Anul Nou
POV Jay-Jay
Unde mă duc?
Nu știam.
Încercasem să merg direct la toaletă, însă era prea multă lume.
M-am gândit să fug spre lift, dar Yuri mă aștepta acolo.
Așa că am fost nevoită să mă refugiez pe scara de incendiu.
De ce…
Serios, de ce?!
Când am avut impulsul să fug de tot, am realizat că eram la etajul treizeci și patru.
M-am așezat pe una dintre trepte.
Abia atunci lacrimile pe care le ținusem în mine au început să curgă.
Speram să fie doar un vis.
Speram că nu auzisem bine.
Speram că Yuri voise să spună altceva.
Nu voiam să mă mărit.
Încă nu.
Nu voiam!
— Jay…
Cineva mă strigă.
Mi-am șters imediat lacrimile.
Nici măcar nu m-am uitat cine era.
Persoana se așeză lângă mine și îmi întinse o batistă.
— Lasă-mă puțin singură, frate.
Încercam să sun rugător.
Dar probabil că păream furioasă.
— Voiam să-ți explic înainte, dar nu am avut ocazia.
L-am privit cu furie.
Voiam să vadă cât eram de rănită.
— De ce eu?! Da, vă sunt datoare! Dar asta nu înseamnă că puteți decide totul în locul meu!
Angelo mă privi grav.
Știam că îi vorbeam urât.
Știam că tonul meu era lipsit de respect.
Dar nu mă puteam opri.
— Nici măcar nu mi-ați cerut părerea!
— Jay… Am discutat deja cu mama ta despre asta…
— ȘI DE CE AȚI DISCUTAT CU EA?!
Aproape că am țipat.
Șocul mă lovi din nou.
— Pentru că este mama ta! Și tu ești încă fiica ei! răspunse el, ridicând vocea.
Am tresărit.
De fiecare dată când Angelo se înfuria, mă speriam.
Însă de data aceasta nu voiam să cedez.
— Ai vorbit cu mama! Dar eu am și un tată! L-ai întrebat și pe el?!
Angelo nu răspunse.
Se ridică.
Părea gata să plece.
— De ce îmi faceți asta?!
Lacrimile îmi reveniră imediat.
Fratele meu se opri.
Îi auzeam respirația grea.
— Ești familia noastră, Jay… Când domnul Yuori a cerut mâna nepoatei lui pentru Yuri, am spus nu. Dar a venit momentul să găsim o cale prin care lucrurile să funcționeze.
Se întoarse spre mine.
— Sper să înțelegi. Nu este vorba doar despre companie. Este vorba și despre tine. Te așteaptă o viață bună.
Am izbucnit din nou în plâns.
— Dar eu nu vreau… Vreau să studiez. Vreau să muncesc. Vreau să-mi îndeplinesc propriile visuri.
— Și le vei îndeplini! mă certă el.
— Dar când am spus eu că vreau asta?! Frate!
Angelo își trecu mâna prin păr, frustrat.
— Jay-Jay, încearcă să înțelegi! Mătușa Jeana este deja de acord. Lucrurile nu mai depind doar de tine!
Vocea lui răsună pe toată scara.
M-am speriat.
Toată furia mea se amesteca acum cu teamă.
— Nu vreau! am țipat în timp ce plângeam.
— Jay!
— Nu m-ai lăsat niciodată să-mi văd tatăl și acum faci și asta!
Într-o clipă Angelo mă apucă de braț.
Privirea lui era mai serioasă decât o văzusem vreodată.
— Nu vreau să mai aud asta! Tatăl tău te-a părăsit cu mult timp în urmă! Nu-l mai aduce în discuție!
Îmi dădu drumul brusc.
M-am lovit de perete.
Nu durea atât de tare.
Dar ceea ce simțeam în interior era mult mai rău.
Aveam impresia că nu dețineam niciun control asupra propriei vieți.
Ca și cum aș fi fost doar o păpușă pe care ceilalți o mutau după bunul plac.
Angelo deschise furios ușa scării și plecă.
Eu am rămas pe podea.
Plângând.
— Jay-jay!
Am ridicat privirea.
Bunica.
Se așeză lângă mine.
Iar eu m-am aruncat imediat în brațele ei.
— Bunico… Fratele…
Vorbeam ca un copil.
— Șșș… Liniștește-te. Totul va fi bine.
Îmi mângâia spatele.
— Nu vreau… Nu vreau să mă mărit încă…
— Știu.
Am continuat să plâng.
Îmi distrusesem coafura.
Îmi murdărisem rochia.
Nu-mi mai păsa.
Nu știu cât timp am rămas acolo.
M-am oprit doar când am simțit că mă doare gâtul de la atâta plâns.
Bunica îmi șterse fața.
— Nu te supăra pe fratele tău. El încearcă doar să facă ceea ce crede că este mai bine pentru toată lumea.
— Pentru toată lumea sau doar pentru el?
— Jay… Ascultă-te. Furia îți închide mintea. Încearcă să ne asculți până la capăt.
Avea dreptate.
Mi-am coborât privirea.
— Când te vei căsători cu Yuri, compania fratelui și a mătușii tale va fi salvată. Tu vei avea o viață bună și șansa de a studia în străinătate. Iar ei te vor putea ajuta să vorbești din nou cu tatăl tău.
Am strâns pumnii.
— Dar unde este libertatea mea? Nici măcar nu am douăzeci de ani și deja mă mărit. Ce se întâmplă cu lucrurile pe care voiam să le fac?
Bunica îmi luă mâna.
Îmi mângâie obrazul.
— Yuri îți poate oferi toate acele lucruri. Poate că nu observi, dar te place. Iar eu văd în ochii lui că ar face orice ca să te vadă fericită.
Și dacă i-aș cere să oprească totul?
— Gândește-te bine.
Apoi se ridică.
M-am ridicat și eu.
Mi-am scuturat rochia.
Încercând să șterg urmele propriei mele drame.
Când am ieșit din scara de incendiu, mătușa Gema ne aștepta.
Era evident îngrijorată.
— Jay… Ce s-a întâmplat cu rochia ta? Arăți dezastruos.
Începu imediat să-mi aranjeze bentița.
— Haideți înapoi. Familia lui Yuri ne caută deja, spuse Angelo.
Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Mătușa mă pudră din nou.
Îmi reaplică luciul de buze.
Apoi ne-am întors în sală.
La masa noastră, Yuri vorbea cu unchiul Julz.
Când mă văzu, se ridică imediat.
— Hei…
I-am zâmbit forțat.
— Îmi pare rău dacă ai fost șocată. Nu a fost intenția mea…
— Este în regulă, Yuri.
L-am întrerupt.
L-am privit direct în ochi.
— Dacă nu vrei această logodnă, voi vorbi chiar acum cu ei.
Angelo tresări imediat.
Încercă să se apropie.
Dar unchiul Julz îl opri.
Am prins mâna lui Yuri.
Mi-am mușcat buza.
— Yuri… B-bine. Mă voi căsători cu tine.
Am spus-o aproape în șoaptă.
— C-ce?
Ochii lui se măriră.
— Ai acceptat?
Am dat din cap.
Yuri mă îmbrățișă imediat.
Atât de repede încât am rămas blocată.
— Nici nu îți imaginezi cât sunt de fericit.
Îmi șopti la ureche.
Apoi mă sărută pe frunte.
— Mă duc să le spun părinților mei!
Și plecă.
L-am privit pe Angelo.
— Acum ești mulțumit?
Nu răspunse.
Își întoarse doar privirea.
Aries părea furios.
Atât de furios încât se ridică și plecă din sală.
Ella îl urmă imediat.
Nici eu nu eram fericită.
Nu știam dacă luasem decizia corectă.
Pentru că bunica avea dreptate.
Și mai era ceva.
Îmi plăcea Yuri.
Dar…
Keifer.
Privirea mea îl căută instinctiv.
Era la bar.
Bând.
Ca de obicei.
Se uită spre mine.
Fără nicio expresie.
I-am zâmbit.
El doar își întoarse privirea.
Mi-am coborât capul.
Era ceva diferit la el.
Ceva ce nu puteam explica.
Am cerut voie să merg până la baie.
Au fost de acord.
Când am intrat, două femei stăteau în fața oglinzii.
Își retușau machiajul.
Nu le-am dat atenție.
Am intrat într-o cabină.
Apoi mi-am auzit numele.
— O cunoști pe Jasper Jean? Logodnica lui Yuri.
— Nu. A plecat înainte să ajung eu.
— Nu este frumoasă, dar are ceva artistic. Știe să joace bine.
— Dacă nu l-ar fi prins ea pe Yuri, l-aș fi abordat eu.
Și au început să râdă.
Eram prea obosită pentru asta.
Am ieșit din cabină.
M-am spălat pe mâini.
Le vedeam în oglindă.
Mă priveau de sus până jos.
— Da, nu sunt atât de frumoasă… Dar Yuri tot pe mine m-a ales.
Le-am zâmbit.
— Pa, fetelor!
Și am plecat.
Normal nu făceam astfel de lucruri.
Dar în seara aceea eram deja la limită.
Pe drumul înapoi, Keifer trecu pe lângă mine.
Nici măcar nu mă privi.
Se opri în fața liftului.
Ridică mâna spre buton.
Apoi se opri.
Întoarse capul.
Se uită direct la mine.
Am rămas nemișcată.
Era ceva ciudat în privirea lui.
Ceva care mă făcea să vreau să mă apropii.
Am făcut un pas.
El își întoarse privirea și apăsă butonul liftului.
Mi-am mușcat buza.
De ce să mă duc după el?
Nu aveam niciun motiv.
M-am întors.
Am început să plec.
Dar nu ajunsesem prea departe când cineva mă apucă brusc de braț.
Mă trase în lift.
— K-Keifer…
Ușile se închiseră.
Iar el mă privi direct în ochi.
— Îți place de Yuri?
Am rămas fără glas.
— Îți place de el?! repetă.
— Keifer… Eu…
— Dacă nu-mi răspunzi…
Făcu un pas spre mine.
Ochii lui nu se dezlipeau de ai mei.
— Te sărut.
