Cascadorul – Capitolul 44

În spatele lui Wang Yudong se afla Tan Yin, pe care nu-l mai văzuse de mult timp. Expresia lui Tan Yin fu,  de asemenea, foarte surprinsă când îl văzu pe Zhou Xiang, dar apoi se transformat într-o expresie de confuzie de nedescris.

Toți se priveau înțepeniți pe ușă, iar atmosfera era foarte ciudată.

Zhang se uită înainte și înapoi și spuse  cu un zâmbet:

– Ce s-a întâmplat?

Wang Yudong zâmbi elegant și spuse:

– Este în regulă. Ming Xiu și cu mine nu ne-am văzut de mult timp. Ce coincidență.

Tonul lui la replica “Ce coincidență” fu destul de nepoliticos.

Nu se gândise niciodată că așa-zisul necaz al lui Yan Ming Xiu era de fapt legat de Zhou Xiang. Numele „Zhou Xiang” era pur și simplu dușmanul lui. Fusese și era în prezent. Orice lucru legat de „Zhou Xiang”era aproape întotdeauna sinonim de ghinion.

Nu se îndoia de scopul pentru care Yan Ming Xiu îl adusese aici pe Zhou Xiang. Chiar și el trebuise să depună mult efort pentru a negocia cooperarea cu studioul. S-ar putea chiar să nu reușească să găsească un scenariu potrivit. La urma urmei, atunci când studioul alege actori, trebuie să aleagă și scenariile, dar Yan Ming Xiu era cu un pas înainte. Zhou Xiang să se așeze așa în biroul președintelui… Conversația părea să fi mers bine, judecând după postură. Pentru un nou venit ca Zhou Xiang, care nu era celebru, îi era mai ușor să găsească un rol care să-i convină dacă Yan Ming Xiu venise să-l susțină.   Era foarte probabil ca Zhou Xiang să joace un rol pe care nici   măcar el nu îl putea înțelege.  Nu se putu abține să nu se gândească la Zhou Xiang în urmă cu trei ani. El fusese cascadorul lui.  Și el, de asemenea, voise să-i preia rolul și să joace eroul principal. Toate acestea erau atât de familiare încât simți același sentiment de criză și de dezgust față de Zhou Xiang din fața lui.

Zhou Xiang nu se uită bine cei doi oameni din fața lui .După ce se întâmplase la Guizhou data trecută, nici măcar nu         încercă să fie politicos cu Wang Yudong și Tan Yin. Pur și simplu îi privi fără expresie.

În ochii lui Wang Yudong și Tan Yin, atitudinea lui rece păru arogantă datorită favorurilor. Ei simțiră că Zhou Xiang devenise într-adevăr foarte diferit de când era cu Yan Ming Xiu.

Wang Yudong se uită la Zhou Xiang cu o față rece și-l întrebă cu bună știință:

– Nu ești tu Zhou Xiang? Ce cauți aici?

Zhou Xiang spuse calm:

– Am venit cu Yan Xiansheng.

– Ming Xiu, deci ai spus că ai ceva de făcut după-amiaza din cauza afacerilor lui?

Tonul lui Wang Yudong era plin de dispreț.

Yan Ming Xiu spuse deschis:

– Da, cumnate, aveam o întâlnire la companie mâine dimineață. Tu și Zhang Xiansheng aveți ceva de făcut, așa că puteți vorbi . Zhang Xiansheng, ne vedem mai târziu.

Cu asta, el plănuia să-i ducă pe Zhou Xiang și pe asistentul Jiang cât mai departe de acolo.

Yan Ming Xiu îl numea rar „cumnat”, doar dacă era acasă. Din anumite motive, acest cuvânt „cumnat” i se păru foarte ciudat lui Yudong .Yan Ming Xiu îi spusese „Dong Ge” tot timpul și ceva era scris mereu în ochii lui.

Băiatul care îl admirase cu adevărat mai  exista? Cine era acest bărbat posomorât, indiferent și impunător din fața lui?

 Yudong îl prinse de braț.

– Stai puțin.

Reținându-și furia, el spuse zâmbind:

– Ming Xiu, Eu am cu adevărat ceva urgent de vorbit cu tine. Deoarece ne întâlnim întâmplător, de ce nu mergem împreună cu Zhang Xiansheng la cină împreună diseară? După cină, să   găsim un loc de vorbit.

El bloca ușa și Yan Ming Xiu nu putea să iasă.

Zhang își dădu seama că ceva nu era în regulă zâmbi grăbit și spuse:

– Mă duc la baie. Xiao Wan, du oaspeții în sala de conferințe. Voi fi acolo într-o clipă.

După ce toți cei din studio plecară, Yan Ming Xiu nu mai voi să-i lase niciun avantaj lui Wang Yudong și spuse direct:

– Am ceva de făcut în seara asta și am fost de acord să ne vedem mâine dimineață, deci, pe mâine dimineață.

 Îl prinse de braț pe Zhou Xiang și îl târî afară.

Zhou Xiang își retrase mâna inconfortabil, iar ochii tuturor  căzură pe brațul lui. Zhou Xiang aruncă o privire către Wang Yudong fără să-și schimbe expresia, apoi trecu drept pe lângă el și ieși.

Wang Yudong era atât de supărat încât își strânsese pumnii și buzele îi tremurară.

Fața lui Tan Yin era chiar palidă și se uită la spatele lui Zhou Xiang cu ochi extrem de ciudați.

Yan Ming Xiu îl ocoli pe Wang Yudong și îl urmări îndeaproape pe Zhou Xiang.

Jiang Wan  fu ultimul care ieși. Când trecu pe lângă ușă, Wang Yudong îl prinse de braț.

— O să-ți pun doar o întrebare, spune-mi adevărul.

Jiang Wan se uită la Yan Ming Xiu, care era deja departe, și spuse grăbit:

– Întreabă.

– Ei trăiesc împreună?

Jiang Wan nu comentă, dar se uită la Wang Yudong cu ochi strălucitori, care transmiseră informațiile necesare.

Fața lui Wang Yudong deveni mohorâtă.

– Bine, poți să pleci.

Jiang Wan plecă de asemenea repede.

Wang Yudong se uită înapoi la Tan Yin și rânji.

– Se pare că nu-l cunoști deloc bine pe fostul tău iubit.

Tan Yin strâns din dinți și spuse:

– Dong Ge, nu e deloc aceeași persoană ca înainte. Pare a fi o persoană complet diferită. Bănuiesc că    i-a fost afectat creierul.

Wang Yudong îl bătu ușor pe cap și spuse sarcastic:

– Dacă ai fi pe jumătate la fel de capabil ca el, ai urca la cineva ca Yan Ming Xiu. Ar trebui să-ți faci griji pentru tine.

Fața lui Tan Yin era palidă și-și lăsă capul în jos fără să spună nimic.

Wang Yudong pufni rece, emoțiile din ochii lui schimbându-se imprevizibil.

Jiang Wan conduse la hotel, fără să spună nimic pe tot parcursul drumului.

După ce  ajunse acolo, mai erau două ore înainte de ora cinei convenită cu domnul Zhang. Yan Ming Xiu îi ceru lui Jiang Wan să deschidă o cameră și să-l ia pe Zhou Xiang să se odihnească.

De fapt, niciunul dintre ei nu era obosit, dar Zhou Xiang  simți că Yan Ming Xiu avea ceva de spus.

Destul de sigur, după ce intră în cameră, Yan Ming Xiu  întrebă direct:

– Îl urăști foarte mult pe Wang Yudong?

Zhou Xiang îi aruncă o privire și spuse zâmbind:

– Yan Xiansheng, dacă puneți acest tip de întrebare, veți fi necăjit. De ce vă deranjați?

Fața lui Yan Ming Xiu se întunecă.

– Aș prefera să am eu necazuri decât să te las să ai necazuri.

Zhou Xiang  tresări ușor, își lăsă capul în jos, se gândi un timp și spuse:

-Nu este chiar ură, pur și simplu nu mă pot compara cu el  și mă simt inconfortabil. Pentru a spune clar, sunt doar gelos. Nu e mare lucru.

– Este chiar așa? Ce s-a întâmplat cu acel personaj atunci… îl urăști? Mă urăști… și pe mine?

Zhou Xiang rânji și spuse:

– Este prea plictisitor să vorbesc despre asta acum și nu vreau să o menționez din nou. Nu știu ce se întâmplă de nu mă place. De ce nu-l întrebi pe cumnatul tău, marea vedetă?

– Bineînțeles că nu voi lăsa pe nimeni să te rănească din nou, dar dacă ai vreun nod în inimă, sper să-mi spui.  Xiang Ge, sunt gata să mă lupt cu tine pentru o lungă perioadă de timp. Tot ce pot, totul inventat unul câte unul, dar trebuie să-mi spui cât de mult îți mai datorez.

Zhou Xiang se încruntă.

– Yan Ming Xiu, chiar dacă Dong Ge al tău și cu mine nu avem de-a face unul cu celălalt, ce se va întâmpla cu mine? Te vei ocupa de el și mine? Ești dispus? Chiar dacă mă placi acum, amintește-ți, când el și sora ta s-au logodit, ai fost complet beat. Dragostea pe care i-o purtai în acel moment nu părea   falsă, nu-i așa?  Wang Yudong se simțea confortabil, și eu eram gelos. Când eram un înlocuitor, l-am invidiat pentru că făcea totul bine, dar după ce ai apărut, și după ce am aflat că era persoana pe care o plăceai,  chiar l-am urât. Cum aș putea să-l plac? Ești mulțumit de această explicație?

Zhou Xiang strânse din dinți, simțindu-se atât de supărat încât scalpul îi era pe cale să explodeze.

Toate emoțiile întunecate și negative din inima lui se  treziseră, ceea ce l-a surprins, dar nu le putea controla.

Întreaga lui ființă era acum dincolo de recunoaștere, nu numai trupul, ci și sufletul care locuia în carapace se schimbaseră.

Yan Ming Xiu lăsă capul în jos și spuse cu voce profundă:

– Xiang Ge, îmi pare rău, sunt vinovat și regret, ceea ce s-a întâmplat nu poate fi schimbat.

Fiecare pas pe care îl făcea necesita multă putere de voință. El trebuia să se încurajeze în mod constant pentru a nu se retrage din indiferența lui Zhou Xiang. Îndura durerea de inimă, regretul și auto învinovățirea pe măsură ce se apropia de Zhou Xiang. Acesta încerca să se îndepărteze de el, iar el, Ming Xiu trebuia să-l urmărească îndeaproape, fără să se relaxeze o clipă, până va intra din nou în inima lui Xiang.

Nu știa cât de mult va dura acest proces și cât de dificil va fi. Nici măcar nu știa dacă fiecare pas pe care îl făcea era bun. Relația lor suferise deja o lovitură devastatoare. El era ca un elev de școală primară, fără un profesor care să-l învețe cum să recâștige inima cuiva.  Nu putea decât să înainteze bâjbâind în întuneric. Chiar dacă se lovea de ziduri peste tot, nu se putea opri.

În acel moment, de fiecare dată când Zhou Xiang își deschidea inima, o făcea dureros, dar îl făcea  să vadă constant speranța. Cel puțin, cel puțin Zhou Xiang este încă dispus să comunice, cel puțin Zhou Xiang încă răspundea, aceasta era deja de o sută de miliarde de ori mai bună decât să nu-l mai poată găsi vreodată.

El ridică jenat capul, se uită la Zhou Xiang și spuse serios:

– Xiang Ge, îmi plăcea Wang Yudong, dar acum îl consider doar cumnatul meu. Te am doar pe tine în inima mea și pe nimeni altcineva. El este cumnatul meu și nu pot face ce vrei tu cu el, dar îți voi oferi tot ce ai pierdut din cauza lui.

Nu trebuie să fii gelos pe el sau invidios, pentru că într-o zi vei fi mai bun decât el.

În ochii lui Zhou Xiang era o urmă de confuzie. Cât de mult putea crede ce spusese Yan Ming Xiu?

Zhou Xiang simți o mare durere de cap.

Yan Ming Xiu îi trecu mâna prin păr și zâmbi.

–  Xiang Ge, crede-mă, îți voi oferi tot ce este mai bun.

Zhou Xiang clătină din cap.

– Nu am nevoie. Îmi cunosc propria valoare. E suficient doar ca Wang Yudong să nu se mai încurce cu mine.

Yan Ming Xiu își ridică bărbia și îi sărută ușor colțul gurii.

– Nu face lucrurile atât de complicate. Nu este greu să faci pe cineva faimos. Sper doar că vei fi fericit.

Zhou Xiang clătină din cap, își îndepărtă încet fața și oftă.

– Dacă ai fi fost 100% din ceea ce ești acum, totul ar fi fost diferit.

Yan Ming Xiu se uită la fața dezamăgită a lui Zhou Xiang și îl duru inima.