Cine iubește pe cine -Capitolul 90

După ce noua firmă fu înregistrată, Li Shuo repartiză mai multe cazuri de la firma originală, așa că odată ce se deschise pentru afaceri, avură multe de făcut.

Deschiderea avu loc într-o zi de bun augur. Pe lângă prieteni, Li Shuo invită și o grămadă de elite din industrie și în total veniră mai mult de o sută de oameni să-l susțină.

Li Shuo avea prea mulți oameni de distrat, iar Zhao Jin Xin îl urmărea mereu. Unii oameni care cunoșteau orientarea sexuală a lui Li Shuo văzură că ochii celor doi oameni își zâmbeau tot timpul și își păstrară calmul când văzu sprâncenele ridicate și ochii lui Wen Xiao Hui și Chang Wen.

Zhao Jinxin era de obicei un tânăr politicos și elegant în fața celor din afară. Când se duse la toaletă, fu tras de Zhao Jin Xin, blocat într-o cabină de toaletă și i se ceru „bani de confort”.

– Încetează, o să-mi șifonezi costumul, icni Li Shuo, icni și ocoli sărutul pasional al lui Zhao Jin Xin, dar nu putu opri mâna aceea.

– Încă te gândești la costum în acest moment? chicoti Zhao Jin Xin.

– Se pare că nu ești suficient de concentrat.

– Bine Jin Xin…spuse Li Shuo și-i împinse fața.

– Chiar vreau să ies.

– Nu, dacă ieși afară, te voi împărți cu acei oameni. Dacă rămâi aici, vei fi numai al meu.

– Prostii, ai să stai în toaletă în tot acest timp? Chiar vreau să ies afară. Ar fi nepoliticos să lași o grămadă de oaspeți în urmă…spuse Li Shuo care se zbătu și-i scoase mâna din haine.

– Nu, nu te voi lăsa afară, spuse Zhao Jin Xin mușcând ușor urechile și obrajii lui Li Shuo.

– Sunt atât de enervanți.

– Tu… lasă-mă, o să mă supăr.

Zhao Jin Xin clipi din ochii săi strălucitori.

– Pot să te las să pleci dacă vrei. Voi sta la tine acasă în seara asta.

– …În regulă.

– Vreau să fac o baie cu tine, rânji Zhao Jin Xin.

– Să te pot atinge prin apă cu mâinile.

– Bine, bine, dă-mi drumul.

Zhao Jin Xin își scoase mâna, îi aranjă ușor hainele lui Li Shuo și apoi îi fură un sărut de pe buze.

– Li Shu este delicios.

Li Shuo îl plesni.

– Poți să mă mănânci în toaletă?

– Pot să te mănânc oriunde și nu mă voi sătura niciodată de asta, spuse Zhao Jin Xin zâmbi și-și miji ochii frumoși.

Li Shuo spuse zâmbind.

– Bine, nu vorbesc serios. O să ies primul, iar tu poți să ieși mai târziu.

– Știu.

Li Shuo își luă o față și ieși cu capul sus, fără a arăta nici cea mai mică urmă de jenă pentru care tocmai fusese tachinat.

Drept urmare, de îndată ce se întoarse la locul său, Wen Xiao Hui îi aruncă o privire în lateral cu o expresie „Destul de sigur” pe față.

– Spune-mi sincer, este ceva neplăcut să fii atât de mult în aceeași toaletă?

Li Shuo îi făcu cu ochiul și-i șopti.

– Vorbește încet.

Wen Xiao Hui chicoti:

– E destul de sigur că ți-e foame. Ai folosit lucrurile pe care ți le-am dat?

– O să le folosesc în altă zi.

– Așa cum ai promis, să-mi oferi feedback.

Li Shuo zâmbi amar și spuse.

– Bine, bine.

Recepția continuă până aproape de ora zece. După ce oaspeții plecară unul după altul, asistentul Xiao Chen organiză angajații și personalul hotelului pentru a face curățenie, așa că rămase să-l ajute.

Zhao Jin Xin privea și ajuta în tăcere.

Era deja noaptea târziu, când toată munca era terminată. Li Shuo era atât de somnoros încât căscă. Zhao Jin Xin păru tulburat și rezervă direct o cameră la hotel.

– Nu mă întorc azi, așa că dorm aici în noaptea asta. Cred că și tu ești obosit.

– Bine, după o zi plină ca asta, voi lua câteva camere pentru Xiao Chen și ceilalți.

– Bine, spuse Zhao Jin Xin încet.

– Hai să mergem la culcare.

– Da.

 Li Shuo îi spuse lui Xiao Chen câteva cuvinte și părăsi sala de banchet cu Zhao Jin Xin.

În timp ce cei doi mergeau, se țineau de mână inconștient, de parcă ar fi fost o mișcare firească.

Deși Li Shuo era somnoros, era încă foarte mulțumit de primirea de astăzi și discuta cu bucurie despre dezvoltarea viitoare a firmei cu Zhao Jin Xin, care îl asculta zâmbind.

Întors în cameră, Li Shuo se așeză pe canapea și se odihni un timp, apoi își scoase cravata cu o mână și se uită la Zhao Jin Xin cu ochii mijiți.

– Încă nu ți-ai scos hainele? Nu faci un duș?

Zhao Jin Xin ținea o ceașcă de lapte care tocmai fusese livrată din camera de oaspeți și o puse pe măsuța de cafea. Îl atinse pe nas pe Li Shuo și spuse:

– Du-te și spală-te singur.

Li Shuo ridică din sprâncene.

– Ce?

– Ești prea obosit astăzi, cum pot suporta să te chinuiesc? spuse Zhao Jin Xin.

 Îi luă cele două mâini și îl trase de pe canapea.

– Du-te și fă un duș. Când vei ieși, laptele nu va mai fi atât de fierbinte. Bea Ia laptele și culcă-te.

Li Shuo zâmbi și-i apăsă un sărut pe buze.

– Bine.

Li Shuo era într-adevăr prea somnoros, așa că a făcu un duș în grabă și ieși. Zhao Jin Xin îi întinse paharul cu lapte și merse să facă el însuși un duș.

Când Zhao Jin Xin ieși, Li Shuo stătea deja întins pe pat, cu ochii închiși strâns și  scufundat în pilotă, părând liniștit și cald.

Zhao Jin Xin se urcă ușor pe pat.

Ochii lui Li Shuo se deschiseră puțin. El zâmbi ușor și nu spuse nimic.

Zhao Jin Xin îi zâmbi cu blândețe, apoi intră în pilotă și-i puse mâna pe talie.

– Ai adormit?

– Nu așa de repede.

– Mă aștepți.

– Nu, spuse Li Shuo zâmbind ușor.

– Mincinosule, mă așteptai, spuse Zhao Jin Xin și-și strânse brațele și îl îmbrățișă.

– Ai fost ocupat recent și se pare că ai slăbit.

– Se întâmplă că am neglijat să fac mișcare în această perioadă, așa că ar fi bine să slăbesc puțin.

– Indiferent dacă ești gras sau slab, sănătatea este cel mai important lucru. De acum înainte te voi duce la un jogging de dimineață, bine?

– Păi… o să mai vorbim despre asta. Mi-e teamă că nu voi avea timp dacă voi fi ocupat.

– Pot să te duc să faci mișcare în fiecare zi, să-ți supraveghez mesele și să am grijă de tine.

 Zhao Jin Xin îi sărută încet fruntea lui Li Shuo.

– Doar că trebuie să fiu mai aproape de tine.

Li Shuo zâmbi.

– Chiar că ești …

– Duhul rău este încă acolo? spuse Zhao Jin Xin zâmbind.

– Da, bineînțeles că nu voi renunța. Vreau să te văd în fiecare zi când mă trezesc și să te țin în brațe în fiecare zi când adorm.

Li Shuo se uită la Zhao Jin Xin în liniște.Ochii lui erau atât de afectuoși încât cu greu își putu desprinde privirea.

La sfârșitul unei zile obositoare și pline, să ai persoana iubită alături, să vorbești, să mănânci sau chiar să nu faci altceva decât să fiți împreună, sună atât de dezirabil.

Când Zhao Jin Xin văzu cât de slăbit era Li Shuo, își frecă fruntea de cea a lui Li Shuo și spuse.

– Li Shu, ești bine?

– Tu…spuse Li Shuo zâmbind neputincios.

– Mi-e prea somn acum, ce zici să discutăm mâine.

– Cu siguranță vei găsi o altă scuză pentru a refuza mâine.

– Sau poate nu.

Ochii lui Zhao Jin Xin se luminară. Aceasta era prima dată când Li Shuo era de acord.

Li Shuo căscă.

– Profiți de pericolul altora. Deja sunt atât de somnoros …

– Deci, dacă îmi promiți, te voi lăsa să dormi și o să-ți cânt un cântec de leagăn.

Li Shuo izbucni în râs, de parcă un curent cald i-ar fi trecut prin inimă, răspândindu-se instantaneu în membrele și în oasele sale, făcându-l să simtă o bucurie și o dulceață nespusă, de parcă întreaga lui persoană ar fi satisfăcută. Își îngustă ochii ușor și se uită la Zhao Jin Xin.

– Bine.

– Li Shu, spuse el sărutându-l puternic fără să-și poată stăpâni entuziasmul. Îl sărută pe Li Shuo de mai multe ori și se rostogoli pe patul mare cu Li Shuo în brațe.

Li Shuo chicotit și spuse:

– Bine, poți să mă lași să dorm acum.

Zhao Jin Xin îl îmbrățișă puternic pe Li Shuo și, emoționat, îi spuse.

– De data aceasta, nu te voi mai părăsi niciodată.

Li Shuo îl îmbrățișă, cu vocea tremurândă.

– Jin Xin, nu mă dezamăgi din nou.

– Nu, niciodată, spuse  Zhao Jin Xin răgușit.

– Mulțumesc. De când ai apărut în fața mea și până acum, tot ce era legat de tine a fost cel mai bun lucru pe care l-am experimentat vreodată în viața mea.

Li Shuo îl mângâie pe spate cu un zâmbet mulțumit pe față.

– Nu trebuie să-ți fie frică de întuneric în viitor.

Ochii lui Zhao Jin Xin deveniră brusc umezi. Uneori, se gândea și la cât de virtuos și capabil era. Cu o persoană atât de bună, dacă s-ar ține strâns de data aceasta, nu i-ar da niciodată drumul până la moarte.

Zhao Jin Xin se temea că Li Shuo va regreta, așa că, atunci când se trezi a doua zi, veni în jurul lui Li Shuo pentru a discuta dacă ar trebui să se mute, dacă Li Shuo ar trebui să se mute sau dacă ar trebui să cumpere o casă nouă.

– Nu te mai deranja, stai la mine acasă. Casa mea este aproape de locul unde lucrezi.

– Îl ascult pe Li Shu, spuse Zhao Jin Xin cu un zâmbet pe buze.

Li Shuo își îndepărtă părul în dezordine de pe frunte, iar ochii lui erau foarte blânzi.

– După ce te muți aici, nu trebuie să faci nimic, doar îndrăgostește-te de mine.

– Nu vreau să faci nimic, spuse Zhao Jin Xin zâmbind atât de tare încât ochii i se îngustară și spuse fără să se înroșească.

– Doar lasă-te iubit de mine.

Li Shuo îi ciupi bărbia.

– Tu ești singurul care poate spune asta.

– Încă pot să o fac, spuse  Zhao Jin Xin și-și linse buzele.

– Pot să fac orice vrei tu să fac.

Li Shuo râse.

– Sper să înveți mai întâi să fii mai reținut.

– Cum poți să dai vina pe mine?

 Zhao Jin Xin sărit asupra lui Li Shuo și spuse cu ochii mari.

– Cine ți-a spus să recrutezi astfel de oameni? Vreau să ți-o trag atât de tare în fiecare zi, încât nu te poți da jos din pat.

– Vrei să mă ții, nu? spuse Li Shuo și-i ciupi nasul dar nu se putu abține să nu râdă când își văzu lipsa de voință.

Zhao Jin Xin își mușcă buzele și spuse.

– Este adevărat. Prima dată când te-am văzut, am vrut să ți-o trag în avion.

– La ce te gândești? îl certă Li Shuo cu un zâmbet.

– Mi-e dor de tine. Mi-e dor de tine în fiecare zi, spuse Zhao Jin Xin atingându-i obrazul lui Li Shuo cu vârful nasului.

– Hai să mergem acasă împreună și să ne vedem părinții împreună, bine?

Li Shuo dădu din cap.

– Bine.

– Vreau să le spun personal lui Shushu și lui Ayi că te iubesc și vreau să fiu cu tine pentru totdeauna.

Zhao Jin Xin se uită direct în ochii lui Li Shuo, cu ochii fermi și puri.

Li Shuo îi cuprinse fața și-i răspunse cu aceeași seriozitate:

– Bine.

Zhao Jin Xin îl sărută cu putere, de parcă ar fi ținut o comoară în mâini.

– O să am eu grijă de ziua ta anul acesta.

– Bine, oftă Li Shuo.

– Timpul zboară atât de repede. Într-o clipă, am deja treizeci de ani.

– De ce ești îngrijorat pentru asta? La fel de fermecător vei fi și la vârsta de șaptezeci sau optzeci de ani, spuse Zhao Jin Xin fericit.

– Vreau să-ți organizez cea mai frumoasă zi de naștere.

Li Shuo zâmbi și spuse:

– Bine, doar nu mă chinui prea mult. Poți să faci orice vrei.

Ochii lui Zhao Jin Xin sclipiră de entuziasm.