CORSARUL- Capitolul 23

– În cât timp crezi că ajungem? întrebă Xian, privind spre Blak, care era așezat la masa din cabină și măsura cu compasul pe hartă.

-Dacă avem vreme bună cu vânt prielnic, cam în cinci zile, rosti privind concentrat harta.

– Sau dacă nu întâlnim alte dificultăți.

Era a doua zi după ce ajunseră pe navă, și deja aveau câteva ore de când ridicaseră ancora.

– Nici în cele mai frumoase vise nu mă gândeam că lucrurile se vor așeza atât de perfect pentru noi, spuse întorcând privirea de la hartă spre el.
Xian era așezat pe marginea patului privind vesta din piele pe care o avea în mână. Era unul din articolele cumpărate din vânzarea unui safir, înainte de a merge pe insulă. Pentru o fracțiune de secundă privirea îi fugi spre salteaua rezemată de unul din pereții încăperii. Normal că nu fusese folosită, înghesuindu-se amândoi în patul lui Blak, motiv foarte bun de a sta îmbrățișați.
Se ridică în picioare și îmbrăcă vesta.

– Simți vreo ameliorare de la ceaiul lui Doc? întrebă privindu-l de sus până jos. Noaptea ce trecuse se limitară doar la apropieri care le aduseră satisfacție în feluri ingenioase și plăcute. Era hotărât să îi lase celuilalt timp pentru refacere.

– Este OK, răspunse privindu-se în oglinda de deasupra dulapului unde erau așezate ustensile de igienă. Își așeză bandana pe care o avea legată în jurul frunții și verifică dacă acul din lemn care îi ținea părul prins în vârful capului, așezându-l.

– Xian, vreau să îmi spui despre orice disconfort ai, îl încurajă ridicându-se de pe scaun și așezându-se în spatele lui, îi înfășură brațele după mijloc lipindu-l cu spatele de el.

-Ades, nu te purta cu mine ca și cu o femeie, rosti privindu-l prin oglindă.

– Sunt bărbat, la naiba.

-Știu iubire că ești bărbat, dar acest aspect nu mă împiedică să fiu îngrijorat, îl asigură Blak, lipindu-l mai aproape de trupul lui.

,,Iubire”. Iarăși auzi acel cuvânt care îi făcea sufletul să vibreze. Asta era și cauza pentru care era supărat, sau mai bine zis frustrat. Findcă mai aveau de petrecut împreună foarte puțin timp.

– Căpitane, strigă cineva de dincolo de ușă,

– A apărut o navă la orizont.

În secunda când auzi vocea, îi dădu drumul din brațe și se îndreptă spre ușă. Xian îl urmă pe punte, liniștit că celălat nu intrase în cabină.

– Poți distinge ce fel de navă este? întrebă înșfăcând luneta de la brâu.

-Încă nu.

-Ce se întâmplă? întrebă și Colen, alăturându-se. Privi și el prin lunetă, încercând să distingă ce fel de navă putea fi.

– Vine din sud-vest, așa că sigur este o navă comercială, își dădu cu părerea fiind prea departe pentru a ști cu certitudine.

–Să mai așteptăm să vedem sigur, rosti Blak, dându-i luneta lui Xian, care era lângă el.
Toate privirile erau ațintite spre orizont unde cealaltă navă arăta doar ca un punct care se mărea cu fiecare minut care trecea.

-Sigur ne-au văzut și ei, spuse și Colen.

-Ne pregătim în funcție de ce pavilion are sau ce transportă.

-Căpitane, strigă băiatul din vârful catargului,

– Este o goaletă comercială, și…nu este sub stindardul nostru.

-Își menține cursul? strigă întrebarea.

-Deocamdată, da.

-Fii atent la orice schimbare, îl atenționă, recuperând luneta de la Xian, și privind încruntat spre nava care acum se putea distingea clar, prin lentila care putea mări de câteva ori.

-Toți oamenii să își ia posturile în primire, strigă Colen comanda, care se transmise mai departe spre toți membrii echipajului.

-Vino cu mine, rosti spre Xian, pornind în grabă spre propria cabină.

-O atacați? întrebă acesta nedumerit.

-Da, îi răspunse scoțând două pistoale pe care le verifică în grabă, după care le îndesă la brâu lângă nelipsitul pumnal. Legă pe partea stângă și sabia, după care înșfăcă o eșarfă la fel ca a lui Xian și o legă în jurul frunții pentru a-i ține părul, să nu-i obstrucționeaze vederea.

-Aceea este o navă comercială, care nu se poate compara cu un corsar înarmat, spuse Xian în continuare nedumerit de acțiunile lui Blak.

-Știu, spuse scoțând o cutie pe care i-o puse în brațe.

– Aș prefera să rămâi în cabină. Dar… ești bărbat și sigur nu ai să mă asculți. Așa că…ridică capacul cutiei care adăpostea încă o pereche de pistoale.

– Ia și toată muniția pe care o poți pune în buzunare.

-Blak, te pregătești să să asediezi o navă! spuse contrariat, de parcă celălat nu știa ce face.

-Xian. Asta fac ca și căpitan de corsar. Asediez nave comerciale, pentru beneficiul coroanei și al meu. Sau mă lupt cu pirați.

-Dar…

-Am semnat o hârtie prin care mi-am asumat că am să livrez la fiecare trimestru coroanei, o anumită valoare. Fie în bani, în pietre prețioase sau în bunuri, încercă să îl lămurească, concentrat să verifice încărcătoarele pistoalelor.

-Dar…asta înseamnă jaf, spuse încă nevenindu-i să creadă că asistă la așa ceva.

-Da, este jaf. Un jaf asumat și aprobat, consimți prinzându-i chipul între palme.

– Tu nu ai nici o răspundere, așa că nu trebuie să participi. Ti-am dat pistoalele pentru a te apăra, în cazul în care nu merge ceva bine.

-Am să fiu lângă tine, dar nu…

-Îți mulțumesc, iubire. Singura rugăminte pe care o am, este să ai mai întâi grijă de tine, spuse după care îi dărui un sărut rapid, înainte de a ieși din cabină.

Xian rămase încă perplex privind spre ușă și spre cutia din brațe. De fel era o persoană pașnică, care doar se apăra, nu iniția un conflict. Știa ce făcea un corsar, dar de la asta până la a participa efectiv la o asemenea bătălie …problema era că nici nu voia să stea închis în cabină fără a vedea cu ochii lui ce se întâmplă cu Ades.
Scoase pistoalele și după ce le verifică le puse la brâu, după care luă și toată muniția pe care o găsi și o bagă în buzunare. Poate avea să împrumute și o sabie de la cineva din echipaj. Își verifică și pumnalul după care ieși pe punte unde era forfotă, fiecare marinar înarmat ocupându-și postul.
Merse lângă Blak, care era la timonă hotărât să nu îl piardă din privire nici măcar o secundă.

-Te implor să nu te dezlipești de lângă mine, îi șopti acesta privindu-l cu ochii arzători. Aprobă printr-o înclinare a capului. Zâmbi subtil la gândul că aveau amândoi aceeași dorință.

Cealaltă navă acum se distingea foarte clar chiar și cu ochiul liber. Era într-adevăr o navă de mărime considerabilă, iar după cum înainta lin pe luciul apei, era încărcată până aproape de linia de plutire. Asta însemnând că transporta fie grâne fie băuturi alcoolice.
Avea înarmarea obișnuită a fiecărei nave comerciale. Adică câte un tun pe fiecare parte. Apărarea era slabă din cauza greutății cu care s-ar fi încărcat nava, în detrimentul încărcăturii comerciale. Fiecare căpitan fiind conștient că în fața unui atac era lipsit de apărare, de multe ori rugându-se ca drumul să fie lipsit de întâlniri nedorite.
Se părea că în acest drum ,,Domnul” nu îi ascultase ruga.

-Când ajungeți în poziție de tragere, avertizați cu două salve de tun, îi avertiză Colen astfel ca marinari de la tunurile de pe punte să fie pregătiți când avea să li se dea ordinul.
Celelalte șase tunuri de sub punte, câte trei pe fiecare parte, erau folosite mai mult când întâlneau nave de pirați.

Blak îl privi fugitiv pe Xian, care era în dreapta lui. Dacă ar fi fost după el nu l-ar fi lăsat să iasă din cabină. Era un luptător bun, iar în cazul de față, chiar dacă știa că totul avea să se desfășoare fără prea mare dificultate, tot ar fi vrut să îl știe în siguranță. Dar nu putea să îl oprească în a fi lângă el.

-Trageți primele salve, dădu tot Colen ordinul.
Într-un minut tunurile ricoșară din cauza suflului dat de reculul proiectilelor care explodară la mai puțin de doi metri distanță de cealaltă navă.
Încărcați pentru a doua salvă, continuară privind atent prin lunetă fiecare manevră a navei atacate.
Căpitanul acesteia făcu o întoarcere bruscă, și desfăcu toată velatura pentru a evita eventualele ghiulele. Numai că din cauza încărcăturii, nava fiind greoaie chiar dacă vântul era prielnic, umflând puternic velele, nu reuși să o facă la timp, iar nava se înclină foarte mult pe o parte, apa împroșcând toată puntea.

-De data asta, schimbați unghiul de direcție și trageți mai aproape dar să nu avariați nava, strigă Blak comanda care se transmise împreună cu coordonatele pentru o precizie mai bună.
Tunurile care erau deja încărcate, iar oamenii care le manevrau pregătiți, traseră din nou fiecare urmărind traiectoria proiectilelor. Unul plonjă aproape de pupa navei, iar celălat la trei metri distanță făcând ca nava să se bălăngăne ca o coajă de nucă. Acest nou avertisment își atinse scopul, fiindcă aceasta încetini, căpitanul dându-și seama că nu are nici o șansă împotriva corsarului, care era efectiv o navă de război.

După un sfert de oră Blak, Xian, Colen și alți șase marinari, urcară pe puntea acesteia.

-Căpitane, nu vreau să le fac rău oamenilor tăi, iar dacă coopereźi, toată lumea o să fie în regulă.

-Nimeni nu o să fie în regulă dacă ne jefuești, rosti celălalt privindu-i furios.

-Poate nu o să fiți în regulă, dar o să fiți în viață, le atrase Colen atenția. Un argument puternic pentru a-i face pe marinarii navei să fie mai ascultători. Până la urmă ei erau doar marinari care erau plătiți pentru transport, păgubiți erau amatorul și investitori

Se dovedi că nava transporta băuturi alcoolice. Lăzi umplute cu paie adăposteau sticle cu băuturi fine de diverse sortimente, dar erau și butoaie pline cu vin de Madeira și de Porto, foarte apreciat de nobilime.
Confiscară toată încarcătura care începu să fie transportată pe Corsar. Butoaiele fiind mari, le dădură un pic de furcă bărbaților să le transporte pe pasarela îngustă, dar nu se lăsară învinși, și rostogolind fiecare butoi, descotorosiră navă comercială de licoarea bahică mult apreciată. Nu era o captură prea grozavă, comparativ cu pietrele prețioase, condimentele sau mătăsurile.
Dar măcar știau sigur că în acea seară, fiecare avea să fie răsplătit cu suficient alcool pentru a se simți bine fără a se îmbăta.
Blak avea o regulă foarte strictă privind acest viciu. Atâta timp cât erau pe navă nimeni nu avea voie să fie beat. Când debarcau pe mal, fiecare putea să își toarne pe gât cât alcool îi putea duce stomacul.
Blak, Xian și încă doi marinari de-ai lui, merseră în cabina căpitanului pentru a o verifica în amănunt, iar Colen supraveghea descărcarea. O jumătate din oameni lor ajutau iar cealaltă jumătate păzeau marinarii celeilalte nave, adunați într-un grup compact pe punte.
După ce scotociră toate ungherele cabinei găsiră seiful. După puțină presiune asupra căpitanului, acesta îl desfăcu scoțând la iveală o sumă considerabilă de bani, dar și unele documente oficiale. Le confiscă pe toate și plecară, lăsăndu-l pe Căpitanul navei comerciale să pufăie nervos. Până la urmă, mai bine că dăduse peste Corsar decât peste o navă a piraților. Caz în care el și probabil întregul echipaj, nu și-ar mai fi văzut niciodată familiile. Aceasta era consecința de a fi căpitan pe o navă comercială, vânată și râvnită de toți ,,lupii” mărilor. Iar asta nu era cea mai rea încercare prin care trecea, în alt caz nava putând fi chiar scufundată cu ei toți la bord.

După ce toată marfa fu transbordată, navele se depărtară una de alta, fiecare urmându-și propriul curs.

-De data asta am avut o abordare pașnică, concluzionă Colen. El și Blak erau în cabină verificând atent documentele confiscate.

-Au preferat să își păstreze viața decât marfa. O decizie foarte înțeleaptă, adăugă și Blak. Xian nu îi urmă rămânând pe punte.
Știa că acesta era încă supărat pentru ce se întâmplase, dar deocamdată nu putea vorbi cu el până nu era totul depus în seif.