Li Shuo fu deprimat timp de câteva zile.
Corpul îi era blocat de un senzație de iritare, iar mintea îi era plină de lucruri legate de Zhao Jin Xin, pe care nu le putu digera deloc pentru o vreme, așa că nu se putea baza decât pe exerciții de automutilare pentru a scăpa de ele.
Fusese jumătate de zi și transpirase în sala de sport și era atât de obosit încât de abia putea merge. Creierul putea să se golească temporar fără să se gândească la nimic sau să se îngrijoreze de nimic până când trecu pe lângă terenul de squash. În acel moment, creierul îi explodă din nou cu o bubuitură.
Nu se putu abține să nu împingă ușa de la sălii de squash și să se așeze la perete.
Când se gândea la jocul pe care îl jucaseră ei doi, nici măcar nu putea spune cine fusese învingătorul în final, era clar că Zhao Jin Xin pierduse jocul, dar își atinsese scopul, în timp ce el câștigase jocul, dar nu avusese încă șansa de a-și încasa recompensa și se temea că nu va avea niciodată ocazia să o facă.
Nu știa dacă era din cauză că îmbătrânea, dar avea tendința de a deveni moale și fragil. Nu experimentase niciodată un moment atât de scăzut când relațiile se încheiaseră în trecut. De ce nu mă deranjez să mă trezesc?
Ce e o despărțire? Se va termina în curând.
Li Shuo își întinse coapsa dureroasă și părăsi terenul de squash.
După ce făcu un duș și-și schimbă hainele, văzu pe telefon un apel pierdut de la Han Fen Ye și un mesaj text în care îl întreba dacă era liber să vadă un film împreună seara. Suspină, ezitând de fapt să vadă pe cineva în acest moment, dar răspunse.
– Bine.
Merse acasă și-și schimbă hainele, apoi se repezi la cinematograf.
Lui Han Fen Ye îi plăcuseră întotdeauna filmele cu o atmosferă literară și artistică puternică, iar filmul pe care îl alesese de această dată nu făcea excepție. Intriga era plictisitoare, dar calitatea imaginii era delicată și frumoasă, așa că cei doi discutară firesc despre lentile, lumini etc. Subiectul nu era deloc plictisitor.
După ce vizionară filmul, găsiră un restaurant chinezesc în apropiere pentru cină.
Han Fen Ye se înecă cu ardeiul și fața i se înroși, dar îi făcu plăcere să-l mănânce.
Li Shuo râse și spuse.
– După atâția ani, cum se face că nu ți-a crescut abilitatea de a mânca ardei iute?
– Nu am ce face, poate că fizicul meu este așa, dar, îmi place să mănânc, spuse Han Fen Ye, luând încă o gură de băutură.
– Fen Ye, chiar nu te-ai schimbat prea mult, nu se putu abține Li Shuo să nu simtă că această persoană semăna cu adevărat de ce își amintea.
Han Fen Ye râse.
– Nici tu nu te-ai schimbat prea mult, dar ești mult mai matur decât înainte.
– Haha, îmbătrânești, dar nu mai ai aceeași vigoare ca înainte.
Li Shuo îl întrebă.
– Fen Ye, ai avut vreodată o relație de-a lungul anilor?
Han Fen Ye făcu o pauză, zâmbi și dădu din cap.
– Din păcate, totul a fost în zadar, iar primii ani i-am petrecut luptând pentru o carieră, mintea nu-mi era la asta.
– Da, am înțeles.
Înainte de a împlini treizeci de ani, avusese colegi de pat și iubiți serioși. Niciunul dintre ei nu fusese luat în considerare pe termen lung, importantă era încă cariera lui. După treizeci de ani, era ca și cum ar fi luat indiciul dat de vârsta lui sau și-ar fi văzut prietenii din jurul lui întemeindu-și familii, și brusc ar fi vrut și el să se așeze la casa lui.
– Dar tu?
– Am vorbit cu câțiva, spuse Li Shuo ridicând din umeri și râse în sinea lui.
– După cum vezi.
Cei doi își zâmbiră unul altuia, amândoi cu inima puțin frântă de aceeași boală.
După cină, era încă devreme, așa că se plimbară prin Times Square, discutând și rememorând trecutul ca și cum ar fi avut o infinitate de lucruri de povestit.
Han Fen Ye își ridică privirea și încremeni brusc, iar Li Shuo îi urmări privirea spre bursă.
Han Fen Ye râse.
– În câteva luni, compania noastră poate fi listată aici.
– Felicitări, spuse Li Shuo cu sinceritate.
– Meritați toate recompensele pentru eforturile voastre.
– În momentul în care prietenul meu m-a atras în această afacere, m-am gândit mult timp la asta. Până la urmă, mi-a fost greu să mă pun pe Wall Street și ar trebui să știi că nu sunt o persoană care își asumă riscuri.
Li Shuo dădu din cap.
– Știu.
Han Fen Ye era prudent și atent, foarte diferit de el.
– Și atunci, știi de ce am fost de acord?
– De ce?
– M-am gândit la tine.
Han Fen Ye se uită la el cu privirea lui blândă și strălucitoare, plină de afecțiune.
– Mi-a trecut prin minte că atunci când eram tânăr nu am avut o poziție curajoasă în dragoste și am regretat asta mulți ani. Iar acum, dacă mă retrag din nou, câți ani voi regreta?
Aceste cuvinte aveau un dublu sens și fură spuse într-un mod deosebit de sincer. Inima lui Li Shuo tresări și fu copleșit de emoție pentru o clipă. Numai oamenii din această grupă de vârstă pot înțelege mentalitatea contradictorie de a vrea să fie mulțumiți cu status quo-ul și de a nu fi dispuși să respecte destinul. Pentru a rupe stabilitatea și a căuta descoperiri în acest moment necesita un curaj de multe ori mai puternic decât atunci când aveai douăzeci de ani. Dacă Han Fen Ye ar fi avut atât de curaj pe atunci, ei doi ser fi aflat într-o situație diferită, dar are un astfel de curaj acum, ceea ce este admirabil. Li Shuo își dădu brusc seama că Han Fen Ye se schimbase foarte mult. Cel puțin, era mult mai încrezător decât înainte și, cu o mentalitate practic egală, ei doi ar putea avea o șansă să se întoarcă la relația de dinainte.
Li Shuo suspină ușor.
– Fen Ye, chiar nu este ușor pentru tine să faci acest pas, așa că vei reuși cu siguranță.
Han Fen Ye se uită la panoul mare și luminat al bursei, simbolul bogăției de top a lumii, ca și cum i-ar fi făcut semn, ochii lui fiind mai strălucitori decât luminile Manhattanului.
– Xiao Shuo, acum că stau lângă tine, în sfârșit nu mă voi mai simți inferior, așa că voi încerca să recuperez sentimentele noastre.
Li Shuo îl privi pe Han Fen Ye, în ochii lui citindu-se emoție, un astfel de Han Fen Ye era necunoscut, dar avea și farmecul său.
Mergi mai departe și încearcă o nouă relație, așa cum făceai înainte, își spuse Li Shuo.
Lasă trecutul, care nu are niciun sens, să rămână în trecut pentru totdeauna.
Din acea noapte, Zhao Jin Xin nu-l mai contactase pe Li Shuo, iar acesta îndură primele zile de disconfort și apoi dispăru încet-încet.
Întâlnirile dintre el și Han Fen Ye erau din ce în ce mai frecvente. Mâncau, mergeau la librărie, cinematograf, jucau fotbal,
erau lucrurile pe care le plăceau să le facă, doar că nimic nu progresa între ei doi. Caracterul lui Han Fen Ye era rezervat, nu era o persoană care lua inițiativa. El a luase întotdeauna inițiativa în relație și în acest moment, nu putea face un pas mai departe. El nu era dispus să se uite mai adânc în motivele din spate, el doar …… nu voia să se schimbe.
Han Fen Ye îi povestea adesea despre companie, că trecuse deja de examenul de calificare și depusese o cerere oficială de înscriere pe listă, așa că, dacă funcționa bine și nu existau surprize, victoria era la tot pasul. Ocazional, când se confrunta cu unele probleme financiare, îi cerea sfatul lui Li Shuo, iar Li Shuo făcea tot posibilul să îl ajute.
Vremea se încălzise și, până când Li Shuo să-și dea seama, se afla în New York de aproape un an.
Știrile despre Li Cheng Xiu dispăruseră complet. Se temea că Shao Qun blocase investigația lui Xiang Ning. Știa că întoarcerea nu poate fi utilă, dar tot decisese să se întoarcă în țară în viitorul apropiat. Chiar dacă nu-l putea găsi pe Li Cheng Xiu, putea să se uite și la situația recentă a lui Wen Xiaohui. Majoritatea rețelei din acest an era îngrijorată de dispariția lui Li Cheng Xiu, dar în schimb, uitase să se preocupe de alți oameni.
După ce se hotărî, își informă părinții și pe Han Fen Ye, apoi rezervă un bilet pentru a se întoarce acasă în trei zile.
Nu îl sună pe Zhao Jin Xin, cei doi nu se mai contactaseră de jumătate de lună. Se temea că asta era exact ceea ce voia Zhao Jin Xin. Întrucât mai devreme sau mai târziu, după ce se vor distra destul, ambele părți puteau să părăsească scena cu demnitate – cel puțin el își păstra demnitatea. În ceea ce privește rana din interior, atâta timp cât alții nu o văd, mai devreme sau mai târziu se putea vindeca singură.
Înaintea călătoriei, Li Shuo și Han Fen Ye conveniseră să ia masa împreună, ajunsese la restaurant mai devreme, și chiar când se așezase la masă, sună telefonul mobil. Era Han Fen Ye care îl suna:
– Alo, Fen Ye.
– Shuo, ai ieșit?
Vocea lui Han Fen Ye nu suna prea bine.
Li Shuo râse:
– Tocmai am ieșit din casă, așa că nu te grăbi.
– Îmi pare rău, Shuo, nu pot veni azi.
– Hm? Ce se întâmplat, e ceva în neregulă?
– Este o problemă la companie, șeful ne-a spus să mergem la o întâlnire acum. Nu știu încă despre ce este vorba, dar după tonul lui ar trebui să fie destul de urgent, așa că …….
– E bine, atunci grăbește-te și du-te la treabă.
Han Fen Ye și-a cerut scuze:
– Am vrut să te văd înainte de plecare, dar acum nu voi mai putea.
Li Shuo spuse cu blândețe:
– Este în regulă, nu mă voi întoarce pentru mult timp de data aceasta. Probabil că voi sta acolo o lună, așa că poți să mă vezi din nou atunci. Ai grijă pe drum și sună-mă dacă ai nevoie de ajutorul meu, bine?.
– E bine.
După ce închise telefonul, Li Shuo se ridică oarecum stânjenit, îi spuse chelnerului că nu mai voia locul rezervat și părăsi în grabă restaurantul.
E foarte bine, mâine mă întorc acasă, așa că mai bine mă întorc să petrec timp cu părinții mei.
A doua zi dimineața devreme, Guang Shu îl duse pe Li Shuo la aeroport, iar părinții lui au plecat cu el.
Li Shuo se pregătea să urce în avion și le zâmbi părinților săi.
– Voi mergeți înapoi, v-am spus să nu veniți. Aveți grijă de voi, nu mă voi întoarce prea curând.
Domnul Li spuse:
– Nu trebuie să te grăbești să revii, corpul meu e bine de mult timp, mergi la San Ya pentru a pune proiectul la examinat. Să comunicăm în orice moment, dacă tu crezi că este fezabil, ne vom da acordul. – Bine, nu-ți face griji, tată, ai grijă de tine, iar mamă, stai cu ochii pe tata și fă-l să se abțină de la mâncare.
– Am înțeles, ai grijă la drum.
– Li Ge.
O voce masculină clară și plăcută veni din spatele lui, iar Li Shuo tremură, inima îi îngheță imediat.
– Jin Xin…
– Shushu…Ayi…
Zhao Jin Xin avansă cu nonșalanță, purta doar o valiză de cabină și avea un zâmbet cald pe față.
– Li Ge, ai venit mai devreme.
Li Shuo respiră adânc, se întoarse calm și zâmbi.
– Mi-a fost teamă de blocajul din trafic, așa că am venit mai devreme.
– Shuo, de ce nu ai spus că Jin Xin se întoarce cu tine?
– Oh? Nu am făcut-o?
– Categoric nu ne-ai spus.
Doamna Li spuse:
– E foarte bine, vă veți plictisi mai puțin dacă veți vorbi pe drum.
Li Shuo se uită la Zhao Jin Xin cu un zâmbet fals.
– Da.
Luându-și la revedere de la părinți, cei doi merseră unul lângă altul spre controlul de securitate.
Zhao Jin Xin zâmbi și spuse:
– Nu ne-am pus de acord să mergem împreună, de ce nu m-ai sunat?.
– Am uitat.
Li Shuo se uită drept înainte cu o față inexpresivă.
– Cât de nemilos, nu-i așa că Li Shu a înnebunit prea repede?
Li Shuo spuse politicos:
– Nu se cuvine să spui asta, nu-i așa?
Zhao Jin Xin se aplecă ușor și râse.
– Deci ți se pare normal să mă dai la o parte când ai terminat să te distrezi cu mine?
Vocea lui era joasă, nu se auzea nicio emoție, dar Li Shuo încă simți în mod inexplicabil un fior. Strânse pumnii și-și stăpâni furia care i se agita în piept. Privi înainte și zâmbi blând.
– Genul acesta de afirmație este și mai nepotrivit.
– De ce? Am greșit?
– M-am săturat să mă cert cu tine, este o pierdere de timp și neproductiv, așa că poți să spui ce vrei.
Li Shuo se îndreptă rapid spre vamă. Aceste câteva minute scurte cu Zhao Jin Xin erau pur și simplu mai obositoare decât el jucând fotbal toată după-amiaza, inima lui era obosită. Din moment ce Zhao Jin Xin știa că pleacă astăzi, trebuie să se fi pregătit de mult timp pentru asta. Gândul că va trebui să se confrunte din nou cu Zhao Jin Xin în următoarele aproximativ zece ore îl făcu să-și dorească să ia un vapor pentru a se înapoia în țara sa.
Ce mai voia Zhao Jin Xin? Ce altceva voia?
Refuzase să-i redea încrederea în el, spunând că nu fusese niciodată într-o relație cu nimeni. Apoi îi dăduse o lovitură aprigă cu propria lui invitație de a trăi împreună. Jin Xin era un tânăr playboy care voia doar să se distreze și să nu fie legat de responsabilități. Îl înțelegea pe deplin, dar nu voia să-i intre în joc, așa că de ce avea tupeul să vorbească acum împotriva lui ca și cum ar fi fost o victimă?
Era pur și simplu ridicol.
Cei doi fură separați temporar pentru a trece prin vamă și inspecție.
Zhao Jin Xin termină primul controlul de securitate și aștepta la punctul de control de securitate de la Li Shuo.
Li Shuo făcu un gest de “te rog” către Zhao Jin Xin.
La urma urmei, ei erau încă parteneri.
Colțurile buzelor lui Zhao Jin Xin se ridicară în sus, iar zâmbetul său fu glacial.
Au mers unul lângă altul spre salon.
De îndată ce a intrat în salon, Li Shuo se duse direct în camera VIP, încercând să se izoleze de Zhao Jin Xin.
Nu se așteptam ca acesta să-l urmărească îndeaproape.
Li Shuo apucă mânerul ușii și se încruntă.
– Nu ești membru aici? De ce nu-ți folosești cardul?
Sunt o mulțime de camere aici.
Zhao Jin Xin întinse nevinovat mâinile.
– Ce risipă ar fi asta, hai să folosim o singură cameră.
Li Shuo își îngustă ochii.
– Nu am fost destul de clar noaptea trecută?.
– Clar, dar nu am fost de acord cu asta.
– Nu am nevoie de permisiunea ta.
Cotul lui Zhao Jin Xin se sprijini de perete și zâmbi ambiguu.
– Nu ne-am văzut de două săptămâni, mi-e atât de dor de tine. Chiar dacă Li Shu nu mă vrea pe mine, nu-mi vrea copilul?
– Poți fi decent în public?
Zhao Jin Xin își mușcă buza și râse încet.
– Îți este rușine pentru asta? Li Shu este un pudic în fața oamenilor, dar o târfă în pat, acest contrast este foarte drăguț.
Li Shuo se uită în jur și- și aminti că ei doi vorbeau în chineză. Șansele ca cineva care tocmai ar fi trecut pe acolo să înțeleagă, erau mici. Trecuse de mult de vârsta la care ar fi roșit din cauza unei VORBE MURDARE, dar nici nu era interesat să fie tras pe sfoară deci spuse cu o voce gravă:
– Jin Xin, nu înrăutăți situația.
– Nu-mi pasă.
Perechea de ochi frumoși ai lui Zhao Jin Xin ascundea în acest moment emoții insondabile.
– Știu mai bine decât tine ce aspect se numește „urât”. Deschise violent ușa camerei cu o mână și îl împinse pe Li Shuo înăuntru.
Li Shuo fu prins cu garda jos, înainte de a avea timp să se întoarcă, auzi ușa care era încuiată în spatele lui. În următoarea secundă, fu cuprins într-o îmbrățișare familiară, iar toate strigătele de furie care voiau să-i iasă din gură fură blocate într-un sărut fierbinte.
……………………………………….
