CORSARUL- Capitolul 18

Soarele ce apunea își arunca ultimile raze spre mare, doar ca acestea să se reliefeze pe luciul apei în mii de steluțe multicolore.
Blak stătea în picioare la marginea apei privind jocul de lumini și umbre ce îl proiecta natura doar pentru ochii lui.
După ce plecase Colen și familia lui, îl luară și pe Xian, pentru a-i arăta propria casă. Mai mult de dragul băieților se lăsase dus, pentru că aceștia îl îndragiră când le spusese de unde se trăgea neamul mamei lui. Îi încântase cu povești știute doar de el, amândoi băieții moștenind latura aventuroasă a tatălui lor.
El nu mersese pretextând neputință din cauza rănii. În realitate voia doar să fie singur pentru a-și putea analiza propriile trăiri. În momentul când hotărâse să îl aducă pe Xian cu el, știa că se expune unui risc. Un risc nu doar din punct de vedere al siguranței, ci mai ales al propriului suflet.
Cum îi recunoscuse și lui, nu era primul bărbat cu care se culcase, dar simțea că avea să fie sigur ultimul. Amintirile pe care le îmagazina acum aveau să îi fie alături foarte multă vreme. În acel moment nu își putea explica trăirile pe care le simțea, iar asta când nici măcar nu făcuseră sex. Îl dorea ca un nebun, dar i se părea că acest aspect doar ar fi întregit legătura lor.
Chiar dacă era bărbat, îi plăcea la el acea doză de puritate pe care nu le văzuse nici măcar la o femeie.
Era dur când trebuia, latura lui masculină fiind destul de evidentă, dar când erau împreună, îi lăsa vederii doar lui, tot frumosul și inocența din sufletul liber. Aceste descoperiri îi invadară gândurile cu trăiri nemaiîntâlnite.
Amândoi conveniră că totul între ei să fie doar cât el avea să îi fie oaspete pe navă. Așa că trebuia să fie foarte precaut cu propriile sentimente în dezvoltare. Trebuia să simtă, să se bucure și să…tacă.

– Ce imagine superbă, îl auzi rostind în dreapta lui, scoțându-l din reveria propriilor gânduri.

– Până la această vârstă nu am văzut nici măcar o pictură care să reliefeze cu acuratețe o astfel de magie.

– Cât suntem aici poți veni în fiecare seară să te bucuri de acest spectacol. Și răsăriturile sunt la fel de frumoase, rosti încet, parcă nevrând să strice admosfera perfectă. Mai ales că totul era acompaniat de sunetul mării și ciripitul păsărilor ce se pregăteau de noapte.

– Colen a spus că în maxim patru zile reparațiile sunt gata, spuse aducându-și aminte de discuția avută cu două ore în urmă, când erau toți pe terasă.

– Da.

Știau amândoi că timpul lor avea să se comprime în acele zile. Timpul lor împreună.

Fără să spună vreun cuvânt Xian, porni cu pași mici spre apă în timp ce își dezlega șireturile cămășii. O trase peste cap și o lăsă să cadă pe nisip, după care își scoase și pantalonii. Intră încet în apă, fără a se uita nici măcar o dată în urmă.

Black rămase privind în urma lui asemeni unei statui de marmură. Fără să clipească și fără să respire. Îi era frică să o facă, pentru a nu pierde acea priveliște mirifică. Acea priveliște plăsmuită de propriile gânduri, fără a spera vreodată ca totul să devină realitate.

Când îl văzu pe Xian, apărând ca o nimfă dintre valuri, pur și simplu căzu în fund pe nisip, simțindu-și trupul tremurând.

– Realitatea este la fel ca imaginația? întrebă Xian, privind de la un pas distanță în jos spre el.
Trupul îi era scăldat în mii de stropi cristalini, iar părul îi șerpuia pe corp acoperindu-l asemeni unei mantii regale.

– Realitatea, rosti înghițind nodul ce i se puse în gât,

– …este cu mult peste imaginație.
Îl privea cu o poftă nebună, de la degetele goale înfipte în nisip, la penisul ce se ițea din cârlionți umezi, până la stomacul reliefat în forme geometrice și mai sus până la chipul perfect, la ochii ce îl scrutau ademenitor.

– Vrei să …mergem în casă…rosti cu voce sugrumată.

– Imaginația ta era aici, nu ?… spuse ridicând o sprânceană.

– Da, dar…

– Atunci…să o trăim acum și aici.

În timp ce rostea cuvintele se apropie de el, și se lăsă să cadă în genunchi încălecându-i coapsele din cauza dorinței, cu o minimă grijă pentru rana lui.

Blak îi urmărea fiecare mișcare, dar rămase în continuare cu palmele sprijinite în nisipul pe care îl strânse între degete. Se abținea cu greu să nu-l atingă. Voia să îl lase să decidă singur ce și cum dorea.

Xian îi cuprinse chipul între palme și îi acapară buzele. Începu sărutul lent fără grabă știind că aveau la dispoziție întreaga noapte pentru explorarea dorită. Acum, indiferent ce și cum avea să simtă era hotărât să cunoască totul. Fiecare simțământ din a primi și a dărui.

Blak își șterse palmele de pantaloni după care își înfipse degete în părul ud care îl fascina, înebunindu-l cu fantezii. În acea clipă una din ele era pe cale să devină realitate, așa că o trăia la intensitate maximă.

Respiratiile sacadate nu îi încurcau pe niciunul în a cuceri și dărui și a primi umezeala limbilor moi, ce se împleteau într-un dans la fel de intim ca și agonia sufletelor ce simțeau mult mai mult de cât erau ei conștienți.
În momentul lor nu mai era loc de rațiune sau analiză. Dorința era primordială pentru împlinirea după care tânjiseră zile în șir.

Xian se desprinse din sărut alunecând cu buzele pe linia maxilarului, a gâtului până ajunse la vena ce pulsa sângele într-un ritm haotic, făcându-l să muște și să lingă, asemeni unui vampir. Aceleași pulsații clocotitoare le simțea și în propriul trup.
Era un cuceritor ce descoperea noi teritorii, așa că se lăsă ademenit în acel necunoscut, dorind cu toată ființa să descopere și mai mult.
Se lăsă mai jos pe pulpele celuilalt și prinse între buze un sfârc întărit, iar acest fapt cât și geamătul ce îl auzi slobozit fără reținere de Blak, îl făcu să sugă, să înconjoare cu limba, ca apoi să sugă iar, în repetări succesive. Instinctul îl îndemnă să se îndrepte și spre celălalt, acordându-i același tratament special.

– Xian…vreau să te ating, dar nu pot din cauza nisipului de pe mâini.

– O vei face data viitoare, rosti suflând aer cald pe pielea abdomenului ce îl văzu contractându-se auzind tânguirea celuilalt.

– Nu face ceva pentru care nu…

– Vreau să fac ce simt. Ești împotrivă ? vorbi cu buzele aproape de betelia pantalonilor lui. Ridică capul privindu-l provocator cu un început de zâmbet în colțul guri.

– Știi ce vrei să faci ?

– Nu, dar ai să mă înveți tu, rosti Xian, cu mult mai încrezător de cât el.

– Dacă îmi scoți pantalonii…

– Ce vei face ? rosti ca o șoaptă privind în sus spre el, cu o provocare evidentă în iriși lui scânteietori.

– O să mă înfig în fundul tău, de nu ai să mai poți merge o zi întreagă, rosti vorbele printre dinți încleștați lăsând la o parte orice urmă de control. Tachinarea celuilalt îl înebunea de dorință.

– Oooo…făcu Xian pe miratul rotunjind buzele într-un ,,O” perfect.
Cu privirea la el îi trase dintr-o mișcare pantalonii.
Văzuse penisul celuilalt în diverse stadii. Dar în dimensiunea de acum parcă…Înghiți nodul ce i se puse în gât, vizualizând promisiunea făcută de Blak, cu doar câteva clipe în urmă.

– Te sperie? întrebă văzându-i grimasa.

– Ce te face să crezi asta ? rosti în defensivă.

– Am același lucru la fel ca tine. Întinse mâna dreaptă și îl cuprinse între degete. Parcă vroia să testeze acea duritate. După câteva mișcări de sus în jos, atinse cu degetul mare deschiderea din capăt unde văzu o sclipire. Își prinse buza de jos între dinți, fără să își dea seama că acest fapt îl înebunea pe celălalt mai mult decât degetele lui curioase.

– Dacă vrei să mergem până la capăt, trebuie să te pregătesc, îl avertiză privindu-l cu ochii arzători.

Știa că trebuie făcut ceva pentru ca acea duritate să se poată strecura în locul lui secret.  Era un pic reticent în privința acestui aspect, dar era hotărât să cunoască și să îndure întregul proces.
La naiba. Era bărbat până la urmă, se îmbărbătă singur.

– Lasă-mă să mă spăl pe mâini, rosti  Blak rugător.

Xian rămase în genunchii, dar se depărtă pentru a-i face loc.
Nu dură mai mult de câteva secunde până când se întoarse Blak, de la malul mării.
Se lăsă și el în genunchi în fața lui și își înfipse degetele în părul lui, trăgându-i fără menajamente capul spre el într-un sărut aprig.
Trupurile li se apropiară făcând ca penisurile erecte să se frece unul de altul, transmițându-le o stare intensă de excitație și dorință.
Blak îi apucă penisul în palmă și începu să îl frece cu mișcări rapide.

– Nu…Oprește-te, rosti Xian pe buzele lui, apucându-i încheietura.

– Lasă-l să vină, îl încurajă prinzându-i între dinți buza de jos. Cealaltă mână îi era încleștată în șuvițele mătăsoase.

– Am nevoie de sperma ta pentru a te pregăti, continuă întrețind ficțiunea, într-o cavalcadă de mișcări, fapt ce făcu ca șuvoiul lăptos să i se prelingă pe degete.
Xian gemu tare și desprinzându-și gura de a lui, își lăsă capul să cadă cu fruntea lipită de umărul lui Blak, scoțând în continuare sunete înfundate.

– Trebuie să…

Blak nu îl lăsă să se liniștească, și își  mută mâna spre despicătura dintre fesele rotunde, întinzând lichidul vâscos ce acționa ca un lubrifiant natural. Vârî un deget umed între mușchii încordați, înaintând încet în canalul strâmt, atent în același timp și la starea lui Xian.
Voia ca prima lor experiență împreună să se soldeze cu o amintire perfectă, chiar dacă era conștient că pentru celălat avea să fie inconfortabil. Cel puțin la început.
Când simți un pic de relaxare plusă cu un al doilea deget.

– Blak…

– Vrei să mă opresc? întrebă auzindu-l șoptindu-i numele aproape de pielea gâtului.

– Nu. Doar că…este ciudat, șopti mușcându-i umărul.

Blak îndură durerea, continuând și el cu asaltul lui, simțindu-i fierbințeala se gândi că în câteva clipe avea să simtă acei mușchi strângându-i penisul. Acest gând îl aduse aproape să își dea drumul, înainte de a-l pătrunde. Strânse din dinți și mai adăugă un deget încercând să găsească acel punct sensibil care avea să îl facă pe Xian, să nu mai fie anxios.

– Acum întoarcete cu spatele la mine, îi șopti simțind că era timpul pentru a trece la următorul pas. Cel mai important și cel mai intim.
Acesta cooperă și îi făcu pe voie. Blak se poziționă în spatele lui și îi sărută gâtul și umărul.  Înfășură un braț în jurul taliei lui, cu palma deschisă pe abdomenul perfect, iar cu cealaltă mână îl cuprinse în palmă, întinzând din lichidul ce îi mai rămăsese pe degete.

– Spune-mi că mă vrei, îl rugă cu voce aspră, dându-i o ultimă posibilitate să se retragă.

– Dacă te oprești acum, te arunc în mare, îl avertiză Xian cu voce încordată.

Blak îl aplecă un pic în față, scoțându-i fundul mai mult spre el, după care se poziționă la întrarea în care sperase cu toată ființa să își găsească loc.  Acum, când totul era adevărat, se simțea ca un adolescent la prima lui experiență sexuală.
Nervos și fricos. Fapt ce nu i se mai întâmplase niciodată până în acea clipă. Înainta încet, dar se opri o clipă lăsând ca mușchii ce îl strângeau să se lărgească, după care înaintă centimetru cu centimetru.

Xian își strânse buzele și începu să respire pe nas, prinzându-se cu ambele mâini de brațul celuilalt ce îi încercuia mijlocul. Durerea ce i se înseră în canal, începu să urce spre coloană, clipă în care voia să se retragă din asaltul lui Blak.

– Xian, te implor relaxează-te și lasă-mă să întru tot, rosti cumva anticipându-i starea.
Erau amândoi prea implicați pentru ca vreunul să se mai poată opri.

Încercă să facă așa cum îi ceruse, și se prinse mai bine cu degetele de brațul lui, înfigându-și fără milă unghiile în pielea umedă de transpirație.

Blak intră cu totul și se opri absorbind toate senzațiile intense ce îi străbăteau trupul. Simțea că nu îl mai susțin genunchii, așa că se lipi cu totul de spatele celuilalt într-o îmbrățișare fără început și fără sfârșit.

Din cauza intruziuni, sau a senzațiilor necunoscute, pur și simplu se lăsă în față sprijinindu-se cu palmele în nisip. Blak îl urmă, situație ce îi dădu posibilitatea să pătrundă până la capăt, apropiindu-și coapsele de fesele lui Xian, ce scoase un geamăt gutural.

Părul îi cădea în valuri pe spate și pe lângă chip, acoperindu-l.
Blak ieși încet după care se strecură la loc în fiebințeala canalului a cărui strângere excitantă îl aduse în pragul extazului. Dacă nu ar fi fost grija pentru celălat, ar fi început să pompeze cu furie.
Întinse o mână și adună cu grijă câteva șuvițe mătăsoase pe care le înfășură pe degete, după care trase până îl făcu pe Xian să își lase capul pe spate, iar situația îl făcu să își arcuiască spatele într-o poziție provocatoare.

– Xian…mă înnebunești, rosti cu voce întretăiată, realizând că aceasta era prima fantezie ce îi răsărise în gânduri atunci când îl văzuse prima oară cu părul desfăcut.

– Ești cel mai perfect dintre muritori, iar acum ești al meu.
Fiecare cuvânt era însoțit de o retragere și împingere, alături  de gemete lungi, și cuvinte rostite sacadat.

– Și tu pe…mine, rosti la rândul lui venindu-i în întâmpinare într-un tandem perfect de mișcări succesive. Fiecare geamăt era acompaniat de apropierea trupurilor și foșnetul lin al valurilor ce mângâiau țărmul nisipos.
În golfulețul înconjurat de pădure, amândoi își trăiau clipa magică, uniți în cea mai intimă apropiere. Trăind și respirând același aer încărcat de parfumul nopții, dăruindu-și plăcere și emoții, până în clipa când trupurile se lăsară eliberate de fluide incandescente.
Unul vărsând toată energia vâscoasă pe nisipul fin, iar celălat în trupul ce i se dăruise fără rezerve.