Competiția
Perspectiva lui Arie
— Ce plănuiești pentru Secțiunea E? a întrebat-o Ella pe Freya.
E o nebunie. Școala E.T. există de mult timp.
— Pot crea… a făcut o pauză, privindu-se în oglindă.
Kiko a venit și s-a așezat lângă oglindă. Nu arăta bine. Băuse mult și acum bea din nou. Nu eram sigură dacă asta era din cauza lui Jay-Jay.
Freya s-a apropiat de Kiko, părând că pune la cale ceva rău. S-a aplecat spre el. Nu ne-a surprins — fusese amanta lui Kiko de mult timp. Ceilalți doar priveau. Freya a rostogolit ceva între degete și părea că vorbesc în secret. Nu am reacționat la Kiko.
— Ce crezi că intenționează Freya să facă? mi-a șoptit Ella.
— Nu știu, dar jur că am o presimțire rea.
Am continuat să îi privim.
Ca femeie, nu-i păsa de părerea celorlalți — făcea doar ce voia. Și aveam sentimentul că Jay-Jay era ținta ei în planul de a se alătura Secțiunii E.
Perspectiva lui Jay-Jay
— Pe cât pariezi? Freya e complet nebună, i-a spus Ci-N lui Eren.
Don, pe de altă parte, avea dreptate. Am tăcut cu toții când ne-am dat seama brusc că eram prinși în asta. Aș fi vrut să fie doar o competiție. Domnul Ganda și Doamna Pogi. După bătălia trupelor, urmează și un concurs de canto și unul de dans.
Poftim?!
— Salutare! Cine o să fie în echipa lui Don?
— Ce pune la cale Keifer? a întrebat cineva Regele Viperelor.
— Tss, a răspuns el.
Wow! Ce de ajutor. Mai bine își tăia limba. Răspunsul a fost atât de vag, încât n-a ajutat deloc.
— Jay! Hai să mergem! m-a strigat Eman.
Era pauza de prânz, iar Eman gătea. Bineînțeles, mâncarea era atât de bună încât trebuia să punem o parte pe masă înainte să mâncăm. Sună corect, nu?
— Nici să nu te gândești!
— Ci-N! Îți iau fața!
— Pot! Ai dreptate! Jay-Jay, oh!
— Mort de foame ce ești… putem mânca aceeași mâncare.
— Ce-i aia?
Erau un haos total! Mă durea capul. Freya fusese o pacoste de când se născuse.
— Coada e prea lungă! Le-ați luat măcar banii?! am întrebat.
După prima masă, Eman era deja responsabil. Unii credeau că toate serviciile noastre sunt gratuite. Unul dintre ei doar a clătinat din cap. Desigur, erau și cei care plăteau cu mândrie și cei care profitau fără rușine.
Nesimțiți!
— O să-i taxăm mai târziu, preț dublu! am ordonat eu.
Nu au putut refuza și doar au râs. Cineva încerca să ia orez din oala mare, comportându-se de parcă l-ar fi făcut singur. Cotletele de porc erau însă adevărata miză. Aș fi putut să le strecor cu ușurință ceva Viperelor, dar eram prea bună la suflet ca să fac asta. I-am privit pe rând, în timp ce mâncam.
Keifer și Denzel erau singurii fără mâncare. Am luat farfuria pregătită de Eman și am așezat-o în fața Regelui Fiarelor. Trebuia să fie specială, încă îmi era dator. Avea un pahar de vin, o felie de tort pe care o cumpărasem mai devreme și o masă demnă de un hotel de cinci stele.
— Poftim… Majestate! am spus, așezând mâncarea.
Keifer mi-a aruncat o privire urâtă înainte să mă întorc. Cumpărasem o altă porție pentru Denzel, dar el nu părea interesat să mănânce. Era adâncit în gânduri de câteva zile. Nu eram genul care să se bage, dar muream de curiozitate să-l întreb dacă testul de sarcină era problema lui.
O, Doamne! Eu și soțul meu nici măcar nu mai vorbisem de cu seară. Fusesem prea entuziasmată de spectacol și mă simțeam puțin dezamăgită din cauza asta. I-am pus mâncarea în față lui Denzel, dar el doar se uita la ea.
— Denzel… i-am atras atenția.
— Mănâncă asta.
— M-mulțumesc, Jay, dar nu mi-e foame, a spus el, împingând ușor mâncarea.
Am văzut șansa mea de a întreba.
— Ai o problemă? Ești agitat?
Denzel a dat din cap, dar nu aveam de gând să las lucrurile așa.
— E în regulă să-mi spui. Știi asta.
— N-nimic, serios… Doar că nu vreau să mănânc.
— Denzel… e evident că ai o problemă. Scuipă tot. E vorba de o fată? Ai inima frântă? Te-a respins? Sau… te sperie o sarcină?
Denzel a tresărit ușor și a evitat contactul vizual.
Bingo!
— Ce? De ce nu răspunzi? am întrebat entuziasmată.
Denzel a tras adânc aer în piept și mi-a făcut semn să mă apropii. M-am aplecat, așteptând să vorbească.
— Jay… a început el.
— O să recunosc de acum, A mai tras o dată aer în piept.
— Sunt însărcinat, a șoptit el.
Am vrut să râd, dar era cât se poate de serios.
— Faci mișto de mine? am șoptit înapoi.
— Sunt serios… a răspuns el.
Am ascultat cu atenție. De când rămân bărbații însărcinați? Decât dacă… îmi scăpa mie ceva?
— Cum e posibil așa ceva?
— Pentru că, Jay… eu sunt, de fapt, femeie. Doar m-am deghizat în bărbat pentru că mi-era frică de ei.
Ochii mi s-au mărit. Creierul meu a intrat în scurtcircuit. E măcar posibil așa ceva?!
Chiar atunci, Denzel a izbucnit în râs. M-am simțit ușurată să-l văd râzând, dar trebuia să mă asigur că era în regulă.
— Ce naiba?! Hahahaha… La naiba, chiar ai crezut asta?! Hahahaha! a continuat el să râdă.
Nenorocitule!
Ceilalți se uitau la noi. L-am tras într-o îmbrățișare strânsă ca să-l fac să tacă.
— Asta doare! s-a plâns el, dând din cap.
— Vorbesc serios!
— Păi, poftim… Ești prea credulă!
— Tsk! Idiotule! Chiar ai crezut asta?!
— Omul părea serios!
— Atunci la ce altceva te-ai fi așteptat…
— TĂCEȚI!! a urlat Keifer dintr-o dată, întrerupându-ne.
— Sunteți enervanți! Dacă vreți să vă certați, faceți-o afară!
Ne-am uitat unul la altul ca niște copii certați, dar tot nu ne-am oprit. Am continuat să ne învinovățim reciproc.
— Chiar nu aveți de gând să vă opriți?! a întrebat Keifer furios.
— Bine… am răspuns eu și Denzel.
I-am pus mâncarea în față lui Denzel, dar am sfârșit prin a mânca eu.
— Asta era pentru mine? a întrebat el.
— Când am spus că nu vreau să mănânci? i-am replicat.
A ezitat o clipă înainte de a se întinde, în cele din urmă, spre mâncare.
Nimeni nu mai părea interesat să mănânce. Ciudat!
Eram pe punctul de a mă înfrupta, când l-am observat pe Felix mâncând singur în bucătărie. Nu vorbisem încă cu el. Am luat un scaun și m-am așezat vizavi de el.
— Vrei niște ciocolată? am oferit.
El s-a uitat în altă parte, adâncit în gânduri.
— Nu vreau, a răspuns repede.
— Felix… mă urăști? Am făcut ceva mai devreme? am întrebat.
Niciun răspuns. Am insistat.
— Am spus ceva greșit? Ți-am luat mâncarea? Ce am făcut?
Tot niciun răspuns. Continua să se uite în direcția opusă.
Apoi, dintr-o dată…
— Ce a făcut Aries mai devreme?
S-a uitat la mine. Nu-mi puteam da seama dacă era supărat sau ce, dar aveam o presimțire rea. S-a aplecat și a șoptit:
— Multe…
— Ce vrei să spui?
— Aries este un ucigaș, a adăugat înainte de a pleca.
Am înghețat. Cuvintele lui mi-au dat fiori pe șira spinării. M-am uitat la Keifer, iar privirile noastre s-au întâlnit. Era ca și cum amândoi știam că ceva nu era în regulă. M-am ridicat și m-am întors la Eman. Ceva părea… greșit.
— Ești bine, Jay? a întrebat Eman.
Am forțat un zâmbet și am dat din cap. Dar, în realitate, nu eram bine. Am ieșit afară să iau puțin aer. Briza era răcoroasă, iar copacii din depărtare creau o atmosferă pașnică. M-am plimbat în jur și l-am văzut pe Denzel. Părea că se ceartă cu cineva. M-am apropiat puțin.
Canvas-2!
Era aliata Freyei. Plângea și se certa cu Denzel.
— Pleacă de aici! a strigat Denzel.
— Deci așa stau lucrurile, nu?! a replicat Canvas-2.
— Nu mă atinge! Jur că o să regreți! a urlat Denzel.
Canvas-2 părea demnă de milă, dar nu mă puteam implica. Habar n-aveam ce se întâmpla.
— Denzel! Te implor! l-a rugat Canvas-2.
— Dispari!
— Gândește-te la copilul tău, Denzel! Ai milă!
Ce naiba?!
Creierul meu aproape a intrat în scurtcircuit.
Am fugit înapoi. Denzel trebuie să mă fi văzut, dar nu mi-a păsat.
Am avut dreptate! Era vorba despre un test de sarcină.
Și, după cum mergeau lucrurile… părea că era mai mult la mijloc decât îmi dădeam seama.
