Sărbători de Crăciun 2.0
POV Jay-Jay
Mătușa Gema apăsă punga cu gheață pe urechea mea, iar vocea îi era plină de furie.
— Angelo! Încetează să-ți mai plângi de milă și uită-te ce i-ai făcut lui Jay-Jay!
— E vina ei! protestă fratele meu, rezemat nepăsător de frigider.
Mătușa îl privi urât.
— Tu, Angelo! Te lăsăm să-ți disciplinezi verii, dar nu în halul ăsta! Era cât pe ce să-i smulgi urechea!
Fratele meu își scărpină doar capul.
Mie îmi venea să râd, pentru că este atât de drăguț când este certat.
Hahahaha…
— Nu înțeleg dacă fata aceea spune adevărul sau nu… Zice că nu are iubit, dar băiatul de afară tocmai a spus că are unul.
Mătușa se întoarse spre mine.
— Voi doi?!
Eu și fratele meu ne-am uitat nedumeriți la ea.
La cine se referă?
— Cel care ți-a dat inelul! E băiatul acela?! întrebă mătușa entuziasmată.
Am clătinat repede din cap.
— N-nu, mătușă…
— Cineva ți-a dat un inel? întrebă fratele meu.
— Keifer ți-a dat un inel? interveni Ci-N în timp ce mânca înghețată.
L-am privit urât.
— NU! Pleacă de aici! O să mă bagi iar în bucluc!
Imediat își țugui buzele și se întoarse cu spatele la noi.
— Bunico! Jay-Jay se ceartă cu mine!
Apoi plecă înapoi în sufragerie.
Incredibil!
— Cine ți-a dat inelul? întrebă fratele meu pe un ton serios.
Am înlemnit.
Nu puteam nici să inventez scuze, nici să-l mint.
— Y-Yuri… am răspuns aproape în șoaptă.
Mătușa și fratele meu schimbară o privire.
Parcă știau ceva ce eu încă nu aflasem.
Mătușa se întoarse spre mine.
— Jay… du-te la bunica ta. Eu și fratele tău trebuie să discutăm ceva.
Am dat din cap și am luat punga cu gheață înainte să ies din bucătărie.
De îndată ce am ajuns afară, am dat peste Aries.
— De ce e copilul acela aici?! întrebă el iritat.
— Nu știu. L-am adus doar ca să o luăm pe bunica.
— Trimite-l acasă. Nu vreau să-l mai văd pe aici!
Ce groaznic!
Nici măcar Ci-N nu scăpa de Aries.
Nu era deloc în firea lui.
Nu știam cât va mai rămâne băiatul acela aici, dar eram sigur că nu va petrece Crăciunul cu noi.
La urma urmei, după Crăciun urma să fie în altă casă.
— Jay… mă strigă bunica. — Acest prieten al tău este foarte amuzant! De unde l-ai cunoscut?
— Este colegul meu de clasă…
M-am așezat pe canapeaua din fața lor.
— Coleg de clasă? Pare atât de mic… Ai rămas repetent?
Am clătinat repede din cap.
— Nu! Chiar dacă sunt certat, îmi repar notele!
— Serios? întrebă Ci-N provocator.
Pot să-l lovesc?
Măcar o dată?
— Unde sunt părinții tăi? De ce te lasă să umbli de unul singur? întrebă bunica.
Fața lui Ci-N se întristă imediat.
Bunica păru surprinsă.
Eu însă cred că îi știam deja povestea.
Îmi spusese cândva că nici măcar nu își amintește o sărbătoare petrecută cu toată familia.
Nici măcar de ziua lui nu își vedea părinții.
Primea cadouri, iar apoi ei plecau.
— Lucrează împreună cu fratele și sora mea mai mare, răspunse el.
Aveam dreptate.
Probabil era singur și tocmai de aceea făcuse atâtea probleme.
Bunica mă privi.
Nu știam dacă ne gândeam la același lucru, dar înțelesesem ce voia să spună.
— Bunico… poate Ci-N să petreacă Crăciunul cu noi?
Atât bunica, cât și Ci-N zâmbiră.
— Întreab-o pe mătușa ta. Este casa ei.
Am sărit imediat în picioare și am fugit spre bucătărie.
Însă chiar înainte să intru, i-am auzit pe mătușă și pe fratele meu discutând.
— Jay-Jay este încă foarte tânără. Nu există altă soluție?
— Asta este înțelegerea. Nu avem de ales.
— Dar dacă vrea să continue să studieze? Cum va fi atunci?
— Voi discuta cu ei despre asta.
Apoi s-au oprit.
Nu știam despre ce vorbeau.
Dar eram sigur că era vorba despre mine.
Au spus numele meu.
Am intrat în bucătărie.
Mătușa păru surprinsă, apoi își reveni imediat.
— Ce este, Jay? întrebă fratele meu.
— Poate Ci-N să petreacă Crăciunul aici?
— Nu îl sărbătorește cu părinții lui? întrebă mătușa.
Am clătinat din cap.
— Sunt ocupați cu serviciul.
Mătușa îl privi pe fratele meu.
Acesta dădu doar din cap.
— Bine, spuse ea zâmbind.
Am fugit imediat înapoi în sufragerie.
Bunica râdea fără oprire la glumele lui Ci-N.
— Adoptați-mă și pe mine. Așa, de distracție.
— Tu ești singurul care s-ar bucura de asta! râse bunica.
— Ce dură sunteți…
Asta o făcu să râdă și mai tare.
Chiar și eu am râs.
Până atunci îi prezentasem bunicii un singur prieten și spusese mereu că nu este o influență bună.
Dar acum părea să-l adore pe Ci-N.
M-am apropiat de ei și le-am spus că mătușa și fratele meu au fost de acord ca el să petreacă Crăciunul cu noi.
— Hai să mă ajuți în bucătărie, îi spuse bunica lui Ci-N ridicându-se.
Acesta o urmă imediat, zâmbind.
Părea deja ca acasă.
Doar să nu dea peste Aries.
Altfel l-ar fi alungat imediat.
