Cine iubește pe cine – Capitolul 55

Postarea lui Wen Xiao Hui avu mare succes pe Internet și fu etichetată cu diverse cuvinte precum „Chino-american bogat, frumos” și se răspândi pe diferite site-uri web. Chiar și părinții lui din Statele Unite știau de ea.

Li Shuo intră pe internet și citi tot felul de mesaje interesante pentru a mai trece o zi.

După ce locui aici timp de o săptămână, persoana cu care vorbea despre obiectul cooperării ajunse la Sanya. Această persoană era un prieten de-al tatălui său și o figură importantă la Camera de Comerț Chineză din New York, cu numele de Cui. Se zvonea că persoana era bună la suflet dar cam desfrânată.

Li Shuo se gândi că, la urma urmei, era un bătrân și nu avea ce face, așa că se duse la aeroport pentru a lua persoana respectivă.

Dar când văzu persoana, Li Shuo rămase puțin uimit. Domnul Cui nu venise singur, ci adusese cu el doi tineri, un bărbat și o femeie. Femeia era seducătoare și sexy, cu jumătate de cap mai înaltă decât domnul Cui, iar bărbatul era un băiat de rasă mixtă arătos care își roti privirea prin tot aeroportul.

Bărbatul tânăr avea în jur de douăzeci și cinci sau douăzeci și șase de ani, era înalt, cu trăsături adânci, dar nu aspre, cu pupilele de un albastru deschis, iar pe față avea întotdeauna un zâmbet, care era nu doar blând ci și extrem de fermecător.

– Xiao Li, spuse Directorul General Cui strângându-i mâna cu entuziasm:

– Te-am văzut înainte când erai elev, ești mult mai matur acum.

Li Shuo râse:

– Cui Xiansheng nu s-a schimbat prea mult, este încă atât de energic.

Directorul General Cui râse:

– Faceți cunoștință, ea este Si Si, fina mea, el este fiul prietenului meu și unul dintre moștenitorii Hongyun Capital, Zhou Zhunxing. Zhuxing, acesta este Directorul General Li, despre care ți-am vorbit.

Zhou Zhuxing zâmbi și întinse mâna:

– Bună ziua, domnule Director General Li.

– Bună ziua, mă bucur să vă cunosc.

Hongyun Capital era acționarul majoritar al acestui proiect.  Cui era întotdeauna genul de pețitor, dar Li Shuo va lua o cotă minimă. La urma urmei, era un hotel de șapte stele cu o investiție estimată la peste 1 miliard de euro așa că era mai dificil să îl facă singur.

Li Shuo spuse jenat:

– Cui Xiansheng, nu mă așteptam să fiți trei. Am închiriat o mașină sport și nu încăpem în ea.

– E în regulă, luăm un taxi. Tu poți să mergi cu mașina. Vom sta la hotelul la care stai tu.

– Bine, spuse Li Shuo făcând un gest de “te rog” către Zhou Zhuxing:

– Zhou Xiansheng, urmați-mă.

Zhou Zhixing zâmbi elegant și-l urmă.

– Sanya este atât de fierinte, spuse Zhou Zhuxing ștergându-și sudoarea de pe frunte și zâmbi.

– Da, de aceea nu prea ies în timpul zilei, răspunse Li Shuo și  porni aerul condiționat, apoi spuse cu nonșalanță:

– Zhou Xiansheng, sunteți de rasă mixtă?

– Da, mama mea este elvețiană.

Li Shuo zâmbi și încuviință. Hongyun Capital era una dintre cele mai vechi companii de investiții din China. În ultimii doi ani, când șeful familiei fusese grav bolnav, lupta pentru moștenire devenise subiect de discuție în lumea afacerilor.  Li Shuo era oarecum impresionat de acest moștenitor de rasă mixtă. Se pare că era un fiu nelegitim, primul fiu murise accidental și acesta era recent intrat în familie.

– Scuzați-mă, trebuie să dau un telefon, spuse Zhou Zhuxing și apoi vorbi cu voce joasă:

– Ei bine, sunt aici, copilul nu a făcut niciun zgomot, nu-i așa? Ei bine, o să îți fie greu în următoarele zile.

Tonul acela era blând și zâmbea.

După ce închise telefonul, Li Shuo făcu conversație:

– Câți ani are copilul?

– Doi ani, e băiat, râse Zhou Zhixing:

– Este un pic cam slab.

– E greu pentru soția ta.

Zhou Zhuxing fu uimit, apoi râse:

– Ha, ha, da, da, da.

– Uitați, Zhou Xiansheng, spuse Li Shuo arătând spre coasta îndepărtată:

– Vedeți locul cu lumină? Acela este terenul la care ne uităm, nu este prea departe de oraș, am fost acolo de câteva ori în timpul zilei. În timpul zilei este grozavă priveliștea spre mare, iar calitatea nisipului este excelentă.

– Minunat, haideți să venim împreună mâine să aruncăm o privire. Compania noastră acordă o mare importanță acestui proiect și vrea să facă din el hotelul de referință din China.

– Ar trebui să nu fie nicio problemă.

Cei doi discutară despre planificarea hotelului și fură foarte speculativi. Li Shuo simți la început că Zhou Zhuxing era un pic distant dar, la urma urmei, familia Zhou era de mult timp în mass-media și era considerată o figură publică. Dar după ceva vreme constată că aceasta era o persoană de încredere, ca partener. Ușurința de a comunica era o condiție foarte importantă, iar Li Shuo se simți foarte mulțumit.

Cele două mașini ajunseră la hotel în același timp. Cui Xiansheng și “fina” sa închiriară o vilă alături de Li Shuo, iar Zhou Zhixing și el locuiau împreună. Cei trei conveniră să meargă să vadă terenul a doua zi dimineață.

Seara, Li Shuo stătea întins pe canapeaua din sufragerie și citea o carte, iar în timp ce citea, cuvintele se adunau spre centru, iar el începu să aibă din nou probleme de concentrare. În momentul următor, la fel ca în fiecare zi din trecut, îi apăru în minte chipul lui Zhao Jin Xin.

Simțindu-se iritat, se forță să privească fix cartea, dar era inutil.

Dintr-o dată, îi sună telefonul mobil. Era Wen Xiao Hui, care voia să discute cu el despre un videoclip.

Li Shuo oftă ușurat, simțind că apelul îl salvase. Scutură din cap și încercă să se concentreze asupra convorbirii:

– Cu ce e videoclipul?

– Să îți arăt noua mea culoare, spuse Wen Xiao Hui cu mândrie.

Li Shuo râse și dădu click pe video, doar pentru a fi întâmpinat de două nări mari.

Li Shuo fu surprins.

Wen Xiao Hui râse în hohote, ceea ce-l făcu să întoarcă telefonul de la fața lui, apoi își ciufuli părul:

– Ce zici de culoarea asta?

Wen Xiao Hui își vopsise părul gri-albastru și avea pupila de aceeași culoare, iar dacă o asorta cu urechile ascuțite, arăta ca un elf, drăguț.

– Arată bine, e atât de elegant, îl complimentă Li Shuo.

– Da, și mie mi se pare că arată bine. Am amestecat eu însumi culorile, mi-a luat toată după-amiaza, se bosumflă Wen Xiao Hui.

– Dar lui Luo Yi nu-i place.

Li Shuo zâmbi:

– Cu cât îi place mai puțin, cu atât mai mult trebuie să o ții așa câteva zile, apoi să o schimbi la loc pentru a-l lăsa să treacă prin câteva suișuri și coborâșuri în inima lui și va fi fericit.

Wen Xiao Hui râse:

– Am mai învățat un truc, ascultă …… Rahat!

Ochii lui Wen Xiao Hui străluciră.

Li Shuo se sperie și se ridică inconștient de pe canapea:

– Ce s-a întâmplat?

– În spatele tău, în spatele tău!

Inima lui Li Shuo bătu cu putere, primul său gând a fost că dăduse peste un fel de eveniment paranormal, dar imediat ce se întoarse, îl văzu pe Zhou Zhuxing stând stângaci în spatele lui, îmbrăcat cu o vestă și pantaloni de plajă, părând că nici nu se mișcă, nici nu stă nemișcat.

– Erm, ce s-a întâmplat? Am venit doar să iau apă.

Li Shuo aproape că râse în hohote:

– Este în regulă, am un video call cu prietenul meu, îmi pare rău că te-am speriat.

Zhou Zhuxing zâmbi:

– Este în regulă, noapte bună.

– Noapte bună.

Li Shuo luă telefonul și fugi pe balcon, înainte de a-și pierde zâmbetul și spuse:

– Micuțule Hui, de ce te agiți?

– Un model masculin de rasă mixtă a apărut brusc în spatele tău, nu da vina pe mine.

Wen Xiao Hui se uită în jur, apoi se apropie de ecran, își strânse sprâncenele și-și coborâ vocea:

– De unde vă cunoașteți? Hmm?

– Nu este ceea ce crezi, este un posibil partener de afaceri, râse Li Shuo.

– Pe cine păcălești? Voi împărțiți o cameră.

– Am închiriat o vilă cu patru dormitoare, spuse Li Shuo neputincios:

– Pentru ce să te mint, chiar nu este. Și el este căsătorit.

Wen Xiao Hui spuse dezamăgit:

– Păcat, nu-i așa? Se potrivește cu tine.

– Se potrivește? Nu este genul meu preferat, nu-mi plac cei mai înalți și mai puternici decât mine …, spuse Li Shuo, oprindu-se la mijlocul frazei.

Îi plăceau, într-adevăr, doar Han Feiye, Li Cheng Xiu, tipi slab și fără experiență. Cine ar fi crezut că își va pierde sufletul pentru Zhao Jin Xin.

Cum putea fi atât de ironic faptul că o persoană care nu era nici genul lui preferat, care îl abordase cu un scop înșelător și care era, de asemenea, vărul persoanei pe care o detesta cel mai mult și care ar fi trebuit oricum să fie dat afară din joc de el pe loc, a sfârșit prin a fi adânc înrădăcinat în inima lui? Era ca și cum pe tabla de șah ar fi existat o mână care flirta cu sălbăticie, încălcând jocul, perturbând regulile, făcându-l să se piardă în el și lăsându-l în pană de cuvinte.

Așa cum stăteau lucrurile, nu știa dacă pentru că Zhao Jin Xin era special că se îndrăgostise de el, sau dacă pentru că se îndrăgostise de el, Zhao Jin Xin devenise atât de special.

Wen Xiao Hui tăcu și el, gândindu-se în mod evident la aceeași persoană ca și Li Shuo și pufni imediat:

– Știu că îți plac oamenii de acest tip, spuse Wen Xiao Hui și își smulse halatul, făcându-i cu ochiul lui Li Shuo.

Li Shuo nu se putea opri din râs.

Dintr-o dată, se auzi sunetul ușii care se deschidea, de la capătul firului, dinspre Wen Xiao Hui, iar camera se întunecă brusc pe o parte, doar pentru a-l auzi pe Wen Xiao Hui strigând:

– Îmi place culoarea asta!

Vocea afectuoasă a lui Luo Yi răsună:

– Bine, atâta timp cât îți place.

Wen Xiao Hui își coborât vocea:

– La revedere, Li Ge.

După ce spuse asta, închise telefonul.

Li Shuo zâmbi și clătină din cap. Tocmai când era pe punctul de a pune telefonul jos, văzu brusc numele lui Zhao Jin Xin apărând pe ecranul telefonului. Respirația i se întrerupse în timp ce-și regla emoțiile și ridică telefonul:

– Alo.

Vocea lui Zhao Jin Xin era calmă:

– Te-ai dus în Sanya?

– De unde știi?

 – Mi-a spus asistentul tău.

 – S-a întâmplat ceva?

– Am fost de acord să mergem împreună la Sanya data trecută.

Zhao Jin Xin făcu o pauză:

– Și eu sunt interesat de proiectul acelui hotel.

– Sunt suficienți investitori, spuse Li Shuo:

– Zhao Jin Xin, nu mă suna decât dacă este vorba de afaceri oficiale.

– … este despre afaceri.

– Spune.

Zhao Jin Xin puse câteva întrebări legate de finanțe, iar Li Shuo îi răspunse cu calm.

Cei doi se purtau ca doi străini, iar Li Shuo se agăță strâns de balustrada de fier a balconului în timp ce vorbea.

După ce Li Shuo îi răspunse, Zhao Jin Xin nu mai discută despre afacere, ci întrebă brusc:

– Industria “divertismentului” din Sanya este deosebit de dezvoltată, ai fost să o încerci?

Li Shuo își miji ochii:

– Mulțumesc că mi-ai amintit, o să verific mâine.

Zhao Jin Xin rămase tăcut câteva secunde și închise brusc telefonul.

Li Shuo încremeni și aruncă telefonul supărat.

În după-amiaza zilei următoare, responsabilul departamentului guvernamental îi duse să vadă terenul, iar colegii săi le prezentară detaliile amplasamentului și planificarea generală a cartierului.

Domnul Cui părea de obicei nesigur dar când veni vorba de  probleme serioase, deveni deosebit de atent. Ei discutară și într-o singură dimineață veniră cu o mulțime de idei.

După ce văzură terenul, aproape se întunecase. Domnul Cui îi  invită să ia masa și băură și puțin vin iar la sfârșitul mesei domnul Cui spuse cu entuziasm că vrea să îi ia “la joacă”.

Li Shuo și Zhou Zhuxing se priviră unul pe celălalt, fiecare văzând o urmă de jenă mascată în ochii celuilalt.

Zhou Zhuxing răspunse rapid și politicos:

– Da, ascultați-l pe Directorul General Cui.

Lui Li Shuo îi era cel mai frică să se confrunte cu astfel de  lucruri când era în China. El era gay și nu era interesat de femei, dar dacă nu mergea, era inevitabil să se strice distracția. Într-o clipă, el își aminti de ceea ce-i spusese Zhao Jin Xin noaptea trecută. Tonul ușor provocator îl făcea să nu se simtă  prea confortabil.

Li Shuo râse:

– Da, ascultă-l pe Directorul General Cui.

– Ha,ha, ha, să mergem.

Câțiva oameni merseră direct la un club de noapte. Cui Zong îi băgă în mașină și spuse că acest club de noapte era secret, scump și sigur și-i făcu cu ochiul lui Li Shuo, dar Li Shuo nu înțelegea ce însemna asta.

La sosirea în club, Li Shuo își dădu seama că acest club de noapte nu oferea servicii doar clienților de sex masculin, ci și clienților de sex masculin cu “orientare sexuală non-mainstream”.

Orientarea sexuală a lui Li Shuo în cercul chinezesc nu era un mare secret, deși nu exista nici o publicitate, dar părinții săi care erau mai mult sau mai puțin cunoscuți. Li Shuo pur și simplu nu credea că domnul Cui va dori să fie “grijuliu” într-o asemenea măsură, ducându-l într-o grămadă de rățuște.

Subordonatul se uită la cei vreo zece băieți tineri aliniați, stânjenit.

Domnul Cui avea intenții bune, iar în acest moment încă îl privea cu ochi strălucitori și nerăbdători, așa că nu se putu abține să nu râdă, și nu putu decât să-l comande pe cel care îi plăcea cel mai mult.

Zhou Zhixing zâmbi nemișcat de pe margine, fără să deschidă gura lăsându-l pe Directorul General Cui să aleagă o fată drăguță pentru el.

– Ge, spuse un băiat destul de arătos, care îl luă pe Li Shuo la braț imediat ce se așeză, cu o bucurie și o admirație nedisimulate în ochi:

– Mulțumesc, Ge.

Li Shuo zâmbi:

– Cu plăcere, cum te cheamă? spuse el luând limonada și luând o înghițitură.

– Leon.

Li Shuo aproape că scuipă limonada.

– Ge, ești bine?

Băiatul îl bătu pe spate cu nerăbdare.

– Nu, n-am nimic.

Li Shuo îi turnă un pahar de vin și, după câteva propoziții superficiale, se întoarse și discută despre proiect cu Zhou Zhunxing de lângă el, care, în mod clar, era și el lipsit de interes pentru frumoasa femeie de lângă el, iar cei doi au continuat să discute chiar și în ciuda muzicii asurzitoare.

După câteva pahare de vin, Li Shuo se ridică pentru a merge la toaletă.

Leon se ridică imediat în picioare:

– Ge, vin cu tine.

– Mulțumesc, mă duc singur.

Li Shuo știa ce vrea și refuză fără ezitare.

– Ge, voi sta cu tine.

Li Shuo îl mângâie pe braț și spuse răbdător:

– Mă duc singur la toaletă, apoi mă însoțești afară să iau puțin aer, este în regulă?

Băiatul dădu din cap, puțin dezamăgit.

Li Shuo intră în toaletă și zâmbi cu amărăciune la el însuși în oglindă.

“Leon.”

Era un nume englezesc obișnuit, dar devenise un semn de rușine pe care nu avea să-l uite niciodată. Își mai amintea cum lipise petale pe perete una după alta, crinii parfumați ce miroseau suav și pasta de lipici care îi acoperea mâinile pe care le freca bine până se curăța. Când aranja acel apartament, avea mereu iluzia că îl va cere în căsătorie pe Zhao Jin Xin. La urma urmei, nu era deloc un comportament pragmatic, nu numai că nu se potrivea vârstei sale, dar era și prea grandios. Era mai potrivit pentru un fel de ceremonie unică în viață, nu doar pentru o zi de naștere în apartamentul improvizat și pregătit în grabă în câteva zile.

Își revărsase sută la sută pasiunea și dragostea, iar în schimb, fiecare vorbă a lui Zhao Jin Xin îl înjunghiase până la punctul în care se umpluse de sânge și-și pierduse toată demnitatea.

Pentru tot restul vieții sale, nu va mai vrea să vadă niciodată cele patru litere. Leon era ca o palmă peste față.

Își ajustă starea de spirit și ieși din toaletă. Era atât de mult fum încât trebui să iasă afară și să-și tragă sufletul.

Cum era de așteptat, băiatul veni după el și insistă să îl ia de braț.

Li Shuo nu-și pierdea niciodată fața și chiar dacă în sinea lui nu-i plăcea cineva, nu-l respingea și continua să discute cu el cu căldură.

Cei doi străbătură tot coridorul și când trecură pe lângă canapeaua din hol, Li Shuo tresări uimit, după ce a zări o figură cunoscută, iar când se apropie îl văzu pe Zhao Jin Xin care stătea pe canapea ……

Alături de Zhao Jin Xin stătea un bărbat chipeș, iar cei doi vorbeau și râdeau.

Zhao Jin Xin își înclină și el ușor capul spre Li Shuo și-și țuguie buzele într-un zâmbet:

– Ce coincidență.