Cascadorul (My stand-in)- Capitolul 7

Cascadorul (My stand-in)- Capitolul 7

Capitolul 7

 

 

 

– Unde te duc?

Zhou Xiang se uită la el în timp ce-și punea centura de siguranță, mâna lui albă sidefată și degetele subțiri erau foarte sexy.

 

Yan Ming Xiu era pe cale să spună un hotel din apropiere,  îi sună telefonul. Privindu-l, văzu că era sora lui, Yan Ming Mei. Ea i-a spus să vină la ea și apoi să se întoarcă mâine acasă la părinți. Yan Ming Xiu chiar nu voia să meargă. El ura să audă totul despre ea și Wang Yudong din gura ei, dar era sora lui până la urmă. Nu se putea gândi la un motiv să refuze. Deci, după ce  închise telefonul, îi dădu lui Zhou Xiang o adresă către un complex rezidențial la a 3-a intersecție. Yan Ming Mei cumpărase acel apartament pentru a facilita naveta la serviciu, așa că practic locuia acolo în timpul săptămânii.

 

Zhou Xiang râse:

– Nu e departe de casa mea.

Întoarse mașina departe de banda de parcare și intră pe drumul principal aglomerat. La scurt timp după ce mașina demară, începu să plouă. Yan Ming Xiu se uită în tăcere la norii întunecați din afara geamului. Nu voia să vorbească cu Zhou Xiang.

 

Zhou Xiang nu se simțea deloc jenat, așa că îi vorbi.

 – Ești fanul lui Wang Yudong?

Atitudinea afectuoasă a lui Yan Ming Xiu cu  Wang Yudong în această după-amiază, o văzuse de multe ori la fani, așa că nu i se păruse deloc ciudat. Simțise doar că era păcat că acest băiat părea destul de rece și lipsit de comunicare, dar era atât de entuziasmat de Wang Yudong. Acesta era farmecul marilor vedete.

 

Yan Ming Xiu nu voia să spună unui străin că Wang Yudong era iubitul surorii sale. Așa că răspuns scurt:

– Da, sunt fanul lui Dong Ge.

 

– Cu ce ​​companie ai semnat?

Zhou Xiang presupuse că Yan Ming Xiu era cu siguranță un nou venit care a semnase cu o companie de agenți. Altfel, chiar și cu această înfățișare atrăgătoare, nu ar fi putut să intre și să iasă din platou cu atâta ușurință.

 

Yan Ming Xiu răspunse mirat.

 – Ce companie?

– Compania de brokeraj[1].

 

Yan Ming Xiu răspunse:

– Nu, nu am semnat.

 

Zhou Xiang fu surprins:

– Nu ai făcut-o? Atunci vrei s-o iei în considerare pe a mea? Compania mea nu este mare, dar resursele financiare și conexiunile din industrie sunt considerate a fi superioare.

 

Yan Ming Xiu înțelese în sfârșit ce voia să spună și explică:

– Nu voi semna pentru nicio companie. Nu vreau să fiu vedetă.

 

Zhou Xiang fu surprins și își dădu seama că se înșelase.

El zâmbi.

– Îmi pare rău, ești atât de atrăgător. Am crezut că ești un începător. Ce păcat. Cu calitățile tale, cu siguranță ai deveni popular.

 

Yan Ming Xiu spuse absent:

– Nu sunt interesat.

Buna dispoziție pe care o căpătase văzându-l pe  Wang Yudong fusese complet distrusă de apelul telefonic al surorii sale. El știa că în inima lui Wang Yudong va fi întotdeauna doar fratele iubitei lui. Dar pentru el, Dong Ge era mult mai mult decât atât…

 

Când Zhou Xiang observă  că Yan Ming Xiu avea o atitudine indiferentă, se simți puțin plictisit. Deși inima îi spunea să afle puțin mai multe despre Yan Ming Xiu, acesta era total dezinteresat de el. Când ești gay, homosexualitatea este cam așa: dacă doi bărbați se uită unul la altul și sunt interesați, fiecare își dă seama de la început. Cine are răbdarea să exploreze frumusețea interioară a persoanei? Deși inima lui Zhou Xiang nu simțea mila, el nu era o persoană meschină. Era deja un lucru extraordinar că un bărbat atât de frumos îl însoțea pe drumul aglomerat și ploios spre casă. Doar să aibă această fantezie sexuală în minte era suficient. Era mai bine să-și țină gura închisă și să se concentreze pe condus, altfel va jigni această persoană.

 

Așa că Zhou Xiang nu mai încercă să facă o persoană dezinteresată să vorbească cu el. Dar pentru a ușura atmosfera incomodă din mașină, porni muzica.

 

Mașina intră pe a 5-a centură și înainta cu viteza unui melc. Era vineri și ploua abundent. Amploarea aglomerației putea fi bine imaginată. Picăturile de ploaie de mărimea unui fasole loveau mașina cu sunete puternice. Un cântec englezesc, liniștitor răsuna  în spațiul închis. Interiorul și exteriorul mașinii erau ca două lumi diferite. Ei simțiseră clar că în lumea din interiorul mașinii erau doar ei doi. Acest sentiment era atât de minunat încât Yan Ming Xiu nu putu să nu întoarcă încet capul pentru a se uita la Zhou Xiang. Acesta ținea volanul cu o mână și bărbia cu cealaltă, cu cotul pe marginea ferestrei, arătând plictisit de moarte de ploaia abundentă cețoasă din fața lor.

Nu știa ce să creadă…

 

Zhou Xiang nu era frumos, dar arăta foarte masculin. Silueta lui era zveltă și întreaga lui persoană emana un farmec pur bărbătesc. Profilul său  era deosebit de atractiv și era oarecum asemănător cu cel al lui Wang Yudong. Dar în comparație cu aspectul rafinat și elegant al lui Wang Yudong, Zhou Xiang era cu mult în urmă.

Un sentiment ciudat trecu peste inima lui Yan Ming Xiu, care-l făcu să se uite la Zhou Xiang timp de două secunde fără să-și miște ochii. Zhou Xiang simți privirea. Se întoarse să se uite la el cu o privire ambiguă ascunsă.

 

Yan Ming Xiu tresări și înțelese imediat dorința aprinsă din ochii lui. Întoarse încet capul și privi din nou pe fereastră. După câteva secunde de gândire, el spuse calm:

– Hai să mergem la tine acasă.

De data aceasta veni rândul lui Zhou Xiang să tresară. Călcă instantaneu pe frână și privi cu teamă distanța periculoasă dintre el și mașina din fața lui.

Mașina din spatele lui începu să claxoneze nemulțumită. Zhou Xiang eliberă încet frânele și  lăsă mașina să continue să alunece înainte. Era în stare de șoc și nu putu să nu zâmbească:

– Bine, casa mea este puțin mai aproape.

Inima lui Zhou Xiang bătea nebunește. Nu credea că va avea o șansă. Cel puțin, cu atitudinea indiferentă a lui Yan Ming Xiu credea că nu exista nicio șansă la prima lor întâlnire. Inițial, Zhou Xiang nici măcar nu intenționa să-i ceară numărul de telefon. Dar nu se aștepta să aibă o întorsătură atât de bruscă a evenimentelor, cu un Yan Ming Xiu luând inițiativa în mod neașteptat.

Ce zi era astăzi ca să fie atât de bună pentru a o putea face  măcar o dată cu o persoană atât de minunată care îți taie respirația?

Era suficient ca să-și amintească mult timp.

 

Yan Ming Xiu  trimise un mesaj text lui Yan Ming Mei, informând-o că nu va merge la ea și apoi își opri telefonul. Nu voia deloc să meargă la sora lui. Când  se gândea că Wang Yudong  dormea acolo și nu era cu el, o ura.

 

Inițial, lui Zhou Xiang îi plăcuse foarte mult ca un bărbat frumos să-l însoțească în traficul aglomerat. Dar acum, inima lui se îndrepta spre casă cu viteză. Abia aștepta să ajungă. Din păcate, nu putea zbura peste celelalte mașini, așa că nu  putut decât să înainteze încet.

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

 

 

Părinții lui Zhou Xiang și un frate mai mic muriseră într-un accident când era la școala elementară. Tatăl său era director adjunct al unei fabrici de stat. Fabrica avea avantaje bune la acea vreme și le oferise un apartament care avea ceva peste 70 de metri pătrați, situat la șoseaua de pe centura din nord. La început, când apartamentele erau toate asemănătoare, nu se gândise cât de bine era, dar acum prețul acestor apartamente crescuse la peste 20.000 yeni pe metru pătrat. Apartamentul era unul vechi. Dar, deși este vechi, să aibă un loc de locuit în orașul Beijing, era un noroc și Zhou Xiang este foarte mulțumit.

 

După ce parcă mașina , ploaia era deja foarte slabă. Zhou Xiang  deschise rapid portbagajul. Când Yan Ming Xiu coborî din mașină, Zhou Xiang era deja în prag cu bagajele sale. Își scutură apa de pe păr.

– Lămpile de la etajul doi sunt stinse. Atenție pe unde calci.

 

Yan Ming Xiu evaluă casa scării. Pereții fuseseră zugrăviți recent, dar vopseaua  nu era de calitate. Practic fusese acoperită cu pudră de chit pentru a ascunde urmele de îmbătrânire. Cu cât încercau să o ascundă mai mult, cu atât straturile acumulate de vopsea deveniseră mai groase.

 

Se uită la bagajele lui:

 – Le iau eu.

Zhou Xiang urcă energic pe scări.

 – Este în regulă. Bagajele tale sunt ușoare. În plus, casa mea este la etajul trei.

 

Luminile de la etajul doi erau într-adevăr stinse. În mod normal se vedea lumina lunii, dar din cauza ploii abundente de astăzi, luna cu greu poate fi văzută în această seară. Zhou Xiang era familiarizat cu casa scărilor și putea merge cu ochii închiși. Îi era teamă că Yan Ming Xiu se va împiedica, așa că intenționă să-și folosească telefonul pentru a oferi lumină. Dar în cele din urmă, înainte chiar să-și scoată telefonul,  lovi din greșeală bagajul lui Yan Ming Xiu. Și pentru că tălpile lui erau pline de noroi și alunecoase, își pierdu echilibrul și era pe punctul de a cădea.

 

Yan Ming Xiu, care era chiar în spatele lui, îl prinse de talie cu o mână și  cu cealaltă ținu balustrada. Zhou Xiang apucă și el balustrada la timp. Întregul spate i se cuibări în brațele lui Yan Ming Xiu. Își întoarse capul cu sfială spre acesta și  zâmbi timid.

 

Ochii adânci ai lui Yan Ming Xiu erau deosebiți de strălucitori în lumina slabă. Se uită profund tulburat la Zhou Xiang. Fețele celor două persoane erau atât de aproape  încât își simțeau respirațiile. Dacă ar fi înaintat încă puțin, s-ar fi putut săruta.

 

Zhou Xiang zâmbi ușor. Ambianța era atât de bună încât nu exista niciun motiv să nu continue, așa că se aplecă în față și sărută buzele lui Yan Ming Xiu.

 

Acesta tresări ușor surprins, dar sărutul lui Zhou Xiang cu gustul slab de tutun  și buze moi îl făcură rapid să uite că erau 2 necunoscuți. Mușcă ușor buzele lui Zhou Xiang și adânci sărutul căutând cu limba căldura și dulceața din gura celuilalt.

 

După ce se sărutară profund un moment când se despărțiră ochii lui Yan Ming Xiu erau strălucitori.  Corpul îi tremura și vocea lui sună teribil de răgușită din cauza emoției.

– Să intrăm în casă.

 

[1] Intermediar în afaceri.

Loading

Care este reacția ta?
+1
4
+1
4
+1
3
+1
10
+1
0
+1
0
+1
0

7 Comments

    • AnaLuBlou

      Da, si ce surpriza avem noi in 8..Multumesc pt lectura ♥️????❤️

    • AnaLuBlou

      Stai sa vezi in 8….surpriza mare♥️

  1. Silvia

    Cine are răbdare să exploreze frumusețéa interioară a unei persoane?
    Am amețit de viteza cu care trebuie să trăim toate experiențele.

    • AnaLuBlou

      Acum spune așa , dar ce îndrăgostit va fi….Mulțumesc mult că mă citești

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *