CORSARUL- Capitolul 21

21

– Cine era! întrebă Xian, pe jumătate adormit din așternutul răvășit.

– Julien. Colin a trimis vorbă că astăzi trebuie să mergem la navă, răspunse Ades.      După ce urcase, se postase în dreptul ferestrei și rămase privind afară.

    -Trebuie să plecăm acum!

    – Nu. Putem ajunge și după prânz.

   – Este ceva în neregulă? întrebă privindu-i spatele.

La auzul veștii se trezise de-a binelea. Se ridică în șezut și trase de marginea cearceafului acopeindu-și partea inferioară a corpului care era goală. Bustul îl avea acoperit cu o cămașă de-a lui Blak. Se rezemă de tăblia patului, nici el prea încântat că trebuiau să se întoarcă pe navă. Credea că vor mai sta măcar o zi.

– Știi că…de când suntem aici, nu am făcut niciodată dra… adică sex în pat! În patul meu! rosti fără a se întoarce. Fără să își dea seama aproape rostise cuvântul,,dragoste”.
Amândoi conveniră ca între ei să fie doar sex, consimțit de comun acord. Doar că undeva pe parcursul acestor zile, simțea în adâncul sufletului că nimic nu mersese așa cum planificase. Toate aceste gânduri aveau să îi rămână ferecate exact acolo de unde veniseră. Nu voia să îl împovăreaze pe Xian cu sentimente pe care nici el nu și putea le explica.

– Adevărat este că ne-am purtat ca doi adolescenți care au făcut-o pe unde i-a apucat.

– Unde i-a apucat, și  când i-a apucat, ar fi corect, rectifică zâmbind.

Nu termină de vorbit, fiindcă îl simți pe Xian lipit de spatele lui, înlănțuindu-i mijlocul cu brațele.

– Hai în pat…în patul tău să creem amintiri. Mi-ar plăcea să mă gândesc în viitor, că doar eu am avut acest privilegiu.

 – Xian, avem un drum de făcut iar tu nu ești în regulă … acolo. Nu vreau să te rănesc și mai mult.

 – Știi cum să mă faci să te doresc, așa că nu te mai gândi.

Îi sărută spatele gol, făcând pauză aproape la fiecare cuvânt rostit, iar degetele începu să le miște pe sub betelia pantalonilor, pe care îi trase în grabă pe el, când coborâse să vorbească cu Julien.
– Și tu ești rănit, așa că o vom face cu foarte mare grijă, continuă să vorbească prinzându-i între degete penisul deja erect.

– Xian, ți-am spus și aseară, rosti printre dinți, întorcându-se în brațele lui.

– Mă faci să mă comport de parcă aș fi un maniac sexual, care nu s-a gândit nici măcar o singură clipă la rana lui. Ridică mâinile și îi cuprinse chipul între palme privindu-l arzător.

– De parcă nu ar mai fi nimeni în afară de tine.

– Păi…aici, nici nu mai e nimeni, spuse ridicând o sprânceană mai mult a provocare.  Cămașa îi căzuse pe un umăr rămânând agățată în sfârcul întărit, iar poalele abia îi acoperea goliciunea. Părul desfăcut îl acoperea mai mult decât acea bucată de pânză.

Ades își aplecă capul și îi prinse buzele cu ale sale într-un sărut lent. Nu se desprinse și mutând palmele pe corpul lui, i le așeză pe fese ridicându-l pe trupul lui, după care se îndreptă cu pași ușori spre pat. Sărutul continuă, răvășindu-le sufletele, simțind că acea clipă era cea mai intimă și romantică interacțiune. Nu doar  prin conectarea trupurilor puteau avea acea uniune simbiotică. Ea putea veni printr-un cuvânt, sau pur și simplu printr-un gest. Amândoi voiau să simtă iubirea, chiar dacă încă nu vroiau să recunoască dragostea, pe care nici unul nu o mai experimentase până acum. Știau că o dată ajunși pe navă, trebuiau să se comporte cel mult ca doi prieteni, nu ca doi iubiți. Timpul lor era acea clipă.