CORSARUL- Capitolul 22

– Căpitane, bine ai revenit la bord, strigară toți cei care erau pe punte, privindu-l apărând pe pasarelă. Îi salută și le strânse mâinile.

– Doc, este la bord? îl întrebă  pe unul din marinari care se apropiase de ei.

– Este jos în magazie, inspectează proviziile să se asigure că sunt bine ancorate, îl înștiință bărbatul.

– Sunteți bine, căpitane? întrebă referindu-se la rana de la coapsă, crezând că pentru aceasta întrebase de Doc.

– Sunt bine, rosti îndreptându-se, cu Xian pe urmele lui spre magazia de sub punte.

– Căpitane, Philip, bine ați revenit la bord. Este totul în regulă? întrebă Doc, când îi văzu apărând în magazie examinăndu-l pe Blak, cu privirea de sus până jos.

      – Da, totul este bine. Voiam să te întreb dacă nu ai cumva vreun leac pentru o inflamație la…

       – La gât. Adică…în gât, rosti Xian rapid, fără a ști ce anume vroia să îi dezvăluie Doctorului.

– De fapt, pentru mine întreabă, îl lămuri.

– M-am trezit dimineață cu o durere în gât și cred că este inflamat.

       -Păi…hai să urcăm sus să te văd, iar după ce mă dumiresc, văd ce îți pot da.

– Nu cred că se vede mare lucru, doar că mă doare când înghit, mai adăugă Xian, aruncându-i o privire fugitivă lui Blak.

– Băieți, aveți mare grijă să fie totul aranjat cum trebuie, îi avertiză pe ajutoarele lui, înainte de a urca scările spre punte.

–  Aș putea să îți fac niște vin fiert cu ceva ierburi care să te ajute.

       -Doc, trebuie să îi treacă durerea, nu să se îmbete, îl avertiză Căpitanul.

– Ce este atât de rău în a fi puțin pilit? Abia nu mai simte durerea și o să i se pară și viața mai frumoasă, spuse acesta râzând.

– Căpitane, aș vrea să vorbesc cu tine, îl opri un bărbat.

-Du-te, îl îndemnă Xian.

– Eu am să merg la bucătărie cu Doc. Oricum trebuie să îmi aranjez bagajele.

       -Vrei să stai din nou cu Mo? întrebă Doc, oprindu-se.

        -Da, rosti Xian privindu-l întrebător.

• În acest caz, cred că … ar fi o problemă,  spuse acesta scărpinându-se în creștetul capului, evident încurcat.

        -Ce este Doc? întrebă Blak auzindu-l.

–Păi…Mo, are un nou băiat care îl ajută la bucătărie.

Și Blak și Xian, se priviră întrebător. Toți știau că pe navă, singurele cabine erau a lui și a lui Colen.

       -În acest caz, am să rog pe cineva să mă ajute să îmi instalez un hamac în cală, alături de echipaj, spuse găsind soluția.

–În nici un caz nu poți face asta, îl contrazise Blak, privindu-l încruntat.

–Căpitane, dacă nu te deranjează, ar putea să stea cu tine în aceeași cabină, rosti unul dintre marinari.

– Am putea aduce o saltea, și…

       -Da. Asta este o idee foarte bună, aprobă cu o sclipire în privire. Îi aruncă lui Xian, un zâmbet scurt, dar ușor pervers, sesizat doar de el.

Nici unul nu avuseră habar cât de bine aveau să se așeze lucrurile pentru următoarele zile ale călătoriei lor împreună.

-Am să pun un băiat să găsească o saltea și să o ducă în cabina ta, spuse bărbatul, bucuros că se rezolvase situația.

–Eu am să merg cu Doc să îmi pregătească remediul pentru ,, găt” rosti Xian, pornind în urma acestuia.

        -Bun. Acum pune-mă la curent cu toate reparațiile navei, i se adresă marinarului, privind velele ridicate și catargul care nici nu se observa că fusese rupt.

       -Am înlocuit și vela unu de pe al doilea catarg, începu acesta explicația pornind spre pupa navei.

Ades știa de la Colen toate reparațiile făcute, dar vroia să inspecteze totul personal. Nu din cauză că nu ar fi avut încredere în echipaj, dar vroia să vadă cu proprii ochii tot ce fusese schimbat sau îmbunătățit.

       -Muniția a fost încărcată?

       -Da, Căpitane, și am adus și un nou tunar.

       – Salis se recuperează bine? întrebă despre bărbatul care se alese cu piciorul rupt în urma altercației avută cu pirații, când îl salvase pe Xian.

      -Da, este bine. Dar Doc încă vrea să stea în pat.

      -După ce mă pun la curent cu totul, am să merg să îl văd, spuse după care începu să asculte cu atenție toate informațiile pe care i le dădea bărbatul.