Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Cine iubește pe cine – Capitolul 36

 

 

 

Când ajunse acasă, domnul și doamna Li erau încă trezi și se uitau la un reality – TV.

Privindu-i pe cei doi zâmbind și cu fețele îmbujorate, Li Shuo se simți ușurat și invidios.

Dacă orientarea lui sexuală ar fi fost normală, s-ar fi căsătorit și ar fi avut copii până acum, nici vorbă.  Era ceva ce nu putea fi evitat, dar avea și el prieteni în cercul lui, la fel ca mama și tata, care se cunoscuseră și se îndrăgostiseră când erau studenți, iar de-a lungul anilor, la bine și la rău, adoptaseră copii de peste tot. El însuși avea  un caracter stabil, atunci cum se face că nu avea o viață stabilă?

Doamna Li îi făcu semn cu mâna.

– Shuo, vino, această emisiune este foarte distractivă.

Li Shuo zâmbi și se duse între ei, cuprinzându-i cu mâinile în jurul umerilor.

– Nu v-am văzut de o zi, v-a fost dor de mine?

Domnul Li râse.

– E dezgustător. Ah, apropo, când ai de gând să te întorci în China?

– Mă voi întoarce când te vei simți mai bine.

Domnul Li se bătu pe piept.

– Sunt bine, ah, am de gând să merg mâine la muncă.

Tată, ar fi bine să te odihnești mai mult, nu e nevoie să te grăbești la muncă.

Mă plictisesc de moarte toată ziua, iar mama ta mă duce la yoga cu o casă plină de femei, așa că nu mă duc.

– Sunt și bărbați, bine? replică doamna Li.

Antrenorii sunt doar bărbați.

Antrenorul este gay.

Doamna Li îl pocni.

– Fiul tău este gay. Ce este în neregulă cu a fi gay?

Domnul Li avea o privire care spunea că nu are de gând să vorbească cu ea.

Li Shuo râse.

În regulă. Este în regulă dacă nu faci yoga, dar nici nu ar trebui să te atingi de sporturile de mare intensitate pentru o vreme.

Știu, voi asculta ce spune doctorul.

Domnul Li își aminti brusc ceva.

– Xiao Shuo, am fost la bancă zilele trecute și m-am întâlnit cu acel prieten al tău din facultate, am uitat cum îl cheamă, dar îmi amintesc înfățișarea lui.

Li Shuo spuse pe neașteptate.

Han Fen Ye?

Da, da, nu m-a văzut. Au trecut atâția ani, nu s-a schimbat atât de mult. Oricum îl recunoști dintr-o privire. Se pare că se descurcă destul de bine.

Ei bine, a renunțat la slujbă pentru a începe o afacere cu cineva și a făcut o companie care se ocupă cu inteligența artificială în domeniul medical.

Doamna Li suspină.

Asta e bine. Ah, acel copil de care îmi plăcea foarte mult …… la vremea aceea, ups, este și el o oaie? Îmi amintesc că era cu un an mai mare decât tine.

Domnul Li nu mai putu suporta.

– Poți să încetezi să mai fii superstițioasă? Mi-e foarte teamă că fiul meu nu-și va putea găsi o soție.

 – Spuneam și eu așa.

Li Shuo își aminti de numele său în engleză, care fusese folosit ca o glumă de Zhao Jin Xin și nu se putu abține să nu întrebe.

– Mamă, sunt eu o oaie lipsită de cele cinci elemente?

 – Huh? Ce lipsește?

 – …… Nu e nimic. Mă duc să mă odihnesc.

Li Shuo se întoarse în camera lui, făcu un duș, vru să ia o carte pe care să o citească pentru a-și liniști mintea și, în timp ce căuta cartea, observă câteva albume foto așezate pe raft. Se opri pentru o clipă, întinse mâna și scoase albumele, deschizându-le.

Aceasta era o fotografie cu el când participase la All American College Tennis League în facultate. Pe atunci foarte tânăr, ah, sprinten, zâmbitor și luminos și Han Fen Ye era lângă el. Mai scund decât el cu o jumătate de cap, fața albă, ochii strălucitori, cei doi oameni aveau  brațele în jurul umerilor unul altuia, intimi ca niște frați, și mai mult decât frați.

Avuseseră parte de momente foarte bune și fuseseră amintiri foarte importante în viața lui.

Cu toate acestea, el nu se mai gândea prea mult la asta. Inima, dulceața, pasiunea de la început, tristețea și dorul când se despărțiseră, oricât de puternică ar fi fost emoția, după 12 ani de botez al timpului, se estompaseră până la a deveni aproape invizibile. Oamenii erau atât de uituci, nu exista nimic pe care timpul să nu-l poată schimba.

Ar mai putea el și Han Fen Ye să recupereze cu adevărat ceea ce simțeau?

Nu știa.

Așa cum spusese Han Fen Ye, oamenii la această vârstă, se jucaseră destul și văzuseră ce era de văzut, așa că își doreau să aibă ceva  stabil. Când vor fi bolnavi, cineva le va turna un pahar cu apă, și cineva îi va aștepta acasă, vor avea cu cine împărtăși bucuria și tristețea ……

Își dorea dincolo de orice speranță să existe o astfel de persoană, dar cine ar fi acea persoană?

Chipul lui Zhao Jin Xin îi reveni în minte.

Zhao Jin Xin era un amant grozav, iar dacă ar fi fost cu zece ani mai tânăr, nu s-ar fi săturat să se joace cu el ani de zile, dar nu asta își dorea acum. Nu putea să nu facă nimic în timp ce-și privea inima cum o lua razna.

Închise albumul și se sprijini de raft, cu ochii închiși.

Era al naibii de obositor să fii în viață.

A doua zi, Li Shuo primi un mesaj de la Xiang Ning, care spunea că aflase că Shao Qun plecase astăzi la Yangcheng și că trebuia să caute pe cineva. Trimisese pe cineva să-l urmărească, dar îl pierduse.

Li Shuo se așteptase ca Shao Qun să fie pus în gardă, la urma urmei, când primise vestea despre Li Cheng Xiu în acel moment, Zhao Jin Xin asculta chiar lângă el, așa că, cum să nu-l fi anunțat pe vărul său?

Îi spuse lui Xiang Ning să continue să se gândească la o metodă și, de îndată ce îl va găsi pe Li Cheng Xiu, se va întoarce imediat în China.

Zhao Jin Xin, care fusese ocupat timp de câteva zile, îl sunase și el și îl invitase la cină.

Li Shuo se pregăti bine, omul ah, pierde orice, dar nu vrea să piardă fața.

Cei doi se întâlniră într-o sală de mese privată, foarte liniștită.

Jin Xin se așeză într-un colț și zâmbi în timp ce-i aruncă un sărut.

Li Shuo se apropie.

– Li Shuo este atât de chipeș astăzi, spuse Zhao Jin Xin privindu-l de sus în jos și spuse ambiguu.

Te-ai îmbrăcat special pentru mine?

Da, spuse Li Shuo fluturându-și papionul.

Credeam că ai spus că ăsta este standardul pentru o întâlnire? Atunci întâlnirea noastră nu ar trebui să fie fără el.

Zhao Jin Xin își linse buzele.

Dar indiferent de ce porți, vreau doar să te dezbrac.

Li Shuo își țuguie buzele într-un zâmbet și nu răspunse.

– Am fost foarte ocupat în ultimele zile, când te întorci acasă? Mă întorc cu tine, tata mă grăbește să preiau biroul.

– De îndată ce îl găsesc pe Li Cheng Xiu, mă voi întoarce, spuse Li Shuo uitându-se la el.

– … dar cineva blochează.

Zhao Jin Xin își frecă nasul.

– De asta, nu sunt prea sigur.

Li Shuo ridică din umeri și se uită la meniu.

Tu și Lee Cheng Xiu v-ați despărțit, de ce îl mai cauți? Verișorul meu îl va trata bine chiar dacă îl va găsi.

Li Shuo se uită la el.

Îmi voi ține promisiunea de a nu vorbi despre Shao Qun cu tine, așa că nu mai pomeni de asta.

Zhao Jin Xin dădu din cap.

Bine, nu voi menționa asta, astăzi este întâlnirea noastră, spuse el cu poftă de mâncare.

– Ce vrea să mănânce mielușelul meu?

Nu sunt familiarizat cu mâncarea, e mai bine să comanzi tu.

Bine.

Zhao Jin Xin comandă câteva feluri de mâncare și o sticlă de vin și spuse cu o oarecare anticipare.

Mi-e dor de mâncarea de acasă. Deși sunt mulți chinezi în New York, simt că gustul nu este niciodată la fel de autentic ca acasă.

– Da, și eu abia aștept să mă întorc. Locuiesc lângă cu atât de multe restaurante de luat la pachet din care poți alege la ora trei sau patru în fiecare seară.

Serios, unde locuiești?

– Strada XX .

Nu e departe de biroul meu.

Da, vrei să te muți cu mine?

Li Shuo se uită la Zhao Jin Xin în liniște, natural.

Zhao Jin Xin fu ușor uimit și spuse ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Oh, fratele meu …… mi-a pregătit o casă.

Nu ar fi deranjant să ne întâlnim în felul acesta? Nu știi cât de aglomerată este capitala, nu ai fost acolo de mult timp. Trebuie să te obișnuiești cu viața de acolo.

Li Shuo zâmbit cu blândețe.

Lasă-l pe Li Shu să aibă grijă de tine.

Zhao Jin Xin spuse evaziv.

Eu am fost la școală acolo timp de trei ani, nicio problemă.

Nu vrei să iei micul dejun cu mine în fiecare zi?

Li Shuo avea un zâmbet pe față, o mână îi susținea bărbia, în timp ce cealaltă mână, însă, era strânsă în pumn sub masă.

Zhao Jin Xin, voi face tot posibilul pentru ultima dată și nici măcar nu îndrăznești să-mi promiți?

Zhao Jin Xin râse.

Bineînțeles că vreau, dar îmi place să stau în pat și este deosebit de convenabil că locuiesc într-un loc în care pot merge pe jos până la birou.

Li Shuo simți că un aer acru îi urcă în nas, zâmbetul îi înțepeni, și aproape că-și folosi toată stăpânirea de sine ca să se oprească din a spune “Atunci mă mut eu cu tine. Deja își rupsese fața bucată cu bucată și o aruncase ca și cum ar fi tăiat-o pentru a plăti daunele, așa că trebuia să lase o bucățică din ea pentru el, nu-i așa?

El zâmbi și dădu din cap.

– Bine, este convenabil.

Ospătarul aduse farfuriile.  Zhao Jin Xin luă o bucată de foie gras la tigaie și o puse în bolul lui Li Shuo.

– Încearcă asta, e felul lor de mâncare emblematic.

Li Shuo își coborâ capul și luă o mușcătură. Dinții îi clănțăneau în timp ce se forța să se calmeze și se forță să zâmbească.

– Mmm, este delicios.

– Li Shu arată atât de elegant și drăguț chiar și când mănâncă, spuse  Zhao Jin Xin arătând exagerat de îndrăgostit.

Li Shuo zâmbi și ridică paharul.

– În cinstea Grupului EnNan și a cooperării noastre fericite.

Zhao Jin Xin își ridică paharul și ciocni.

– Pentru o cooperare fericită.

Li Shuo întrebă despre planurile lui după ce se va întoarce în China, iar Zhao Jin Xin fu fericit să explice.

Astăzi este întâlnirea noastră, vom vorbi mai târziu despre chestiuni de afaceri, spuse el misterios.

– Li Shu, mai este un lucru pe care nu l-am făcut înainte de a ne întoarce în China.

Li Shuo ridică o sprânceană.

– Ce este?

Îți amintești când ne-am întâlnit prima dată?

 – La care parte te referi?

Îmi amintesc fiecare detaliu al fiecărei părți.

Jin Xin zâmbit seducător.

De exemplu, am spus că mi-ar plăcea să fac sex cu tine în piscina de la apartamentul meu, în timp ce mă bucuram de priveliștea parcului Riverside Park.

Li Shuo zâmbit.

– Țin minte.

Ochii lui Zhao Jin Xin sclipiră ca un lup în timp ce pufni.

Când ai de gând să-mi îndeplinești dorința?

Asta, ah …, spuse Li Shuo apucând strâns șervețelul.

Îl duse încet la buze și se șterse, apoi își îndreptă spatele și ridică capul, cu privirea liniștită și sigură.

Îmi pare rău, nu pot să-mi dau seama.

Zhao Jin Xin îngheță pentru o clipă.

Îți displace în mod deosebit să stai în apă?

Li Shuo spuse calm și clar.

– Nu, este că nu vom mai face sex.

Expresia lui Zhao Jin Xin îngheță instantaneu, în timp ce-și miji ochii.

Ce vrei să spui?

Li Shuo își ciupi în secret carnea cu unghiile, înarmându-se cu toată rațiunea și stăpânirea de sine.

Jin Xin, nu vreau să continuăm această relație, hai să redevenim parteneri.

Buzele lui Zhao Jin Xin tremurau.

De ce? Nu a fost bine acum? De ce, ce, de ce?

Fără motiv, spuse Li Shuo calm.

Nu mi se mai pare interesant.

Zhao Jin Xin se uită lung la el, apoi rânji.

– Este din cauza lui Han Fen Ye, nu-i așa?

– Este doar unul dintre motive.

Doar unul?

Li Shuo se uită în liniște la Zhao Jin Xin. Privea acest chip pe care îl iubea și îl ura profund și și-ar fi dorit să-l poată îndrăgi în toate felurile posibile. Dar în interior era ca și cum ar fi fost înghețat, iar particulele de gheață erau purtate prin tot corpul, și asta era aproape fatal. Deschise gura, alinându-și durerea care era ca un spasm cardiac, și vorbi mecanic.

– Fen Ye a spus că vrea să încerce cu mine, și cred că merită să încercăm.

– Să încercați? Ce să încerce?  Să încerce cum o să renunțe la relația voastră de trei ani doar pentru o slujbă? spuse  Zhao Jin Xin făcând ochii mari și dând frâu liber furiei din inima sa.

Ce legătură are relația noastră cu tine? spuse Li Shuo.

Deși intenționăm să începem să ne înțelegem mai întâi ca prieteni, ar fi lipsit de respect pentru mine să mă implic din nou cu tine.

Zhao Jin Xin bătu cu pumnul în masă.

Restaurantul nu era aglomerat, iar oamenii de la cele câteva de mese fură suficient de surprinși încât să întoarcă capul să se uite la ei.

Lui Li Shuo îi alunecară nodurile din gât, iar expresia lui nu se schimbă deloc. El putea înțelege pe deplin furia lui Zhao Jin Xin, pentru că întotdeauna doar tânărul Zhao era maestru la a părăsi oamenii iar aceasta era prima dată când el era părăsit. O astfel de experiență de fapt, Zhao Jin Xin ar trebui să o prețuiască. Cei tineri ar trebui să încerce o varietate de posibilități pentru că, după ce îmbătrânesc ei devin din ce în ce mai timizi, și le este mult mai frică să-și asume riscuri.

Venele de pe fruntea lui Zhao Jin Xin se umflară, își îngustă ochii și șopti.

Li Shuo, vorbești serios? Te-am tratat vreodată rău? Ce este în neregulă cu faptul că suntem împreună? Nu ești fericit?

Nu se așteptase ca o întâlnire fericită să se termine așa, și era ca și cum Li Shuo l-ar fi pălmuit în public, făcându-l să se simtă jenat și furios.

Da, bine, fericit, spuse Li Shuo zâmbind.

–  … dar m-am distrat destul.

Zhao Jin Xin îl privi răutăcios pe Li Shuo timp de două secunde înainte de a dezvălui brusc un zâmbet glacial.

–  Dar este, este prea dureros.

Îmi pare rău pentru asta.

Este dureros? Auzind aceste două cuvinte, Li Shuo vru să râdă, dar nu putu.

Nu e nevoie să-ți ceri scuze, nu ai greșit cu nimic, spuse Zhao Jin Xin reluând privirea cinică și-i făcu cu ochiul.

Ce păcat, ești prea delicios pentru mine ca să mă despart de tine.

Li Shuo dădu din cap cu grație.

– Mulțumesc.

Zhao Jinxin și-a scos portofelul și aruncă câteva bancnote americane pe masă, apoi se ridică în picioare.

Sunt prea trist ca să mănânc.

Li Shuo se uită la paharul său.

– Atunci nu te voi conduce. Condu cu grijă, noapte bună.

Pumnii lui Zhao Jin Xin se încleștară și chicoti în timp ce se aplecă și se lipi de urechea lui Li Shuo.

Li Shuo crezu că va auzi ceva sau că va primi un ultim sărut, dar în secunda următoare simțit o durere ascuțită și tremură de durere, încercând instinctiv să îl împingă pe Zhao Jin Xin.

Zhao Jin Xin îl apucă de mână, îi linse cu limba urechea proaspăt mușcată și-i spuse cu o voce atât de blândă încât se înfioră:

– Iubitule, să nu regreți.

Apoi îi dădu drumul mâinii și Zhao Jin Xin plecă fără să se uite înapoi.

Abia după ce spatele lui Zhao Jin Xin dispărut din vedere, Li Shuo se prăbuși pe scaunul său fără nici un pic de energie.

Se despărțise de multe ori și, de fiecare dată, indiferent de ce făcea cealaltă persoană, fie că era calmă, plângăcioasă sau isterică, făcuse tot posibilul să-și păstreze calmul și respectul, iar de data aceasta nu făcea excepție. Dar de data aceasta sentimentul era extraordinar de apăsător, atât de apăsător încât abia dacă mai putea să-și tragă sufletul. O durere incontrolabilă îi pulsa în inimă și se întreba dacă nu cumva boala de inimă era din familie.

Dar era doar sfârșitul unei relații, nimic mai mult decât un trecător, și chiar și în ochii lui Zhao Jin Xin, ei “nu fuseseră niciodată împreună”, nici măcar nu merita să vorbească despre sentimente.

Fiecare urmă a luptei lui fusese autoprovocată.

Ura acest sentiment, ura să fie controlat de emoțiile sale.

Era dezgustat, de tot ce se întâmplase în seara asta.

 

Care este reacția ta?
+1
2
+1
1
+1
2
+1
1
+1
1
+1
0
+1
4
Cine iubește pe cine – Romanul

Cine iubește pe cine – Romanul

谁把谁当真
Rating 0.0
Status: Completed Tip: Autor: Traducător: Lansat: 2019 Limba nativă: Chineza
Romanul cu titlul original Te voi prinde, care se încadrează în popularul gen Danmei[1], a fost publicat în anul 2019 de către scriitoarea de origine chineză Shui Qian Sheng (pe care cititorii noștri o cunosc drept autoarea romanului Cascadorul, tradus pe acest blog). El face parte din secțiunea 188, adică este roman Danmei in care personajele principale au mai mult de 188 de cm înălțime. Pe scurt, secțiunea 188 prezintă povestea mai multor bărbați foarte frumoși cu caractere diferite. Din această secțiune fac parte 14 romane.  Primul membru este Shao Qun, iar ultimul membru este vărul său Yuan Shi Na. Cartea Cascadorul face și ea parte din această secțiune. Povestea este tipică unui astfel de gen. Un afemeiat și un bărbat căruia îi place să aibă toate lucrurile bine organizate în viață. Unul e o persoană flușturatecă, iar celălalt, un om care a experimentat totul și a cărui rațiune se suprapune emoțiilor sale. Între ei începe un joc ce se transformă într-o competiție delicioasă. Deși cei doi nu au încredere unul în celălalt, simt o atracție inexplicabilă, dar își testează până la limita maximă suspiciunile și tentațiile, căderile și confuziile, pentru a fi în cele din urmă iremediabil prinși în mrejele iubirii. Cine pe cine iubește? Cine pe cine ia în serios? Nimeni nu ia pe nimeni în serios. Cu măiestria bine-cunoscută și stilul său fluent, scriitoarea chineză dă viață celor două personaje principale rivale extrem de complexe.  Pe măsură ce intriga progresează, cititorii nu pot să nu se întrebe dacă acest joc emoționant, plin de calcule și trucuri, va reuși să-i facă pe cei doi protagoniști să-și accepte și să-și protejeze iubirea, după ce ambele părți vor suferi pierderi. Sperăm să vă bucurați de lectura acestui roman delicios și așteptăm, ca de obicei, comentariile și părerile dumneavoastră. Cu respect, traducătorii- Silvia și AnaLuBlou. [1] Danmei este un gen literar extrem de popular în China, care descrie relația romantică dintre doi bărbați. Romanul conține 91 de capitole.

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset