Când Li Shuo auzi cuvântul “Shao Qun”, încremeni pentru o clipă, gândindu-se că microfonul distorsiona sunetul sau că auzise greșit numele. Cum ar fi putut să audă acest nume, care era irelevant pentru această situație, la petrecerea de aniversare a unui prieten al tatălui său de cealaltă parte a oceanului?
Cu toate acestea, în secunda următoare, văzu schimbarea bruscă a expresiei lui Zhao Jin Xin, pe care nu o putuse controla la timp, iar creierul i se goli.
Shao Qun …… Shao Qun?
Shao Qun era nepotul doamnei Zhao ……?
Era același Shao Qun? Ar putea fi același nume, dar …… există o astfel de coincidență?
Li Shuo simți cum i se încețoșează puțin vederea, capul îi bâzâia, oamenii, obiectele și spațiul se distorsionau în jurul lui. Auzea voci extraterestre ca și cum ar fi trecut prin perete, lovindu-se dincolo de timpan, și simți o mână care îl apucă de braț și-l scutură instinctiv.
Într-o clipă, Li Shuo își recăpătă luciditatea, se uită drept la Zhao Jin Xin, dar nu putu rosti nicio întrebare. Expresia de pe fața lui Zhao Jin Xin spunea deja totul.
Acest om … tânărul pe care fără îndoială îl iubise, era vărul celui pe care îl detesta cel mai mult?
Deci, ce era asta, ce era cu el și Zhao Jin Xin? Ce naiba, se întâlneau, se înțelegeau, erau … în cârdășie unul cu celălalt?
Zhao Jin Xin îl investigase și-l auzise de multe ori la telefon menționând numele lui Shao Qun. Era imposibil să nu știe nimic, așa că această pereche de verișori, de la început până la sfârșit, se uniseră pentru a râde de el …
De la început până la sfârșit.
Se simți de parcă inima sa fusese lovită cu putere, iar durerea sufocantă și umilința care urmară făcu ca sângele de pe fața lui Li Shuo să dispară instantaneu.
Cum se întâmplase asta? Cum naiba se întâmplase asta?
– Li … Zhao Jin Xin ridică rigid mâna, încercând să susțină corpul șovăitor al lui Li Shuo. Nu se aștepta să fie expus în felul acesta, nu voia ca acest ……
– Xiao Shuo, ce e în neregulă cu tine? spuse doamna Li, venind și trăgându-l de braț.
– De ce arăți atât de rău? Nu poți fi obosit doar de la un singur dans, uită-te la mine și la tatăl tău, noi nu suntem obosiți.
Li Shuo își înfășură mâna mare în jurul nenorocitei sale de mâini și zâmbi slab.
– Mamă, sunt bine, doar că mi s-a urcat puțin vinul la cap.
– Of, bine, du-te afară să iei puțin aer curat și să te trezești.
Zhao Jin Xin spuse cu o voce gravă.
– Îl voi duce acolo pe Li Ge.
Li Shuo se uită adânc în ochii lui Zhao Jin Xin. Era uimitor, cu doar două minute înainte și după, simțea că această persoană care îl văzuse cândva dezbrăcat îi era necunoscută, atât de necunoscută încât fața îi era respingătoare.
Își băgă mâinile în buzunarele pantalonilor și le strânse în secret, înțepându-se cu unghiile care se înfigeau cu putere în palme pentru a se trezi. Dădu din cap și le zâmbi politicos celor din jur.
– Ies să mă dezmeticesc.
Apoi se îndreptă cu pași mari spre ușă.
Zhao Jin Xin strânse din dinți și-l urmă îndeaproape.
Cei doi ieșiră din sala de bal și se întoarseră spre dreapta, unde era balconul mare, deschis. Li Shuo intră în balcon și privi la lumina stelelor din oraș, rămânând în transă pentru un moment.
– Li Shuo … strigă încet Zhao Jin Xin.
Li Shuo se întoarse cu spatele la Zhao Jin Xin și spuse calm.
– Shao Qun este vărul tău.
Zhao Jin Xin respiră adânc.
– Da.
– El este cel care ți-a spus să te apropii de mine.
– Da.
– Din cauza lui Li Cheng Xiu.
– …așa e.
Li Shuo se întoarse violent, cu fața sumbră, complet lipsită de blândețea sa obișnuită, și-și îndreptă pumnul spre Zhao Jin Xin și-l lovi.
Zhao Jin Xin nu se feri și nici măcar nu clipi.
Pumnul lui Li Shuo zgârie obrazul lui Zhao Jin Xin și lovi puternic peretele din spatele lui.
În ochii lui Zhao Jin Xin străluci o urmă de tristețe, iar sprâncenele i se încrețiră.
Li Shuo se uită la chipul lui Zhao Jin Xin, acest chip care îi plăcea să-l răsfețe și să-i spună Li Shuo, dar care avea o fire foarte animalică în pat. Acest chip care îi apărea în visele lui dulci și care îl făcea să i se ridice colțurile gurii când se gândea la el din când în când. Acest chip al persoanei a cărei inimă o iubea de parcă ar fi zburat.
Nu se putea așa ceva.
Nu-i plăcuse niciodată violența, deci cum ar fi putut să o folosească pe cineva pe care îl plăcea. Nu putea decât să se holbeze la ochii lui cărămizii și să spună printre dinții strânși.
– Cum ai îndrăznit să mă păcălești în felul acesta?!
Dar dacă totul fusese o înscenare de la început, atunci dragostea lui Zhao Jin Xin pentru el fusese doar o iluzie, nu-i așa? La urma urmei, era posibil ca Zhao Jin Xin cel direct, drăguț și răutăcios, care avea tot felul de înfățișări, să se fi prefăcut. Gândindu-se la asta, Li Shuo simți un fior pe șira spinării.
Zhao Jin Xin îl apucă de încheietura mâinii și se uită la sângele care îi curgea din pumn.
– Lasă-mă să te ajut cu asta.
Li Shuo își retrase mâna și experimentă cu adevărat ce însemna să ai o minte confuză.
Zhao Jin Xin își coborî capul, ca un elev la examen.
– M-am apropiat de tine la început din cauza vărului meu, dar îmi placi cu adevărat.
Se forță să zâmbească.
– Li Shuo, hai să vorbim, bine?
– Nu vreau să te văd acum.
Li Shuo chiar nu avea curajul să se uite din nou la Zhao Jin Xin. Când se gândea la ceea ce se întâmplase în aceste trei luni scurte, se întreba dacă nu cumva se afla sub o vrajă. Era în regulă să fii hipnotizat de un bărbat care era cu unsprezece ani mai tânăr decât el, dar cealaltă parte se jucase cu el de la început!
Chiar voia să știe ce fel de mentalitate batjocoritoare avea Zhao Jin Xin, văzându-se jucat pas cu pas, cât de prost și de ridicol fusese? Cu doar câteva minute în urmă, credea că ar fi putut întâlni dragostea adevărată, iar apoi realitatea îl lovise puternic în față, iar rușinea și indignarea de a fi înșelat iar și iar aproape că-i explodară în inimă!
Shao Qun, Shao Qun din nou, cum ai îndrăznit să te gândești la acest mod de a mă păcăli ……
Își dădu seama că trebuia să găsească un loc unde să stea liniștit acum. Altfel s-ar putea să acționeze într-un mod care i-ar fi încălcat grav educația. Li Shuo îl împinse pe Zhao Jin Xin și făcu un pas mare spre ieșirea din hotel.
Zhao Jin Xin îl urmări câțiva pași și apoi se opri, urmărind spatele lui Li Shuo până când acesta a dispăru și dădu cu piciorul în coșul de gunoi.
Li Shuo îi trimise un mesaj tatălui său spunându-i că nu se simte bine și că se întorcea acasă cu un taxi.
Se întoarse în camera sa și se întinse pe patul său în întuneric. Li Shuo simțea cum creierul său era încă într-o stare febrilă, iar furia și tristețea nu se diminuaseră nici măcar puțin, ci, dimpotrivă, deveniseră mai incontrolabile pe măsură ce gândurile sale se dispersau. Se simțea ca un cerșetor care fusese împins și scos din visul său frumos. Era resemnat cu persoana care îi tulburase visul și chiar mai mult, resemnat cu persoana care îl lăsase să viseze.
Nu era un om care să se isterizeze din cauza sentimentelor sale, putea tolera trădarea. Dacă cealaltă persoană se îndrăgostea de altcineva, pentru că atunci poate că nu făcuse destul, putea să accepte respingerea. La urma urmei, nu era perfect, deci cum ar putea fi plăcut de toată lumea, dar nu putea accepta prostia de-a dreptul, pentru că era dovadă de răutate de la început.
Și chiar mâncase acea prostie malițioasă ca desert. Își dădea seama că, atunci când aceasta ajunsese în stomac, era vorba de bucăți de sticlă care îi tăiaseră de mult timp organele interne și din ele picura sânge.
În acest moment, nu mai știa ce îi provoca mai multă durere, inima frântă sau umilința.
Zhao Jin Xin, persoana care-i oferise surprize și bucurii nelimitate, care îl lăsase să explodeze de pasiune și vitalitate, doar se jucase cu el. Iar el se aruncase cu capul înainte în acea groapă și căzuse în nas. Stând deasupra gropii, inima lui Shao Qun râdea de el și-l disprețuia.
Li Shuo se agăță de pătură într-o strânsoare mortală și scoase un șuierat furios, în întuneric.
Shao Qun, Zhao Jin Xin …
Li Shuo adormi la un moment dat. Când se trezi, se făcuse ziuă. Se așeză cuprinzându-și în palme capul care îl durea și-i trebuiră cinci minute până să se dea jos din pat și să meargă la baie.
Oglinda reflecta o față frustrată și obosită, un costum casual deja încrețit de nerecunoscut, iar totul arăta rău, foarte rău.
Li Shuo se dezbrăcă mecanic și intră la duș. Apa rece se revărsă fără avertisment, udându-l, și nu se putu abține să nu înjure. Lovi de câteva ori cu ferocitate plăcile de gresie cu palma, până când oasele încheieturii mâinii păreau să i se rupă și se opri tremurând.
Făcu o baie în apă rece și abia atunci se simți mai calm.
Ultima dată când își pierduse controlul asupra lui însuși în acest fel, nu-și putea aminti când fusese. Pierderea rațiunii era o experiență foarte proastă și dădea naștere și la consecințe foarte rele. Se bucura că nu-și pierduse prea mult cumpătul în fața lui Zhao Jin Xin ieri. Să fie păcălit era deja suficient de umilitor. Dacă nu putea să-și țină nici măcar firea, cei treizeci și patru de ani ai săi ar fi fost considerați o viață irosită.
Da, Zhao Jin Xin se jucase cu el. Faptul devenise o realitate și nu avea rost să se mai gândească la motivul pentru care se făcuse de râs. Ar trebui să își îndrepte spatele și să treacă peste momentele grele din inima lui.
Dificultatea era că îl plăcea pe Zhao Jin Xin.
Acest lucru era cu adevărat dificil.
Li Shuo zâmbi cu amărăciune și-și frecă părul.
Din fericire, cei doi oameni nu se cunoșteau de mult timp, și nu cultivaseră încă sentimente de neuitat. Când dragostea este puternică, atunci este aproape de moarte. Dar dacă nu-ți mai place și dacă acorzi ceva timp, va putea să dispară. Și acele evenimente dulci din trecut care îi făcuseră inima să bată de emoție și gustul nesfârșit vor fi cu siguranță îngropate în adâncul memoriei sale și vor deveni lipsite de sens.
Li Shuo se consolă cu acest lucru, luptându-se să-și recompună stima de sine prăbușită.
Telefonul mobil sună.
Li Shuo îl ridică și văzu că existau destul de multe mesaje, aproape toate fiind de la Zhao Jin Xin.
Li Shuo, putem vorbi?
Li Shuo, mai ești supărat pe mine? Nu te-am mințit.
Li Shuo, chiar vreau să vorbesc cu tine.
Li Shuo își aruncă telefonul mobil într-o parte. Putea chiar să schițeze în minte expresia de pe fața lui Zhao Jin Xin atunci când trimisese aceste mesaje. La început, era cochet, încercând să slăbească impactul acestei chestiuni asupra lor, apoi își dăduse seama treptat că trebuie să îl înfrunte cu o atitudine adecvată. Gândindu-se cu atenție, Zhao Jin Xin îl abordase cu un scop de la început, așa că Zhao Jin Xin cel cochet și debusolat de la întâlnirea inițială și Zhao Jin Xin cel de mai târziu nu erau chiar la fel, iar el își ajustase strategia de abordare a lui în funcție de reacțiile sale.
Ce fel de intenții profunde avea Zhao Jin Xin când vorbea despre dragoste cu el?!
Era de-a dreptul sfâșietor.
Vorbea, desigur pentru că trebuia să vorbească. Contractul său nu fusese încă semnat, iar când se va întoarce mai târziu în capitală, vor fi o serie de cooperări ulterioare de discutat.
În ceea ce-l privește pe el și pe Zhao Jin Xin, un om care îndrăznea să-l păcălească în felul acesta, își făcuse deja judecata în inima lui.
