Zhao Jin Xin zâmbi calm. Se aplecă și-i șopti la ureche.
– Sună de parcă ai fi gelos.
Li Shuo zâmbi și spuse.
– Din fericire, este doar „de parcă”.
– Știu la ce te gândești, spuse Zhao Jin Xin scărpinându-și bărbia cu degetul.
– … îmi place genul tău pentru că îmi plac maturitatea și eleganța pe care ți le-au dat vârsta, dar tu ești diferit de toți ceilalți din lume. Singurul folos al experienței pe care am dobândit-o în relațiile mele anterioare este că pot fi mai bun și mai atent cu tine, iar asta nu mă face să fiu nesincer, nu-i așa?
Li Shuo își prinse degetele și-și frecă ușor încheieturile degetelor.
– Nu am vrut să spun asta. Îmi pare rău, am fost prea îngust la minte.
De obicei, nu era o persoană răutăcioasă și oricât de nesincer ar fi Zhao Jin Xin cu el, nu era o scuză să speculeze la întâmplare despre alte persoane. Oare … era cu adevărat gelos?
Li Shuo negă imediat această posibilitate. Era îndrăgostit puțin de acest băiat mare, dar încă nu era gelos pe el. Poate că în acel moment crezuse că-și confirmase unele speculații. La urma urmei, Zhao Jin Xin era atât de obișnuit să flirteze, iar el fusese întotdeauna puțin precaut.
Indiferent de motiv, regreta ceea ce tocmai spusese.
Zhao Jin Xin zâmbi într-o manieră blândă și amabilă.
– Știu că nu ai vorbit serios. Recunosc, nu prea am o genă subtilă și este normal să consideri că nu sunt de încredere, dar nu cred că este nimic rău să urmărești pe cineva care îți place , spuse el privind adânc în ochii lui Li Shuo, dând greutate fiecărui cuvânt.
– În plus, știu că și tu o să mă placi.
Li Shuo se uită la acei ochi frumoși și fu absent pentru o clipă.
Chelnerul aduse oala fierbinte exact la timp, întrerupând contactul vizual dintre cei doi.
Li Shuo tuși ușor pentru a-și ascunde emoțiile. Zhao Jin Xin își lăsă capul în jos, neștiind la ce se gândește.
După ce fu servită mâncarea, amândoi își ridicară privirea de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
– Care este adaosul tău preferat la oala fierbinte? întrebă Li Shuo.
– Feliile de rădăcină de lotus și carnea de oaie, și tu?
– Tofu congelat, spuse Li Shuo cu un zâmbet.
– Cel mai aromat.
– Data viitoare când vii la mine acasă să mănânci oală fierbinte, bucătarul nostru o gătește foarte bine, iar eu îți voi pregăti mult tofu congelat.
– Bine.
După cină, Li Shuo îl conduse acasă pe Zhao Jin Xin.
Zhao Jin Xin își desfăcu centura de siguranță și spuse ambiguu.
– Ai vrea să mergi la o plimbare?
– Nu, mai am lucruri de făcut când mă întorc.
– Nu faci absolut nimic, încerci doar să mă eviți, nu-i așa? De fapt, chiar nu trebuie să-ți pese atât de mult de cine este deasupra și cine nu.
Zhao Jin Xin se aplecă și-și așeză bărbia pe umărul lui Li Shuo.
– Sunt dispus să te pun pe primul loc în toate.
Degetele lui Li Shuo bătură ușor în volan, ezită și spuse.
– Boala asta a ta …….
– Se declanșează doar în cazul rănilor superficiale. Nu pot să coagulez eu însumi sângele.
Zhao Jin Xin ridică din umeri.
– Dar am încredere în tine, nu-mi vei face rău, nu-i așa?
Li Shuo spuse stânjenit.
– Jin Xin, sunt emoționat, dar chiar nu pot să o fac.
Dacă ar fi trebuit să se îngrijoreze constant dacă va face sau nu un accident în timp ce face sex, cu siguranță s-ar fi înmuiat pe loc, nu-i așa? Era o persoană foarte precaută și, chiar dacă ar fi fost și mai interesat sexual de Zhao Jin Xin, nu ar fi îndrăznit.
În ochii lui Zhao Jin Xin se ivi o sclipire vicleană, dar tonul său era mai degrabă dezamăgit.
– Vreau să o fac cu tine, în fiecare moment, vreau să te fac al meu, probabil că nu poți înțelege.
Li Shuo era oarecum incapabil să se uite direct în ochii lui Zhao Jin Xin. Urgența și dorința pentru el îl făceau să se simtă timid și în același timp puțin îngâmfat că era curtat. În același timp îi era foarte greu să răspundă la entuziasmul lui Zhao Jin Xin.
– Nu-ți face griji, nu te voi forța să faci ceea ce nu vrei, spuse Zhao Jin Xin și-i înconjură talia cu o mână, iar buzele lui îi sărutară obrazul, vocea lui purtând o constrângere puternică.
– Noi putem să o facem până la urmă, ce zici?
Li Shuo își înclină capul spre el, cu ochii sclipind.
– Urmează-mă sus, da?
– …… hmmm.
Cei doi fură puțin tensionați în lift. Li Shuo nu-și mai putea trage răsuflarea după ce fusese lipit de ușa liftului și sărutat de Zhao Jin Xin, iar când intrară în apartament, fu și mai impulsiv.
Ceea ce primea Li Shuo de la Zhao Jin Xin era dulceața și entuziasmul senzual al iubirii. Acesta nu putea fi înflăcărat decât atunci când cineva era tânăr, ca niște maci care sunt fascinanți și creează dependență.
Ce surpriză uriașă era pentru o persoană ca el. Credea că pasiunea dispăruse odată cu vârsta și că ar trebui să se întoarcă la o viață liniștită într-un mod practic. Asta îl făcu să realizeze nu că nu mai era suficient de tânăr, ci doar nu dăduse peste persoana potrivită.
Cu Zhao Jin Xin, Li Shuo se abținuse de fapt să nu se lase cuprins de această pasiune, dar Zhao Jin Xin se apropia la fiecare pas, iar în el se ducea o luptă între a se controla și a-și da frâu liber. Existența lui Li Cheng Xiu era acel șurub de siguranță, iar acum că șurubul de siguranță dispăruse, praful de pușcă explodase.
Cei doi căzură pe covorul gros de lână, mânuindu-și hainele de parcă le-ar fi fost dușmani. Se sărutară, se mângâiară și se mușcară reciproc. Cu cât acțiunea era mai intensă, cu atât își puteau da frâu liber dorințelor și își puteau exprima mai mult trăirile unul față de celălalt.
Se luară la harță cu fiecare gram din ființa lor și, dacă sângele s-ar fi putut încălzi din cauza emoțiilor violente, ar fi fiert de mult până acum.
Își satisfăceau unul altuia copilașii, simțind împlinirea de a manipula dorințele celuilalt. Respirația grea pătrundea în timpane, zdruncinând creierul mai ceva decât cel mai nebunesc rock și sfâșiind nervii unul câte unul.
Li Shuo capitulă primul, întins pe spate pe covor, privind cu ochii mari spre tavan, respirând greu, corpul său încă rememorând cu convulsii subtile apogeul a ceea ce tocmai trăise.
În clipa următoare, vederea îi fu atrasă de Zhao Jin Xin care-și ținea mâna sprijinită de ambele părți ale capului său, cu ochii injectați de dorință, fermecători. Din cauza sărutărilor buzele erau roșii și coapte, și arătau extrem de sexy sever. El zâmbi languros și lacom.
– …… Dar pentru mine nu este suficient.
Li Shuo respiră adânc și se uită fix în ochii diabolici ai lui Zhao Jin Xin.
Zhao Jinxin se aplecă și-i mușcă bărbia, apoi se aplecă spre ureche și-i dădu un avertisment diavolesc.
– Nici pentru tine nu este de ajuns. Corpul tău este departe de a fi stimulat corespunzător. Dacă ești dispus să mi te dăruiești, îți voi arăta că ceea ce ai trăit în trecut este o joacă de copii și te voi face să adormi în fiecare zi gândindu-te la copilul meu.
Li Shuo se rostogoli violent și-l apăsă pe Zhao Jin Xin sub el, râzând în timp ce gâfâia.
– Este păcat că nu ai intrat în marketing.
– Banii nu se pot compara cu farmecul tău, spuse Zhao Jin Xin cuprinzând fața lui Li Shuo cu ambele mâini.
– Știu că mă respingi pentru că ți-e frică.
– De ce mi-e frică?
– Ți-e teamă că ceea ce spun este adevărat.
Li Shuo se întinse deasupra lui Zhao Jin Xin, înfigându-și mâna în pielea netedă și întinsă, și chicoti.
– Recunosc că sunt puțin curios, dar în cazul în care blufezi, pot să îți mai cer despăgubire?
– Te voi compensa pentru mine, spuse Zhao Jinxin deschizând gura și luându-i degetul pe care-l linse în cercuri cu limba.
– Dacă nu-ți place, simte-te liber să faci ce vrei cu mine, dar dacă îți place …….
Li Shuo își îngustă ușor ochii.
– Ei bine?
– Vei fi al meu.
– Tu înțelegi?
Zhao Jin Xin râse.
– Sunt eu, ca persoană, nedemnă de mulțumirea ta?
Li Shuo își coborî capul și-l sărută, zâmbind.
– Jin Xin, meriți mândria oricui, dar eu nu sunt atât de ușor de păcălit. Cu toate acestea, ca recompensă pentru performanța ta de astăzi …… îți promit că voi lua în considerare propunerea ta.
Zhao Jin Xin privi de aproape zâmbetul încrezător și elegant al lui Li Shuo. Chiar și ridurile subtile de la colțurile ochilor lui erau pline de carisma molcomă dată de ani, fu uimit și apoi spuse zâmbind.
– Într-o zi am să te conving.
Li Shuo îl sărută puternic pe buze, mușcându-l ca pedeapsă ușor în colțul gurii înainte ca cei doi să se îmbrățișeze și să râdă.
În acea seară, Zhao Jin Xin voia ca Li Shuo să rămână, dar Li Shuo nu dorea să fie prea lipicios și se duse acasă oricum.
Doamna Li citea o carte în sufragerie și, de îndată ce-l văzu că se întoarce, îl întrebă dacă îi este foame.
– Mamă, am fost la Old Stove Hot Pot în seara asta și a fost foarte sățios.
– A, cu cine te-ai dus? întrebă doamna Li lăsând cartea deoparte și apropiindu-se de el.
– Cu Jin Xin, spuse Li Shuo zâmbind și punându-și brațul în jurul umerilor ei.
– Ce citești?
Cei doi se apropiară, iar doamna Li încremeni brusc, privindu-i gâtul.
Li Shuo se uită în jos, dar nu văzu nimic.
– Mamă, ce s-a întâmplat?
Expresia doamnei Li era puțin ciudată.
– N-ai observat …… pe gât?
Li Shuo înțelese brusc despre ce era vorba, și se simți puțin jenat. De câte ori se întâmplase asta? De câte ori se simțise jenat în fața părinților săi din cauza lui Zhao Jin Xin, pur și simplu ……
Doamna Li suspină.
– Te-ai despărțit de prietenul din China, nu-i așa?
– Noi ……
– Când te-ai întors prima dată, voiai mereu să stăm de vorbă. După câteva zile ai încetat să te mai deschizi, apoi starea ta de spirit a fost din nou proastă și mi-am dat seama, spuse doamna Li neputincioasă.
– Nu știu dacă ar trebui să mă învinovățesc pe mine că te-am născut pe tine prea arătos. Dar cum se face că nu te poți așeza la casa ta?
Li Shuo râse cu amărăciune.
– Mamă, nu pot să-mi dau seama care este problema. Cred că sunt foarte bun cu toți, dar în cele din urmă, fie s-au purtat atât de rău încât nici măcar eu nu am mai putut suporta, fie m-au părăsit. Chiar tu ai spus că acest fel de noroc al florilor de piersic este bun uneori și rău alteori.
Doamna Li clătină din cap.
– Credeam că vei putea cu siguranță să te căsătorești cu o soție bună când vei crește și că nu va fi nevoie să ne facem griji în legătură cu relația ta. Dar se pare că nu numai că nu te poți căsători cu o soție, dar ești un bărbat matur și încă nu ai un partener stabil.
– Data viitoare când o să te întorci acasă, voi găsi cu siguranță un loc unde să-mi prezint respectul față de tine.
Doamna Li aruncă o privire oblică către fiul ei și spuse pe un ton serios.
– Dar tu, nici tu să nu faci filfizonii. A-i răni pe alții va dăuna în cele din urmă propriilor tale binecuvântări.
– Mamă, nu sunt un afemeiat, spuse Li Shuo fără să știe dacă să râdă sau să plângă.
– Bine, odihnește-te dacă nu ți-e foame, spuse doamna Li întorcându-se la cartea sa.
– …trebuie să-ți fac un omagiu, de ce nu găsești un maestru care să-ți calculeze căsătoria?
– Mamă, nu fi superstițioasă. Oamenilor nu le pasă de homosexualitate.
– Tu nu înțelegi.
