Capitolul 81 — Ziua Festivalului 2.5
Punctul de vedere al lui Jay-jay
Tocmai am văzut „dansul viermelui” — mâinile și brațele mișcându-se în aer ca niște spaghete tremurânde.
— Uite-așa…, zise Ci-N și, dintr-odată, începu să se miște provocator.
— Ce e asta?am întrebat eu.
— Vierme sărat! răspunse el și continuă.
Mi-am dat o palmă peste frunte. Oare ce mănâncă omul ăsta acasă de se poartă așa?
Am văzut-o pe Rakki apropiindu-se. Se uita la Ci-N ciudat.
Bine ai venit în club.
— Ce se întâmplă cu Ci-N? îmi șopti Rakki.
— Face pașii din dansul viermelui.
Ci-N tot nu se oprea. L-am lăsat în pace — părea că se distrează de minune tremurând.
— Tu ce cauți aici? am întrebat-o pe Rakki.
Arătă spre Ci-N.
— Voiam să-l salut… dar e prea ocupat.
Acum făcea dansul găinii.
Ce mai e și asta?!
— Ci-N! Ai vizitator! strigai eu, iar nebunul se opri imediat.
Zâmbetul i se lărgi și veni în fugă la Rakki. I-am lăsat să vorbească. Eu m-am apropiat de Calix, care exersa pașii pentru dansul lor, dar mă rușinai imediat când o văzui pe Mica lângă el. Așa că mă așezai într-un colț. Nici măcar nu trebuia să dansez, dar tot eram nervoasă.
Acum eram în culise, alături de ceilalți din trupa de dans. Ci-N mă amuzase mai devreme — cred că își dădu seama că sunt tensionată. Ceilalți erau deja în față, căutând locuri. L-am văzut pe Yuri, cu brațele încrucișate, privindu-mă. Își întoarse brusc privirea.
Zilele astea e cam morocănos. Chiar și mai devreme, când Felix mă îmbrățișase, se încruntă.
De parcă l-ar fi înțepat ceva. Yuri era obraznic cu mine pe vremuri, dar doar când era „băiatul rău”. De când e cu noi, s-a schimbat.
Vorbind de Felix — iată-l! Aleargă spre mine. Da, Felix cel vechi s-a întors.
— Ai ceva de făcut sâmbătă? începu el.
— Nu… adică… poate… am spus eu gândindu-mă.
Nu eram sigur. Poate aveam ceva și nu știam.
— Poate vii și tu… E o petrecere pentru victoria noastră la baschet. Ne-ar plăcea să vii.
— Noi?
— Colegii mei de echipă. Au spus că tu ești motivul pentru care am putut să mă întorc în echipă.
Zâmbii la ce zisese. Mă simții brusc jenată.
— Bine, vin… O să le spun și celorlalți—
— Nu merge, Jay. Nu poți merge acolo. Aries și ceilalți vor fi și ei. Poate izbucni o ceartă.
De ce? Aș fi vrut să vină și Ci-N.
— Dar tu de ce mergi?
— Pentru că fac parte din echipă.
Mă scărpinai în cap. Ce e asta?!
— Bine atunci…
Felix mă îmbrățișă din nou, iar îl văzui pe Yuri încordându-se.
Iar el!
— Mulțumesc mult, Jay! Ne-ai ajutat enorm. spuse, apoi mă lăsă.
Plecă. Probabil se întoarse la colegii lui.
E aproape ora 7 seara. Auzii o voce la microfon, așa că Ci-N se întoarse repede spre scenă. Noi, în schimb, mersem în spate, printre ceilalți elevi care se certau pe locuri.
— Stai aici! îmi spuse Edrix.
M-am așezat lângă el, iar în fața noastră erau bobocii. Încă arătau ca niște copii, așa că le spunem „freshmeni”. Nici nu știm în ce an sunt.
— …Și iată-i pe jurații noștri din această seară, publicul și Secțiunea care a dat viață acestui program! spuse prezentatorul.
— Să începem concursul! Vom trage la sorți cine intră primul și cine urmează!
O femeie se apropie de prezentator, ținând un bol plin cu bilețele colorate.
Început-am să râd. Părea convinsă că e la Wowowin.
Mai tare! Mai mult!
— Primul grup este din Secțiunea D: „The Adventurous!” spuse prezentatorul, iar cei din D ieșiră pe scenă.
Zării pe unul cu care mă certasem înainte. Încă trăiește?! Bine.
Muzica începu, iar grupul dansă. În aer pluteau tot felul de efecte — împușcături și alte nebunii.
Of, ce durere de cap!
Terminară dansul. Prezentatorul reveni și întrebă jurații ce părere au.
Hai, spuneți ceva frumos! Doamne, o iau razna!
Nu primiră comentarii bune. Muzica lor chiar dădea dureri de cap. Luminile erau orbitoare. Prezentatorul trase din nou la sorți, iar fata care ținea bolul se puse iar pe figuri.
Doar ascuțită! Prea ascuțită!
— Următorul grup, din Secțiunea A: „Hot-men!” spuse prezentatorul, iar A-urile intrară.
Kiko era acolo, dar Michael lipsea, probabil din cauza accidentării. Sper să nu fie grav — ziseră că plângea de durere.
Muzica începu, iar Secțiunea A arătă eleganță. Remixul și luminile erau bune, doar că se vedea clar că unii nu veniseră la repetiții.
Se sfârși dansul, prezentatorul vorbi din nou cu jurații. Eu, în schimb, așteptam extragerea. Sigur urma ceva interesant.
Și da, iar trase la sorți. Fata apăru din nou — se rostogoli, făcu un split, apoi se ridică cu un picior în aer.
Văzui ceva ce n-ar fi trebuit să văd.
— Al treilea grup, din Secțiunea C: „The Amazing C!” .
Ca și ceilalți, fură întâi intervievați puțin. Timpul lor semăna cu al nostru. Mă uitai la ceasul digital mare de lângă scenă — 9:38 p.m. Era aproape timpul pentru tura de noapte.
Începu altă melodie, dar tensiunea secțiunii C era diferită.
Ballroom!
Can! Can!
Secțiunea C fu bună. Fără remixuri inutile sau lumini extravagante. Dansul se sfârși, iar prezentatorul reveni. Trecuse o veșnicie până traseră din nou la sorți!
Mă amuzam tot mai tare de fata cu bolul.
În sfârșit, apăru și cel pe care îl așteptam. Se undui iar, apoi își ridică piciorul.
Nimic de văzut azi. Slavă Domnului.
— Al patrulea grup, mândria Secțiunii E: „Jay’s Warrior!”
O, Doamne!
Mă uitai în jur. Toți își întoarseră privirea.
Nemernicii!
Mi-au folosit numele!
Nemernicii!
— Cine a avut ideea asta?! l-am întrebat pe Edrix, furioasă.
— C-Ci-N și Keifer… bâigui el și întoarse privirea.
Îl căutai pe Regele Șerpilor. Evident, era aproape. Zâmbea batjocoritor. Îi aruncai o privire ucigătoare și mă întorsei spre scenă.
Melodia începu. Era simplă, fără remixuri, fără lumini schimbătoare.
David și Calix erau în spate, fiind cei mai înalți. Eren și Kit stăteau de o parte și de alta a lui Ci-N.
Făceau pași simpli, dar toți se uitau la ei.
— Hai, Jay’s Warrior! strigară colegii din spate.
Da, bravo vouă!
Chiar dacă voiam să-i încurajez, nu puteam. Numele ăsta e ridicol. Probabil Keifer o făcu intenționat. Șarpele ăla!
Ci-N isprăvi dansul, iar prezentatorul reveni pentru opiniile juraților.
După ce vorbiră, fugirăm cu toții în culise. Nu ne lăsară pe toți să intrăm, așa că doar Ci-N veni la noi.
— Am fost tare, nu?! se lăudă el.
— Trebuia să faci dansul viermelui! îl tachinai.
— Nu vreau să-i imit.
Râserăm, apoi ascultarăm conversația dintre Mica și Calix.
Sunt adorabili.
— Ești minunat, iubitul meu! zise Mica, ținându-l de mână.
— Și eu te-am văzut mai devreme! îi răspunse Calix.
Mă uitai în jos. Poate mă mușcă un furnic. Doamne, ce drăguți sunt!
Se sfârși muzica și ultimul dans. Prezentatorul anunță:
— Câștigătorul acestui concurs va primi lucruri noi pentru camera lui! Dar… nu vom anunța câștigătorul chiar acum!
De ce nu acum?
— De ce nu acum? întrebai.
— …Vineri vom afla toți câștigătorii! spuse el.
Ne uitarăm unii la alții — urma și concursul „Mr. Ganda”.
— Poate vreți să vă întoarceți în cameră?! strigă Keifer.
— Hă? Cât e ceasul? întrebă Edrix, uitându-se.
Mă uitai și eu — 10:56 p.m. Era aproape timpul pentru tură.
Fugiram înapoi la cameră, fără să mai ascultăm ce spunea prezentatorul. Ne luaram lanternele, îi întâlnirăm pe cei pe care trebuia să-i înlocuim. Bine că ajunserăm la timp.
Încă râdeam de dansul lui Ci-N.
Timpul zbură.
A doua zi se dusese… trei zile mai rămăseseră.
