CORSARUL- Capitolul 26

-Ce se întâmplă? întrebă mirat privind spre cei doi bărbați.

Intrase în propria cameră cu o lumânare aprinsă în mână și rămase perplex privind scena.

– Nu vezi ce se întâmplă? Este un hoț. Cheamă imediat lacheii.

 – William, lăsă sabia jos findca nu este un hoț,  încercă să își liniștească fratele.

– Xian, rosti și celălat privind bulversat de la unul la altul.

Acum și William făcu la fel încă și mai zăpăcit, fiindcă presupusul hoț îi spusese fratelui său pe nume.

– Te cunoaște? Adică…îl cunoști?

– Da, îl cunosc, spuse acesta liniștindu-l. Acum privirea lui era asupra celuilalt.

– Este căpitanul corabiei care m-a salvat din mâinile piraților, își informă fratele.

 – Blak, el este fratele meu William Xion,  continuă făcând prezentarea.

– Păi, articulă fratele lui  băgând sabia în teaca ce îi atârna la șold,

– De ce nu ai intrat ca tot omul normal pe ușa din față și te-ai furișat pe geam? îl întrebă William  nelămurit.

– Am vrut să îi fac o surpriză lui Xian, rosti Blak privind spre acesta.

– De ce îți spune Xian? Doar mama ne spune pe al doilea nume! continuă la fel de mirat, întrebându-și fratele, acum întorcând privirea spre el.

 – Am să îți explic totul mâine. Acum lasă-mă singur cu el.

Când spuse singur, își apucă fratele de braț și începu să îl conducă spre ușă.

– Dar…încercă acesta să protesteze, încă sunt  nelămurit asupra situației.

 – O să te lămuresc  mâine, îl  mai asigură încă o dată și îi închise ușa în nas. Se întoarse spre Blak, care rămase în mijlocul camerei, privindu-l oarecum amuzat.

– Cum am norocul să dau doar peste fratele greșit!  spuse ca și când ar fi vorbit singur.

– M-am strecurat pe geam, fiind  sigur că aceasta este camera ta.
Nu termină bine de vorbit că se auzi o bătaie în ușă.
Xian o întredeschise privind prin micul spațiu.

– Am uitat să iau actele pentru care am venit, îl lămuri fratele lui.

Xian merse spre unul din sertare, iar după ce extrase din el niște documente, i le înmână celuilalt,  iar după ce închise din nou ușa o încuie. Se lipi din nou de ea, așteptând să audă un nou ciocănit știind că fratele lui, rămăsese mort de curiozitate.

– Eram amândoi în biroul de jos, iar el a urcat să ia actele, numai că  am venit după el, fiindcă nu știam sigur dacă avea să le găsească, îi răspunse la întrebare.

– Și bine am făcut pentru că cine știe ce ar fi ieșit din întâlnirea voastră.

– Ne-am fi dat noi seama până la urmă ce și cum, îl liniști Blak.

– V-ați fi dat seama după ce vă împungeați cu săbiile, rosti ca un fel de dojană.

– Până la urmă de ce ai venit/ Și cum ai reușit să urci?

– Xian, sunt pe navă de când aveam cinsprezece ani, iar dacă acum sunt mai în vârstă și căpitan, tot mă pot cățăra pe cel mai înalt catarg, îi aduse aminte că lucrul pe o navă necesită foarte multă îndemânare în a te cățara.

– Iar răspunsul la a doua întrebare este… că mâine ridicăm ancora și voiam să te văd.

Xian îl percepu asemeni unei feline apropiindu-se de pradă. O felină maiestuasă, grațioasă, și un pic vicleană.

– De ce voiai să mă vezi? întrebă cu voce ușoară, simțindu-și trupul fremătând parcă intuind răspunsul.

– Acum două seri, după ce am plecat, mi-am dat seama că nu am fost sincer cu tine. De fapt nu am fost sincer nici cu mine, rosti cu voce joasă.

Xian rămase în continuare pe loc, privindu-l apropiindu-se dar ridică o sprânceană întrebător.

Blak se postă în fața lui foarte aproape iar înainte de a continua, inspiră și expiră cu zgomot. Acest fapt arătând clar că era nervos. Urcatul  până în camera lui doar ajutându-se de elementele de structură ale fațadei clădiri, i se părură floare la ureche pe lângă alegerea cuvintelor potrivite pentru a recunoaște ce îl îmboldise să facă acest act de curaj.

 – Xian…

– Sărută-mă, îl opri rostind aproape ca un ordin.

Blak rămase perplex parcă neânțelegând cererea. Nimic fiind așa cum își imaginase.
Fără să mai aștepte, Xian îl prinse cu degetele de cămașă și îl trase spre el luând inițiativa. Lămuririle mai puteau aștepta, dar apropierea  plină de dor în nici un caz.
Când buzele li se atinseră amândoi scoaseră un geamăt zgomotos, fără a mai ține cont dacă mai era cineva dincolo de ușă. Dorul îi mistuise pe amândoi în egală măsură, așa că acum încercau să compenseze această durere chinuitoare.
Blak îi prinse buza de jos între dinți după care o supse continuând  sărutul buzelor moi. Nici Xian nu se lăsă mai prejos și îi gustă întreaga gură cu limba pentru a-și impregna în simțuri gustul lui după care tânjise. Ridică mâinile și își împleti degetele în coama de păr, pe care îl percepu o idee mai lung de cât își aducea aminte.

– Mi-a fost dor de tine, de dinainte să cobori de pe navă, rosti Blak, printre sărutări uneori dure alteori line.

– Și mie mi-a fost dor de tine. Cât ai fost plecat, adesea am făcut plimbări în port cu speranța că  am să zăresc o anumită navă.

Blak își plimbă palmele pe spatele lui până ajunse la fesele rotunde, iar dintr-o mișcare îl sălta pe mijlocul lui, obligându-l să îl încolăcească cu picioarele. Merse așa spre canapeaua ce o zărise la picioarele patului. Se așeză pe ea continuând un sărut umed și zgomotos, potrivindu-l mai bine în poala lui. Puțin îi păsa dacă acesta îi simțea duritatea. Ba din contră, voia să vadă cât de mult îi dusese dorul.

– Dacă aveam vreo îndoială în privința  sentimentelor tale, când te-am văzut în cameră mea s-au spulberat toate.

– Acum două nopți încă îmi era frică să-ți recunosc, dar mi-am dat seama că nu mai pot pleca iar fără să lămuresc totul.

– Dacă nu ai fi spus și în cuvinte ce simți pentru mine, te-aș fi aruncat cu mâna mea pe geam.

– Acum că ne-am lămurit, mai departe ce facem? întrebă Blak, privindu-i chipul
îmbujorat.

– O să facem dragoste. De astă dată în patul meu, îl lămuri Xian. Nu îi păsa dacă fratele lui, sau întreaga familie ar fi fost dincolo de ușă, avea nevoie să îl simtă cu întregu-i trup.

– Când am venit, speram că poate mă vei săruta dacă și tu îmi împărtășeai sentimentele, dar…aceasta este casa ta. Iar pe lângă asta, fratele tău știe că sunt aici.

– Crezi că am să te las să pleci fără să ne rezolvăm aceste ,,probleme”?

Când făcu referire la probleme îi prinse degete și le așeză pe bărbăția lui întărită, în timp ce el, făcu un balans senzual pe duritatea ce o simțea între fese.

Întrebările  și dilemele aveau să le rezolve mult mai târziu, acum era imperios necesar să le rezolve pe cele urgente. Foarte urgente.
Xian se dădu jos din poala lui și prinzându-l de mână îl conduse spre dreapta patului, făcându-i semn să se așeze pe marginea acestuia. Se întoarse spre geam și trase draperiile de catifea, în cameră rămânând doar lumânarea din sfeșnicul ce îl aduse cu el când intrase. Această atmosferă crea lumini și umbre ce îi învăluiră pe amândoi într-o notă de intimitate. Înainte de a se poziționa între picioarele lui desfăcute, scoase dintr-un sertar o cutie de cremă și o lăsă pe noptieră.

– Cel care mi-a făcut crema de mâini, sigur nu s-a gândit nici o secundă ce întrebuințare intimă poate avea, rosti împingându-l pe Blak să se lase pe spate după care se urcă peste el.

– Sper că nu te deranjează dacă penisul o să îți miroasă a flori și mentă.

– Ne-am descurcat noi și fără, dar să știu că și fundul tău o să miroasă așa, deja mă excită și mai tare.

Xian zâmbi și se aplecă spre el îngropându-și chipul în gâtul lui pentru a-i săruta pielea unde pulsa viguros o venă, semn că în trupul lui sângele circula cu viteză. Supse cu nesaț acea piele caldă,  după care continuă la fel până întâlni în cale cămașa. Dintr-o mișcare i-o scoase peste cap, după care își reluă incursiunea intimă, în timp ce Blak îi frământa fesele, alternând cu mișcarea de mângâiere pe spate, parcă nehotărât pe care anume vroia să o posede.
Xian întrerupse explorarea și se ridică din nou în picioare doar pentru a se descotorosi de haine, asemenea făcând și Blak.
– Tu chiar…ai  făcut-o, aproape îi ieși ochii din orbite privind spre zona intimă a celuilalt.

Xian zâmbi fără timiditate și luând cutia cu cremă, o desfăcu apoi se urcă din nou peste el, oferindu-i-o  asemenea unei ofrande.

– Într-o seară mi-am adus aminte de întrebarea ta și am vrut să încerc. De atunci sunt doar așa, îl  lămuri referindu-se la pielea fină din jurul sexului. La început se simțise ciudat astfel, dar realiză, că acest aspect îi oferea o igienă mai bună. Iar acum urmărind privirea strălucitoare a partenerului său, realiza că merita tot efortul, de a se rade la fiecare trei zile.

– Înseamnă că…ai sperat la o astfel de întâlnire între noi, sau…

 – Ades, de când m-am despărțit de tine, tot ce am experimentat a fost doar cu gândul la tine, prin propria mea plăcere. Iar totul ar fi durat, până când aș fi reușit să trec peste sentimentele pentru tine.

– Te sperie dacă îți spun că … Te iubesc!

– Da, mă sperie al naibii de tare, dar tot nu vreau să renunț la tine.

– Atunci, o să găsim calea de a continua, rosti Ades, privindu-l cu ochii arzători.

– O să vedem. Dar acum te rog să găsești calea să mă satisfaci, spuse întinzându-i iar recipientul cu cremă.

– Mult și tare, continuă,

– astfel încât să mă țină până a-i să ajungi iar înapoi.

Ades nu mai așteptă o altă invitație, și după ce luă cu trei degete o cantitate suficientă de cremă, întinse mâna spre despicătura feselor ce le adora, și începu să maseze locul unde avea să intre cu toată duritatea ce o simțea pulsând de parcă tot sângele din trup se localizase doar acolo.
În timp ce gurile își aveau propriul ritm al apropierii, degetele lui începură explorarea canalului strâmt. Ar fi vrut să fie un pic mai răbdător, dar excitarea era la apogeu pentru a mai conta orice altceva, chiar dacă rațiunea își avea propria cerere. O anulă și se prinse cu aceleași degete alunecoase, dar Xian îl opri așezând propriile degete pe ale lui.

– Lasă-mă pe mine să o fac cum vreau eu, iar tu ocupă-te de a mea.
– Primul gând a fost să te sărut aici, rosti prinzându-l între degete,

– fiindcă ești foarte frumos așa fin.

– După partida asta, poți face ce vrei cu ea toată…cu mine tot, îl asigură lăsându-se încet pe duritatea lui întărită.

– Ohh…a trecut atâta timp…

Gemu sonor și își mușcă buza de jos, semn că în trupul lui aveau loc mai multe conflicte. Voia să o ia toată dintr-o singură alunecare, așa de tare era de excitat, dar în schimb voia și să îl simtă pătrunzându-l bucățică cu bucățică.

 – Sunt de acord cu tine, iubirea mea.

Ades își înfipse degetele celeilalte mâini în coapsa lui, încercând din răsputeri să nu își ridice șoldurile de pe pat, lăsându-se cucerit, iar cealaltă mână o glisă cu mișcări ritmice pe toată lungimea lui Xian.

Era prima dată când făceau dragoste eliberați de frica respingerii sentimentelor. Acum participau cu ambele suflete pentru a întregi uniunea trupurilor.