Kit
POV Jay-Jay
— Ci-N nu mai vine pe aici? mă întrebă bunica.
— Nu…
Aveam impresia că bunicii îi lipsea Ci-N.
Și mie îmi lipsea.
Nu mai venise de câteva zile.
Ar fi fost frumos să îmi dea măcar un mesaj sau să mă sune, dar nu o făcuse.
În ziua de Crăciun, fratele lui mă sunase brusc.
Fusese foarte supărat și îmi spusese să-l trimit pe Ci-N acasă.
Spunea că Ci-N nu voia să creeze probleme, așa că l-am dus imediat.
Îmi promisese că mă va suna de îndată ce ajunge.
Dar nu o făcuse.
Nu puteam să nu mă îngrijorez.
Ce s-a întâmplat cu tine, Ci-N?
Mi-ar fi plăcut să mă duc să-l văd, însă exista riscul să mă cert din nou cu fratele lui.
Ne mai confruntaserăm înainte.
Era mai sigur să stau aici decât să mă bag în alte necazuri.
Telefonul meu începu să sune.
Am crezut imediat că era Ci-N și am răspuns în grabă.
Dar era altcineva.
Eren.
— Alo?
— Jay-jay… mă strigă Eren încet.
— Ce s-a întâmplat? Ai nevoie de ceva?
Din partea lui se auzea o gălăgie teribilă.
Parcă oamenii se certau.
Parcă cineva alerga prin casă.
— E foarte mult zgomot… unde ești? l-am întrebat.
— Sunt la casa lui Kit… Avem o problemă.
Inspiră adânc.
— P-poți să vii?
M-am încruntat.
Nu înțelegeam nimic.
Cu atât mai puțin din cauza zgomotelor care continuau în fundal.
— De ce?
— Nu mai știu la cine să apelez. Kit are nevoie de ajutor acum.
M-am îngrijorat imediat.
Nici Kit, nici Eren nu erau genul care să ceară ajutor fără motiv.
Dacă mă chemau, însemna că situația era serioasă.
— Bine. Vin acum.
Nici măcar nu l-am lăsat să continue.
Am închis și am fugit spre cameră să mă schimb.
— Plec, bunico. Te rog să-i spui mătușii.
Ea dădu din cap.
Am ieșit din casă și am alergat spre colțul străzii.
Din fericire, prin sat circulau multe taxiuri.
Am găsit imediat unul.
Între timp, Eren îmi trimisese adresa lui Kit.
Fusesem o singură dată acolo, însă îmi aminteam suficient de bine drumul.
Traficul era îngrozitor.
Claxoanele îmi făceau capul să explodeze.
Parcă șoferii aveau impresia că mașina din față va zbura dacă apăsau suficient de mult pe claxon.
Dați-i înainte! Claxonați și mai tare!
În cele din urmă am ajuns.
Eren mă aștepta deja la poartă.
— Eren… l-am strigat. — Ce s-a întâmplat?
Mă apucă imediat de braț și mă trase mai departe de casă.
Aruncă o privire spre poartă înainte să vorbească.
— Jay… Poți să te prefaci că ești iubita lui Kit?
Hm?!
— C-ce?! Nu! am răspuns instantaneu.
— Te rog, Jay… Kit are nevoie de asta.
— Nu vreau! Încetează!
— Jay… Te rog. Poate așa va ieși din cameră. De câteva zile nici măcar nu mai mănâncă normal.
Am rămas șocată.
Ce legătură avea faptul că mă prefăceam iubita lui cu faptul că nu ieșea din cameră?
— În primul rând, explică-mi ce s-a întâmplat.
Eren privi din nou casa.
Își frecă fruntea.
Inspiră adânc.
— Bine… bine… Hai să discutăm întâi.
Am încuviințat.
— Problema este că…
Se opri.
Își trecu o mână prin păr.
— Nici măcar nu ar trebui să afli asta de la mine.
— Dacă nu îmi spui acum, plec.
Începusem deja să-mi pierd răbdarea.
— Bine! Problema este că… Kit este gay.
…
Procesare…
Nu știam dacă să consider asta o revelație șocantă sau doar o confirmare.
Pentru că, sincer, avusesem deja suspiciuni.
— Jay? Ai auzit ce am spus?
Am ridicat mâna.
— ȘTIAM EU!
Eren făcu imediat semn să vorbesc mai încet și aruncă o privire panicată spre casă.
— Știai?
— I-am văzut la festival împreună cu Mayo. Apoi le-am văzut fotografia în telefonul tău.
Eren își scoase telefonul și verifică imaginea.
— Dacă Kit este gay, atunci care este problema? Ce legătură are asta cu faptul că nu iese din cameră?
Eren își frecă ceafa.
— Le-a spus adevărul familiei lui. Nu au reacționat bine. Au avut o ceartă urâtă. De atunci aproape că nu mai vorbește cu tatăl lui. Acum este și mai rău. Nici măcar de Crăciun nu a ieșit din cameră.
Am rămas fără cuvinte.
Era mult mai grav decât îmi imaginasem.
— Și de ce vrei să mă prefac că sunt iubita lui?
— Ca să se termine toată povestea asta. Să creadă familia lui că nu vorbește serios. Că totul a fost doar o fază și că tu ești dovada că este interesat de fete.
Am clătinat imediat din cap.
— Nu cred că asta este soluția.
— Atunci care este?
— Nu știu. Dar cred că ar trebui să vorbim cu Kit.
Eren oftă.
— Nu este atât de simplu. Refuză să vorbească cu noi. Și asta mă enervează.
— De ce?
— Îți amintești cearta dintre mine și Mayo? A fost a doua zi după petrecerea de Crăciun.
Am clipit surprinsă.
— Ce s-a întâmplat? De ce v-ați certat iar?
Eren își scărpină capul.
— Știam de mult despre situația lor și îi susțineam. Dar Mayo, gelos cum este, a început să creadă că între mine și Kit există ceva! Eu sunt bărbat în toată firea!
Nu m-am putut abține să nu râd.
Asta chiar suna a Mayo.
— De asta te-a lovit în clasă?
— Da. În plus, îl provocam. I-am spus că îi voi găsi fete lui Kit și a crezut că vorbesc serios.
Acum avea sens.
— Cu atât mai mult trebuie să vorbim cu Kit.
Eren aprobă.
Am intrat în casă.
Nici nu trecuserăm bine de ușă când am auzit oameni certându-se.
Toată lumea se opri când îl văzu pe Eren.
M-am prezentat pe scurt, iar apoi am urcat direct spre camera lui Kit.
Casa lor era impresionantă.
Elegantă.
Puternică.
Genul de loc care îți amintea în fiecare secundă câtă influență avea familia respectivă.
Ne-am oprit în fața ușii.
Am bătut.
Nimic.
— Kit… Sunt Jay-jay. Putem vorbi?
Liniște.
— Poți să-mi spui orice. Mă cunoști, nu?
Am auzit un zgomot în interior.
Apoi pași.
Clanța se mișcă și ușa se deschise puțin.
Eren era gata să intre, însă i-am făcut semn că voi merge singură.
Am intrat și am închis ușa.
Camera era aproape complet întunecată.
Singura lumină venea de la monitorul laptopului.
L-am văzut pe Kit așezat pe podea, lângă pat.
M-am așezat și eu lângă el.
— Ce faci? Mi-au spus că nu mai ieși din cameră.
Nu răspunse.
Doar respira greu.
Apoi, dintr-odată, începu să plângă.
— Jay… Sunt confuz. Nu mai știu ce să fac.
— E în regulă. Plângi dacă simți nevoia.
I-am frecat ușor spatele.
— Eu chiar sunt băiat… Nu înțeleg ce s-a întâmplat. La un moment dat am simțit că ceva este diferit la mine.
Își șterse lacrimile.
I-am întins batista.
— Am descoperit ce era… și apoi l-am întâlnit pe Mayo. Eram mereu împreună și apoi… m-a sărutat.
Nu aveam idee cum se simțea.
Dar îi vedeam suferința.
— Totul este un haos. Am încercat să mă îndepărtez de el. Am încercat să mă schimb. Am încercat orice… și tot nu a funcționat.
Tăcu.
Inspiră adânc.
— Mayo este imposibil. Nu m-a lăsat niciodată să fug. Și acum… acum mi-am dat seama că m-am îndrăgostit de el.
Lacrimile îi reveniră în ochi.
— Kit… să te închizi aici nu îți va rezolva problema.
— Și ce vrei să fac? Să ies afară și să strig tuturor că sunt gay?!
— Tsk! Nu asta am vrut să spun!
— Înțeleg, Jay…
Am rămas amândoi în tăcere.
Privirea mi-a căzut asupra laptopului.
Se auzea constant un sunet de notificare.
— Este Mayo, spuse Kit.
— Și de ce nu îi răspunzi?
— Nu vreau. În plus, ne-am despărțit. De ce să mai vorbesc cu el?
Despărțit?!
Stai.
Ce?!
Doamne sfinte!
Așa se simte când descoperi că doi oameni despre care erai convinsă că sunt cei mai heterosexuali bărbați de pe planetă au avut de fapt o relație?!
— Jay… mă strigă el încet. — Poți să mă ajuți?
— Dacă pot, da.
Kit ridică privirea spre mine.
Ochii îi erau roșii de la plâns.
— Ajută-mă să devin din nou un bărbat adevărat.
Și, înainte să înțeleg ce avea de gând să facă, se aplecă brusc spre mine.
😱
