Dinte pentru dinte- Capitolul 103

După ce intrară în sala banchetului, Gu Qing Pei descoperi că erau prea mulți oameni cunoscuți. În scurt timp fu copleșit de saluturi și conversații.

Când primise invitația de la Asociația Antreprenorilor, dacă nu ar fi știut sigur că Yuan Lijiang și soția lui aveau să participe, ar fi fost, de fapt, bucuros să vină. Era o platformă excelentă pentru schimb de informații și relaționare, iar cei prezenți erau figuri importante din mediul politic și de afaceri. Astfel de ocazii nu le rata, de obicei.

Nu se așteptase însă ca, printr-o ironie a sorții, să ajungă totuși acolo în felul acesta.

Își adună energia și începu să-și promoveze compania cu ușurința și siguranța care îl caracterizau.

Nu departe de el se aflau Yuan Yang și Liu Ziwen. Ceea ce Gu Qing Pei nu observase era faptul că privirea lui Yuan Yang revenea, din când în când, fără să vrea, în direcția lui.

Banchetul nu începuse încă. Oamenii se deplasau liber și discutau în grupuri mici. După un timp, Gu Qing Pei auzi pe cineva strigându-l de la distanță. Se întoarse și îl văzu pe Wang Jin.

Cu paharul în mână, se pregătea să meargă spre el, dar când trecu pe lângă Yuan Yang, acesta îl apucă brusc de mână. Yuan Yang se aplecă și îi șopti la ureche, pe un ton de avertisment:

– În seara asta stai cu mine.

Gu Qing Pei își trase mâna fără să facă zgomot și merse mai departe, zâmbind politicos.

– Wang Ge, ai venit și tu.

Wang Jin râse și îl bătu pe braț.

– De câteva săptămâni nu te-am mai văzut. Am auzit că ești ocupat cu finanțarea. Te-am chemat la masă și n-ai venit. Chiar așa de puțin timp ai?

— Așa e.
Gu Qing Pei zâmbi.
– Wang Ge, dumnealui este…?

– Ah, directorul de strategie al Grupului XX. Ne-am cunoscut de curând, un tip foarte de treabă. Domnule Zhang, acesta e un frate mai mic de-al meu, pe nume Gu.

Cei doi schimbară câteva politețuri și cărți de vizită. Tocmai când conversația se lega, privirea domnului Zhang alunecă peste umărul lui Gu Qing Pei, iar expresia i se lumină brusc.

– Oh, domnule Yuan.

Yuan Yang apăruse fără să fie observat. Zâmbi și îl salută pe Zhang.

– Domnule Zhang, nu ne-am mai văzut de ceva vreme. Am puțin de vorbit cu domnul Gu. Îl împrumut pentru un moment.

Fără să-i acorde vreo atenție lui Wang Jin, îl apucă pe Gu Qing Pei și îl trase înapoi, până într-un colț mai retras al sălii.

Gu Qing Pei îi îndepărtă mâna, fără vreo expresie pe față și își aranjă costumul perfect croit.

– Yuan Yang, ce vrei de fapt să faci diseară? Spune-mi clar dinainte. Dacă e ceva profitabil, te pot ajuta. Dar dacă vrei să joci vreun joc murdar, nu fi naiv.

Yuan Yang îl privi câteva secunde, apoi zâmbi.

– Îți spun o informație internă.

– Spune.

– Asociația Antreprenorilor va anunța diseară un lucru. Consiliul pregătește înființarea unei cooperative de credit pentru muncitori și agricultori. Se spune că aprobările au fost deja obținute pe toate nivelurile. Cel târziu până la sfârșitul anului va fi aprobată. În principiu, toți membrii pot participa cu capital.

Ochii lui Gu Qing Pei se aprinseră. O astfel de cooperativă, care îndeplinea parțial funcții bancare, era practic un uriaș mecanism de finanțare. Odată aprobată, valoarea ei avea să fie incalculabilă. Fluxurile de numerar aveau să intre fără oprire. Cine controla cooperativa nu avea să ducă lipsă de bani niciodată.

Dar o asemenea structură nu putea fi creată de o companie privată. Doar o entitate de stat sau o organizație cu legături strânse cu guvernul putea face asta. Iar Asociația Antreprenorilor XX era alegerea perfectă.

Era, într-adevăr, o veste excelentă. Chiar și Gu Qing Pei era tentat să se implice. Totuși, fără capital masiv, probabil că nici măcar dreptul de a deține acțiuni nu i-ar fi revenit.

– Continuă.

– Tatăl meu se ocupă de proiect. Dacă reușește, va controla un flux continuu de numerar. Dar nu o poate face singur. Diseară se vor strânge acționari. O acțiune costă zece milioane. Vor să adune un capital inițial de zece miliarde.

Gu Qing Pei trase aer adânc în piept. O sumă atât de mare explica de ce puțini îndrăzneau să se bage. Aprobarea unei cooperative de credit era extrem de dificilă; doar cineva cu influența lui Yuan Lijiang în Beijing își permitea să lanseze un astfel de proiect.

Yuan Yang privi spre scenă. Nu se știa când, dar Yuan Lijiang și Wu Jinglan urcaseră deja pentru discurs. Vorbi încet:

– Un acționar trebuie să cumpere minimum cinci acțiuni. Activele de calitate pot fi aduse ca aport, evaluate la prețul pieței.

Gu Qing Pei dădu din cap.

– Acum zi-mi. De ce îmi spui toate astea?

Yuan Yang zâmbi și întrebă la rândul lui:

– Dacă te ajut să rezolvi finanțarea pentru cele două mii și ceva de mu de teren, cum mă răsplătești?

– Îți dau zece la sută din acțiuni, fără plată.

Yuan Yang râse disprețuitor.

– Ce generos.

– E un teren evaluat la treizeci de milioane și tot ți se pare puțin?

– Evaluarea e umflată. Am studiat terenul tău. Trei sute de milioane nu dă nimeni pe el. Chiar dacă îl vinzi, abia scoți două sute și ceva. În plus, piața e proastă acum, nici nu e ușor să-l lichidezi. Mai bine colaborezi cu mine și intri în cooperativă.

Gu Qing Pei își roti privirea și căzu pe gânduri.

Vocea calmă a lui Yuan Lijiang răsună în sală. Oamenii ascultau în liniște, aplaudând din când în când.

De pe scenă, Yuan Lijiang și Wu Jinglan vedeau clar totul. Îi remarcară imediat pe Yuan Yang și Gu Qing Pei, aflați împreună într-un colț și privirile li se întâlniră pentru o clipă, încărcate de emoții greu de deslușit.

Yuan Yang le aruncă o privire, apoi întoarse capul nepăsător. Îl bătu pe Gu Qing Pei pe spate și se aplecă spre urechea lui, gestul părând intim.

– De cât timp ai nevoie să te gândești?

– Mult timp. Mi-ai spus prea puțin. Primul lucru pe care vreau să-l știu este de ce m-ai ales pe mine.

Yuan Yang zâmbi, un zâmbet plin de ambiție.

– Vreau să dețin controlul.

Inima lui Gu Qing Pei tresări.

– Vrei să controlezi cooperativa?

– Exact. Am nevoie de terenul tău ca să acopăr o parte din capital.

Gu Qing Pei spuse pe un ton grav:

– În primul rând, tatăl tău nu te va lăsa să controlezi. În al doilea rând, în asociația asta sunt destui oameni cu putere. Sunt câțiva care pot scoate cinci sute de milioane fără probleme. Crezi că nu vor fi interesați? E o bucată enormă de ,,carne”.

Yuan Yang răspunse calm:

– Îi voi elimina pe rând.

Gu Qing Pei tăcu câteva secunde, apoi spuse:

– Inclusiv pe tatăl tău?

– Inclusiv pe tatăl meu.
Yuan Yang își ridică privirea spre părinții aflați pe scenă, cu chipul complet impasibil.

Gu Qing Pei se abținu cât putu, dar până la urmă tot întrebă:

– De ce faci asta?

– Deocamdată nu ai nevoie să știi.

Gu Qing Pei își miji ochii. În fața unei tentații atât de mari, puțini oameni puteau rămâne indiferenți. Dacă ar fi reușit cu adevărat să intre ca acționar în această cooperativă de credit, dividendele viitoare i-ar fi permis să susțină orice proiect îndrăzneț și-ar fi dorit. Dat fiind conflictul dintre el și Yuan Lijiang, nu ar fi avut nicio șansă să participe, dar Yuan Yang părea extrem de sigur pe sine — sigur nu doar că va intra, ci că va deține controlul.

Lăsând la o parte intențiile lui Yuan Yang, propunerea era incredibil de atrăgătoare.

Totuși, Gu Qing Pei își păstră luciditatea.

– Yuan Yang, nu te grăbi cu vorbele mari. Dacă nu vrei să-mi spui, e în regulă. Dar dacă intenționezi să mă folosești, cântărește-ți bine forțele.

Yuan Yang nu răspunse. Colțul gurii îi rămase curbat într-un zâmbet rece.

După ce Yuan Lijiang își încheie discursul, mai mulți vicepreședinți urcară pe rând pe scenă și spuseră câteva cuvinte. În sală, oamenii se strânseseră deja pe la mesele rotunde, gustând din mâncare, în timp ce alții se deplasau constant, țesându-și rețelele sociale.

Liu Ziwen veni cu o prăjitură în mână.

– Voi doi nu mâncați nimic? Toată seara doar ați băut.

Yuan Yang privi dincolo de ea, în spatele ei.

– Ieși puțin afară. Nu te întoarce în următoarele douăzeci de minute.

Liu Ziwen rămase ușor surprinsă, dar nu arătă nicio nemulțumire. Lăsă prăjitura jos și se întoarse să plece.

Gu Qing Pei întoarse capul și îi văzu pe Yuan Lijiang și pe Wu Jinglan venind spre ei. Îi privi calm, fără să-și ferească ochii.

Când se apropiară, Yuan Yang dădu din cap, cu un zâmbet fals.

– Tată. Mamă.

Amândoi aveau fețele întunecate. Wu Jinglan se uită în jur, apoi vorbi pe un ton scăzut:

– Yuan Yang, faci asta intenționat?

– Mamă, nu știu la ce te referi.

Wu Jinglan era pe punctul să continue, dar Yuan Lijiang îi puse mâna pe braț și o opri. Apoi se uită la Gu Qing Pei.

– Domnule Gu, nu ne-am mai văzut de mult.

Gu Qing Pei dădu ușor din cap, fără să deschidă gura. Între el și Yuan Lijiang existau prea multe resentimente ca să se mai prefacă politicoși.

Yuan Lijiang zâmbi.

– Credeam că nu vei îndrăzni să apari în fața mea. Ce s-a întâmplat, te-a adus Yuan Yang?

Gu Qing Pei zâmbi și el.

– Nu voi îndrăzni? Aș vrea să știu de unde vine acest cuvânt.

Yuan Lijiang îl privi pe Yuan Yang, apoi spuse:

– Un om care nu-și respectă promisiunea ar trebui să se simtă rușinat. Dacă domnul Gu nu simte nicio jenă, ce înseamnă asta?

Gu Qing Pei râse rece.

– Cum adică nu-mi respect promisiunea?

– Ai spus că nu mai ai nicio legătură cu Yuan Yang, dar în această perioadă v-ați întâlnit constant. Greșesc?

Gu Qing Pei izbucni într-un râs scurt.

– Nu vă puteți ține fiul sub control și tot pe mine mă întrebați de ce vine mereu pe lângă mine?

Fețele celor trei membri ai familiei Yuan se schimbară brusc. Yuan Yang își strânse pumnul fără să-și dea seama.

Amintirea fotografiilor care îl umiliseră în trecut îi reaprinse furia. Privind chipul încruntat al lui Yuan Lijiang, Gu Qing Pei îl provocă deliberat:

– Dacă fiul dumneavoastră nu vrea să se întoarcă acasă, asta nu poate însemna decât că ușa familiei Yuan n-a fost bine închisă. Nu puteți da vina pe ferestrele altora.

Wu Jinglan vorbi pe un ton ascuțit:

– Domnule Gu, sunteți neobișnuit de agresiv. Ați pățit ceva?

Gu Qing Pei își aranjă elegant papionul și îi zâmbi.

– Doamnă Wu, ca să fiu sincer, m-am săturat de hărțuirea familiei dumneavoastră. Dacă ați putea să-l țineți pe Yuan Yang departe de mine și să nu mă mai caute cu orice preț, v-aș fi profund recunoscător.

În timp ce spunea aceste cuvinte, Gu Qing Pei nu se uită nici măcar o dată la Yuan Yang. Nu avea nevoie — simțea clar cum privirea lui îl ardea.

Știa că Yuan Yang suferea. Să fie umilit astfel, în fața părinților, era insuportabil pentru orgoliul lui. Dar și pe el îl durea. Fiecare cuvânt îl rănea. Nu conta. Asta își dorise. Era epuizat de comportamentul ambiguu al lui Yuan Yang și nu mai voia să ghicească ce se ascundea în spatele lui.

Lupul tânăr pe care îl iubise dispăruse de mult. Yuan Yang de acum era impulsiv, calculat, greu de suportat. Tot ce voia Gu Qing Pei era să se îndepărteze.

Poate că, dacă părinții lui Yuan Yang ar fi intervenit, ar fi fost eliberat.

În acel moment, un braț greu îi căzu pe umăr.

Cei patru se aflau în cel mai retras colț al sălii. Muzica acoperea vocile și din afară, gestul lui Yuan Yang părea doar unul prietenesc. Doar ei știau ce însemnau acele atingeri.

Gu Qing Pei îl privi.

Yuan Yang își fixă părinții cu un zâmbet strălucitor.

– Tată, mamă, sunteți mulțumiți de situația noastră actuală?

Fața lui Yuan Lijiang se întunecă.

– Cu ce drept îți acuzi părinții?

– Cum aș îndrăzni?
Yuan Yang clătină din cap, zâmbind.
– Dimpotrivă, ar trebui să vă mulțumesc. M-ați ajutat să cresc.

Îl apucă pe Gu Qing Pei de umăr.

– Hai să plecăm. Mai avem lucruri de discutat.

Gu Qing Pei nici nu intenționa să mai rămână. Le aruncă o privire rece și se întoarse să plece.

Pentru că băuse, Yuan Yang chemă șoferul. Când ieșiră din restaurant, mașina îi aștepta deja la intrare.

Fără să-i dea timp să protesteze, Yuan Yang îl împinse pe Gu Qing Pei în mașină, ceva mai brutal.

Gu Qing Pei simțea furia care clocotea în Yuan Yang, dar nu regreta nimic. Dacă familia Yuan se simțise măcar puțin inconfortabil, asta îi aducea o satisfacție amară fiindcă toată suferința lui din ultimii ani pornise de la ei.

Așa cum se aștepta, imediat ce mașina porni, Yuan Yang îl prinse de guler și îl apăsă de portieră, privindu-l cu răceală.

– Nu te-am adus aici ca să mă faci de râs în fața părinților mei.

– Atunci care era scopul?
Gu Qing Pei zâmbi ironic.
– Să jucăm rolul cuplului fericit în fața lor?

– Gu Qing Pei, răbdarea mea are limită. Cu tine am fost deja suficient de indulgent. Dacă mă mai provoci, consecințele le vei suporta singur.

Ochii lui Gu Qing Pei ardeau.

– Ce consecințe? Spune-mi.

Yuan Yang își îngustă ochii, îl privi adânc, apoi bătu cu degetele în scaunul șoferului.

– La apartamentul de la Gongti.

– Yuan Yang, ce vrei să faci?

Yuan Yang îi prinse fața între degete, își lipi fruntea de a lui și vorbi în șoaptă:

– Ca să fiu direct, în seara asta te voi face să-ți pierzi cunoștința.