Seara, Li Shuo se duse acasă pentru a lua haine de schimb pentru tatăl său. Era prima dată când el și Guang Shu erau singuri de două zile.
Guang Shu îi arunca frecvent priviri pe furiș lui Li Shuo prin oglinda retrovizoare. Li Shuo se prefăcuse că nu-l vede la început, dar în cele din urmă nu se putu abține să nu zâmbească.
– Guang Shu, spune ce vrei să spui. Este vorba despre Zhao Jin Xin, nu-i așa?
Guang Shu tuși ușor.
– Hmm.
În acel moment, când Zhao Jin Xin îl sărutase, Guang Shu îi văzuse clar dar după aceea totul fusese prea confuz și nimeni nu avusese timp să se gândească la asta.
Li Shuo râse.
– Nu le spune părinților mei, bine?
– Ce fel de cuvinte sunt astea? spuse Guang Shu bosumflându-se.
– Dacă eu chiar intenționam să le spun, tot ar fi fost mai bine să le spui tu.
– Guang Shu este atât de drăguț, spuse Li Shuo.
Guang Shu zâmbi și apoi întrebă curios.
– Când ați ajuns să fiți iubiți?
– Nu a trecut prea mult timp, dar e doar o aventură.
– Oh, de fapt, sunteți o pereche reușită, doar că micul domn Zhao arată puțin ca un playboy.
Li Shuo se abținu să nu râdă, gândindu-se că bătrânii au o intuiție foarte bună.
– El este în semnul oii ……, spuse cu fervoare Guang Shu.
– Poate că el este cel despre care doamna spune că este alesul.
– Și ție ți-a spălat creierul mama.
– Hei, unele lucruri sunt foarte precise. Uitați-vă la voi. Arătați bine împreună, familiile voastre se potrivesc bine, iar micul domn Zhao este atât de curajos și chipeș. Eu sunt optimist în privința voastră.
Li Shuo spuse neputincios.
– Mulțumesc, Guang Shu.
El și Zhao Jin Xin erau cu adevărat destinați să se întâlnească, indiferent de motivele pentru care Zhao Jin Xin apăruse în fața lui. Dar erau cu adevărat destinați și să se cunoască? Existase chiar o perioadă de timp în care simțise că ei se îndrăgostiseră unul de celălalt. Dacă putem privi problema din punct de vedere dialectic[1], acest tip de relație plină de răsturnări de situație poate fi numită și “lucrurile bune vin în trei”.
În ceea ce privește viitorul, acesta fusese întotdeauna ceva la care nu voia să se deranjeze să se gândească prea mult.
Întreaga sa familie credea în budism, iar Buddha a spus că trecutul, prezentul și viitorul nu trebuie luate în considerare. El însuși realiza că nu avea regrete cu privire la trecut, nici dispute cu privire la prezent și nici îndoieli cu privire la viitor. Oamenii obișnuiți nu puteau în mod natural să atingă o stare de spirit superioară, dar se străduiau, și de aceea o numeau “cultivare”. Prin urmare, se străduise să facă lucruri care nu erau împotriva conștiinței sale, să reducă regretele cu privire la trecut și să-și păstreze o minte dreaptă, să nu fie prea preocupat de beneficiile trecutului, să nu se gândească prea mult și să nu sufere de pierderi cu privire la viitor. Accidentul neașteptat al tatălui său îl făcuse să fie și mai convins că “mintea viitorului este de neatins” și că trebuie doar să fie în prezent, să facă ceea ce este corect în momentul prezent și să ia decizia corectă în momentul prezent, iar asta va fi suficient.
În acel moment simțise că cea mai bună cale pentru el și Zhao Jin Xin de a se înțelege era cea propusă de el. Zhao Jin Xin ar putea acționa după cum îl îndemna inima sa, iar el va putea înainta sau se putea retrage.
Întors acasă, Li Shuo termină de împachetat hainele și articolele de toaletă și, văzând că era încă devreme, se așeză singur în grădină, privind meditativ crapii koi din iazul cu pești.
Vremea se încălzea. Într-o clipită, trecuseră mai bine de trei luni de când se întorsese în Statele Unite. La început, nu plănuise să stea decât cel mult două săptămâni, iar în inima lui era încă cineva de care îi era dor. Doar într-o perioadă atât de scurtă de timp, totul se schimbase, cariera, viața, sentimentele, deveniseră cer și pământ. Nu se gândise niciodată că întreaga sa carieră, pentru care luptase timp de zece ani și pe care o credea foarte solidă, va intra în criză când era în cea mai prosperă perioadă a sa.
Inițial, îl urâse pe Shao Qun pentru că, dacă nu ar fi fost înscenarea lui malițioasă, multe lucruri nu ar fi evoluat în acest fel. Dar dacă s-ar gândi calm la această criză a carierei sale, el însuși plantase “cauza” cu propriile sale mâini iar „rezultatele” malefice fuseseră produse de forțe externe. El încălcase etica profesională și legea și-și ajutase prietenii să se folosească de conturi false și împrumuturi frauduloase. El era cel responsabil pentru această criză și doar culege consecințele.
Lucrurile evoluaseră până în acest punct, în schimb, inima lui era ușurată. Nimeni nu poate face rău fără să plătească prețul. Ciclul karmei va transcende timpul, spațiul și reîncarnarea și, el plătea acum prețul pentru unul dintre cele mai tulburătoare lucruri din viața sa.
Așa că era corect, de ce să se plângă.
După ce se gândi la asta, sună la numărul lui Xiang Ning.
Acesta se comportă ca și cum ar fi așteptat apelul său și răspunse după mai puțin de un singur apel.
– Ge.
– Xiang Ge, spuse Li Shuo respirând profund.
– Ce mai faci? Poți să te întorci în China?
– Tatăl meu s-a trezit și acum se află în spital pentru a se recupera. Medicul a spus să ia o perioadă bună de timp. Și-a pierdut vitalitatea.
– Oh, mă bucur că și-a revenit. Deci ….
– Eu, spuse Li Shuo
– … nu mă voi întoarce deocamdată.
– … Ge.
– Am decis să păstrez doar douăzeci de acțiuni din cele originale și să vă vând restul acțiunilor ție și lui Liang cu un discount de 70% față de prețul pieței. Iar în viitor nu voi mai fi implicat în operațiunile firmei, ca scuză și compensație pentru timpul pe care l-am petrecut cu voi.
– Li Shuo! spuse Xiang Ning neliniștit.
– Ce vrei să spui cu asta? Nu te forțez să pleci!
– Xiang Ge, Xiang Ge, ascultă-mă, spuse Li Shuo cu inima frântă, având sentimentul că, de fapt, își încheia cariera pe care o construise cu propriile mâini, printr-un telefon.
– S-au întâmplat prea multe lucruri în această perioadă de timp. Această decizie nu am luat-o dintr-un capriciu, a fost ceva la care m-am gândit bine. Am fost departe de casă prea mulți ani și nu am reușit să-mi onorez părinții așa cum se cuvine, iar acum, după accidentul tatălui meu, este momentul în care au cea mai mare nevoie de mine și nu vreau să plec nicăieri. Reputația mea personală a provocat un impact prea mare asupra firmei. Sunt prea incompetent atât ca șef, cât și ca partener. Această decizie ți-o explic ție, iar tu poți să-i explici domnului Liang.
Xiang Ning suspină.
– Ge, cu siguranță nu aceasta este intenția noastră.
Li Shuo zâmbi forțat.
– Înțeleg, dar cred că e mai bine așa. Când mă voi întoarce în China, cu siguranță îmi voi cere scuze în persoană.
– Nu spune …… asta, spuse Xiang Ning cu o voce dură.
– Referitor la contractul cu EnNan, îl voi semna în continuare în numele firmei, iar pe viitor voi fi consultant și om de legătură. Voi rămâne singurul responsabil pentru proiectul EnNan. Acest lucru îl va face să sune mai bine atât pe plan intern, cât și extern.
Xiang Ning aprobă cu un “hmm” .
Li Shuo expiră și spuse zâmbind.
– Xiang Ge, îți mulțumesc pentru tot ajutorul tău de-a lungul anilor, și încă mai am nevoie ca tu să fii cu ochii pe problema lui Cheng Xiu pentru mine, bine?
– Nu e nicio problemă …… Li Shuo, dacă te răzgândești, poți să vorbești cu mine oricând în următoarele zile, și pot să mai trag de timp pentru tine câteva zile …….
– Xiang Ge, nu e nevoie. Voiam să-l sun personal pe managerul general Liang, dar mă tem că e furios și nu poate comunica bine, așa că te voi deranja pe tine. Îl voi ruga pe avocatul Yang să redacteze contractul și totul va fi rezolvat pe parcurs.
După apelul telefonic, Li Shuo simți că nu mai are pic de energie.
Își vânduse cariera atât de ușor și de repede ……
Când se întorsese pentru prima dată în China, avea două mii de dolari americani în buzunar ca salariu de stagiar și lucra într-o firmă mică. La acea vreme, două mii de dolari americani erau o grămadă de bani, dar, cum nu avea nicio noțiune a banilor, îi cheltuise pe toți în mai puțin de o lună, așa că locuise într-un subsol și mâncase cutii de tăiței instant. Din fericire, experiența de profesor în Africa îl făcuse să treacă ușor peste acest mic obstacol și lucră acolo timp de un an. Apoi își triplă salariul și sări la o companie străină fără nicio problemă unde acumulă încă doi ani de experiență. După aceea își înregistră propria firmă și, pas cu pas, urcă tot mai sus pentru a ajunge unde este astăzi. Și acum încheiase totul cu un telefon.
Era dulce-amărui și amuzant în același timp.
Era bine că avea suficient timp pentru a-l petrece cu părinții săi, pentru a-și liniști mintea și a se gândi la ceea ce voia să facă în viitor.
Li Shuo își frecă fruntea și își suprimă emoțiile, luă hainele și se întoarse la spital.
Când intră în salon, îl văzu pe Zhao Jin Xin jucând Go cu tatăl său.
Li Shuo fu surprins.
– Ce te aduce aici?
– Vino să-l vezi pe Shushu, spuse Zhao Jin Xin ținând o piesă neagră între degetele arătător și mijlociu, lungi și subțiri, și le flutură spre el.
– Shushu joacă șah foarte bine.
Domnul Li râse.
– Nici tu nu te descurci rău.
Li Shuo aruncă o privire pe tablă, unde piesele albe și negre se luptau cu înverșunare, piesele albe câștigând la limită.
Guang Shu spuse.
– Domnule, o să joc eu cu dumneavoastră, lăsați-i pe cei tineri să stea de vorbă.
– Jocul nu s-a terminat încă, spuse domnul Li dezaprobator.
– Nu e același lucru pentru mine să te însoțesc, spuse Guang Shu îndepărtându-l pe Zhao Jin Xin și întorcând capul pentru a le face cu ochiul celor doi.
Li Shuo izbucni în râs.
Zhao Jin Xin râse și el.
– Acest spital are o mașină de cafea veche făcută în Italia, și este aici. Am adus Golden Mandheling[2] de acasă. Mergeți să o încercați.
– Bine.
Cei doi ajunseră în sala unde discutaseră cu o seară înainte. Zhao Jin Xin deschise dulapul și scoase din el un aparat de cafea cu manivelă ce părea vechi de ani de zile. De aproape se simțea o aromă îmbietoare de boabe de cafea.
Li Shuo râse.
– Cum ai aflat de el?
– Directorul spitalului mi-a spus dar mulți nu știu despre asta. Stai jos.
Zhao Jin Xin turnă boabele de cafea și le măcină cu răbdare.
Li Shuo stătea pe canapea și se uita la spatele lui Zhao Jin Xin în timp ce acesta își făcea cu seriozitate treaba. Spatele lat, brațele puternice și picioarele lui subțiri, cu cât se uita mai mult la ele, cu atât mai mult devenea dependent de ele. Se împrietenise cu o mulțime de bărbați atrăgători, de toate vârstele și din toate domeniile, dar Zhao Jin Xin avea o carismă extraordinară în comparație cu oricine altcineva și chiar și personalitatea lui schimbătoare putea dezvălui o senzualitate greu de ignorat.
Pentru o astfel de persoană, încă atât de tânără, flirtul era inevitabil. Când era cam de aceeași vârstă cu Zhao Jin Xin, dacă nu s-ar fi întâlnit cu Han Feiye, ar fi trecut și el prin diferite paturi, bucurându-se de nesăbuința și prospețimea tinereții.
Se lăsase puțin dus de val cu ceva timp în urmă, crezând că ar putea să îl ia pe Zhao Jin Xin sub aripa lui, dar acum se părea că dragostea lui nu putea să nu fie reală și era prea încrezut.
Aroma puternică a cafelei se răspândi în curând în aer, iar Zhao Jin Xin îl întrebă.
– Vrei zahăr la cafea?
– O linguriță.
Zhao Jin Xin îi aduse cafeaua.
– Încearcă.
Li Shuo suflă în ea, apoi luă o înghițitură. Textura era mătăsoasă, aroma era bogată, amară, dar nu acidă și exclamă.
– Minunată.
Zhao Jin Xin își sprijini spatele de dulap și luă și el o înghițitură.
– Acest aparat de cafea este grozav. O să aflu dacă pot cumpăra același model.
Li Shuo zâmbi. Se uită la lichidul gros din paharul său, și în mintea lui nu putu să nu-și amintească din nou de firmă.
– Ce s-a întâmplat? întrebă Zhao Jin Xin așezându-se lângă el și atingându-i ușor fața.
– Nu arăți prea bine astăzi.
– Nimic, spuse Li Shuo și mai luă o înghițitură.
– Nu ești dispus să-mi spui?spuse Zhao Jin Xin privindu-l fix în ochi.
– Deci această ……, spuse el puțin ironic.
– … relația pe care am reînceput-o nu mai include împărtășirea necazurilor și bucuriilor, nu-i așa?
În timp ce Li Shuo îl privea, acea mentalitate complicată de vină și recunoștință reveni. Complicele din cauza căruia fusese forțat să-și vândă firma stătea chiar în fața ochilor săi și, în același timp, era salvatorul tatălui său, așa că ce putea să spună. Puse jos ceașca de cafea și spuse încet.
– Unele griji nu trebuie împărtășite cu alții.
Zhao Jin Xin se uită la el timp de două secunde, ridică din umeri și întoarse capul.
– Bine.
Li Shuo își trecu mâna prin păr, sperând că acea cafea îl va ține treaz până seara.
– Dar …, spuse Zhao Jin Xin
– … deși nu vrei să-mi împărtășești problemele tale, am o modalitate de a te face să uiți de ele pentru o vreme.
– Oh, da, Li Shuo zâmbi.
– Cum aș putea să uit?
Zhao Jin Xin se apropie și-i sorbi buzele.
– Să facem dragoste.
Li Shuo zâmbi.
– În ochii tăi, se rezolvă multe lucruri făcând sex.
– Desigur, altfel de ce oamenii și animalele ar fi atât de pasionați de el și nu se plictisesc niciodată să se joace de milioane de ani?
Zhao Jin Xin puse jos ceașca de cafea și se ridică de pe canapea, mergând cu spatele spre ușă în timp ce-i spunea cu un zâmbet convingător.
– Știi despre ce mi-a mai spus Directorul în afară de aparatul de cafea?
Li Shuo își îngustă ochii.
– Ce?
– Mi-a spus numele paznicului din camera de monitorizare a spitalului și, tot ce a trebuit să fac a fost să îi dau un pachet de țigări, iar el a oprit temporar monitorizarea acestei încăperi.
Zhao Jin Xin se retrase spre ușă, o închise și apoi o încuie.
Li Shuo brusc respiră mai greu.
A face dragoste este, într-adevăr, o modalitate foarte bună de a scăpa de stres, mai ales cu Jin Xin, și știa că, nu numai că va uita de necazurile sale, ci și de orice altceva.
Zhao Jin Xin își linse buzele și râse.
– Te-am tratat cu o cafea atât de bună, cum ai de gând să mă răsplătești?
Vocea lui Lai Shuo devenit inconștient răgușită.
– Cum te aștepți să te răsplătesc?
– Vreau să te văd cum te dezbraci.
Li Shuo își bătu ușor genunchii cu degetele și apoi se duse către catarama ……
Li Shuo își scosese doar jumătate din haine când Zhao Jin Xin se năpustise deja asupra lui nerăbdător, apăsându-l pe canapea și sărutându-l cu putere.
În momentul în care se atinseră unul pe celălalt, dorințele reprimate în mod deliberat izbucniră instantaneu, iar ei abia așteptau să se sărute și să se mângâie.
Li Shuo tânjea după o astfel de nebunie, mai ales în acest moment de deziluzie extremă din viața lui și îmbrățișarea puternică și trupul fierbinte al lui Zhao Jin Xin îi puteau aduce cel mai primitiv și mai de încredere confort.
Cei doi își declarară fără milă pasiunea, dar, de asemenea, se rețineau cu disperare să nu scoată vreun sunet. Era ca și cum entuziasmul aventurii ar fi agravat plăcerea, făcându-i să se scufunde în ea …
[1] Proces de gândire care rezidă în analiza și discutarea argumentelor contradictorii, în scopul descoperirii adevărului.
[2] Sortiment de cafea din Indonezia
