Cascadorul(My stand-in) -Capitolul 14

Cascadorul(My stand-in) -Capitolul 14

 

 

CAPITOLUL 14

 

 

Președintele companiei lor rezervase o sală de banchet într-un hotel pentru a ura bun venit lui  Lan Xi Rong. De fapt, Lan Xi Rong se întorsese de două ori, părând să se pregătească pentru un record. Dar filmul durase într-adevăr mai mult de un an pentru a fi finalizat. După ce fusese finalizat, popularitatea sa în țară este deja foarte diferită de înainte.

 

În această zi sosiseră majoritatea oamenilor companiei. Compania lor nu este foarte mare, dar totuși susținea aproximativ 70-80 de oameni și profiturile erau  bune. Șeful lor este dintr-o familie bogată de a doua generație. Afacerile în mâinile lui sunt foarte vaste, dar personalitatea lui era puțin ciudată. Totuși, el era o persoană bună, oferind angajaților mari beneficii. Fie că era vorba de Zhou Xiang sau de alți angajați, lucrul în această companie era foarte confortabil.

 

Când Zhou Xiang intră în hotel, îl văzu mai întâi pe Cai Wei care întâmpina oaspeții la parter. Îl salută și trecu pe lângă el, dar Cai Wei era prea ocupat pentru a socializa cu el:

– Urcă la etajul doi.

 

Multe nume mari din industria divertismentului veniseră astăzi. Când oamenii sunt celebri, ei răspund la fiecare apel. Existau cel puțin 300 de oameni astăzi aici, inclusiv peste zece reporteri. Este evident că domnul Wang voia să creeze impuls pentru Lan Xi Rong .

 

Deși Zhou Xiang era un cascador de arte marțiale relativ necunoscut, el avea multe contacte în cadrul cercului de divertisment. El însuși cunoștea mulți oameni. În plus, cu personalitatea lui bună, se înțelegea cu toată lumea. Așa că în drumul lui  întâlnise mulți cunoscuți, salutându-i neobosit pe fiecare dintre ei.

 

Privind în jur, după ce ajunse sus, îl văzu în cele din urmă pe Lan Xi Rong și pe președintele lor Wang, care erau înconjurați de un grup de oameni în mijlocul sălii de banchet.

 

Lan Xi Rong arăta exact ca la televizor… înalt și frumos. Fața lui era ca o coroană de jad cu două gropițe vizibile când râdea. Arăta foarte adorabil. Temperamentul său proaspăt între un bărbat și un băiat putea face ca oamenii să-l placă enorm.

 

Zhou Xiang se uită la privirea triumfătoare a lui Lan Xi Rong. Îi fu greu să recunoască în el pe tânărul care tocmai absolvise școala de film și era confuz în ceea ce privește viitorul său, purtând mereu ingrediente proaspete pentru  oala fierbinte de acasă pentru a lua cina cu el.

 

Zhou Xiang se îndreptă spre el.

 

Lan Xi Rong și președintele Wang îl  văzură în același timp. Ochii lui Lan Xi Rong scânteiară brusc, incapabil să-și ia ochii de la Zhou Xiang, expresia lui părând puțin emoționată.

 

Zhou Xiang  salută foarte natural și calm:

– Xi Rong, Xiang Ge te felicită pentru întoarcerea ta triumfală.

Apoi, îi zâmbit președintelui Wang:

– Domnule Wang, ați revenit.

După ce spuse asta, se mută în mod conștient lângă el și îi salută pe oaspeții pe care îi cunoștea și nu petrecu mult timp cu Lan Xi Rong.

 

O urmă de dezamăgire fulgeră în ochii lui Lan Xi Rong, dar mulți oameni din jurul lui vorbeau cu el și nu-și putu distrage atenția. Îi arunca doar câte o privire secretă lui Zhou Xiang din când în când.

 

Zhou Xiang îi șopti șefului Wang care avea o față dolofană și palidă.

– Domnule Wang, sunteți bronzat.

 

Președintele Wang pufni:

– Ce se întâmplă?

 

Zhou Xiang miji ochii și spuse:

 – Dacă merg în Tibet, mă rog lui Buddha, mănânc doar mâncare vegetariană timp de trei luni, voi arăta mai bine la întoarcere?

 

Președintele Wang se uită la el:

– Văd doar că arăți ciudat de bine, ce-ar fi să te ascund?

 

Zhou Xiang zâmbi.

– Veniți, veți obține ceea ce vreți.

 

Președintele Wang dădu ochii peste cap.

– Idiotule, vino aici, am ceva să te întreb.

 

Cei doi se duseră într-un colț și președintele Wang întrebă:

– Am auzit că regizorul Wang și Wang Yudong s-au certat. Tu erai pe platoul de filmare, știi ce s-a întâmplat?

 

– Cei doi nu se plac. Regizorul Wang are un temperament înverșunat și Wang Yudong nu a fost niciodată supus acestui tip de temperament.

Există unele conflicte între ei.

 

Președintele Wang se încruntă:

– Am investit foarte mult în acest film. Nu-mi pot permite nicio greșeală. Voi găsi o zi pentru a discuta cu Xiao  Wang.

– Cu siguranță va fi bine să discutați cu el.

 

Președintele Wang spuse sarcastic:

– Nu neapărat. Xiao Wang de acum nu poate fi comparat cu cel din trecut.

 

– De ce?

– S-a urcat pe o creangă înaltă.

 

– Ce vreți să spuneți? Unde s-a urcat?

 

Președintele Wang voi să spună ceva, dar brusc se uitat la el:

– De ce ești atât de băgăcios?  

Zhou Xiang se simți nedreptățit:

– D-voastră ați început.

 

Cei doi mai aveau ceva de spus, dar vocea lui Lan Xi Rong răsună în spatele lui Zhou Xiang.

 

– Xiang Ge.

 

Zhou Xiang întoarse capul. Lan Xi Rong se debarasase deja de ceilalți oameni și se uita liniștit la el. Zhou Xiang știa că nu se mai putea ascunde. Își trecu mâna prin păr.

– Mergem pe balcon să vorbim?

 

Cei doi merseră pe balcon și  închiseră ușile. E cam frig afară. Zhou Xiang își aprinse o țigară și zâmbi.

 – Xi Rong, văzându-te așa, sunt foarte fericit pentru tine.

 

Lan Xi Rong se uită la fața lui Zhou Xiang cu ochii lui frumoși, apoi mormăi încet: „

– Xiang Ge, îmi pare rău pentru tine, eram prea ignorant în acel moment.

 

– Uită. Totul este în trecut.

 

Lan Xi Rong își lăsă capul în jos și spuse cu o voce îmbufnată:

– Nu știam ce se întâmpla atunci… Întotdeauna am crezut că mă tratezi bine și mă ajuți pentru că mă considerai un prieten. Nu credeam că ai alte gânduri. M-am simțit insultat. De fapt, orice ar fi, chiar m-ai ajutat foarte mult, dar eu……

 

Zhou Xiang trase un  fum și spuse calm:

 – Te-am tratat într-adevăr ca pe un prieten, de fapt mai degrabă ca pe un frate mai mic. Și ai știut de la început că sunt gay. La fel ca genul de gânduri pe care le-ai avea dacă vezi o fată frumoasă, mai ales atunci când persoana rătăcește constant în fața ochilor tăi. În acel moment, am vrut să te întreb dacă ești hetero sau gay. Dacă nu-ți plăceau bărbații, nici eu nu te supăram. Oricum, suntem încă prieteni… uită. Să nu menționăm trecutul. M-am înșelat. Te-am speriat.

 

Lan Xi Rong  ridică trist capul și spuse emoționat:

– Xiang Ge, îmi pare rău. Asta e chiar vina mea. Evident, știam că ești gay. Cu toate acestea, îmi plăcea să mă tratezi bine, făcându-te să înțelegi greșit. Te-am jignit, dar totuși ai fost atât de generos, eu……. poți să mă ierți?

 

Când Zhou Xiang își aminti lucrurile din trecut, se simțit cu adevărat trist.

 

În acel moment, când cei doi treceau prin momente neplăcute, el dorise să-l întrebe pe Lan Xi Rong în mod specific:

– Ai spus că nu ești gay, atunci de ce dracu’ veneai mereu la mine acasă și te apropiai constant de mine? Ți-am mărturisit, dar te-ai simțit jignit. Se poate așa ceva?

 

Cu toate acestea, chiar și în momentul în care Lan Xi Rong îl înțelesese greșit, el nu se supărase. Se gândise că era tânăr și încă nu era matur. Zhou Xiang îndurase. La urma urmei, îi plăcea foarte mult acest băiețel și nu dorea să aibă o ceartă cu el. A fost bine că el se îndepărtase.

 

Acum că Lan Xi Rong se întors și își ceruse scuze față de el, simțise că această chestiune era rezolvată foarte satisfăcător între ei.

 

Zhou Xiang spuse încet:

– Nu te condamn. Nu te-am condamnat înainte. Nu te gândi prea mult. Suntem amândoi din aceeași companie. Ne vom vedea tot timpul. Orice s-ar întâmpla în viitor, se va întâmpla. Nu te simți împovărat cu asta, bine?

 

Ochii lui Lan Xi Rong deveniră puțin roșii. Făcu un pas înainte și-l îmbrățișă cu forță pe Zhou Xiang, apoi spuse cu o voce sufocată:

– Xiang Ge, mi-ai lipsit atât de mult în tot acest timp.

 

Ce mai e și asta?

 

Zhou Xiang era uluit.

 

– Când am ajuns în America, nici măcar nu vorbeam clar limba lor. Totul era atât de necunoscut, la fel ca atunci când venisem prima dată la Beijing. Nimeni nu m-a tratat la fel de bine ca tine. Am vrut să te sun de mai multe ori, dar nu am îndrăznit. De atunci am regretat tot mai mult. Chiar îmi doream să mă întorc să te găsesc… Xiang Ge, îmi pare rău, nu putem fi la fel ca înainte?

Lan Xi Rong era ca un copil în brațele lui Zhou Xiang, spunându-i gândurile sale sincere. Cu cât vorbea mai mult, cu atât devenea mai trist.

 

Zhou Xiang oftă, simțindu-se puțin atins în inimă în timp ce bătu umărul lui Lan Xi Ron.

– Chiar nu-ți port pică, nu plânge.

 

Lan Xi Rong se abținuse să nu plângă,  dar lacrimile începuseră deja să curgă. Își șterse ochii și îl prinse de braț pe Zhou Xiang.

– Xiang Ge, putem fi ca înainte? Pot să vin la tine acasă să mănânc un hot-pot?[1]

 

Zhou Xiang își amintit că în casa lui exista deja o creatură vie, dar nu putea refuza o masă, așa că răspunse sincer:

– Nu e nici o problemă, ești binevenit oricând.

 

Lan Xi Rong, zâmbi satisfăcut.

– Hei, să ne întoarcem. Toată lumea este aici, sărbătoritul nu poate lipsi.

 

Cei doi se întoarseră împreună în sala de banchet. Gazda a început să expună realizările lui Lan Xi Rong cu mare entuziasm. Lan Xi Rong  urcă pe scenă și mulțumi foarte mult mulțimii de oameni. Deși erau cuvinte formale, totul fu foarte potrivit.

 

Zhou Xiang simți o explozie de emoții, micuțul băiețel necunoscut din trecut chiar crescuse .

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………

 

Pentru că erau atât de multe cunoștințe, Zhou Xiang  băuse atât de mult încât se îmbătase. Lan Xi Rong îl puse pe șofer să-l ducă acasă.

 

Lan Xi Rong era extrem de familiarizat cu reședința lui Zhou Xiang. În timpul său singuratic în America, nu știa de câte ori visase că transporta ingrediente alimentare, că venea în această casă familiară și bătea la această ușă călduroasă, că avea un frate mai mare blând și plin de umor, ascultând și împărtășind necazurile sale cu munca. Aceste vise îi  ușurau anxietatea și dificultățile.

 

Mașina se opri la parter, Lan Xi Rong dădu liber șoferului. El îl duse personal pe Zhou Xiang la etaj, intenționând să rămână în casa lui pentru noapte.

 

Scoase cheia lui Zhou Xiang și deschise ușa. Casa este întunecată. Atinse în mod familiar întrerupătorul de pe perete și aprinse lumina.

 

Brusc, auzi niște pași în față. Un bărbat ieși din dormitor purtând pantaloni largi de pijama. Lan Xi Rong ridică privirea și îl văzu pe Yan Ming Xiu direct în fața lui. Amândoi rămaseră surprinși.

 

Lan Xi Rong văzând ținuta lui Yan Ming Xiu, era evident pentru el că această persoană locuia aici. El… era iubitul lui Zhou Xiang?

 

Această realitate era una pe care nu o putea accepta imediat. El  întrebă cu severitate:

– Tu cine ești?

Își dorea mai degrabă ca Yan Ming Xiu să fie un hoț , dar știa că nu exista niciun hoț care să aibă o înfățișare atât de fermecătoare.

 

Yan Ming Xiu era și el furios, atât de mult încât vârfurile degetelor îi tremurau. Zhou Xiang era beat în brațele unui bărbat tânăr și atrăgător… și veniseră aici împreună în miezul nopții!

 

Din cauză că Zhou Xiang făcuse sex cu el prima dată când se  întâlniseră, el se gândise deja că Zhou Xiang era cineva ușor de abordat. Dar din moment ce era deja cu el, cum îndrăznea să aducă alți bărbați acasă în miezul nopții?!

 

Cei doi se uitară unul la altul, scena arătând ca și cum ar fi gata de luptă.

 

Yan Ming Xiu întrebă rece:

– Ar trebui să te întreb asta : cine te-a lăsat să intri în casa NOASTRA? Yan Ming Xiu  subliniase clar cuvântul „NOASTRĂ”.

 

Fața lui Lan Xi Rong, care devenise roșie din cauza enervării, păli instantaneu.

 

Xiang Ge avea un iubit… Corect, de ce nu ? Cum se putea ca  Xiang Ge să nu aibă un iubit? De ce ar fi continuat să-l aștepte?

 

Lan Xi Rong simți o explozie de tristețe. Nu știa ce să gândească. Știa doar că îl urăște la maximum pe omul din fața lui . Cu ce drept stătea în această sufragerie? Acesta este locul unde el și Xiang Ge se regăseau .

 

Yan Ming Xiu avea deja un temperament vulcanic, dar în acest moment, era atât de înfuriat încât voia să folosească mătura pentru  a-l da afară pe Lan Xi Rong. Veni în față și-l apucă brusc pe Zhou Xiang:

– E acasă, pleacă de aici!

 

Lan Xi Rong refuză să-i dea drumul lui Zhou Xiang. Cei doi traseră o vreme. Corpul lui Zhou Xiang se înclină și era pe cale să cadă.

 

Yan Ming Xiu îl prinse imediat.

 

Lan Xi Rong se uită la mâinile lui goale și se simți groaznic.

 

Yan Ming Xiu îi aruncă o privire rece:

– Nu mai insista, Zhou Xiang are deja pe cineva. Nu trebuie să-ți faci griji pentru el în viitor.

 

Lan Xi Rong îl privi cu ură, apoi se întoarse și trânti ușa.

 

Yan Ming Xiu se uită la Zhou Xiang, care era beat mort în brațele lui. Furia din inima lui ardea din ce în ce mai mult.

 

Nu suporta ca Zhou Xiang să se intereseze de alți bărbați.  Ochii lui Zhou Xiang  trebuiau să se uite doar la el.

…………………………………………………………………………………………..

 

Zhou Xiang nu se îmbătase de mult. Când se trezi, se răsturnă și  căzu la pământ cu o bufnitură. Deschizând ochii somnoros, își dădu seama că dormea pe canapea cu o pătură pe corp, în sufragerie.

 

Zhou Xiang nu-și amintea cum ajunsese acasă, dar atâta timp cât se întorsese în siguranță, era tot ce conta.

 

– Te-ai trezit?

 

Zhou Xiang tresări. Întoarse capul și îl văzu pe Yan Ming Xiu stând la masă,  privindu-l rece.

 

Întregul corp al lui Zhou Xiang era dureros. Dormind pe canapea toată noaptea, disconfortul era evident.

– Mă doare foarte tare talia, ah!

Zhou Xiang se urcă din nou pe canapea și se plânse:

– M-ai lăsat să dorm pe canapea, ah.

 

Furia lui Yan Ming Xiu nu se potolise, pufni:

– Puți. Trebuia să te las să dormi în  pat?

 

Zhou Xiang gândi în sinea lui:

 E patul meu.

Dar venise beat mort ceea ce putea fi cu adevărat enervant pentru Yan Ming Xiu. Și e mai bine, l-a scutit de spălat cearșafurile.

 

Închise ochii amețit, simțind o durere de cap, nici nu voia să se miște.

 

Yan Ming Xiu puse o ceașcă pe masă și ridică vocea:

– Nu ai de gând să întrebi cum te-ai întors?

 

– Ce ? Cum m-am întors? Cine m-a adus înapoi?

Se gândi că trebuia să fie Cai Wei.

 

– Un tip tânăr și atrăgător.

Yan Ming Xiu se așeză pe canapea lângă el și spuse pe un ton sumbru:

– Era destul de fermecător. Dacă nu eram acasă ieri, probabil că v-ați fi trezit împreună în pat astăzi, nu?

 

Zhou Xiang  încercă din greu să-și amintească . Ar fi putut fi Lan Xi Rong cel care l-a dus acasă? În afară de el și Cai Wei, nimeni nu știa unde locuiește.

 

Zhou Xiang înclină bărbia și clipi de câteva ori:

– Ah, știu cine este, un coleg.

Apoi zâmbi.

– Ești gelos?

 

Yan Ming Xiu se înfurie:.

 – Nu fi atât de mândru de tine.

După ce spuse asta, se ridică, își luă cheile, trânti ușa și plecă.

 

Zhou Xiang se uită nedumerit la canapeaua goală. Din păcate, avea o mahmureală foarte urâtă. Chiar nu avea prea multă energie să se gândească prea mult la asta. Se clătină în  drum spre dormitor, se lăsă jos în pat și adormi foarte repede.

 

Când se trezi, soarele apunea. Zhou Xiang se ridică și făcu un duș. Apoi schimbă cearșafurile și mâncă ceva.

 

Găsi telefonul mobil sub canapea. Când îl porni, găsi o grămadă de apeluri pierdute și mesaje text de la Lan Xi Rong.

 

Zhou Xiang îl sună înapoi. După ce se conectat, vocea joasă a lui Lan Xi Rong răsună din cealaltă parte:

– Xiang Ge, de ce ți-ai pornit telefonul doar acum?

 

– Am avut o mahmureală foarte urâtă, telefonul a căzut sub canapea, spuse Zhou Xiang masându-și tâmpla.

– Tu m-ai dus acasă ieri? Îmi pare rău că te-am deranjat.

 

– De ce ești atât de politicos cu mine?

Lan Xi Rong oftă și întrebă încet:

– Acel bărbat este iubitul tău?

 

Zhou Xiang răspunse vag cu un „hm” apoi continuă:

– L-ai văzut.

Yan Ming Xiu nu putea fi considerat iubitul lui. La urma urmei, nu existase niciodată vreo promisiune de angajament între ei. Cel mult, putea fi considerate doar ca partener? Nu știa să definească această relație pe care o avea cu Yan Ming Xiu.

 

– Xiang Ge, tu…

 

Zhou Xiang îi ascultă cuvintele bâlbâite și întrebă:

– Ce este?

 

– Îți place de el?

După ce Lan Xi Rong întrebă, ar fi vrut să-și retragă această întrebare stupidă, dar era prea târziu.

 

Zhou Xiang răspunse direct:

– Îmi place. Ne înțelegem bine.

 

Lan Xi Rong tăcu o clipă.

– Nu ai spus că o să mă tratezi cu o masă? Când?

 

– Să văd, în acest weekend, sunt ocupat cu munca în următoarele câteva zile.

 

– Bine. Dar nu-ți aduce iubitul, bine?

– Care e problema?

– Tu m-ai invitat la cină, de ce trebuie să-l aduci?

 

Atât Zhou Xiang cât și Yan Ming Xiu nu  trebuiau interfereze în viața celuilalt, așa că nu se gândi prea mult.

– Bine, nu-l voi aduce.

 

Lan Xi Rong oftă ușurat:

– Atunci voi aștepta apelul tău.

 

După ce încheie apelul, Zhou Xiang se gândi la plecarea lui Yan Ming Xiu după ce  trântise ușa. Înțelesese greșit ce era între  el și Lan Xi Rong?

 

Faptul că Yan Ming Xiu ar fi putut fi gelos din cauza lui, îl făcu totuși fericit. Îl sună imediat pe Yan Ming Xiu.

 

Telefonul sună de câteva ori și apoi fu închis.

 

Aaaa… temperamentul lui este destul de rău.

 

Zhou Xiang se gândi la asta și continuă să sune de câteva ori. În cele din urmă, Yan Ming Xiu răspunse și a întrebă nervos:

– Ce vrei?

 

Zhou Xiang zâmbi:

– Tocmai m-am trezit. Nu ți-am văzut fața deloc. Unde ești?

 

– La locul de muncă.

 

– Te întorci la cină?

– Nu mă întorc.

– Încă mai ești  supărat?

 

Yan Ming Xiu nu răspunse.

 

– Băiatul de aseară este ca un frate mai mic care m-a adus cu amabilitate acasă. Nu poți doar să vezi un tip drăguț cu mine și să crezi că există ceva între noi, nu? Suntem doar prieteni.

 

– De ce să nu cred asta? Omul acela s-a uitat la mine ca la un dușman.

 

– Cum se poate așa ceva? Și el băuse prea mult. Când oamenii beau prea mult, nu se comportă normal. Nu te gândi prea mult. Iubitule, ești gelos?

Zhou Xiang zâmbi încet.

 

Yan Ming Xiu răspunse cu răceală:

– Tu ești cel care gândește prea mult. Vreau doar să-ți reamintești acordul nostru. Nu trebuie să ai de a face cu alți bărbați, altfel nu te obosi să vii să mă cauți.

 

Lui Zhou Xiang îi veni să râdă în timp ce se gândea la fața lui Yan Ming Xiu la celălalt capăt al telefonului.

– Nu-ți face griji. În acest moment, în afară de tine, în inima mea nu e loc pentru nimeni altcineva. Nu fi supărat. Întoarce-te la cină, bine? Ce vrei să mănânci? Voi găti pentru tine.

 

Yan Ming Xiu se simți în cele din urmă puțin mai bine, dar totuși  răspunse fără tragere de inimă.

– Fă doar ce vrei.

 

Pe la 6 seara, Yan Ming Xiu ajunse acasă. Zhou Xiang se uita la televizor în timp ce gătea. Când îl văzu, zâmbi.

– Te-ai întors.

După ce spuse asta, se duse să-l îmbrățișeze, îl sărută puternic și se uită la el.

– Ești atât de frumos când ești gelos.

 

Yan Ming Xiu se încruntă.

– Ți-am spus, te gândești prea mult.

După ce spuse asta, îl împinse și se duse să-și schimbe hainele.

 

Când reveni, mâncarea era gata. Zhou Xiang îi dădu lui Yan Ming Xiu un castron cu supă în timp ce fredona o melodie.

– Uite, bea-o cât este caldă.

 

Yan Ming Xiu se uită la aspectul familiar al lui Zhou Xiang purtând un șorț și constată că era atrăgător. Degetele lui lungi și subțiri care țineau porțelanul alb aduceau cu ele  o aromă unică.

 

La televizor era program de divertisment, iar vocea gazdei anunța cu entuziasm oaspetele care era invitat astăzi, Lan Xi Rong.

 

Zhou Xiang nu se putu împiedica să nu se uite la televizor. Lan Xi Rong purta un costum simplu și zâmbea.

 

Yan Ming Xiu îi urmări privirea și se uită spre televizor, cu fața mohorâtă.

 

Zhou Xiang își dădu seama că Yan Ming Xiu era nemulțumit din cauza persoanei de la televizor, așa că se întoarse rapid și apucă telecomanda cu intenția de a schimba canalul.

 

Dar Yan Ming Xiu i-o smulse imediat din mână și îi aruncă o privire feroce, apoi se întoarse să se uite la televizor.

 

Gazda începu să anunțe cu bucurie vânzările de box office ale lui Lan Xi  Rong în străinătate și noul său record. Când Lan Xi Rong vorbi despre popularitatea sa uriașă în ultimul an, începu să mulțumească sistematic diverselor persoane. În cele din urmă, zâmbi și spuse că ținea în mod special să-i mulțumească fratelui mai mare care avusese grijă deosebită de el când era încă un model fără nume.

 

Zhou Xiang ridică o sprânceană și lăsă capul în jos pentru a mânca.

 

Yan Ming Xiu întrebă.

– Despre tine e vorba?

– Nu, nu se poate. Cu ce îl putea ajuta un cascador de arte marțiale?

 

Mai târziu gazda îi puse o întrebare mai profundă despre experiența sa și despre cine îl susținuse când fusese la greu. Nu știu dacă Lan Xi Rong o făcu intenționat sau nu, dar el declară rapid :

– Xiang Ge.

O spusese atât de repede încât ar fi fost cu greu de observat, dar cei doi oameni care se uitau de cealaltă parte a televizorului o auziră cu siguranță.

 

Zhou Xiang aruncă o privire spre Yan Ming Xiu.

 

Yan Ming Xiu pufni sarcastic:

– Băieți, voi doi aveți o relație foarte bună.

 

Zhou Xiang se simți dintr-o dată inconfortabil. Gelozia lui Yan Ming Xiu fusese destul de adorabilă, dar acum devenea foarte ciudat și puțin enervant.

 

Nu era ca și cum Yan Ming Xiu l-ar fi prins în pat cu cineva. Acestea sunt doar o grămadă de lucruri mici legate între ele. Ce rost avea ca Yan Ming Xiu să fie atât de sarcastic, atât de nerezonabil? Parcă ar fi încercat în mod deliberat să stârnească ceva.

 

Zhou Xiang oftă.

 – Într-adevăr i-a fost greu atunci. Eram amândoi din aceeași companie. L-am ajutat puțin. Nu a fost nimic mult. Ming Xiu, ce faci?

De ce faci așa tam-tam pentru nimic?

 

Yan Ming Xiu trânti bețișoarele pe masă. Zhou Xiang îi vorbise ca și cum ar fi fost o soție fără creier și plină de resentimente, așa că pur și simplu nu-și mai putu controla furia. Instinctul lui îi spunea că gândurile lui Lan Xi Rong despre Zhou Xiang erau anormale, cu siguranță nu la fel de simple ca o prietenie obișnuită.

 

Yan Ming Xiu ar fi vrut să se enerveze, dar dacă ar fi făcut-o atunci ar fi ca și cum Zhou Xiang avea dreptate. Își strânse pumnul cu înverșunare, apoi îl eliberă. Opri televizorul și-și reținu furia în timp ce se întoarse și spuse:

 – Hai să mâncăm.

 

Zhou Xiang luă o lingură de supă pentru el și spuse încet:

– Ming Xiu, nu fi supărat. Eu, Zhou Xiang, mă țin de cuvânt. Din moment ce sunt cu tine, nu mă voi implica cu nimeni altcineva.

 

Yan Ming Xiu ridică privirea la el și îl fixă sever.

– Urăsc acea persoană. Nu vreau să-l mai vezi, bine?

 

Zhou Xiang dezvălui o expresie tulburată.

– Ming Xiu, suntem din aceeași companie.

– Doar nu te întâlni cu el în privat.

 

Zhou Xiang zâmbi forțat.

– Ming Xiu… Am spus că nu vom interfera în viața celuilalt.

 

Yan Ming Xiu părea înfuriat, dar încercă să se abțină.

 

Zhou Xiang era șocat. Nu-i venea să creadă că Yan Ming Xiu dezvăluia o expresie atât de feroce.

 

Yan Ming Xiu scoase un oftat lung.

– Ai dreptate. Nu mă pot controla.

După ce spuse asta, lăsă capul în jos și mâncă în liniște.

 

Zhou Xiang simți că această masă era încărcată cu anxietăți și cu necazuri cu inima grea. El simți cu adevărat că relația lui cu Yan Ming Xiu se schimbase.

……………………………………………………………………………………………….

Războiul rece cu Yan Ming Xiu continuă fără îndoială. Nu se mai întorsese de câteva zile.

 

La început, Zhou Xiang nu prea îi simțise lipsa, mai ales că era cufundat în muncă. Dar după câteva zile, începu să devină neliniștit. Casa era atât de goală fără prezența lui. Urmele lui Yan Ming Xiu erau peste tot. Foarte curând, își dădu seama că îi era foarte dor de el.

 

Deși Zhou Xiang avea un temperament bun, asta nu însemna că nu are principiile lui. Nu fusese niciodată atât de tolerant , cum era cu Yan Ming Xiu. Chiar și atunci când simțise că nu a greșit cu nimic, nu suporta să accepte că Yan Ming Xiu pur și simplu nu se întorcea acasă, nu-i răspundea la telefon și nici nu-i citea mesajele.

………………………………………………………………………………………….

 

Zhou Xiang mânca singur în această seară, mâncarea avea un gust fad și fără gust. Lăsându-și bețișoarele jos și uitându-se la spațiul gol din fața lui, frica îi crescu brusc în inimă. Zhou Xiang nu mai putea nega…Yan Ming Xiu intrase deja în inima lui.

 

Era nevoie într-adevăr de mult curaj pentru un bărbat de vârsta lui să recunoască așa că îi place o persoană, mai ales un băiat cu zece ani mai mic decât el. Dacă ar fi continuat să trăiască așa cum au trăit, Zhou Xiang s-ar fi mulțumit cu lucrurile așa cum sunt. Dar dispariția bruscă a lui Yan Ming Xiu din viața lui, fără să spună nimic, îl făcu să-și dea seama de un sentiment de dor pe care nu îl mai experimentase niciodată.

 

Tot timpul se înțeleseseră bine. Dar nu se gândise niciodată ce ar simți dacă Yan Ming Xiu s-ar despărți de el într-o zi.

 

Acum că știa, se simțea mizerabil.

 

Câți ani trecuseră de când  experimentase acest gen de anxietate din cauza unei relații care nu părea nici apropiată, nici îndepărtată?

Zhou Xiang se simțea ca un băiat tânăr care experimentează dragostea pentru prima dată… incapacitatea lui de a se abține să nu se apropie de Yan Ming Xiu, impulsivitatea de a-l invita să trăiască împreună….Era captivat de el și îi făcea multe concesii. În cele din urmă, ajunsese să realizeze că toate aceste le făcuse pentru că începuse cu adevărat să-l placă.

 

Nu e de mirare că gestionase această relație cu Yan Ming Xiu atât de greșit.

 

Zhou Xiang oftă. Starea lui de spirit nu era prea bună, dar se simțea puțin entuziasmat

 

Zhou Xiang era un om îndrăzneț cu curajul de a-și asuma în mod responsabil acțiunile . Nu fusese ușor să găsească o  persoană care să-i placă. Nu putea renunța pur și simplu. În plus, ei doi locuiau deja împreună. Atâta timp cât va depune mai mult efort, poate că și Yan Ming Xiu îl va plăcea. Toată lumea ar fi fericită, nu?

……………………………………………………………………………………………

 

Zhou Xiang nu mai putu continua să mănânce. Începu să sune în mod repetat și să trimită mesaje lui Yan Ming Xiu, comportându-se ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic acum câteva zile, trimițându-i glume și punând întrebări aleatorii. În cele din urmă  își dezvălui slăbiciunea.

El îi scrise un mesaj  lui Ming Xiu:

Nu mai fi supărat, mi-e dor foarte tare de tine. Vino acasă. Hai să vorbim.

 

Dacă Yan Ming Xiu nu se întorcea, ar putea doar să verifice în camera de studiu pentru a vedea unde lucrează și să meargă acolo direct să-l găsească. Chiar nu mai putea să-l lase să lipsească așa.

 

Spre surprinderea lui, Yan Ming Xiu se întoarse la ora 10 seara.

 

Zhou Xiang fu atât de bucuros încât îl îmbrățișă și-l sărută îndelung.

– Iubitule, ți-a trecut supărarea? În cele câteva zile în care ai lipsit, nu m-am simțit deloc bine în această casă.

 

Yan Ming Xiu se înmuie puțin, dar expresia feței era încă neiertătoare.

– Ai spus că vrei să vorbești cu mine. Despre ce vrei sa vorbești? Dacă este la fel ca data trecută, atunci las-o baltă.

 

Zhou Xiang își trecu mâna prin păr și tăcu o clipă. Nu știa cum să o formuleze corect, așa că o spuse pur și simplu.

– Ming Xiu, pot să te curtez?

– Ce?!

– Vreau să te curtez, spuse Zhou Xiang sincer.

– Nu mai doresc doar o simplă relație de conviețuire ca până acum. Suntem împreună de mai bine de trei luni. Ne înțelegem foarte bine. Îmi place de tine foarte mult. Nu știu ce crezi tu,  dar eu vreau să-ți fiu mai apropiat. Îmi doresc cu adevărat să fiu cu tine, așa că îmi dai voie să te curtez?

 

Yan Ming Xiu rămase uimit și urmă o schimbare de nedescris în expresia sa.

– Îți place de mine?

 

Zhou Xiang dădu din cap, oarecum stânjenit,

– Cuvintele și acțiunile mele sunt de obicei directe. Nu e nimic rău în a recunoaște că te plac. Pur și simplu îmi placi enorm de mult. Și tu simți ceva pentru mine, nu? Altfel, nu ai fi fost atât de supărat zilele astea. Ai fost foarte supărat, nu? Îmi poți da o șansă?

 

Ochii strălucitori ai lui Yan Ming Xiu îl  priviră fără ezitare. Chiar dacă expresia lui rămăsese calmă, emoțiile din pieptul lui creșteau aprig.

 

Semnificația cuvintelor lui Zhou Xiang era foarte clară. El voia ca ei să aibă o relație romantică, o relație de iubire, nu doar una de concubinaj, bazată doar pe sex.

 

Yan Ming Xiu se gândi că ar trebui să fie supărat pe cuvintele îndrăznețe ale lui Zhou Xiang. Dacă ar fi știut că relația lor devenea atât de puternică încât să devină  imposibil de dezlegat, nu s-ar fi implicat niciodată în ea. Cu toate acestea, nu se putea enerva. De fapt, văzându-i  ochii ușor timizi, totuși blânzi și fermi,  nici măcar nu putea rosti cuvinte sarcastice sau rele.

 

 

[1] Un fel de mâncare asiatică cu ingrediente crude, cum ar fi carne și legume tăiate subțire, care sunt gătite direct la masă, scufundându-le într-o oală cu supă fierbinte.

Loading

Care este reacția ta?
+1
2
+1
5
+1
3
+1
9
+1
0
+1
0
+1
0

7 Comments

  1. silvia

    Cuvintele și acțiunile mele sunt de obicei directe, spune Xiao care știe că într-o relație e bine uneori să-ți recunoști sentimentele. Parcă văd că fraierul ăla mic dă bir cu fugiții.

    • AnaLuBlou

      Mic si prost…e in faza de tatonare a iubirii…

  2. Elena

    Când Zhou avea o viață liniștită și frumoasă cu Yan, a apărut Xi Rong, care a stricat toată armonia lor.
    Îmi pare rău pentru Zhou, Yan este un egoist până la capăt.
    Mulțumesc mult pentru capitol ????????????

    • AnaLuBlou

      Poate as fi reactionat si eu ca el. Vine partenerul tau cu una de gat in miezul noptii, ce-ai zice?. Tu ii zici Yan, poti, dar Yan e numele de familie. Prenumele e Ming Xiu. Le pun pe amândoua. Pe sora o cheama Ming Mei si pe celalalt frate, Min Xu. Nu pot pune emoticon cu surâs ca apare semnul intrebarii. Ming e de fapt in faea de descoperire a iubirii. Simpkul fapt ca a acceptat sa locuiască ca in aceeasi casa cu Xiang, spune multe. El e obnubilat de imaginea lui wang youdong. De aceea nu prea isi da seama de realitate. Multumesc mult pt coment ❤️

  3. Ioana

    Gelozia bat-o vine , aici are dreptate sa se supere Ming pe Xiang dar este puțin exagerat când te gândești ca nici Ming nu este corect și inca il mai compara cu Wang. Sunt tare curioasa sa vad ce ce întâmplă când își va da seama sau va afla ca in tot acest timp a fost comoarat sau si-a imaginat ca este altcineva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *