Cascadorul – Capitolul 52

Zhou Xiang  o văzuse pe doamna Yan de câteva ori. Fiecare parte a corpului acestei femei emana un sentiment de noblețe. Aspectul și temperamentul ei erau excelente. Fiii atât de arătoși, majoritatea trăsăturilor lor faciale erau moștenite de la ea. Pe de altă parte, deși Yan Ming Mei este frumoasă, nu este la fel de bună ca cei doi frați ai săi.

Dar în acest moment, expresia ei grăbită, sprâncenele ei  pline de îngrijorare, părul ei  puțin dezordonat, toate acestea arătau că nu era într-o stare bună. Se uită rapid la Zhou Xiang și ochii îi căzură pe fiul ei din nou. Ea se grăbi să-l întrebe:

– Ming Xiu, cum ești? Unde este fratele tău?

– Sunt bine. S-a îngrijit de toate. Fratele meu are ceva de făcut în seara asta.

– Ce poate fi mai important decât fratele lui? Într-adevăr, i-am cerut clar să te păzească.

Zhou Xiang se ridică și renunță la singurul scaun din cameră. Dădu din cap spre mama lui Yan și se retrase deoparte în tăcere.

Mama Yan nu se uitase niciodată bine la acest tânăr, dar acum că se gândi că el ar putea deveni de fapt „nora ei”,  îi  aruncă pe furiș câteva priviri.

Zhou Xiang era departe, foarte departe de tipul de bărbat de care ea își imagina că ar putea deruta bărbații. Îl văzuse la televizor. La vremea aceea, tânărul era arătos, dar avea un temperament calm și foarte atrăgător.

Nu știu dacă este instinctul natural al unei femei, dar nu se putea sătura de acest tânăr.

Mama lui Yan se așeză pe scaun și mângâie ușor ghipsul de pe brațul lui Yan Ming Xiu. Ochii ei erau puțin roșii.

– Cum poate un tată să fie atât de crud? Tu ești la fel. Ah, insiști să fii supărat pe el, insiști să-l confrunți. Ce încerci să faci? Să lupți așa…

– E în regulă. Oasele se vor reface în curând. Mamă, te rog nu plânge. Mă doare capul când plângi.

– Nenorocitul mic…

Mama lui Ming Xiu își șters colțurile ochilor și se încruntă când văzu ce mânca:

– Ce mănânci? Asta ți-a cumpărat fratele tău?

— Hm.

– Așa este fratele tău, nu  se poate descurca cu toate.

Mama lui își scoase telefonul mobil pentru a comanda mancare.

— Mamă, nu e nevoie, am mâncat deja jumătate din ea.

Mama Yan oftă.

 – Ce pot să fac? Tu și tatăl tău aveți astfel de probleme și sunteți neascultători în privința altor lucruri, nu vreau să am grijă de asta, dar chestia asta…

Ea își aminti că Zhou Xiang era încă lângă ea.

Zhou Xiang spuse calm:

– Voi discutați, voi merge să cumpăr ceva.

Yan Ming Xiu  întinse mâna stângă, îl apucă de colțul hainelor și spuse serios:

– Xiang Ge, nu trebuie să o eviți, stai doar pe pat.

Mama lui Yan se uită surprinsă la Yan Ming Xiu, apoi se uită la Zhou Xiang.

Zhou Xiang se simți puțin jenat.

Mama Yan spuse:

– Atunci poți sta pe pat.

Zhou Xiang nu avu de ales decât să stea jos. De fapt, ar fi vrut să iasă la aer.

Mama Yan se uită la el.

– Zhou Xiang, câți ani ai și de unde ești?

— Douăzeci şi şapte, sunt localnic.

— Ce fac părinţii tăi?

– Amândoi părinții mei au lucrat în instituții publice. Tatăl meu a murit acum câțiva ani. Mama s-a pensionat și acum este acasă.

— Nu ai frați sau surori?

– Nu am.

– Atunci tu…

Mama lui Yan își strânse buzele.

– Mamei tale nu-i pasă… nu-i pasă de tine că…

Zhou Xiang zâmbi cu blândețe și spuse:

– Ayi, am avut un accident în urmă cu aproximativ trei ani. Am stat în pat doi ani și eram aproape în stare vegetativă. Înainte de asta, mama se opusese cu fermitate faptului că eram așa. Voia să mă căsătoresc cu o femeie, dar după ce m-am trezit din comă, mama spus  că nimic nu se poate compara cu mine în viață. Ea vrea acum să trăiesc o    viață sănătoasă și nu mai vrea să-i pese de asta, atâta timp cât trăiesc bine și sunt fericit.

Mama Yan tresări și lăsă încet capul în jos.

– Ayi,  acum mai bine de jumătate de an, mama era bolnavă de uremie. Datora mulți bani de pe timpul când am fost internat. Eram deja datori, iar ea s-a îmbolnăvit, ceea ce ne-a înrăutățit situația. Salariul lunar era de 3.000, plus veniturile din unele activități de spectacole, maximum urca până la 6.000, poate 7.000 pe lună. De asemenea, trebuia să  plătim chiria casei, să mâncăm, eram foarte stânjenit în acel moment, așa că am împrumutat bani de la Ming Xiu. Relația noastră însă nu este atât de rea pe cât credeți. Cariera mea se va îmbunătăți  în viitor.

Cuvintele lui Zhou Xiang fuseseră foarte sincere și  ieșiseră din inima lui. Continuă să se uite în ochii mamei lui Yan și putu vedea clar că atitudinea acestei femei devenise mai blândă.

Zhou Xiang  atrăsese mereu femeile de toate vârstele, ele îl vedeau blând, generos, plin de umor și grijuliu. El era foarte      răbdător și tolerant față de femei și mai ales cele în vârstă erau întotdeauna foarte amabile cu el.

Mama Yan părea să nu facă excepție. Ea îl privi diferit.

Zhou Xiang oftă.

– Starea mamei este stabilă, dar trebuie să fac dializă de două ori pe săptămână timp de patru până la cinci ore. Practic, tot timpul meu liber îl petrec la spital.

Mama Yan dădu din cap și șopti:

– Oh, nici pentru tine nu este ușor.

Zhou Xiang zâmbi și spuse:

– Ayi, mă simt vinovat că v-am răpit fiul, dar chiar nu putem fi despărțiți.

Yan Ming Xiu  strânse mâna lui Zhou Xiang și îi zâmbi, iar Zhou Xiang îi zâmbi la rându-i.

Toate aceste mici reacții nu scăpară ochilor mamei Yan. Ea își lăsă în jos capul stângaci și mormăi:

– Nu pot decide în această chestiune. Îmi pasă doar dacă fiul meu e fericit.

– Mamă, pot fi fericit doar dacă stau cu el. Cum pot fi bine dacă mă forțezi să mă căsătoresc cu o persoană pentru care nu am sentimente?

– Nu ți-e teamă că nu vei avea copii? Poate crezi că este bine să nu ai copii acum, dar când vei îmbătrâni, vei ști cât de dureros este să nu ai copii.

– Mamă, putem adopta, putem găsi surogate, există multe modalități de a rezolva problema. Deși lucrurile pe care le-ai menționat sunt importante, noi nu trăim pentru copii.

Zhou Xiang spuse încet:

– Mătușă, există într-adevăr multe moduri de a rezolva această problemă, dar cel mai neînțelept este să rănești o altă femeie când știi că nu o poți iubi.

Mama Yan oftă.

– Nu te pot ajuta, tu… ar trebui să discuți cu tatăl tău, nu eu iau deciziile.

Yan Ming Xiu a ținut-o de mână și spuse:

– Mamă, atâta timp cât tu nu te opui, nimic altceva nu mai contează.

Mama Yan spuse fără tragere de inimă:

-Te-am răsfățat prea tare.

Mama Yan rămase în spital până după ora zece. După ce îi spuse în mod repetat să mănânce bine, plecă fără tragere de inimă. După ce plecă, Zhou Xiang rămase cu Yan Ming Xiu în spital pentru o noapte.

Camera single oferită de Yan Ming Xu era foarte bună. Patul era unul dublu, așa că cei doi dormeau unul lângă celălalt.

Yan Ming Xiu nu-și putea mișca mâna dreaptă, așa că puse ușor mâna stângă pe mâna lui Zhou Xiang. Degetele lor se suprapuseră, iar pielea care era în contact era caldă.

Când se trezi a doua zi, Yan Ming Xiu era pe punctul de a fi externat din spital.

După ce Zhou Xiang consultă medicul, el îl ajută să treacă prin procedurile de externare. După aceea, Jiang Wan îi conduse înapoi acasă.

Aceasta era prima dată când Jiang Wan ducea doi oameni la casa lui Zhou Xiang. Când văzu acest loc, era evident că nu se aștepta ca Yan Ming Xiu și Zhou Xiang să trăiască într-o clădire atât de veche, incompatibilă grav cu identitatea lui Yan Ming Xiu.

Acesta era, fără îndoială, locul lui Zhou Xiang. Toate lucrurile pe care Yan Ming Xiu le făcuse pentru Zhou Xiang      îl făcuse să creadă că Zhou Xiang era extraordinar, așa că devenise mult mai atent la atitudinea lui față de acesta.

………………………………………………………………………………………

Problemele vieții de zi cu zi ale lui Yan Ming Xiu îi fuseseră puse în față.

Avea o fractură la mâna dreaptă, vânătăi multiple pe corp și crăpături la coaste. Nu numai că avea dificultăți în mișcare, dar avea și probleme cu lucruri precum spălatul.

Singura persoană potrivită să aibă grijă de el era, evident, Zhou Xiang. Acesta nu avusese de ales decât să ceară concediu de la studio și inventase o scuză cum că Yan Ming Xiu era bolnav.

Zhou Xiang era liber pentru o vreme, iar slujba lui cu normă întreagă era să aibă grijă de Yan Ming Xiu.

Deoarece mâna lui dreaptă era fracturată, Yan Ming Xiu nu putea nici măcar să țină bețișoarele. Folosea o lingură când  mânca, Zhou Xiang îl hrănea.

Dar acesta este doar începutul.

A face un duș înainte de culcare era probabil cea mai mare provocare cu care se confrunta Zhou Xiang. Stătea în pragul ușii de la baie și se uită lung, apoi se întoarse către Yan Ming Xiu și spuse neputincios:

– Ce-ai zice să te speli o dată la trei zile?

Yan Ming Xiu se încruntă și clătină din cap.

– Este incomod.

– Trebuie să-l speli în fiecare zi, dar noi nu trebuie să facem nimic altceva.

– Oricum nu ai ce să faci.

Yan Ming Xiu  strânse buzele și zâmbi.

– Grăbește-te și fă-mi duș.

Zhou Xiang nu avu de ales decât să-și dezbrace cu grijă hainele pentru a preveni stropirea lor cu apă. Apoi  ridică ușor capul de duș, porni apa și udă cu atenție trupul lui Ming Xiu.

Baia de la casa lui Zhou Xiang era foarte mică. Practic avea doar funcția de face un duș și de a merge la toaletă. Era puțin cam strâmtă pentru ca doi bărbați să stea în picioare acolo. Baia deveni din ce în ce mai fierbinte, iar atmosfera era din ce în ce mai erotică.

Zhou Xiang trebui să împiedice apa să atingă zona rănită a lui Yan Ming Xiu și, de asemenea, trebui să evite să-și miște mâinile și picioarele pentru a nu-și trezi copilul.

– Nu te atinge de mine pentru că nu aș mai fi  responsabil de ceea ce aș putea să fac.

Yan Ming Xiu  întinse mâna stângă pentru a-i atinge talia subțire și șopti:

– Dacă tu nu mai ești responsabil, cine va fi ?

– Nu sunt responsabil pentru că tu cauți o palmă ca asta.

Zhou Xiang îl împinse fără să vrea și îl lovi chiar lângă coaste.

Zhou Xiang întrebă îngrijorat:

– Ești bine?

Yan Ming Xiu zâmbi amar și-și flutură mâna:.

– Este în regulă.

– Să vedem dacă poți fi din nou jucăuș.

Zhou Xiang se mișcă cu mai multă grijă.

Yan Ming Xiu refuză să se pocăiască și continuă să mângâie corpul lui Zhou Xiang cu degetele, privindu-l, dar incapabil să-l mănânce, părând foarte nemulțumit că nu poate să facă acest lucru.

Zhou Xiang chicoti și spuse:

– Dacă mă atingi din nou, te voi lega.

Yan Ming Xiu spuse ambiguu:

– Poți încerca chestia asta.

– Fii cuminte.

După ce făcură în sfârșit un duș, amândoi se înroșiră. Deși  fusese foarte jenant, până la urmă tot ce trebuia atins și frecat fusese făcut.

După duș, cei doi se așezaseră pe canapea și priveau un film. La jumătatea filmului, telefonul mobil al lui Zhou Xiang  sună brusc. Era un număr necunoscut. După ce ezită un pic, Zhou Xiang preluă apelul.

– Alo.

Nu se auzi niciun sunet la celălalt capăt al telefonului.

– Alo? Cine e acolo?

Zhou Xiang reduse volumul televizorului.

Cineva vorbi în cele din urmă acolo, cu o voce mohorât.

– E Wang Yudong la telefon.

Zhou Xiang fu uluit și sări imediat în picioare.

– Yan Ming Xiu e acolo?

Yan Ming Xiu aruncă o privire ciudată către Zhou Xiang.  

– Cine este?

Era prea târziu pentru a-l împiedica pe Yan Ming Xiu să vorbească, Wang Yudong auzise deja vocea lui Yan Ming Xiu și spuse pe un ton poruncitor:

– Dă-mi-l pe Ming Xiu  la telefon!

Zhou Xiang se încruntă:

– Ce vrei de la el?

— Nu ai treabă tu cu asta. Dă-i telefonul!

Zhou Xiang pufni rece.

– Wang Xiansheng, vă rog să nu mai sunați pe telefonul meu mobil. Deși nu e treaba mea, încă am dreptul să aleg cine  îl folosește. Pa.

Îi închisese telefonul în nas.

Yan Ming Xiu se uită imediat la Zhou Xiang nervos.

– Era Wang Yudong?

– Da.

Zhou Xiang îi îndesă o biluță de carne de vită în gură.

– Voiai să răspunzi la apelul lui?

Yan Ming Xiu spuse:

– Măcar trebuie să-l lăsăm să se perpelească ceva timp. El nu va ști dimensiunea focului decât când focul va fi iminent.

– Chiar a îndrăznit să sune…

Înainte de a termina de vorbit, telefonul sună din nou, Zhou Xiang se uită și văzu că iar era Wang Yudong.

El ezită dacă să răspundă sau nu, dar Yan Ming Xiu spuse:

– Tu răspunde și eu ascult.

Zhou Xiang dădu din cap și răspunse la telefon:

– Bună seara, Wang Xiansheng.

Wang Yudong își reținu furia și spuse:

– Am ceva urgent de vorbit cu Ming Xiu. Imediat!

Zhou Xiang se simțit puțin ca un răufăcător în inima lui. Gândindu-se la aspectul umflat al lui Wang Yudong, se simți fericit.

– Wang Xiansheng, nu mă puteți forța să vi-l dau la telefon.

– Măi ăla!!

 Wang Yudong deveni  furios.

 – Nu te baza pe relația ta cu el pentru a te preface că ești puternic. La urma urmei, nu ești nimic!

Zhou Xiang zâmbi și spuse:

– Wang Xiansheng, când vine vorba de puterea unei vulpi și cea a unui tigru, sunt  pe jumătate mai bun decât d-voastră.

– Tu îți cauți moartea, lua-te-ar naiba! spuse Wang Yudong cu asprime și aruncă telefonul de perete.

Zhou Xiang închise telefonul și oftă în inima lui.

El simțise că Wang Yudong se schimbase mult în ultimii doi ani. Când îl întâlnise pentru prima dată pe Wang Yudong, fusese acum șase sau șapte ani. În acel moment, acesta era  un om mândru ce înnebunea femeile și era foarte bun la asta. Dar de când devenise ginerele familiei Yan și avusese acest mare susținător, devenise complet diferit de înainte. Valoarea lui  crescuse, moralul crescuse și jignise mulți oameni.

Își amintea că obișnuia să-l admire pe Wang Yudong. Cel mult era invidios pe Wang Yudong, nu gelos. Dacă nu ar fi fost pentru Yan Ming Xiu, chiar dacă ar fi fost nemulțumit de Wang Yudong, nu ar fi mers la obiect. Emoțiile îi fac pe oameni să devină deosebit de egoiști și sensibili. Privind în urmă la multe lucruri care se întâmplaseră în acea perioadă, putea vedea că existaseră modalități mai bune de a le rezolva.

El și Yan Ming Xiu rezistaseră până astăzi deși fuseseră plini de regrete și de dureri, ca să nu mai vorbim de „rivalul iubirii” Wang Yudong.

Yan Ming Xiu spuse încet:

– Xiang Ge, ești bine?

Abia atunci Zhou Xiang își dădu seama că era năucit  și  spuse grăbit:

– Nu-i nimic…

Apoi zâmbi amar și spuse:

 – De fapt, ceea ce a spus este corect. Dacă ar fi fost în trecut, eu n-aș fi îndrăzni niciodată să vorbesc cu el așa, dacă voiam  să rămân în cerc.

Yan Ming spuse:

– Așa este. Noi doi vom fi uniți pentru totdeauna.

Zhou Xiang clătină din cap:

 – Hai să ne uităm la un film.

— Hm.

Zhou Xiang ținu telecomanda, dar nu apăsă start.

– Ming Xiu, ce ai de gând să faci cu Wang Yudong?

– În ceea ce privește chestiunile de afaceri, s-ar putea să nu le înțelegi chiar dacă le explic în detaliu. Practic, am câțiva investitori. Am ultimul cuvânt dacă să-l dea în judecată sau nu pe tatăl lui Wang Yudong. Acum am ultimul cuvânt. Dacă ei îl dau în judecată, tatăl său va lua cel puțin zece ani de închisoare.

Zhou Xiang se încruntă.

– Nu-l simpatizez pe Wang Yudong, doar cred că ești din familia Yan, până la urmă. Dacă faci asta, vor putea părinții tăi  să se descurce?

– Nu am făcut asta doar pentru noi. Am discutat și cu fratele meu. Acest lucru este, de asemenea, pentru a da o lecție lui Wang Yudong și tatălui său. În ultimii câțiva ani, tatăl și fiul au  făcut mulți bani bazându-se pe familia noastră. Numele Yan, reputația familiei noastre a fost distrusă de ei. Au strâns fonduri în mod neașteptat, nu au știut să se pocăiască, iar gaura a devenit din ce în ce mai mare, ceea ce a dus la această situație. Partea care nu poate fi rezolvată este în mâinile fratelui meu și a mea. Aceasta este cea mai mare monedă a mea de schimb. Chiar dacă nu este pentru față, ci pentru soarta familiei , tatăl meu va lua în considerare situația generală.

– Ar fi ciudat dacă tatăl tău nu ar fi supărat dacă ai face asta.

– Tatăl meu este un soldat. El va respecta doctrina armatei toată viața. Nu-i place să se gândească după colț. Practic nu-i pasă de lucrurile de acasă și din afara casei. El va asculta orice ar spune bunicul, și poate fi influențat de orice îi suflă mama în urechi. Mama mea o iubește cel mai mult pe sora mea care este din nou însărcinată. Xiang Ge, nu-ți face griji, nu sunt o persoană neglijentă. Voi folosi cea mai bună metodă pentru a-mi atinge scopul și a evita necazurile viitoare.

Zhou Xiang oftă:

– Înoți într-o apă tulbure, care e adâncă.

Yan Ming Xiu găsi o poziție confortabilă și se întinse în brațele lui Xiang, strângându-și mâna stângă în jurul gâtului    său.

– Este mult mai adâncă decât crezi. Nu trebuie să te gândești la asta. Sunt atât de supărat. Că cineva îți poate vorbi așa este suficient pentru a mă supăra.

– Și eu sunt supărat. Vreau să o fac.

Yan Ming Xiu se uită la el cu ochi mari, plin de așteptare.

– Să te apăr.

– Xiang, iubitule.

Zhou Xiang zâmbit și spuse:

 – Nu, la ce te-ai gândit? Ce vrei să faci, om cu un singur braț?

Yan Ming Xiu îl sărută pe gât, își duse gura la ureche și îi     șopti ambiguu:

– Așează-te, vreau să te văd cum te miști singur.

Zhou Xiang zâmbi leneș.

– Este prea obositor, vechea mea talie nu poate suporta.

– Xiang Ge, te rog, fă-o.

Zhou Xiang îi aruncă o privire și-și apăsă buzele pe ale lui.

…………………………………………………………………………..

În zilele în care Zhou Xiang avu grijă de Yan Ming Xiu, nu    ieși decât pentru cumpărături, ceea ce îi dădea suficient timp pentru a-și da seama de scenariu.

Era prima dată când i se cerea să joace rolul principal. Era incredibil când se gândea la asta. El nu era suficient de calificat, dacă nu ar fi fost Yan Ming Xiu , nu ar fi avut niciodată acest rol.

Uneori, Yan Ming Xiu stătea liniștit deoparte, privindu-l pe Zhou Xiang citind replicile din scenariu din nou și din nou, combinând mediul și contextul cu diverse tonuri și emoții. Cei doi puteau sta așa o după-amiază întreagă, și niciunul dintre ei nu se plictisea.

Zhou Xiang simțea că toată inima lui se încălzește.

Nu avea nevoie să facă nimic special în fiecare zi. Trebuia doar să trăiască în liniște o viață obișnuită cu Yan Ming. Se trezeau devreme pentru a mânca, trăgeau un pui de somn la prânz, se relaxau după-amiaza și se culcau seara. Aceste lucruri obișnuite, din cauza companiei unei persoane speciale, deveniseră extraordinare. Zhou Xiang se simțit foarte fericit în fiecare minut petrecut cu Yan Ming Xiu.

Uneori credea că apartamentul  lui era un spațiu secret. Atâta timp cât rămânea aici, va fi mereu atât de liniștit și fericit, așa cum fusese înainte, dar odată ce va părăsi această casă și se va întoarce în lumea reală, va avea nenumărate necazuri.

Deși Zhou Xiang știa că nimic nu poate fi rezolvat prin evadare, totuși își dezvoltase o mentalitate leneșă și sperase că astfel de zile ar putea dura mai mult.

Păcat că o astfel de viață nu putea dura mai mult de o săptămână, iar Yan Ming Xiu nu mai putea să stea pe loc. După ce coastele i se  vindecaseră și durerea dispăruse, Jiang Wan  veni să-l ia și să plece la muncă.

……………………………………………………………….

În acea zi se întorsese la firmă pentru a discuta despre un loc de muncă. Când trecu pe lângă birou, fu oprit de colegi.

Ah Liu îi puse brațul pe umăr și zâmbi.

– Xiang Ge, nu ai mai fost la companie de mult timp.

– Nu, tuturor vă este atât de dor de mine?

Ah Liu și toți ceilalți râseră. Lao Zhou bătu cu palma pe masă și spuse:

– Zhou Xiang, ești un băiat extraordinar. Acum ești o mică vedetă. Nu trebuie să mă mai ajuți să mut echipamentul în viitor.

– Zhou Ge, ceea ce ai spus este prea scandalos. Dacă ai nevoie de mine să muți echipamentul, voi fi de gardă în orice moment.

Lui Zhou Xiang îi plăcuse întotdeauna această companie, deoarece era mai umană decât companiile obișnuite de divertisment. Relația sa ambiguă cu Yan Ming Xiu nu mai era un secret. Acești oameni puteau să vorbească cu el fără nicio perdea.

Ah Liu îi spuse în mod misterios lui Zhou Xiang:

– Xiang Ge, hai să bârfim.