Patul lui Zhou Xiang era un pat de o persoană care măsura 150 cm x 200 cm. În mod normal, nu se simțea prea mic când dormea, dar cu doi bărbați înalți și mari întinși, devenea extrem de aglomerat.
Cu toate acestea, Yan Ming Xiu nu îi dăduse lui Zhou Xiang șansa de a se întoarce. El îl ținuse în brațe toată noaptea în brațe. Postura lui era puțin dominantă, dar foarte tandră. Deși camera lui Zhou Xiang era încălzită, ferestrele aveau crăpături și de aceea existau întotdeauna curenți de aer. În această noapte însă, el nu simțise nicio urmă de vânt rece. Căldura corpului lui Yan Ming Xiu umpluse fiecare celulă din corpul său.
Când cei doi se treziră era aproape amiază.
Zhou Xiang se uită la ceas și se ridică imediat din pat. De obicei, nu dormea niciodată până la această oră. Era obișnuit să se trezească devreme, dacă nu era epuizat… Era într-adevăr epuizat după noaptea trecută, altfel nu ar fi dormi toată noapte.
De îndată ce se mișcă, Yan Ming Xiu se trezi și el, frecându-se la ochi și privindu-l.
Zhou Xiang îl împinse și spuse:
– Ridică-te, este aproape ora unsprezece.
– Da.
Deși Yan Ming Xiu fusese de acord, îi îmbrățișă mai tare talia și spuse încet:
– Nu-i nimic. Hai să mai dormim puțin.
Zhou Xiang era puțin îngrijorat.
– Nu, mama e acasă și sigur a pregătit micul dejun. Yan Ming Xiu nu vorbi, dar continuă să-i îmbrățișeze strâns talia. Își scufundă capul în brațele lui și mormăi:
– Xiang Ge, cred că mă gândesc la această zi de mult timp.
A fi capabil să se trezească îmbrățișându-l pe Zhou Xiang, devenise aproape un vis pe care credea că nu îl va mai putea atinge niciodată. Cât și-ar fi dorit să poată rămâne în acest moment un pic mai mult.
Mintea lui Zhou Xiang nu era pe aceeași lungime de undă. Îl împinse pe Yan Ming Xiu și sări din pat. Se îmbrăcă repede și merse la ușă cu o postură oarecum incomodă și ascultă ce se întâmpla pe afară…
Singurul sunet din spatele ușă era televizorul.
Zhou Xiang șopti:
– Îmbracă-te. Eu voi ieși și voi arunca o privire. Îți spun mai târziu și nu face niciun zgomot înainte de a pleca.
Yan Ming Xiu își trecu mâna prin păr , expresia lui era foarte dezamăgită.
Zhou Xiang spuse:
– Grăbește-te.
– Chiar așa?
Yan Ming Xiu se uită la Zhou Xiang cu ochi strălucitori, zâmbi amar și spuse:
– Aseară… Am crezut că se va schimba ceva. Mama ta a ghicit deja relația noastră, de ce trebuie să o ascunzi? Vei continua să o ascunzi?
Zhou Xiang strânse din dinți și spuse rece:
– Dacă ea știe sau nu, este treaba familiei noastre. Ar trebui să te grăbești și să te îmbraci.
Yan Ming Xiu clătină din cap extrem de dezamăgit, se ridică în tăcere din pat și se îmbrăcă.
După ce Zhou Xiang văzu că era îmbrăcat, se pregăti să deschidă ușa și să iasă.
Yan Ming Xiu îl ținu de mână și spuse:
– Vreau să ies odată cu tine.
Zhou Xiang se încruntă și spuse:
– Nu mă forța.
Fața lui Yan Ming Xiu se schimbă ușor și nu putu decât să-i lase mâna tremurând.
– Xiang Ge, ce naiba am făcut ca să te porți din nou așa? N-ai simțit aseară? Evident că ne potrivim atât de bine. Încă mai ai sentimente pentru mine, de ce nu vrei să-mi dai o șansă?
Tot ce sperai să obții de la mine, tot ce nu ți-am dat niciodată, îl vei avea. Da, te iubesc cu adevărat și nu voi mai face ce ți-am făcut, niciodată în această viață.
Zhou Xiang întoarse capul și șopti:
– Chiar nu ai face asta altora. Nimeni nu este la fel de prost ca mine.
Yan Ming Xiu strânse din dinți, simțindu-se atât de inconfortabil încât nu știu ce să spună în continuare.
Zhou Xiang îi privi fața serioasă , dar se simți destul de calm în inima lui. El dădu drumul clanței, se întoarse și se așeză pe pat, uitându-se la Yan Ming Xiu.
– Ming Xiu, am vorbit atât de mult timp, suntem compatibili în pat. Ai dreptate, cu siguranță încă am sentimente pentru tine. Ești un bărbat care îmi placi, dar ăsta este singurul lucru care a rămas între noi. De fapt, pe baza experienței mele, a fi cu tine m-a costat viața. Dacă eu continui să mă încurc cu tine, atunci ce se va întâmpla cu viața mea viitoare? În plus, mediile noastre sunt atât de diferite, încât nu voi fi niciodată la înălțimea așteptărilor.
Ochii lui Yan Ming Xiu deveniră roșii în timp ce asculta. Lacrimi se zbăteau în colțul ochilor și întreaga ființă a lui simți marginea unei prăpăstii adânci și întunecate.
Zhou Xiang vorbea calm ca și cum calcula și cântărea fiecare cuvânt.
– Tu trebuie să te căsătorești cu o femeie potrivit statutului tău . O familie ca a ta nu poate tolera să joci așa.
Cât despre mine, eu nu voi putea accepta asta. Nu-mi plac femeile. Eu nu-mi voi strica viața căsătorindu-mă cu o femeie. Cel mai bine este să găsesc un bărbat care este dispus să trăiască cu mine. Am renunțat deja la tine, ce rost are ca tu să continui să mă necăjești?
Yan Ming Xiu își mușcă atât de tare buzele încât îi dădu sângele. Spus răgușit:
– Vorbești așa… atât de ușor… Deci, la urma urmei, tu nu mai ai încredere în mine. În ochii tăi, sentimentele mele nu sunt adevărate, nu-i așa? Oare tu raționezi bine? Oare te gândești când scoți toate aceste cuvinte din gura ta? De 3 ani de zile aștept să te reîntorci. Am așteptat cu durere să te întorci și mi-am spus că atunci când vei reveni, vom trăi o viață fără griji.
Zhou Xiang văzu tristețea care deborda din ochii lui, oftă tremurând și-și ținu capul neputincios.
– Yan Ming Xiu, dacă îmi fac din nou speranțe, cine știe care vor fi rezultatele? Am murit deja o dată și chiar mi-e teamă că această farsă ciudată este departe de a se termina.
Yan Ming Xiu se aplecă încet spre urechea lui Zhou Xiang și șopti cu o voce răgușită:
– Xiang Ge, nu te voi lăsa să mă părăsești. Este absolut imposibil. Nu mai pot trăi fără tine, nici măcar o zi. Am suficient timp să te aștept. Nu voi lăsa pe nimeni să se apropie de tine, aștept ca tu să dai jos acele poveri și să o iei de la capăt cu mine.
Chiar atunci, se auzi o bătaie în uşă.
Zhou Xiang făcu o pauză și ridică brusc capul:
– Ce este?
– Ești treaz? se auzi vocea lui Chen Ying din afara ușii.
– Ah, tocmai m-am trezit.
– Ieșiți afară și mâncați când sunteți gata.
Zhou Xiang rămase uluit pentru un moment.
Văzând că nu se aude nici un sunet înăuntru, Chen Ying a spus:
-Ieșiți afară, nu vă mai ascundeți, Ayi Wang a plecat, nu e nimeni altcineva în casă.
Zhou Xiang expiră frustrat, acum era cu adevărat fără cuvinte.
Yan Ming Xiu recăpătă puțină energie. Apucă bărbia lui Zhou Xiang, îl sărută repede și îl privi serios.
– Xiang Ge, a fost doar o chestiune de timp.
El se ridică în picioare și înainte să-l poată opri, deschise ușa.
Chen Ying purta un șorț și îi privi calm.
Zhou Xiang ar fi vrut să intre în pământ de rușine.
Deși se născuse gay, nimeni nu-i restricționase sau criticase orientarea sexuală când era copil pentru că nu avea părinți. Deși Chen Ying declarase că-l poate înțelege, Zhou Xiang era extrem de stânjenit. Fusese prins cu un bărbat. Se gândea că dacă părinții lui ar fi încă în viață, probabil că s-ar simți la fel dacă i-ar fi confruntat.
Chen Ying nici măcar nu-și ridică pleoapele.
– Am venit să te rog să iei micul dejun cu noi. Se uită la Yan Ming Xiu și se strădui să zâmbească, dar expresia pe care o avea era deosebit de incomodă.
Chiar dacă știa de mult că Zhou Xiang este gay, se simțise totuși extrem de jenată când își văzuse fiul îmbrățișând un alt bărbat gol în același pat.
Obișnuia să se opună foarte mult ca Zhou Xiang și Tan Yin să fie împreună.
Dar acum, ea decisese să facă tot posibilul să fie drăguță cu această mare vedetă. La urma urmei, el și fiul ei erau…
– Yan Xiansheng, vino și mănâncă. Am făcut niște wonton.[1]
– Ayi, mulțumesc pentru munca ta. O să mă spăl mai întâi pe față.
– Haide, ți-am pregătit o nouă periuță de dinți.
Yan Ming Xiu se duse la baie.
Zhou Xiang și Chen Ying se uitară unul la altul câteva secunde, apoi lăsară capetele în jos, stânjeniți.
Chen Ying își șterse mâinile de șorțul ei, apoi întinse mâna și atinse fruntea lui Zhou Xiang.
– Ești deja atât de bătrân, ești liber să fii cu cine vrei, așa că nu te jena.
Zhou Xiang îi aruncă o privire recunoscătoare:
– Mamă, mulțumesc.
Chen Ying oftă frustrat:
– Îți mulțumesc pentru că te-ai renăscut. Pot face eu ceva în privința asta?
Zhou Xiang întoarse capul și din acest unghi putu vedea spatele lui Yan Ming Xiu, care își spăla fața.
Zhou Xiang înțelese că avea o mamă deschisă la minte, dar Yan Ming Xiu, mai devreme sau mai târziu, se va retrage singur. Chiar dacă nu se retrage, forța uriașă din spatele familiei Yan nu îi va permite niciodată să se comporte așa. Ca urmare, nu-și mai putea permite să sufere .
Să se separe de el era mai bine.
Telefonul pe care Yan Ming Xiu îl lăsase pe pat sună.
……………………………………………………………………..
Wang Yudong…
Zhou Xiang avea cu siguranță o antipatie fizică pentru acest nume. Înainte să-l întâlnească pe Yan Ming Xiu, el crezuse întotdeauna că era o persoană cu minte largă, căreia nu-i pasă de lucruri. Dar de fapt, era plin de gelozie față de Wang Yudong.
Nu putea controla această emoție întunecată. Se gândea că dacă ar putea lupta cu Wang Yudong, ar fi liber.
Gândindu-se astfel, își trecu degetul pe ecranul telefonului și-l închise.
Privind ecranul întunecându-se treptat, Zhou Xiang își dădu brusc seama ce tocmai făcuse și nu se putu abține să nu se simtă enervat. De ce este gelos că Wang Yudong se află în această poziție. Este atât de jenant?
Poate din vinovăție, poate pentru a se acoperi, când Yan Ming Xiu ieși din baie, Zhou Xiang se uită la el și spuse:
– Wang Yudong te-a sunat.
După ce spuse asta, se ridică și merse la baie , trecând pe lângă Yan Ming Xiu .
Yan Ming Xiu tresări ușor și ridică telefonul din pat. Nu avea nicio intenție să răspundă. Erau, evident, lucruri mai importante.
Nu avu de ales decât să răspundă.
– Hei, Dong Ge.
– Ming Xiu? Ce făceai ?
– Mă spălam.
— Mai este cineva în casa ta?
Yan Ming Xiu făcu o pauză:
– Ce s-a întâmplat?
— Apelul tocmai a fost închis.
Yan Ming Xiu rămas surprins și nu se putu abține să nu arunce o privire spre spatele lui Zhou Xiang.
-Nu, nu știu ce se întâmplă. E ceva în neregulă?
– Oh, vreau să discut ceva cu tine. Ești liber în după-amiaza asta?
– Am ceva de făcut. Poți vorbi despre asta la telefon.
Respirația lui Wang Yudong era puțin grea și, evident, nu era mulțumit de faptul că Yan Ming Xiu îl neglija.
– În această perioadă, țara a suprimat sever imobiliarele. Fondurile tatălui meu au fost blocate. Am folosit banii companiei pentru a ajuta, ca urmare și eu sunt prins. Ming Xiu, poți să mă ajuți?
Yan Ming Xiu se încruntă. Închise ușor ușa și păși câțiva pași în cameră.
Wang Yudong spuse îngrijorat:
– Tatăl meu nu ascultă deloc sfaturile mele. El este tatăl meu, trebuie să-l ajut. Ming Xiu, până la urmă suntem o familie. Te rog, gândește-te la o cale de ieșire pentru mine.
Yan Ming Xiu părea posomorât și trase adânc aer în piept.
– De cât ai nevoie?
Wang Yudong nu răspunse, de parcă n-ar fi vrut să spună nimic la telefon.
– Ei bine… hai să vorbim despre asta. Ești liber mâine?
Vocea lui Yan Ming Xiu fu puțin rece:
– Dong Ge, nu este prima dată când te ajut. Dacă tatăl sau fratele meu cel mai mare află despre asta, gândește-te singur la consecințe. De câte ori vrei să se întâmple asta ?
Vocea lui Wang Yudong se auzi puțin panicată.
– Ming Xiu, eu… Apelez la tine pentru că nu am altă opțiune. Mei-mei este însărcinată și nu vreau să-și facă griji.
– Ce? Sora mea este însărcinată? De ce mi-ai spus abia acum?
– Tocmai am aflat acum două zile. Nu este ziua mamei poimâine? Vreau să-i fac o surpriză de ziua ei. Ming Xiu, Ming Mei, este cel mai important lucru. Știi… tu. Să știi că femeile se simt foarte sensibile când sunt însărcinate, nu vreau să fie afectată din cauza mea.
Yan Ming Xiu spuse cu o voce profundă:
– Bine, înțeleg. Tu și Lao Liu veți veni la compania mea mâine dimineață.
După ce închise telefonul, deschise ușa. Zhou Xiang ieși din baie , iar cei doi se întâlniră față în față.
Zhou Xiang văzu că Yan Ming Xiu ținea telefonul și, evident, vorbise cu ușa închisă, nu se putu abține să nu se încrunte.
Yan Ming Xiu îl urmă și explică:
– Este o chestiune de familie.
Zhou Xiang puse vasele și bețișoarele pe masă.
– Am vrut să răspund, dar ecranul tactil era prea sensibil și am închis accidental.
Yan Ming Xiu își băgă telefonul în buzunar fără să spună nimic.
În acel moment, Chen Ying ieși cu o oală și un parfum atrăgător pluti în cameră.
– Mamă, o voi duce.
Zhou Xiang se speriase când văzuse brațele subțiri ale lui Chen Ying purtând o oală atât de mare.
Tocmai când era pe cale să se ducă și să o ridice, Yan Ming Xiu, care era mai aproape de Chen Ying, se apropie, luă vasul în mâini și-l așeză ferm pe masă.
Chen Ying își șterse transpirația și spuse:
– Oh, este atât de grea. Ar fi trebuit să servesc în bucătărie.
Zhou Xiang aruncă o privire și văzu că în oală erau wontonuri parfumate.
– Le voi servi mai târziu.
Chen Ying zâmbi timid și aruncă o privire către Yan Ming Xiu șoptind:
-Mulțumesc.
Yan Ming Xiu dădu din cap ușor.
– Ayi, te rog, stai jos.
Cei trei se așezară.
Chen Ying fu prima care întrebă:
– De cât timp sunteți împreună?
Zhou Xiang se înecă și aruncă o privire panicată către Chen Ying.
Yan Ming Xiu spus calm:
-Două sau trei luni.
– Oh, nu e de mirare că A Xiang nu prea vine pe acasă.
Zhou Xiang spuse stângaci:
– Mamă, hai să discutăm mai târziu.
Chen Ying îi aruncă o privire.
– De ce ți-e rușine? Mie nu-mi este.
Zhou Xiang lăsă capul în jos și mâncă wontonurile, pe rând.
Chen Ying îi spuse lui Yan Ming Xiu:
– Xiao Yan, bunicul tău este Yan Dejiang?
Yan Ming Xiu dădu din cap.
Pe chipul lui Chen Ying apăru o privire tristă:
– Hei, dacă părinții tăi ar ști… asta… ar fi complicat.
– Ayi, am propriile mele planuri și nu-l voi face de rușine pe Xiang Ge.
Chen Ying a clătinat din cap și a oftat:
– Nu voi spune altceva. Gândiți-vă clar despre asta și luați în considerare viitorul. Nu fiți nesăbuiți, sentimentele voastre se vor estompa poate într-o zi, să nu regretați.
– Mamă.
Zhou Xiang chiar nu putea să mai asculte, puse jos bețișoarele și spuse pe un ton serios:
– Nu mai vorbi, hai să mâncăm, bine?
Chen Ying își dădu seama că spusese prea multe și-și coborî capul neputincioasă.
Yan Ming Xiu se uită la Zhou Xiang și nu spuse nimic, dar mesajul transmis de ochii lui îl făcu pe Zhou Xiang să nu-l poată privi.
După ce mâncară, Yan Ming Xiu îi spuse că îl lua cu el pe Zhou Xiang din motive de muncă.
Yan Ming Xiu nu mințea. Chiar îl ducea pe Zhou Xiang la o companie de film și televiziune. În opinia sa, Zhou Xiang trebuie să spere la o carieră de actor de succes și, în mod natural, voia să-l ajute pe Zhou Xiang să o atingă.
De-a lungul anilor, cu excepția filmelor lui Wang Yudong, Yan Ming Xiu nu jucase niciodată un rol secundar pentru altcineva. Singurele două ori când participase la filmele lui Wang Yudong, prima dată fusese din cauza cererii lui Yan Ming Mei, pe care nu o putuse refuza. A doua oară a fost din cauza lui Zhou Xiang. Fusese ceva care-l atrăsese să arunce o privire mai atentă, deși în acel moment nu știa că acest Zhou Xiang era acel Zhou Xiang.
Acum, el plănuia să-l sprijine pe Zhou Xiang pe tot parcursul carierei. Nu-i păsase deloc dacă va fi celebru sau nu. Singurul motiv pentru care se expusese era speranța că Zhou Xiang era încă în viață undeva în lume. El sperase că, într-o zi, Zhou Xiang îl va vedea la televizor. Acum că Zhou Xiang revenise, nu mai trebuia să-și arate fața.
…………………………………………………………………..
Yan Ming Xiu îl prezenta pe Zhou Xiang la un studio de film care era foarte popular în acel moment. Fusese fondat de un mare regizor și doi producători medaliați cu aur. Perspectivele erau prea bune pentru a fi adevărate.
Zhou Xiang nu se aștepta ca Yan Ming Xiu să găsească un studio atât de cunoscut pentru a lucra cu un novice ca el. Zhou Xiang știa foarte bine cât cântărea și era speriat în acel moment.
Dar e posibil că Yan Ming Xiu să fi negociat deja un acord. Când ajunseră, Jiang Wan deja aștepta acolo, discutând cu oamenii dinăuntru foarte destins..
Oamenii din studio îi oferiră lui Zhou Xiang două scenarii, pe care să se concentreze în prezent. Unul dintre ele era plasat în timpul Republicii Chinei și avea ca protagonist o persoană din clasa populară. Tema era foarte atractivă și mai mulți oameni credeau că era potrivit cu aspectul și temperamentul lui Zhou Xiang.
Deși subiectul acestei drame era relativ serios, era un film temă în care studioul intenționa să investească foarte mult. Protagonistul este o imagine foarte frumoasă a unui erou civil, care îl putea pune pe Zhou Xiang într-o lumină nouă.
Zhou Xiang cunoștea foarte bine valoarea acestui film și era foarte tentat.
Yan Ming Xiu observă ochii lui Zhou Xiang. Când îi văzu strălucind din când în când în timpul discuției, știu că a făcut alegerea corectă.
Asistentul Jiang vorbi despre mai multe detalii cu persoana responsabilă. Era aproape timpul să mănânce, iar Yan Ming Xiu plănuise să-i invite pe acești oameni să ia o masă.
În acel moment, frumoasa femeie de la recepție bătu la ușă și intră. Ea spuse unuia dintre responsabili:
– Zhang, Wang Yudong și ceilalți sunt aici.
Yan Ming Xiu și Zhou Xiang înghețară amândoi.
Zhang zâmbi și spuse:
– Băieți, mă duc să vorbesc cu Yudong despre ceva. Yan Xiansheng, ce-ar fi să mergem împreună?
Yan Ming Xiu clătină din cap și spuse:
– Nu, poți merge singur. Noi plecăm. Să ne întâlnim direct la hotel diseară.
– E în regulă. Îmi pare rău, am prea multe lucruri de făcut în fiecare zi.
După câteva cuvinte politicoase Zhang era pe cale să-i ia pe oameni.
Vocea lui Wang Yudong se auzi nu era prea tare, dar fu foarte clară.
– Am văzut mașina lui Ming Xiu. E aici?
Yan Ming Xiu nu avu de ales decât să se ridice și să deschidă ușa din proprie inițiativă.
Zhou Xiang se ridică și el. Când se întoarse, ușa se deschise și întâlni ochii lui Wang Yudong.
Nota traducătorului
[1] Găluște chinezesti.
