Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Cine iubește pe cine – Capitolul 28

 

 

Li Shuo îl ajută pe Zhao Jin Xin să se ridice. Acesta încă nu arăta prea bine. Cu acest tip de efort fizic brusc, concentrat și exploziv, mușchii lui erau afectați și, cu siguranță va avea efecte secundare într-o perioadă scurtă de timp.

Putem pleca?

Zhao Jin Xin căzu peste Li Shuo și spuse slab.

Nu pot, mă dor picioarele, mă dor mâinile, mă doare tot corpul.

Li Shuo se simțea vinovat.

– Să te duc eu?

Nu, poți doar să mă ajuți.

Li Shuo îl ajută pe Zhao Jin Xin să se așeze pe un scaun.

– Odihnește-te aici mai întâi, eu trebuie să mă duc la urgențe.

Zhao Jin Xin îl apucă de mână pe Li Shuo și-l trase să se așeze pe scaunul de lângă el.

– Lasă-mi două minute de pauză, și vin acolo cu tine, iar cardiologul ar trebui să fie acolo și el până atunci.

Li Shuo se uita frecvent în direcția camerei de urgență. Inima îi ardea de neliniște, dar știa că nu avea rost să fie anxios și că nu se putea grăbi să-l ajute pe tatăl său. Își reglă respirația și întrebă.

Știi de ce a avut loc explozia?

Am auzit că a fost un atac terorist, o mașină capcană, iar explozia a avut loc la mai puțin de un kilometru de mașina ta.

Zhao Jin Xin își aminti de teama care-i lovise inima când avocatul strigase “Explozie pe Seventh Avenue”, iar aceasta îl înfioară și acum. În cele câteva minute în care fugise de la companie până pe Seventh Avenue, nu îndrăznise să se gândească la posibilitatea ca ceva să i se întâmple lui Li Shuo, până când îl văzu pe acest bărbat stând acolo și inima i se duse din nou în stomac.

Chiar nu voia să mai trăiască încă o experiență ca aceea.

Li Shuo își strânse pumnii pe frunte, cu inima plină de indignare.

Tatăl său avusese un atac de cord cu câțiva ani în urmă, dar atunci nu fusese grav. De dragul sănătății se pensionase anticipat de la firmă, dar din nou se angajase la Zhao Rong Tian ca și consilier financiar. De-a lungul anilor, o dietă ușoară, muncă și odihnă regulate, câteva exerciții fizice, și acum arăta foarte sănătos. Dacă nu ar fi fost astăzi șocul care să-i amintească brusc de boala lui, oamenii din jur aproape că ar fi uitat de asta.

În acea situație haotică, dacă Zhao Jin Xin nu ar fi apărut brusc, chiar nu-și putea imagina consecințele.

Zhao Jin Xin îl mângâie pe spate cu mâna caldă, fără să mai spună nimic.

După o pauză de două minute, cei doi se îndreptară împreună spre urgențe și se întâmplă ca șefii spitalului să sosească în același timp cu cardiologii pentru a-i acorda primul ajutor.

Li Shuo rămase în fața cabinetului de urgență și orele treceau atât de greu încât păreau ani.

Zhao Jin Xin își înfășură mâna în jurul ambelor mâini ale lui Li Shuo, iar vârfurile degetelor îi frecau ușor pielea caldă.

Li Shuo în acest moment nici măcar nu se deranja să se gândească la ceea ce-i făcuse Shao Qun, la înșelăciune, ci îi păsa doar că tatăl său trecea prin momentele dificile.

După patruzeci de minute lungi, luminile se stinseră în cabinetul de la urgențe.

Li Shuo se ridică în picioare și privi înțepenit cum doctorul deschidea ușa și ieșea afară. Corpul său tremura incontrolabil.

Zhao Jin Xin îl ținea strâns de mână.

Medicul zâmbi.

Resuscitarea cardio-respiratorie a făcut minuni și, cu transportul la timp la spital, a fost bine.

Lacrimile pe care Li Shuo și le reținuse țâșniră și-și acoperi ochii, prea emoționat ca să vorbească.

Guang Shu își frecă pieptul în dreptul inimii plângând și râzând în același timp.

Zhao Jin Xin dezvălui un zâmbet ușurat în timp ce-l luă pe Li Shuo în brațe și-l mângâie ușor pe spate.

– Ți-am spus că va fi bine.

Li Shuo își șterse lacrimile și-l împinse ușor pe Zhao Jin Xin. Se simți jenat când trecu criza, apoi își stăpâni emoțiile și spuse din nou solemn.

– Jin Xin, mulțumesc.

Zhao Jin Xin întins mâinile și zâmbi larg.

La dispoziția dumneavoastră.

Li Shuo pufni în râs.

Înainte ca domnul Li să se trezească, fu transportat într-un elicopter și transferat la un spital mai bun. Li Shuo și Zhao Jin Xin îl însoțiră pe tot parcursul drumului, în timp ce Guang Shu se duse acasă ca să o ia pe doamna Li.

Ochii doamnei Li erau umflați de la plâns când ajunse la spital, iar Li Shuo își recăpătase deja calmul până atunci, consolându-și mama cu blândețe.

Zhao Rong Tian și soția sa se grăbiseră și ei să vină în vizită.

Abia după lăsarea întunericului, Li Shuo reuși să aranjeze totul și pe toată lumea. Mama lui insistase să nu plece acasă, dorind să rămână în spital așa că Li Shuo reușise să o convingă să mănânce, înainte de a putea în sfârșit să se odihnească în liniște pentru o vreme.

Ieși din salon și se așeză pe canapeaua de la cafenea, cu ochii închiși.

Acest etaj era format din secții care aveau dotări comparabile cu cele ale unui hotel de cinci stele, așa că era mic și liniștit. Fusese o zi atât de lungă și obositoare încât simțea că ar putea adormi doar stând acolo.

Dintr-o dată, un pas foarte ușor îi ajunse la urechi. Deschise ochii și-l văzu pe Zhao Jin Xin intrând.

De ce nu ai plecat încă? spuse  Li Shuo surprins. El credea că Zhao Jin Xin plecase deja cu părinții săi.

Rămân cu tine.

Zhao Jin Xin se așeză lângă el și-l privi zâmbind.

Li Shuo își șterse fața.

– Nu ai mâncat încă, nu-i așa?

E în regulă, nu mi-e foame. Tocmai am vorbit cu profesorul despre starea unchiului. De data aceasta a fost o situație neașteptată. De fapt, a avut grijă de el de-a lungul anilor, și se poate recupera și de data aceasta, nu-ți face prea multe griji.

Li Shuo încuviință.

– Tatăl meu pare de obicei destul de sănătos, uneori uit ……

Cu cât vorbea mai mult, cu atât vocea îi devenea mai slabă.

– Timp de atâția ani, i-am lăsat pe cei doi aici pentru a-mi urma cariera și libertatea ……

Zhao Jin Xin își trecu mâna prin păr.

Nu gândi așa. Toți sunt foarte fericiți pentru tine că ai reușit să-ți deschizi propria lume.

Li Shuo zâmbi ușor. Ceea ce se întâmplase astăzi îl făcu să își reconsidere decizia. La vremea respectivă, era hotărât să se întoarcă în China. De fapt, în mare măsură, își dorea asta pentru a scăpa de umbra tatălui său dar acum folosise deja cei zece ani pentru a-și dovedi complet valoarea, iar părinții săi îmbătrâneau pe zi ce trece. Nu era prea egoist din partea lui să își împlinească datoria filială peste Oceanul Pacific?

Se gândi o clipă și-l întrebă pe Zhao Jin Xin.

Și tu ești singurul copil, nu va fi trist unchiul să te trimită înapoi acasă?

– Bineînțeles că da, dar experiența mea este că, o distanță mică ne apropie mai degrabă, așa că sunt plecat din SUA din când în când, dar sunt și acasă pentru reuniuni destul de des. Când eram mic, erau supra protectori cu mine și asta m-a făcut foarte rebel, așa că iubesc aventura și sporturile extreme.

Zhao Jinxin râse aprobând din cap.

Întotdeauna am vrut să demonstrez că mă pot descurca, chiar dacă mă apropii de pericol, deși eram într-adevăr foarte naiv în copilărie. Dar, din cauza unor astfel de perioade părinții mei și-au slăbit controlul asupra mea și acum i-am înțeles mai bine. Așa că nu trebuie să te învinovățești pentru deciziile tale anterioare, pentru că puțină distanță și nostalgie face ca relația să fie mult mai armonioasă și să fie mai multă toleranță.

Li Shuo se uită în liniște la Zhao Jin Xin. Ochii lui păreau neobișnuit de strălucitori în lumina slabă. Li Shuo îl înțelegea tot mai mult pe acest om. El era cel care se răsfăța și se plângea, cel care era ipocrit și înșelător, cel care căzuse din cer astăzi și luptase cu toate forțele pentru a-l ajuta.

Ce fel de persoană era de fapt Zhao Jin Xin? Își ascunde adevărata persoană în spatele unei măști, sau fiecare latură era de fapt el însuși, doar că se schimba în funcție de obiecte și emoții?

Zhao Jin Xin clipit.

De ce te uiți așa la mine? Crezi că sunt prea chipeș astăzi?

Li Shuo râse.

Ești foarte chipeș … făcu pauză.

Nu știu cum să-ți mulțumesc.

–  Spune mulțumesc. Deși acum este momentul, să spunem, când pot profita de cineva, dar …… Zhao Jin Xin se apropie și-i sărută ușor buzele lui Li Shuo.

– … ce zici să-mi dai corpul tău în schimb?

Li Shuo îl privi fix pe Zhao Jin Xin timp de câteva secunde înainte de a spune solemn.

Bine.

Zhao Jin Xin ridică o sprânceană.

– Iubitule, de fapt glumeam.

Nu glumești, știu că vorbești serios.

Li Shuo își ciupi ușor bărbia.

Azi i-ai salvat viața tatălui meu, cum aș putea să te răsplătesc? Eu, Li Shuo, fac o distincție clară între răsplată și ranchiună. De acum înainte, nu voi mai spune niciun cuvânt despre faptul că tu și Shao Qun

m-ați înșelat.

Ca să nu mai vorbim de “dă-mi corpul tău”, în acest moment ar fi fost de acord cu orice i-ar fi propus Zhao Jin Xin. Li Shuo era o persoană care nu era dispusă să le fie datoare altora. Dacă viața tatălui său și orice alt lucru ar fi fost puse în balanță, constatase că era dispus să plătească orice.

Expresia lui Zhao Jin Xin îngheță pentru o fracțiune de secundă înainte de a zâmbi rigid.

Oh, chiar vrei să mă răsplătești cu corpul tău.

De ce nu? Mă simt bine să o fac cu tine și nu e ca și cum aș sacrifica ceva și, bineînțeles, poți cere orice altceva.

Buzele lui Zhao Jin Xin tremurau în timp ce pufni.

Crezi că am făcut totul astăzi doar pentru a te șantaja să te bag în patul meu?

Nu. Tu salvezi oameni doar din cauza compasiunii tale. Dar ceea ce vrei de la mine și ceea ce pot da eu, nu este asta.

Deși Li Shuo promisese să nu-l mai menționeze pe Shao Qun în viitor, încrederea dintre cei doi se prăbușise, iar asta era tot ce putea să-i ofere lui Zhao Jin Xin. Ceea ce simțea că își dorea Zhao Jin Xin era tot asta.

Li Shuo se gândi că, având în vedere reputația lui Zhao Jin Xin de bărbat extravagant, o relație de coleg de pat fără povară ar trebui să fie ceea ce își dorea cel mai mult.

Vârfurile degetelor lui Zhao Jin Xin mângâiară ușor fața lui Li Shuo, și spunându-i cu o voce fermecătoare.

Și dacă vreau mai mult decât atât?

Atunci trebuie să ne cunoaștem din nou, să reconstruim încrederea.

Li Shuo simți brusc cum îi bate puternic inima. Această inimă încă mai zvâcnea pentru Zhao Jin Xin, dar era deja înconjurată de neliniște. Chiar dacă nu voia ca acest incident să se întâmple, din moment ce se întâmplase deja, era o oportunitate pentru ei de a deschide o gaură în peretele inimii sale numită “griji”.  Dacă ar putea să îl accepte pe adevăratul Zhao Jin Xin de data aceasta ar sparge barierele din trecut. Astfel, ar reveni la aceeași încredere și afecțiune pe care le aveau la început. Atunci ar fi o dovadă că legătura lor era suficient de puternică pentru a fi împreună pentru mult timp de acum încolo.

Acestea erau sentimentele lui Li Shuo. El se putea dedica pasiunii, dar nu putea renunța niciodată la gândirea rațională.

Zhao Jin Xin îl privi îndelung și izbucni în râs brusc.

Li Shuo se uită la el în tăcere.

Zhao Jin Xin îl mângâie pe față pe Lai Shuo și spuse zâmbind.

Li Shu, chiar te admir. Nimeni nu a îndrăznit vreodată să mă trateze așa. Îmi place foarte mult propunerea ta.

El cuprinse brusc buzele lui Li Shuo, răvășind acele buze moi cu o ușoară asprime. Limba lui se împinse în dinții care se împotriveau și  intră, făcând ravagii în interiorul acelei guri fierbinți și umede.

Li Shuo rămase uimit pentru o clipă și-i răspunse și el. Un sărut de la Zhao Jin Xin era ca și cum ar fi aruncat o piatră pe lacul inimii sale obosite, spărgând liniștea aparentă și ridicând valurile de pe fundul lacului.

Cei doi se sărutau cu fervoare și sălbăticie, chiar cu o ferocitate greu de înțeles, de parcă ar fi încercat să se mănânce unul pe celălalt.

Zhao Jin Xin trase cu brutalitate de hainele lui Li Shuo și-i ciuguli pieptul.

Nu, nu aici ……, spuse Li Shuo împingând capul lui Zhao Jin Xin.

Zhao Jin Xin se prefăcu că nu-l aude, de parcă ar fi avut ceva împotriva acelor haine, vrând să le rupă în bucăți.

Jin Xin! Sunt camere de supraveghere aici! spuse Li Shuo îndepărtându-l cu putere.

Zhao Jin Xin se opri și-și lăsă capul jos, făcând imposibil să se vadă emoțiile sale.

Li Shuo își îndreptă hainele, simțind că Zhao Jin Xin era supărat, dar nu putea fi sigur.

Jin Xin?

Li Shuo întinse mâna pentru a-i atinge fața.

Zhao Jin Xin prinse mâna lui Li Shuo și o strânse cu putere, dar nu scoase niciun sunet.

Zhao Jin Xin îi duse mâna la buze și i-o sărută, apoi își ridică încet capul și-i zâmbi, dezvăluind o gură plină de dinți albi și sănătoși.

Li Shu este atât de atrăgător, este atât de tentant încât nu mă pot abține.

Li Shuo răsuflă ușurat, în acel moment. Zhao Jin Xin îl pusese sub presiune. Se ridică de pe canapea și-i spuse.

– Nu te prosti, sunt camere de supraveghere peste tot în spital.

Zhao Jin Xin se întinse pe canapea, îmbrățișându-i talia și sprijinindu-se pe picioarele lui.

Atunci este în regulă dacă ne odihnim așa pentru o vreme.

Li Shuo își netezi părul.

-Da.

Se simțea extrem de obosit. Acum voia doar să stea liniștit pentru o vreme, nu voia să facă nimic. Ca să nu mai spunem de emoțiile pe care le trăise în timpul zilei, iar acum făcuse o altă judecată asupra sentimentelor sale în cinci minute. Se concentrase atât de puternic încât ar fi fost ciudat dacă nu ar fi fost obosit.

Am făcut ceea ce trebuia? se întrebă Lai Shuo.

Într-un moment în care încrederea nu mai exista între el și Zhao Jin Xin și în care purta în același timp două emoții extrem de complexe precum vina și recunoștința, poate că aceasta era într-adevăr singura cale de ieșire.

A doua zi, domnul Li se trezi, iar inimile lui Li Shuo și a mamei sale se liniștiră.

Domnul Li era optimist, râdea și glumea spunând că era aproape de moarte, iar înainte ca mama și fiul lui să poată spune ceva,  Guang Shu aproape că plângea.

Guang Shu era orfan, și-l urmase pe domnul Li din adolescență. Venise după el din China în Statele Unite, unde se căsătorise, avea copii, se stabilise și cele două familii erau ca și cum ar fi fost rude. Accidentul domnului Li, grijile sale nu erau pentru el mai puțin importante decât ale soției și copiilor săi.

Mai târziu, Li Shuo fu pe deplin conștient de atentat și, așa cum spusese Zhao Jin Xin, fusese un atac cu mașină capcană comis de teroriști, care ucise și rănise peste o sută de persoane. Vestea făcuse înconjurul lumii în câteva ore, iar în calitate de martor al incidentului, Li Shuo plânse pentru oamenii nevinovați care suferiseră. În același timp era recunoscător că tatăl său scăpase de la moarte.

Bineînțeles, vestea ajunsese și în China iar a doua zi, Xiang Ning sună, inițial doar să întrebe politicos dacă Li Shuo fusese afectat, dar nu se aștepta să audă o poveste șocantă.

După ce Li Shuo îi povesti, Xiang Ning nu reacționă ceva timp și apoi suspină.

Cerurile m-au binecuvântat cu o viață minunată.

Li Shuo spuse cu greutate.

– A fost cea mai mare spaimă pe care am tras-o vreodată în viața mea și încă sunt speriat chiar și când mă gândesc la asta.

– E bine să treci peste asta; marea nenorocire a unchiului va fi o binecuvântare pentru el.

Mulțumesc, suspină Li Shuo.

Xiang, data întoarcerii mele în China va trebui să fie amânată. Cu tatăl meu în starea asta, cu siguranță nu pot pleca acum.

Xiang Ning tăcu pentru o clipă și zâmbi cu amărăciune.

– Ge, este chiar deplasat să spun asta în acest moment, dar poți totuși să găsești timp să te întorci, chiar dacă este pentru două zile.

Ce s-a întâmplat?

Li Shuo era puțin neliniștit. Ca Xiang Ning să-i spună să se întoarcă chiar și după ce se întâmplase așa ceva, era obligatoriu să fie un fel de urgență la firmă.

Directorul general Liang este foarte nemulțumit de tine, iar eu sunt cel care te-a susținut și te-a convins în tot acest timp. Volumul de afaceri al firmei a scăzut la jumătate în acest trimestru, totul din cauza zvonurilor negative generate de procesul tău, spuse Xiang Ning obosit.

Ge, dacă nu te întorci, chiar nu mai pot continua.

Li Shuo închise ochii și se încruntă. În inima lui era supărat, vinovat și mai mult, îl ura pe Shao Qun, și spuse cu o voce gravă.

– Xiang Ge, îmi pare rău, în această perioadă în care am fost în Statele Unite, tu ai fost cel care a avut grijă de toate lucrurile, ți-am cauzat prea multe probleme.

Hei, nu trebuie să-mi spui asta. Când am avut probleme, m-ai ajutat și tu fără să spui nimic. Dar în ceea ce-l privește pe domnul Liang, întrebările și furia lui sunt toate justificate. Întoarce-te, cereți scuze și negociați.

– Îl înțeleg perfect pe domnul Liang și sunt complet dispus să îmi cer scuze, spuse Li Shuo obosit.

– Dar acum este momentul în care părinții mei au cea mai mare nevoie de mine, eu ……

Xiang Ning suspină.

Frate Xiang, dă-mi ceva timp să mă gândesc, iar mâine la ora asta te voi suna și îți voi spune decizia mea, bine?

– În regulă, îi doresc tatălui tău o recuperare rapidă.

Da, mulțumesc.

După ce închise telefonul, Li Shuo deschise ușa și se uită la tatăl său întins pe patul de spital și la mama sa care îl hrănea, iar inima i se strânse.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0

Cine iubește pe cine – Romanul

Cine iubește pe cine – Romanul

谁把谁当真
Rating 0.0
Status: Ongoing Tip: Autor: Traducător: Lansat: 2019 Limba nativă: Chineza
Romanul cu titlul original Te voi prinde, care se încadrează în popularul gen Danmei[1], a fost publicat în anul 2019 de către scriitoarea de origine chineză Shui Qian Sheng (pe care cititorii noștri o cunosc drept autoarea romanului Cascadorul, tradus pe acest blog). El face parte din secțiunea 188, adică este roman Danmei in care personajele principale au mai mult de 188 de cm înălțime. Pe scurt, secțiunea 188 prezintă povestea mai multor bărbați foarte frumoși cu caractere diferite. Din această secțiune fac parte 14 romane.  Primul membru este Shao Qun, iar ultimul membru este vărul său Yuan Shi Na. Cartea Cascadorul face și ea parte din această secțiune. Povestea este tipică unui astfel de gen. Un afemeiat și un bărbat căruia îi place să aibă toate lucrurile bine organizate în viață. Unul e o persoană flușturatecă, iar celălalt, un om care a experimentat totul și a cărui rațiune se suprapune emoțiilor sale. Între ei începe un joc ce se transformă într-o competiție delicioasă. Deși cei doi nu au încredere unul în celălalt, simt o atracție inexplicabilă, dar își testează până la limita maximă suspiciunile și tentațiile, căderile și confuziile, pentru a fi în cele din urmă iremediabil prinși în mrejele iubirii. Cine pe cine iubește? Cine pe cine ia în serios? Nimeni nu ia pe nimeni în serios. Cu măiestria bine-cunoscută și stilul său fluent, scriitoarea chineză dă viață celor două personaje principale rivale extrem de complexe.  Pe măsură ce intriga progresează, cititorii nu pot să nu se întrebe dacă acest joc emoționant, plin de calcule și trucuri, va reuși să-i facă pe cei doi protagoniști să-și accepte și să-și protejeze iubirea, după ce ambele părți vor suferi pierderi. Sperăm să vă bucurați de lectura acestui roman delicios și așteptăm, ca de obicei, comentariile și părerile dumneavoastră. Cu respect, traducătorii- Silvia și AnaLuBlou. [1] Danmei este un gen literar extrem de popular în China, care descrie relația romantică dintre doi bărbați. Romanul conține 91 de capitole.

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset