CORSARUL- Capitolul 29 (+18)

CORSARUL 29 (18+)

-Te iubesc.

-Și eu te iubesc, răspunse Philip cu voce răgușită.

-Vrei să îți arăt cât de tare și de…

-Adânc, îl întrerupse mișcându-și șoldurile ademenitor.

-Vreau să îmi arăți cât de tare și cât de adânc.

Auzind o așa rugăminte din partea iubitului său, Blak își prinse penisul cu mâna dreaptă iar pe stânga o așeză cu degetele desfăcute pe spatele lui, făcându-l să se aplece și mai mult. Poziționă vârful acestuia aproape de mușchii ce îl ademeneau dar nu intră. Strânse din dinți pentru a se forța să se oprească și începu o joacă-tachinare, doar din plăcerea de a privi frumosul fund ce i se dăruia pentru a fi cucerit.

-..dacă nu intri acum, îți promit că nu ai să mai vezi imaginea asta o lună întreagă, îl atenționă Xian, cu voce dură.

-Îmi pare rău iubire, dar…nu mai continuă și îi îndeplini cererea pierzându-se în fierbințeala trupului pe care îl adora. Abia putea să se abțină o zi, maxim trei, din grijă pentru el, dar să nu îl aibă o lună…ar fi fost tortură curată.

Acum, după atâta timp împreună știa că amenințarea nu era dor o vorbă spusă la ,,excitare”.

Xian se sprijini cu o mână de marginea mesei, iar pe cealaltă o duse spre penisul întărit, prinzându-se între degete. Începu să le miște pe toată lungimea în același ritm în care simțea mișcarea celuilalt în spatele lui.

-Lasă-mă să te ajut, rosti Ades printre gemete acoperindu-i degetele cu ale lui.

Strânse și, cu degetele înlănțuite începu din nou mișcarea de glisare.

Cealaltă mână o plimbă pe spatele lui, până îi prinse șoldul și îl aduse mai aproape de coapsele lui.

Încăperea începu să răsune de gemete și contre pasionale, asemeni unei lupte pe viață și pe moarte. Până la urmă exact asta și era, o luptă pentru anihilarea dorinței ce îi stăpânea pe amândoi.

-..eu…

-Nu acum. Vreau să…dureze…mai mult, rosti știind că celălalt era aproape de împlinire.

Strănse degete mai tare peste ale lui și, cu degetul mare îi apăsă fără milă vârful umed, în timp ce șoldure lui împingeau fără milă în canalul ce îl strângea excitant.

Se pare că voința și dorința erau în acel moment două forțe ce se torturau pentru supremație, învingând dorința și împlinirea în momentul când fluidele le țâșniră în același timp din penisurile excitate la cote maxime.

-…aaaa…se auzi din pieptul lui Ades.

Xian rămase cu gura deschisă trăgând cu nesaț aer în plămâni, asemenea unui înecat după gura prețioasă de oxigen.

-Dacă nu beau în clipa asta o carafa întreagă cu apă, simt că am să mor, reuși să rostească, încercând să se sprijine de masă ca să nu ajungă grămadă pe podeaua din lemn, din cauza picioarelor ce le simțea asemenei unei budinci.

Ades se depărtă de el și rămase sprijinit cu spatele de peretele cabinei respirând și el anevoios.

-Împarte-o cu mine, fiindcă nu cred că am putere să ies după alta.

După ce bău câteva guri zdravene îi întinse și lui carafa, privindu-l bănd. Pieptul gol plin de transpirație și mușchii gâtului ce se mișcau în ritmul înghițirii, îl făcură să își lingă buzele.

Ades gol era cea mai fenomenală priveliște pe care ar fi privit-o o viață întreagă fără a se sătura.

-Dacă mă mai privești așa, iar te pun să te sprijini de masă, rosti acesta văzându-i privirea.

– Dacă am mai repeta o rundă, de data asta în pat…nu m-aș supăra.

– Dumnezeule, tu chiar ai de gând să mă secătuiești, spuse cu o falsă tentă de supărare.

– Ok. Dă-mi prosopul să mă șterg și hai la somn.

– Dacă te curăț eu…peste tot, mă lași să te mai murdăresc o dată? întrebă privindu-l cu o sprânceană ridicată.

-Parcă spunei că ești…

-Nu contează ce am spus, privește cum sunt, îl atenționă făcându-i semn spre coapsele lui, unde penisul începuse să pulseze din nou.

-Ai grijă să fiu foarte curat. Acum, dar și…după…

-Promit iubire, răspunse apucând prosopul ud.

********

– Căpitane…Căpitane , ne intersectăm cu o navă.

În momentul când auzi bătaia din ușă și vocea bărbatului de dincolo de ea, săriră amândoi din somn, împleticindu-se în așternuturile răvășite.

După ce strigă un ,, vin imediat” își trase pantalonii pe el și cizmele în picioare, după care înșfăcă cămașa de pe speteaza unui scaun și porni spre ușă.

-Nu te grăbi, mai întâi să văd ce fel de navă este, îi spuse lui Philip, care își căuta și el hainele.

Ieși trăgănd din mers cămașa pe el.

-V-ați dat seama ce fel de navă este? îl întrebă pe Vilan care era la cârmă

-După cât a putut distinge ochistul, pare o navă de pirați, îl lămuri acesta privind spre nava care se contura în zare.

-Toată lumea este deja la posturi, îi spuse Colin venind lângă el.

În general el era cel ce se ocupa de instruirea oamenilor și dirijarea lor când era nevoie să fie angrenați într-o luptă.

-Lasă-mă pe mine la timonă, spuse Blak, preluând el conducerea navei.

-Atacăm primii? întrebă bărbatul ce rămase lângă el.Acum suntem o navă de escortă. Atacăm doar dacă vor să lanseze un atac asupra navei comerciale.Comunicați căpitanului celeilalte nave să vină pe partea stingă paralel cu noi, și să stea la o leghe distanță.

Între timp apăru și Philip lângă ei, privind prin lunetă spre nava care se putea distinge foarte bine, fiind clar tuturor că era o navă bine echipată pentru atac. În plus avea tot trei catarge, fapt ce îi conferea o viteză foarte bună, și o manevrare ușoară.

-La fel cum o putem vedea și aprecia noi, același lucru îl pot face și ei, rosti Colin.

-Ei nu vor să ne atace pe noi, îi interesează nava comercială. Ceea ce nu știu, este că ea este sub protecția noastră, rosti Blak.

În maxim o jumătatea de ceas, aveau să fie paraleli cu cealaltă navă, pe partea dreaptă, însemnând că fiecare își putea folosi doar cele trei turnuri de pe punte, amplasate pe fiecare parte a ambelor nave.  Numai că ei mai aveau sub punte, mai sus cu un cot de nivelul apei, încă două tunuri, câte unul pe fiecare parte, ceea ce era un avantaj enorm în luptă. Mai ales că acelea erau tunuri cu o rază mai mare de tragere.

-Și-au dat seama că suntem o navă puternică, și sunt precauți, spuse Vilan.

-Căpitanul navei comerciale, încercă să treacă în stânga noastră, doar că manevra merge greu din cauza încărcăturii care o îngreunează, îi atenționă unul din marinari.

-Orice ar fi, trebuie să ne menținem constant între ea și nava piraților, rosti Philip.

-Ochistul să urmărească tot ce se întâmplă pe puntea navei adverse.Căpitane, spuse un marinar de lângă ei, pornind spre zona unde putea comunica cu băiatul din vârful catargului.

-Toți oamenii sunt pe punte pregătiți de atac Căpitane, strigă băiatul urmărind totul prin binoclu.

Nu apucă să termine de vorbit, findcă un glonte șueră pe deasupra lor, vizat fiind exact el.

-Ești rănit? strigă marinarul de jos.

-Nu m-au nimerit, dar glonțul a găurit vela, strigă la răndul lui, încercând să se ghemuiască pentru a se feri de un alt glonte.

-Au vrut să ne omoare omul, iar acesta…

-Este un atac, continuă Blak, vorbele lui Colin.

-Tunari, la semnalul meu fiți pregătiți de tragere, strigă Colin poziționăndu-se în apropierea lor.

-Ochiți puntea. Vrem să îi avariem nu să îi scufundăm.

Blak manevră cârma aruncând priviri rapide și asupra busolei, pentru a vedea menținerea cursului propriei nave față de cealaltă.

-Întoarce-te în cabină și pregătește armele, vin și eu într-o secundă, îi spuse lui Philip.

-Vilan, preia timona căt mă duc să îmi iau pistoalele.

Când intră în cabină îl văzu pe celălat indesăndu-și la brâu două pistoale alături de spadă și pumnal.

-Iubire, te implor să stai alături de mine, îl rugă Blak, prinzându-i chipul între palme, pentru a-l obliga să îl privească în ochii, transmițând-i prin acea privirea toată grijă și dragostea ce i-o purta.

-Promit, rosti înclinănd capul spre el pentru ai atinge rapid buzele.

-Mulțumit?

Blak aprobă printr-o înclinare a capului, dar nu îi eliberă chipul până nu îi dărui un sărut dur. Abia apoi începu să se îmbrace și să își ia propriile pistoale. Își legă o eșarfă albastră în jurul frunții pentru a-i ține părul ridicat, iar după o ultimă intersectare a privirilor ieșiră din cabină.

Totul dură mai puțin de câteva minute, iar în acest timp nava piraților ajunse paralel cu ei, iar Colin se pregătea să dea ordinul tunarilor pentru atac.

Tunurile ambelor nave răsunară în același timp, fiecare proiectil atingându-și mai mult sau mai puțin ținta. Colin strigă o nouă ajustare a distanței și unghiului, iar tunarii reglară și încărcară pregătiți pentru o nouă salvă.

Ceilalți marinari se adăpostiră sub marginea bordului pentru a se feri de schijele ce împroșcară toată puntea.

După cum se desfășura lupta, era clar că amândouă navele și echipajele erau foarte bine înarmate și instruite.

Colin strigă ordinul pentru lansarea unei noi salve, ca după două secunde cealaltă navă să procedeze la fel.

Ei luptau pentru apărarea lor și a navei pe care o escortau, iar ceilalți luptau pentru a-i scoate de pe linia de apărare, pentru a putea ataca și jefui greoaia navă comercială, încărcată cu bunuri.

Blak preluă din nou timona, încercând să mențină nava astfel încât tunurile să își atingă ținta cu precizie. Numai că astfel erau și ei expuși atacului celelalte nave, tunurile amândurora având același calibru și aceiași distanță de ochire.

De mult nu se mai întâlnise cu o navă atât de bine înarmată. Acum  victoria depindea de priceperea și strategia fiecărui căpitan în parte. Avantajul lor era că Blak și Colin acționau ca un întreg, amândoi având distribuită foarte precis implicarea fiecăruia într-o luptă.

-Tintiți spre catargul principal, strigă Colin încă o dată ordinul, știind că astfel manevrabilitatea navei ar fi scăzut drastic.

Blak îl auzi și încercă să găsească un unghi mai bun de menținere a navei, pentru ca măcar unul din tunuri să își atingă ținta.

– Coborâți velele mici, strigă ordinul care se transmise mai departe, iar într-un minut acestea fură coborâte, ajutându-l astfel în efectuarea unei manevre cât mai bune și mai sigure. Pentru acest scop îl ajută și greutatea tunurilor de sub punte care erau mai grele și cu bătaie mai lungă în aruncarea ghiulelelor, astfel dând navei o mai mare stabilitatea pe valurile care creau un balans continu.

Unul din tunuri își atinse ținta, doborând catargul principal al celeilalte nave, fapt ce o făcu să se dezechilibreze angrenând-o întru-n tangaj periculos.

Nici ei nu scăpară de proiectilele aruncate asupra lor, două dintre ele  atingându-le pupa aproape de magazia de alimente, iar celălalt făcăndu-le o gaură serioasă pe punte. Noroc că nici una nu îi puneau în pericol de scufundare.

Colin alergă sub punte acolo unde  marinarii care deserveau cele două tunuri erau pe poziție, gata oricând pentru tragere.

-Deschideți trapa, le strigă bărbaților, ce acționară imediat, manevrând lanțurile ce deschideau trapa guri tunului, care fu imediat poziționat pentru tragere.

-Țintiți puntea de comandă, strigă ordinul privind prin deschidere cealaltă navă care se pregătea să mai lanseze încă o salvă. Acum era vorba doar de secunde. Acele secunde care puteau face diferența între câștigător și pierzător.

Nu mai reușiră fiindcă ghiuleaua își atinse ținta, făcând ca puntea celeilalte nave să fie împroșcată cu foc, fum și o ploaie de așchii din puntea ce se făcu țăndări.

Astfel, cealaltă navă se văzu nevoită să abandoneze lupta, rămânând să plutească în derivă, nemaiavând timonă pentru manevrabilitate în a stabiliza nava. Fără catargul principal s-ar fi putut deplasa, mai greu, dar cu un vânt bun, se puteau ajutata de celelalte vele. Dar fără timonă, erau doar o corabie plutitoare.

Tunul care încheiase lupta fu manevrat din nou în locașul lui, iar lanțurile zornăriră din nou, închizând trapa care camufla perfect deschiderea.

-Ridicați din nou velele, strigă Blak, vrând să prindă toată adierea vântului pentru a se îndeparta căt mai repede de nava piraților.

,,Blaze” îi prinse dintr-o privire numele, fiind prima oară când se întâlneau.

Dacă ar fi fost în continuare o navă Corsar, lupta ar fi continuat până s-ar fi ajuns la abordaj totul continuând cu lupte corp la corp, pentru cucerirea totală a navei.

Cucerire și confiscarea tuturor bunurilor. Ar fi fost o luptă mai grea și mai dificilă implicând viețile marinarilor.

Nici ca navă de escortă nu era ușor, dar acum trebuiau doar să se apere pe ei și nava comercială.

-Nu am ieșit prea rău, spuse Colin trecând în revistă pagubele.

-Intră apă în magazia de alimente? întrebă Blak îngrijorat.

-Avem unele fisuri dar nu sunt mari, iar băieții au început să lucreze la astuparea lor. Cu gaura de pe punte este mai complicat, findcă nu avem material pentru o asemenea reparație.

-În două zile ajungem la destinație și o să rămânem pentru reparații.

-Poate avem noroc și nu mai întâlnim altă navă de pirați între timp, își exprimă Philip îngrijorarea.

-O să navigăm mai aproape de țărm, iar astfel o să fim în siguranță, rosti Blak, aruncându-i o privire fugitivă.

-Căpitane…îți lucește privirea, sau este din cauza soarelui care a răsărit? întrebă Philip cu un zâmbet subtil din colțul buzelor apropiindu-se de el, pentru a nu fi auzit de ceilalți marinari care trebăluiau în jurul lor, verificând avariile.

-Vilan, strigă Căpitanul.

-Preia cârma.

Imediat cum celălat se poziționă în dreptul ei, îl trase pe Philip de mână mergând cu pas apăsat spre cabina lor.

Nici nu apucă acesta să închidă bine ușa, că se simți lipit de ea, iar buzele îi fură acaparate într-un sărut cotropitor. Nu se lăsă nici el mai prejos și îi prinse șuvițele mătăsoase între degete nelăsându-l să se depărteze.

-Lupta asta m-a excitat ca naiba, rosti Blak pe buzele ce le săruta cu plăcere.

-Pe tine mereu te excită câte ceva, îi atrase Philip atenția, pornind cu sărutări umede pe maxilarul bine definit.

-Se pare că nici pe tine nu te-a lăsat chiar indiferent această luptă, spuse prinzăndu-i între degete duritate destul de evidentă chiar și prin pantaloni din piele.

-Putem să ne oprim două minute pentru a ne scoate armele! rosti Philip auzind zornăitul săbiilor.

 -Doar un minut, se arată celalat de acord începând să se descotorosească de pistoale și sabie.