CORSARUL- Capitolul 31

Era aproape de miezul nopții, iar somnul se lăsa așteptat.
Stătea pe întuneric privind felinarele ce pâlpâiau fantomatic în noapte, găndindu-se la cina luată cu familia lui Philip.
Cunoscând-o pe mama lui înțelegea de la cine moștenise frumusețea și rafinamentul, dar mai ales gustul pentru aventură.
Chiar dacă fizic semănau perfect, fratele lui Wiliam, avea o doză de sobrietate moștenită de la tatăl lor. Acum că îi cunoștea pe amândoi, îi putea diferenția, așa cum o făcea mama lor.
Probabil acest aspect deriva din dragostea lui pentru Philip și cunoașterea profundă care se crease între ei, prin prisma sentimentor ce îi uneau.
Își imaginase că, la un moment dat într-un viitor îndepărtat, avea să găsească acea persoană pentru care ar fi renunțat la tot. În adâncul sufletului tânjea să aibă lângă el pe cineva în care să aibă încredere deplină. O persoană lângă care să se culce și să se trezească fericit că o simte aproape, dar niciodată nu se gâmdise că acea persoană imaginară avea să fie un bărbat.
Îi plăcea armonia pe care o vedea la Colin și familia lui, iar acest aspect îl făcea să viseze cu ochii deschiși, mai ales când era singur în casa de pe insulă, în care își promisese că va aduce doar acea persoană pe care avea să  o simtă aproape de suflet.
Uite că se trezise într-o zi ducând acolo un bărbat pe care nu îl cunoștea foarte bine, și cu care nici măcar nu făcuse sex, nicidecum să se gândească la dragoste. Ca acum, la aproape un an distanță să împărtășească cu acel bărbat tot ce gândul proiectase și sufletul dorise.
Se simțea împlinit și fericit, chiar dacă acestă uniune nu avea să îi aducă copii, nu regreta și nu ar fi schimbat nimic din ce trăia în prezent.

Ușa ce se deschise îl scoase din visare. Se întoarse privind fără uimire persoana care îi invada liniștea și rămase în dreptul ferestrei rezemat cu șoldurile de pervazul acesteia.

 -A durat ceva timp! spuse aproape ca o șoaptă, dar fără a fi un reproș.

–Mă așteptai?  întrebă Philip apropiindu-se de el.  Nu era nevoie să aprindă vreo lumânare deoarece cunoștea destul de bine camera, chiar dacă era una de oaspeți.

-Să zicem că…speram.

-Mai ai și alte speranțe ? rosti privindu-i chipul abia sesizat în întuneric.

-Xian, îi rosti numele cu care i se adresa doar când erau doar ei doi,

– Știi la ce mă gândeam?

-La mine gol!

-La tine gol mă gândesc mereu, spuse zâmbind.

– Mă gândeam la noi doi, îl lămuri.

Pentru o clipă celălalt rămase fără cuvinte, simțind un fior de teamă străbătându-i sufletul. Chiar și mâinile și le simțea tremurând.

-Eu…nu credeam că…De fapt, altfel ar trebui să încep explicația, rosti încercând să găsească cuvintele corecte.

-Ades…nu trebuie să-mi explici. Spune doar un singur cuvânt, rosti cu înfrigurare și teamă.
Chiar dacă ar fi suferit o viață întreagă după el, nu ar fi făcut nimic să-l împovăreze cu o dragoste pe care nu o mai vroia.

-Sunt fericit.

Nu auzi un singur cuvânt, auzi două. Iar acelea nu erau cele pentru care o clipă uită și să mai respire.

-Ești fericit! rosti mirat, doar pentru a fi sigur că auzise bine.

-Sunt foarte fericit fiindcă te-am găsit. Sunt fericit fiindcă mă iubești și îmi completezi sufletul…
Nu apucă să termine că simți pumnul celuilalt făcând contact cu stomacul lui. Luat fără veste.

-Asta este pentru că m-ai făcut să trec în clipa asta prin cea mai mare frică din viața mea, îl lămuri privindu-l supărat.
– Dacă îmi mai faci asta vreodată, te bat până obosesc, îl atenționă aproape împungându-i nasul cu degetul arătător.

-Doamne Xian, dacă așa reacționezi când îți spun cât de fericit sunt alături de tine, nici nu vreau să mă gândesc, ce ai să-mi faci dacă te înfurii, îl apostrofă.

   -Tocmai pentru că m-ai înfuriat te-am pocnit.
Văzând în continuare privirea nelămurită a celuilalt, încercă să îi explice.
Prin silabisirile tale, am crezut că vrei să pui capăt, la tot ce este între noi.

 -Așa a sunat! Adică…asta ai crezut!

-Da, și m-au tăiat toate apele de supărare.

 -Îmi pare rău iubire, rosti prinzându-l în brațe.

– Îmi pare rău, șopti încă o dată sărutându-i pielea caldă a gâtului.

–Venisem pentru că îmi era dor de tine, dar acum mi-a trecut, spuse încercând să se desprindă din îmbrățișarea lui, dar mai ales să se ferească de acele buze calde ce îl făceau să se înfioare.

-Dacă promit că am să te fac să îți fie dor de mine din nou, rămâi ? întrebă prinzându-i lobul urechi între dinți, după care îl supse.

 -Va trebui să te străduiești, fiindcă…mi s-a înmuiat…dorința.

-Promit încă o dată că am să depun cel mai mare efort să îți ridic…dorința, mai ceva ca cel mai înalt catarg de pe Harlechin, îl asigură prinzându-i buzele într-un sărut tandru.

La așa promisiune nu avea cum să rămână indiferent, mai ales că începuse deja să simtă…dorința ridicându-se.

Se sărutau cu acel dor, dat doar de dragostea profundă și frumoasă care le încărca sufletele amândurora.
Ades își strecură palmele prin deschizătura halatului cu care celălalt venise îmbrăcat, plimbăndu-le pe trupul perfect pe care îl adora.
Chiar dacă acesta avea curbe bine definite și șolduri viguroase, îl făcea să simtă cele mai intense și sublime trăiri, la care nici nu visase.
Îi prinse fesele între palmele lui mari, lipindu-l de pantalonii prin care se simțea destul de clar penisul întărit.

-Ai prea multe haine pe tine, rosti plimbând palmele într-o mângâiere lină pe bicepșii bine conturați, chiar și prin cămașa cu care era acoperit.

-Ești liber să faci tot ce dorești cu ele, îl îndemnă prinzându-i din nou buzele într-un sărut plin de dorință. Îi supse limba după care o împleti cu a lui, lăsându-și gusturile să se împletească, aidoma unei liane ce îmbrăca arborele care o susținea.
După ce îi desfăcu șireturile, începu să îi alunece cămașa pe umeri, și desprinzându-și buzele umede din sărut, porni să presară sărutări calde pe trupul ce îl dezgolea pentru propria plăcere. Prinse între buze un sfârc întărit și îl tachină cu limba în cercuri umede până îl simți și mai tare, iar cu degetele celeilalte mâini se juca cu celălalt, ca un copil curios care a descoperit o nouă jucărie preferată.
Trupul lui Ades era cea mai preferată atracție dintre toate minunile lumii. Pentru că acel trup cu văi și curbe bine definite, era minunea sufletului său.
Cămașa ajunsese demult jos, iar el își urmă incursiunea sărutărilor spre stomacul reliefat în pătrățele, până la betelia pantalonilor căzuți pe coapse. O barieră infimă care nu îi rămase în cale decât un minut, atât îi luă să îl descopere. Și aceștea căzură fără însemnătate alături de cămașă la picioarele lui.
Îi prinse duritatea între degetele mâini drepte, și rămase privind acea perfecțiune pe care o cunoștea în cele mai mici detalii, de parcă atunci ar fi văzut-o pentru prima oară.
Ridică privirea spre proprietarul descoperirii prinzându-și buza de jos între dinți, după care o linse cu limba umedă.
Felinare stradale cărora le privise flacăra, aruncau acum umbre pe chipul ce îl privea seducător.

-Vrei să mă seduci sau vrei să mă omori din cauza excitării ? mormăi Ades, privindu-l cu ochii sclipitori.

Xian se lăsă în genunchi și își apropie capul de penisul întărit atingându-i vârful cu limba, după care îl încercui și îl linse, în continuare cu privirea înlănțuită cu a celuilalt.
Făcuseră dragoste de nenumărate ori și de fiecare dată când îi dezmierda penisul se simțea puternic ca și când cel din fața lui ar fi fost doar un supus umil, iar el un Adonis al universului.
Cel puțin în universul lor de  iubire, el era jumătatea care primea, completat de jumătatea care dăruia, alcătuind întregul lor pasional.

Ades își înfipse degete în părul lăsat liber, pierzându-le în șuvițele mătăsoase, și respirând adânc, se întrebă care din ce două părți ale iubitului său îl excitau mai mult…părul lung de care era obsedat sau gura care îl sugea și lingea lăsând să se audă sunete obscene!

 -Te iubesc! rosti gândului întrebător, realizând că bărbatul de la picioarele lui era întregul lui absolut.

-Și eu te iubesc, rosti Xian ridicându-se. Îi sărută buzele arătăndu-i prin sărut același joc al limbii ce îl jucase pe întreaga-i duritate.

Ades îi descoperi trupul aruncând halatul de pe el și, dintr-o mișcare îl așeză cu fundul pe pervazul din lemn. Se poziționă între picioarele lui depărtate și i le ridică aranjăndu-i tălpile pe marginea acestuia.

-Caută în buzunarul halatului, îl îndemnă Xian poziționându-se mai bine, după ce trase draperia de catifea acoperind fereastra din spatele său.
Acum era prea excitat pentru a se mai rușina de poziția provocatoare.
Tânjea cu toată ființa să simtă toată duritatea celuilalt înfiptă adânc în trupul lui fierbinte.

Ades scoase mica cutiuță și zâmbi aducerii aminte, a primei dăți când simțise acel parfum de mentă și flori.

-Dacă nu o terminăm în noaptea asta, să o iei cu tine pe vas, îl sfătui deschizând-o.

-Trebuie doar să nu facem gălăgie prea mare, îl atenționă Xian.

-Aici nu putem, pe navă nu putem. Abia aștept să ajungem pe insulă, să ne putem manifesta în voie toată dorința, își exprimă nemulțumirea.

-Până acum ne-am descurcat cu acest inconvenient și cu ce avem la îndemână, rosti ca sugestie la cutiuța dintre degetele celuilalt.

-Vreau să te pregătești singur pentru mine, spuse întinzând mâna spre el.

 -Este prea întuneric pentru a vedea, așa că ce contează cine o aplică!?

-Draperia trasă de la cealaltă fereastră face destulă lumină, îl lămuri.

Xian întinse mâna și mângâie proprii mușchi întinzând cremă din belșug, făcând ca aceștea să lucească provocator, iar mirosul de mentă și flori se răspândi în jurul lor, asemeni unei mantii regale impregnate cu magie.

-Nu te mai juca, îl atenționă Ades, abia abținându-se să nu îl pătrundă.

Xian se conformă și își sondă mușchii cu un deget, în timp ce scoase un geamăt stins, încercând din răsputeri să nu se lase pradă sunetelor ce amenințau să iasă printre buzele strânse. Apoi mai adăugă încă unul, alunecând cu ușurință în fierbințeala trupului plin de dorință.

Ades nu mai suportă așteptarea, așa că se apropie și mângâie împreună cu el strecurând propriul deget lângă ale celuilalt, făcându-l să geamă involuntar.

-Ahhh…ești așa fierbinte, spuse prinzându-i buzele într-un sărut umed, jucându-se cu limba asemeni degetelor.

-Te vreau pe tine, îi spuse Xian pe buze, depărtând degetele.

Nici nu avea nevoie de o altă rugăminte, așa că își flexă un pic genunchii și se lăsă să alunece cu un geamăt în trupul alunecos.
După ce se pierdu cu totul, rămase câteva secunde nemișcat savurând cu toată ființa senzațiile excitante ce îl străbăteau până în adâncul sufletului.
Xian își încolaci picioarele în jurul coapselor lui, trăgăndu-l și mai aproape de el, aratâmdu-i astfel dorința de apropiere totală.
Ades începu să se miște, prinzându-i fundul în palme, pentru a-l poziționa după propria dorință. Începu o legănare frenetică a șoldurilor, simțind mușchii celuilalt strângându-i penisul, de parcă toată puterea și energia i s-ar fi acumulat în ei.
Abia după ce sămânța lăptoasă a iubitului său, îi împroșcă abdomenul, se lăsă cuprins de proprul extaz, umplând cu jeturi succesive canalul fierbinte ce îl strângea, smulgându-i și ultima picătură de sevă vâscoasă.
Geamătul amândurora se armoniză într-un ecou plin de iubire, umplând camera semi întunecată.