Anul Nou
POV Jay-Jay
— Kit… îmi pare foarte rău.
— Este în regulă. A fost și vina mea. Îmi pare rău. îmi răspunse Kit de la celălalt capăt al telefonului.
— Odihnește-te… La mulți ani.
— La mulți ani și ție. Mulțumesc, Jay.
Apoi închise.
Încă îmi era rușine când mă gândeam la el.
Încercase să mă sărute.
Atât de simplu.
L-am lovit.
Îi învinețisem obrazul.
Fusesem atât de șocată încât mâna mea reacționase înainte să apuc să gândesc.
Dar, într-un mod ciudat, asta părea să-l fi trezit la realitate.
Începuse să iasă din cameră.
Vorbea din nou cu tatăl său.
Situația lui era complicată.
Și trebuia să vorbesc și cu Mayo.
Voiam să-i aud și lui partea de poveste.
Încă eram confuză după tot ce aflasem de la Eren și Kit.
Spuneau că Mayo este bisexual și că Kit nu era primul băiat cu care fusese.
Știam ce înseamnă bisexual.
Dar tot nu puteam să-l asociez pe Mayo cu ideea asta.
Pur și simplu nu părea genul.
Oare Keifer știe?
Și asta era o problemă.
Dacă Regele Șerpilor aflase deja adevărul, probabil că încercase deja să-i dea afară din Secțiunea E.
Iar dacă nu aflase încă…
Ce avea să facă atunci când va afla?
Doamne…
Îmi era milă de amândoi.
Explozia unei petarde mă făcu să tresar.
Afară se auzeau artificii peste tot.
Nici măcar nu era miezul nopții.
Voi, oamenii bogați…
Noi nu cumpăraserăm artificii.
Nu aveam timp de așa ceva.
Trebuia să mergem undeva.
De fapt…
Nici măcar nu știam unde.
Am fugit spre baie și am făcut un duș rapid.
Trebuia să fiu prezentabilă pentru întâmpinarea noului an.
Când am ieșit, m-am oprit brusc.
Mătușa Gema îmi răscolea dulapul.
— Ce faci, mătușă?
Ea se întoarse spre mine și zâmbi.
— Eu voi decide cu ce te îmbraci.
Hm?!
— Nu este nevoie… O pereche de pantaloni și o cămașă sunt suficiente.
— Exclus. Mergem la o petrecere. Trebuie să fii îmbrăcată frumos.
În rochie?
Nu.
Nu.
Nu.
— Mătușă, nu mă simt bine. Cred că rămân acasă.
— Termină cu prostiile, Jay. Nu te las singură aici… Asta este!
Ridică triumfătoare o rochie albă.
Oh, nu…
— Îmbrac-o! Haide!
Jur.
Într-o zi voi da foc tuturor rochiilor din dulap.
Nu am avut de ales.
Am îmbrăcat-o.
Se potrivea perfect.
Problema era că eu nu mă simțeam deloc confortabil.
— Perfect… murmură mătușa.
Mă așeză pe pat.
Apoi luă un pieptene și începu să-mi aranjeze părul.
Simțeam că mă transformă într-o păpușă.
Îmi prinse părul.
Îmi puse o bentiță.
Apoi mă privi critic.
— Mai târziu îți pun și puțin machiaj.
Hm?!
Machiaj?!
— Așa este bine, mătușă.
— Nu. Măcar puțin machiaj trebuie să ai.
Am zâmbit forțat.
Nu aveam scăpare.
Când termină, plecă să se pregătească și ea.
Eu rămăsei singură în cameră, privind imaginea din oglindă.
Nu mai făcusem niciodată asta.
Nici măcar la balul de absolvire.
De fapt, nici nu participasem.
Am luat geanta mică pe care mătușa insistase să o port și am coborât în sufragerie.
Acolo erau Angelo și Aries.
Amândoi se uitară la mine.
— A-arăți bine… spuse Angelo.
— Nu pot să port pantaloni și cămașă?
Sprâncenele lui se uniră imediat.
— Nici să nu te gândești, Jay-Jay.
Amenințare clară.
M-am prăbușit pe canapeaua din fața lui Aries.
Purta un tricou polo elegant.
Trebuia să recunosc.
Arăta foarte bine.
Doar că avea aceeași expresie severă ca întotdeauna.
Telefonul lui sună.
Se ridică imediat.
— Mă duc să o iau pe Ella.
Plecase.
Noi am rămas să așteptăm.
Între timp, observam că Angelo era foarte agitat.
Parcă voia să spună ceva.
— Ce este? l-am întrebat.
Nu răspunse.
Continuă să se foiască.
După câteva minute, mă privi.
— Jay… Prietenul tău Yuri. Ce mai face?
Yuri?
— Este bine. Cred că încă este în Japonia.
Am ridicat din umeri.
— Ți-a spus ceva înainte să plece?
Nimic.
În afară de faptul că mă ceruse în căsătorie.
Am clătinat din cap.
— Nu. De ce întrebi?
Angelo inspiră adânc.
— Îți place de el?
Hm?
— P-poftim?
Fratele meu știa?!
Doamne…
Era înfricoșător de perspicace.
Dar de ce îl interesa Yuri?
Angelo nu mai spuse nimic.
În acel moment coborâră mătușa Gema, bunica și unchiul Julz.
— Haideți. S-ar putea să întârziem.
Am mers cu toții spre garaj.
Ne-am urcat într-un SUV.
Angelo conducea.
Mătușa stătea lângă el.
— Unde mergem?
Nimeni nu răspunse.
Bunica și mătușa doar zâmbeau.
Iar unchiul Julz evita să mă privească.
Ceva era suspect.
În timpul drumului priveam pe geam.
Până când am văzut o clădire familiară.
Clădirea lui Yuri.
Stai.
Nu…
Nu se poate.
Mașina se opri chiar în fața intrării principale.
Un valet preluă cheile.
Am coborât.
Interiorul era incredibil.
Candelabre uriașe.
Marmură.
Lumină peste tot.
Ne-am oprit în fața liftului.
Când ușile se închiseră, mătușa profită de ocazie și scoase pudra.
Îmi tamponă obrajii.
Apoi îmi aplică luciu de buze.
— Așa. Perfect!
Eu eram singura persoană din lume care nu avea voie să stea liniștită.
După câteva clipe, bunica vorbi.
— Jay… orice s-ar întâmpla, să nu te superi pe noi înainte să ne asculți explicația.
Am clipit nedumerită.
Eram gata să întreb ce voia să spună.
Dar ușile liftului se deschiseră.
Am ieșit.
Am traversat un coridor atât de lustruit încât îmi puteam vedea reflexia în podea.
Ne-am oprit în fața unor uși imense.
Angelo discută cu personalul.
Apoi ușile se deschiseră.
Am rămas fără cuvinte.
Sala era enormă.
Plină de oameni.
Plină de bogăție.
Candelabre.
Rochii.
Costume.
Mese rotunde.
Ring de dans.
Totul părea desprins dintr-un film.
Personalul ne conduse la masa noastră.
Aries și Ella erau deja acolo.
Evident.
Când eram pe punctul să mă așez, observai o figură familiară.
Credeam că este Keifer.
— Jay…
M-am întors.
Yuri.
M-am apropiat de el.
— Te-ai întors. Bine ai venit?
I-am întins mâna.
El izbucni în râs.
— Asta este primirea ta?
— La mulți ani, spuse el.
— Și ție… La mulți ani?
Râse din nou.
Apoi mă ciupi de obraz.
— Mai târziu.
Și se îndreptă spre masa noastră.
Eram gata să-l urmez.
Dar o mână mă apucă de braț.
Mă trase direct pe ringul de dans.
Ne-am oprit.
O mână îmi cuprinse talia.
Cealaltă îmi ridică mâna.
Dansam.
Am ridicat privirea.
Keifer.
Purta un smoking negru impecabil.
La fel ca Yuri.
— Știu. Sunt foarte arătos. Dar nu trebuie să te uiți așa fix la mine.
A zâmbit.
Nesuferitul.
— Ce lăudăros ești.
El râse.
I-am observat părul.
Cerceiul.
Zâmbetul.
Trebuia să recunosc.
Arăta bine.
Foarte bine.
— Ești frumoasă, spuse el.
Inima mea rată o bătaie.
A spus că sunt frumoasă.
Hihihi…
— Nu am nimic să-ți ofer. Încă îți datorez bani.
— Tsk. Chiar nu știi să primești un compliment, nu-i așa?
— Știu. Doar că nu sunt obișnuită să-l aud de la tine.
Râse.
— Ce altceva se mai întâmplă la petrecerea asta?
— Vei afla curând.
Se opri din dans.
Îmi dădu drumul.
Zâmbi.
Apoi plecă.
În acel moment luminile se stinseră.
Doar scena rămase luminată.
Aplauze.
— Bună seara, doamnelor și domnilor! Și La Mulți Ani!
Mulțimea răspunse imediat.
— În această seară nu sărbătorim doar Anul Nou. Sărbătorim și ziua de naștere a domnului Yuri Hanamitchi!
Sala izbucni în aplauze.
M-am uitat spre Yuri.
El era chiar lângă mine.
— Este ziua ta?
Dădu din cap.
— La ora 00:30, pe 1 ianuarie.
Foarte tare.
Apoi prezentatorul continuă:
— Dorim, de asemenea, să anunțăm oficial parteneriatul dintre corporațiile Hanamitchi și Fernandez!
Aplauze.
Fernandez?
Adică Angelo.
Știam că există afaceri între familiile lor.
Dar atât.
— Și, ca simbol al acestui parteneriat, avem onoarea să anunțăm logodna dintre domnul Yuri Hanamitchi și domnișoara Jasper Jean Fernandez Mariano!
…
…
…
Așteaptă.
Au spus numele meu.
Și au spus cuvântul logodnă.
Creierul meu refuză să funcționeze.
Yuri își trecu brațul pe după talia mea și mă trase lângă el.
Eu îl priveam complet șocată.
El continua să zâmbească și să salute invitații.
— Y-Yuri… ce înseamnă asta?
Nici măcar nu se uită la mine.
— Angelo nu ți-a spus?
EXACT DE AIA ÎNTREB!
— Jay… este o înțelegere de afaceri între Angelo și bunicul meu.
În sfârșit își întoarse privirea spre mine.
Și zâmbi.
— Ne căsătorim.
În șocul uriaș care mă lovi, cuvintele lui refuzară să se așeze în mintea mea.
Nu mai auzeam muzica.
Nu mai vedeam oamenii.
Nu mai înțelegeam nimic din jur.
Doar privirea lui Yuri.
Și propoziția care continua să-mi răsune în cap.
Ne căsătorim.
