nu-l creadă. El putea înțelege complet pentru că nu îi dăduse niciodată lui Zhou Xiang un semn de afecțiune în acel an, până la moartea sa.

El va folosi însă acum tot ce îi stătea în putință pentru a compensa greșeala pe care o făcuse. El va pune capăt acestei torturi de trei ani pentru a obține persoana pe care și-o dorea cel mai mult în viața lui. Da… trebuia să o obțină.

Zhou Xiang se uită la determinarea și la afecțiunea din ochii lui Yan Ming Xiu și inima îi tremură inconștient.

Yan Ming Xiu spunea multe acum, dar nu-l înțelegea. Yan Ming Xiu nu îi oferise niciodată o astfel de șansă.

În primele luni, nici măcar nu știa trecutul lui Yan Ming Xiu sau ce făcuse Yan Ming Xiu În ochii lui, Yan Ming Xiu era doar un tânăr care tocmai absolvise facultatea, provenea dintr-o familie bună, era arogant și nu era foarte ușor de mulțumit. În acel moment, nu acordase prea multă atenție ce fel de  persoană era Yan Ming Xiu.

Când dorise cu adevărat să-l cunoască pe Yan Ming Xiu, nu avusese această șansă. Se îndrăgostise cu adevărat de Yan Ming Xiu. În ochii lui, toate calitățile și defectele lui Yan Ming Xiu erau caracteristici demne de gustat și nu mai putea să vadă clar.

Abia când renăscuse ca identitatea sa actuală și îl întâlnise din nou pe Yan Ming Xiu, se trezise dintr-un vis.

Yan Ming Xiu nu mai era tânărul de dinainte și nici Yan Ming Xiu de atunci nu mai era atât de simplu. În fața lui stătea acum un bărbat care era capabil să răstoarne totul în cercul financiar. Era rece, arogant și puternic.

Când intrase în contact cu ochii fără rezerve ai lui Yan Ming Xiu, simțise un fior curgându-i pe coloana vertebrală. Nu voia  să creadă nimic din ceea ce spusese Yan Ming Xiu, pentru că avea iluzia că va fi înghițit. Așa că a spus sarcastic:

-Yan Ming Xiu, dacă chiar îți era dor de mine atât de mult cum ai spus, cum ai ajuns la acordul cu necunoscutul Zhou Xiang? Ai cheltuit două milioane și o casă pentru a mă cumpăra, pentru a te culca cu mine. Ai spus că mă iubeai, dar ai găsit un înlocuitor.

Înainte ca Zhou Xiang să termine de vorbit, chipul lui Yan Ming Xiu se întoarse extrem de urât, îl apăsă impulsiv pe Zhou Xiang de perete, cu vocea neobișnuit de ascuțită din cauza durerii.

– Zhou Xiang, îmi pare rău că te-am tratat ca înlocuitorul lui Wang Yudong … De prima dată când te-am văzut la intrarea liftului, chiar dacă te-ai schimbat complet, am simțit totuși un  șoc inexplicabil. Te-am prins sau am primit acest corp, pentru  că…

Yan Ming Xiu se sufocă.

– E pentru că am crezut că înnebunesc, familiaritatea pe care am primit-o de la tine a fost singurul lucru care m-a putut salva în acel moment. Nu înțelegi… nu înțelegi cât de mult îmi lipseai, nu înțelegi cum veneam aici în fiecare zi din dor de tine. Tu te-ai ascuns atât de mult timp, i-ai spus lui Cai Wei, i-ai spus lui Lan Xi Rong, dar mie nu mi-ai spus. Acest fel de răzbunare te-a făcut fericit? Ar trebui să fii fericit, mă doare și sufăr mult mai mult decât ți-ai imaginat!

Yan Ming Xiu îl îmbrățișă strâns, cu vocea plină de disperare.

– Zhou Xiang, chiar dacă m-am culcat cu tine, cel nou, nu am vrut niciodată să te înșel, doar că… erai așa de asemănător, erai aceeași persoană, poți să înțelegi? Nu mai suportam!

Wang Yudong, doi Zhou Xiang, înlocuitori, înlocuitori, cine este al cui substitut, cine este înlocuitorul și cine este protagonistul? ! De la început până în prezent, toate comploturile au fost ca o farsă aranjată în mod deliberat de soartă. Soarta îi forțase să intre într-o situație disperată dureroasă și apoi se distrase uitându-se la durerile lor stupide.

Zhou Xiang deschise gura, dar nu putu spune cuvintele care îi veniseră pe buze. Se temea că, dacă le spunea, își va pierde controlul asupra emoțiilor.

Plângerea dureroasă și neplăcută a lui Yan Ming Xiu îl lăsase mut de durere. Nici măcar el însuși nu putea spune dacă Yan Ming Xiu îl înșelase sau nu. Ca bărbat, nu simțise niciodată că cineva ar trebui să fie loial unei persoane moarte.

Yan Ming Xiu nu greșise cu nimic și chiar îl ajutase, dar emoțiile încurcate din inima lui  făceau imposibilă  rezolvarea situației.

Era gelos? Pe cine era gelos? Ambii Zhou Xiang erau el, dar nu chiar el însuși. Nu putea spune cine era înlocuitorul și cine era protagonistul.

Zhou Xiang închise ochii de durere.

El înțelesese de mult că atâta timp cât era implicat cu Yan Ming Xiu, îl așteptau dureri și suferințe inimaginabile, așa că trebuia, trebuia neapărat să stea departe de Yan Ming Xiu. Chiar dacă îl iubea atât de mult pe Yan Ming Xiu, îi era frică.

……………………………………………………………………..

Zhou Xiang îl împinse ușor pe Yan Ming Xiu, se  așeză pe canapea cu picioarele slabe și se uită în gol la televizorul de vizavi, care ar fi trebuit eliminat cu mult timp în urmă.

Yan Ming Xiu rămase încremenit pe loc o vreme, își șterse fața, respiră adânc și se calmă. Se întoarse și se duse la bucătărie.

Zhou Xiang  auzi sunetul cuptorului cu microunde din bucătărie. Se uită uluit spre bucătărie, întrebându-se ce făcea Yan Ming Xiu.

După un timp, Yan Ming Xiu veni cu două boluri din porțelan. Bolurile de porțelan erau albe ca jadul, cu camelii roz deschis pe el. Fuseseră cumpărate când el și Yan Ming Xiu se îndrăgostiseră de ele aproape în același timp. Zhou Xiang voise  să plece când văzuse prețul, dar Yan Ming Xiu cumpărase acel set de veselă.

În a doua jumătate a anului în care trăiseră împreună,  folosiseră tot timpul acest set de veselă El își imaginase  că setul de veselă cu camelii va fi așezat pe masa simplă de acasă. Cameliile de porțelan alb și roz deschis erau așezate pe fața de masă în carouri albă și decolorată, roșie și albă. Erau atât de blânde și de elegante, pline de atmosferă familiară.

Zhou Xiang se uită în gol în timp ce Yan Ming Xiu punea castroanele de porțelan pe măsuța de cafea. Bolurile conțineau ciuperci albe și supă de fructe de mare.

– Am făcut-o înainte să ies, astăzi. Știam că o vei gusta. Vocea lui Yan Ming Xiu spuse încet:

– Poate că nu este la fel de bună ca a ta. Un castron cu supă de ciuperci fu ridicat în fața lui Zhou Xiang.

Zhou Xiang întinse mâna și îl luă. Oftă și gustă…

Yan Ming Xiu întrebă pe neașteptate:

– E delicioasă?

–  Yan Xiansheng, nu trebuie să faceți asta.

Zhou Xiang puse castronul jos și se uită la Yan Ming Xiu în    liniște.

Yan Ming Xiu strânse din dinți și spuse:

– Nu-mi mai spune „Yan Xiansheng”.

Nu-și putea imagina sarcasmul din inima lui Zhou Xiang de câte ori îl numea „Yan Xiansheng”. Când adevărul fusese   dezvăluit, chiar îl urâse puțin pe Zhou Xiang pentru că  ținuse secretul față de el timp de un an. Cu cât era mai despărți de Zhou Xiang, cu atât mai mult durerea crescuse exponențial. Nimeni nu înțelesese asta. Cum era să iubești o singură persoană din toată această imensă lume. Cât de înfricoșător era să se mintă orbește că persoana respectivă nu era moartă…

Sfârșitul lumii când văzuse grămada de oase cu ochii săi… Simțise o disperare cumplită… Dacă nu și-ar fi amintit toate coincidențele, probabil că n-ar mai fi vrut să părăsească acea fermă.

Când Zhou Xiang venise acolo, înțelesese că toate presupunerile sale aveau o explicație rezonabilă. Pentru o clipă, îl urâse pe Zhou Xiang, dar se urâse și mai mult pe sine.

Nimeni nu-l putea opri să-l facă pe Zhou Xiang să se dezvăluie. El știa cel mai bine ce se va întâmpla dacă își pierdea dragostea.

Zhou Xiang tăcu pentru o clipă, apoi spuse:

-Mâine mă voi întoarce, dar aceasta este o chestiune care trebuie să rămână între noi. Nu face nimic în public care să-i facă pe oameni să bârfească. Astăzi, tu m-ai tras de pe scenă și lumea s-a întrebat deja.

Yan Ming Xiu fu un pic neliniştit.

– Nimeni nu îndrăznește să mă bârfească.

–  Da, dar îndrăznesc să vorbească de mine.

– Nu-ți face griji, Zhou Xiang, nimic din ceea ce spun nu te poate afecta. Dacă vrei să fii o vedetă, o voi face să se întâmple pentru tine.

– Nu sunt… vru să explice Zhou Xiang, dar simți că era inutil.

Nu voia să fie o vedetă, ci mai degrabă un actor cu venituri stabile. Ar fi fost o povară. Voia să facă bani, dar nu voia să fie privit. Nu ar fi trebuit să fie în industria divertismentului. Păcat că nu avea alte abilități.

– Orice vrei, spune și te voi satisface.

Yan Ming Xiu trase de bărbia lui Zhou Xiang și îl privi serios.

– Spune.

Zhou Xiang spuse calm:

– Cariera mea se dezvoltă foarte bine. Nu trebuie să faci nimic în plus. Lasă-mi doar o reputație bună.

Degetele lui Yan Ming Xiu tremurară.

– Reputația ta actuală se bazează pe Lan Xi Rong. Nu vreau să ai în continuare logo-ul lui Lan Xi Rong pe frunte. Nu mai filma acele MV-uri, sunt de nivel prea scăzut. Plănuiesc un film, Vreau să joci rolul principal și îmi voi acorda un rol secundar.

Zhou Xiang se încruntă.

-Yan Ming Xiu, îmi place foarte mult ceea ce fac. Nu am nevoie de mai mult.

– Cu trei ani în urmă, am promis să investesc într-un film pentru tine, dar ai fugit în acea zi.

Vocea lui Yan Ming Xiu era puțin fragilă, pentru că fusese ultima dată când îl văzuse pe Zhou Xiang – adevăratul Zhou Xiang și cel de acum. Se ridică, simțind încă durerea în inimă și spuse răgușit:

– Am spus, te voi despăgubi pentru tot ce ai pierdut.

 Zhou Xiang, nu te pot aduce înapoi la viață, dar în rest… atâta timp cât îți pot da, îți voi da totul.

Zhou Xiang știa că era inutil să spună ceva Deși Yan Ming Xiu se schimbase mult, un lucru nu se va schimba niciodată, și asta era natura lui. Era o persoană atât de puternică și dominatoare.

Tocmai pentru că era atât de puternic, Zhou Xiang credea     că nu va trece mult până când Yan Ming Xiu nu va mai suporta să-l mulțumească așa și va renunța din proprie inițiativă.

Dacă ar fi murit fără să mai fie înviat, nimic nu mai putea fi schimbat. Dar el era încă în viață și voia să vadă câte zile va rezista Yan Ming Xiu .

Zhou Xiang clătină din cap.

–Tu decizi, acum eu voi pleca.

Yan Ming Xiu îl prinse de talie și îl întrebă:

– Unde pleci?

– Mă întorc acasă la mama.

-Nu te întoarce. Te voi ajuta să te muți mâine, stai aici în seara asta.

Ochii lui Yan Ming Xiu erau dornici și adânci, iar Zhou Xiang nu putu refuza.

Zhou Xiang aproape că râse.

Yan Ming Xiu, crezi că situația noastră actuală este potrivită pentru a mi-o trage?

Fața lui Yan Ming Xiu deveni roșie.

– Nu m-am gândit la asta. Vreau doar să rămâi. Dacă nu vrei să o faci, nu te voi forța.

– Atunci ce vrei? Întinde-te și vorbește.

Yan Ming Xiu dădu serios din cap.

– Stai cu mine, poți să faci ce vrei.

Zhou Xiang se scărpină în cap iritat, apoi spuse:

– O să fac un duș.

Zhou Xiang se ridică și merse în camera din spate.

Coridor îngust, baia simplă, cameră de studiu simplă și dormitor confortabil. Zhou Xiang nu putu să nu se uite la fiecare colț al acestei case. Se simți familiar și emoționat până în vârful degetelor .

Tată, mamă, m-am întors, m-am întors cu adevărat.

Yan Ming Xiu îl privi în liniște din spate. Imaginea acestui om care se plimba liber în această casă erau amintiri prețioase din viața lui. Totul în viața lui fusese predestinat, iar Zhou Xiang este persoana care îi fusese destinată. Altfel, Zhou Xiang nu     s-ar mai fi întors la el din morți.

Nu va renunța niciodată la această ocazie pentru a-și compensa greșelile.

Zhou Xiang făcu o baie caldă, confortabilă.

După ce termină de spălat, își dădu seama că  uitase pijamalele. Era pe cale să-și îmbrace hainele pe care le purtase înainte. Ușa băii fu ciocănită ușor de două ori, iar silueta lui Yan Ming Xiu apăru în afara băii.

–  Ți-am adus pijamalele, îmbracă-le.

Zhou Xiang deschise ușa și-l văzu pe Yan Ming Xiu ținând pijamalele. Nu știa cât timp stătuse aici.

Când Zhou Xiang luă pijamalele, mâinile îi tremurară ușor.

Aceasta era una dintre pijamalele  de cuplu. În vremea dinainte, pentru a-l face pe Yan Ming Xiu să înțeleagă, el     cumpărase o mulțime de lucruri potrivite pentru un cuplu.  Se gândise la pijamale, la boluri, la periuțe de dinți și la lenjerie de corp. Spera că Yan Ming Xiu se va putea simți ca o pereche a lui.  În acel moment, Yan Ming Xiu nu refuzase, iar Zhou Xiang fusese încântat să se gândească că Yan Ming Xiu acceptase.

În mod neașteptat, timpul trecuse și acum Yan Ming Xiu era el cel care încerca să-i trezească sentimentele în același mod. În sfârșit, înțelese de ce cineva ca Yan Ming Xiu, care putea să-și cumpere o casă pe orice bucată de pământ sub picioarele lui, a insistat să se mute înapoi în această casă. O casă veche de peste 30 de ani și mică de 70 de metri pătrați. Pentru că amintirile lor erau peste tot aici. Fiecare loc, fiecare aspect, un bol de porțelan sau un set de pijamale erau toate dovezile că el îl iubise cândva pe Yan Ming Xiu.

Yan Ming Xiu făcuse o treabă bună, pentru că nu uitase niciodată aceste mici detalii din apartament. Din contră, ele fuseseră mărite de nenumărate ori. Era nevoit să-și amintească fiecare moment dintre el și Yan Ming Xiu, iar și iar, și cu cât se gândea mai mult, cu atât devenea mai dureros.

Desigur, aleseseră împreună lenjeria de pat din dormitor,   covorul de pe podeaua de lemn fusese cumpărat de Yan Ming Xiu. Lampadarul care era folosit de mai bine de zece ani, fusese reparat de însuși Yan Ming Xiu. El se trezise în mijlocul nopții și-l dusese afară. Și acum încă se mai vedeau urme de reparații

Când ieși din baie, Yan Ming Xiu purta exact același tip de  pijama ca el, doar cu o mărime mai mare.

Totul era ca o întoarcere în timp. Fuseseră târâți de mâini invizibile în urmă cu trei ani, iar Zhou Xiang era forțat să experimenteze acest complot dulce-amar.

Părul lui Yan Ming Xiu cădea ușor pe față și părea cu câțiva ani mai tânăr. Era atât de asemănător cu tânărul arogant și indiferent de atunci. Excepție făceau ochii lui, care erau atât de adânci încât părea imposibil să se vadă în ei.

Când Zhou Xiang întâlni privirea lui Yan Ming Xiu, simți că Yan Ming Xiu putea vedea ceea ce gândea.

Yan Ming Xiu îl duse către pat pas cu pas și se apăsă încet de pieptul lui.  Bretonul umed se lipise de fruntea lui Zhou Xiang, iar picăturile de apă rece i se rostogoleau pe sprâncene și în orbitele lui.

Yan Ming Xiu se îndreptă. Cei doi se priviră în liniște, foarte aproape unul de celălalt.

Yan Ming Xiu spuse încet:

– Xiang Ge, îți mulțumesc că te-ai întors.

Inima lui Zhou Xiang tremura.

– În această casă, vreau să-ți reamintesc totul, în special sentimentele tale pentru mine.

Tonul era plin de hotărâre.

Yan Ming Xiu îi sărută buzele moi . Le supse ușor și le frecă, savurând gustul răcoritor.

Era prima dată după 3 ani că Yan Ming Xiu îl săruta știind că e adevăratul Zhou Xiang.

Era cu Yan Ming Xiu de o jumătate de an și  făcuseră sex doar de câteva ori, dar niciodată nu-l sărutase. De fiecare dată când Yan Ming Xiu se culca cu el, nu voia să-i vadă fața.

Inițial, crezuse că Yan Ming Xiu încă îl considera un Wang Yudong, dar nu se aștepta că devenise propriul său înlocuitor.  I se întâmplase de fapt ceva ridicol. Dar din moment ce se putuse trezi în corpul altcuiva, nimic altceva pe lumea asta nu era imposibil.

Sentimentul de a fi tachinat de mâini invizibile devenise într-adevăr din ce în ce mai puternic, făcându-l pe Zhou Xiang să tremure de frică. Se temea că aceasta este o nouă farsă aranjată de Dumnezeu. Se va trezi și va cădea din nou în disperare.

Limba alunecoasă îi rupse bariera dinților, intră în gură și    se încurcă cu limba lui.  Emoțiile îi fură aspirate involuntar de        sărutul pasional al lui Yan Ming Xiu. Mâna îi fu prinsă și se simțea ca o cârpă moale în brațele puternice ale lui Yan Ming Xiu.

El doar putu să  suporte pasiv sărutul din ce în ce mai pasional. Yan Ming Xiu transforma acest sărut inocent într-un  sărut profund, cu o aromă puternică de dor și de poftă . Ochii i se măriră și nu putea înțelege de ce un sărut putea fi plin de dor și de disperare. Dorul lui Yan Ming Xiu era atât de contagios.

Tocmai când amândoi erau aproape incapabili să mai respire, Yan Ming Xiu îi dădu drumul. Își lipi capul de pieptul lui Zhou Xiang ca o pasăre rănită, strângându-l strâns de talie  și murmurând:

-Te-ai întors, chiar te-ai întors.

Zhou Xiang rezist imboldului de a-l atinge și se întinse pe pat amețit cu  Yan Ming Xiu apăsând puternic asupra lui.

Yan Ming Xiu își ajustă postura îmbrățișând întregul corp al lui Zhou Xiang. Vocea lui blândă și răgușită răsună încet în urechile lui Zhou Xiang:

– Xiang Ge, să dormim. În fiecare zi în viitor, sper să te țin    așa…Dormi cu tine. Nu renunța la mine, pentru că eu nu voi renunța niciodată la tine.

Zhou Xiang închise ochii obosit.

Yan Ming Xiu îl îmbrățișa pe Zhou Xiang de parcă și-ar fi ținut toată lumea în brațe.

Căci aceasta… era… întreaga lui lume.