Dinte pentru dinte- Capitolul 108

Când se despărțiră, respirând amândoi sacadat, văzură fiecare în ochii celuilalt ceva neobișnuit. O atmosferă atât de intensă încât nu putea fi descrisă plutea în jurul lor, făcându-le inimile să simtă o tulburare fără precedent.

Gu Qing Pei fu primul care nu mai putu suporta acea stare. Inima îi urla ceva, iar el simțea că era pe punctul de a pierde controlul. Își întoarse repede capul și, prefăcându-se calm, spuse:
– Trebuie să dau un telefon.
După care formă numărul asistentului său.

Yuan Yang îl fixă cu privirea o bună bucată de timp, abia apoi își desprinse ochii de pe fața lui Gu Qing Pei.

Acel sărut îi provocase un sentiment complet diferit, ca și cum, pentru o clipă, se întorseseră cu doi-trei ani în urmă. Pe atunci, când se sărutau, totul era la fel de fierbinte și plin de emoție — exact ca acum. Nostalgia trecutului îi izbi inima. În acel moment, simți că și Gu Qing Pei resimțise același lucru. Nu putea crede că anul petrecut împreună nu însemnase nimic pentru Gu Qing Pei. Nu putea crede că acesta îl uitase complet. Ceea ce paria, de fapt, era că Gu Qing Pei încă mai avea sentimente pentru el.

Asistentul lui Gu Qing Pei raportă progresul muncii din ultimele două zile, iar Gu Qing Pei îi dădu câteva instrucțiuni. Cei doi vorbiră aproape zece minute înainte de a închide.

Între timp, Yuan Yang își recăpătă calmul și spuse:
– L-am văzut pe micul tău asistent. Arată destul de bine. Ce, l-ai ales după gustul tău?

– Bineînțeles. Când a venit la interviu, l-am remarcat din prima.

Yuan Yang îl privì pieziș.
– Vrei să mănânci iarba fragedă?

Gu Qing Pei râse disprețuitor.
– E de aceeași vârstă cu tine. Dacă ar fi să mănânc, n-ar fi prima mușcătură.

– Îndrăznește.
Yuan Yang îl fulgeră cu privirea.

Gu Qing Pei își întoarse capul spre fereastră. Lumina soarelui îi căzu pe față; își miji ușor ochii, iar colțul gurii i se curbă într-un zâmbet abia perceptibil.

Yuan Yang îi prinse bărbia și îi întoarse fața spre el.
– Ai folosit un software ca să-mi blochezi supravegherea, nu-i așa?

Gu Qing Pei își aminti de sarcina dată micului asistent.
– Ce? Să-mi apăr intimitatea e o greșeală?

– N-am spus că e greșit. Doar că…tu chiar crezi că e eficient?

Gu Qing Pei îl ironiză:
— Dacă n-ar fi fost, n-ai mai sta să-mi bați capul. Banii au fost bine cheltuiți.

Yuan Yang nu mai continuă subiectul. Tehnologia modernă oferă multe lucruri impresionante. Tot ce își dorea el era să știe în orice moment unde se află Gu Qing Pei. Așa procedase și cu doi ani în urmă; în felul acesta simțea că îl controlează. Devenise un obicei. De fiecare dată când Gu Qing Pei ieșea din raza lui de control, simțea panică.

Această lipsă extremă de siguranță i-o datora, în întregime, lui Gu Qing Pei.

Yuan Yang îi atinse fruntea.
– Mai dormi puțin. Nu mai e atât de fierbinte ca ieri.

Gu Qing Pei îl privì și spuse încet:
– Odihnește-te și tu. Nu trebuie să mă supraveghezi. Nu pot adormi.

– Trebuie să te supraveghez. Să nu te miști aiurea. Mai târziu trebuie să-ți scot perfuzia.
Yuan Yang se întinse fără drept de apel pe pat și îl îmbrățișă din spate.
– Dacă ți-am spus să dormi, atunci dormi. Fă-te bine mai repede, am nevoie să scoți bani pentru mine.

Deși Gu Qing Pei era treaz, nu protestă la gestul lui. Poate pentru că era amețit de febră. Doar atunci, când era amețit, atmosfera dintre el și Yuan Yang devenea atât de armonioasă. Și, doar pentru asta, i se părea că nu era deloc rău să se simtă așa.

Gu Qing Pei se mai odihni încă o zi; febra îi scăzu în cele din urmă, însă continua să tușească, iar chipul îi păstra o paloare bolnăvicioasă. Cu toate acestea, nu mai putu sta locului și insistă să meargă la companie.

Yuan Yang, pentru a avea grijă de el, nu se dusese la firmă timp de trei zile. După ce îl conduse pe Gu Qing pei, plecă și el.

De îndată ce ajunse la birou, Gu Qing Pei se cufundă imediat în muncă. Văzându-l lucrând în ciuda bolii, toți fură încurajați, iar ceea ce îl mulțumi și mai mult fu faptul că, în zilele în care lipsise, un proiect înregistrase un progres decisiv.

Gu Qing Pei stabili planul pentru următoarele etape, apoi reconvocă personalul-cheie pentru ultima discuție internă privind intrarea în acționariatul Cooperativei de Credit Industrial și Agricol. Dacă toată lumea susținea decizia, atunci a doua zi Gu Qing Pei urma să-l întâlnească pe Yuan Yang împreună cu echipa sa, pentru a discuta detaliile contractului.

Așa cum se așteptase, toți fură de acord cu investiția, iar Gu Qing Pei avea și el o părere foarte bună despre acest proiect.

Chiar înainte de a pleca de la birou, îi telefonă lui Yuan Yang și îl informă. De la celălalt capăt al firului, Yuan Yang râse încet de câteva ori, apoi spuse cu fermitate:
— Nu te voi dezamăgi.

Cei doi stabiliră să discute a doua zi detaliile colaborării. Gu Qing Pei intenționa să meargă personal, însă după-amiază primi un telefon de la soția lui Wang Jin — adică șefa sa din Singapore — care îi ceru un ajutor: să meargă la Shanghai pentru a impulsiona procesul de acordare a unei scrisori de credit de către banca X. Cunoscând bine situația companiei și aflându-se în țară, el era cea mai potrivită persoană. Gu Qing pei nu putu refuza; a doua zi dimineață zbură spre Shanghai și îi trimise pe directorul financiar și pe adjunctul acestuia să discute cu Yuan Yang.

Abia ajuns la Shanghai, telefonul lui Yuan Yang sună imediat.
– Ce se întâmplă cu tine? Nu stabilisem că vii personal azi? Ce cauți la Shanghai?

Gu Qing Pei tocmai coborâse din avion, obosit și prăfuit, iar răceala încă nu-i trecuse. Starea lui de spirit era proastă și izbucni:
– Cum de poți încă să știi unde sunt?

– Ți-e chiar atât de teamă să știu unde te afli? Nu te-ai dus doar să rezolvi treaba soției lui Wang Jin? Ești cu adevărat devotat lui Wang Ge — ai grijă până și de afacerile soției lui, în cel mai mic detaliu.

Gu Qing Pei spuse iritat:
– Yuan Yang, n-am timp să mă cert cu tine. Afacerile de care mă ocup nu te privesc. Nu trăiesc din salariul tău. Dacă nu ai ceva serios de spus, închid.

– Ba da.
Vocea lui Yuan Yang deveni mai dură.
– Cu oamenii pe care i-ai trimis nu pot ajunge nicăieri. Nu-i mai trimite să-mi piardă timpul. Când te întorci? Vino tu personal să vorbim.

– Poate peste trei zile.

Tonul lui Yuan Yang se întunecă:
– De ce ești atât de bun cu Wang Jin?

Gu Qing Pei răspunse apăsat:
– Pentru că m-a ajutat când eram în momentul cel mai greu. Știi ce înseamnă „cel mai greu”? Exact perioada dinainte să plec la Singapore, când tu și tatăl tău m-ați împins într-un colț fără ieșire!

Yuan Yang tăcu brusc.

– Nu-mi mai asculta telefoanele, nu mă mai urmări, nu te mai amesteca în cine vorbesc sau pentru cine lucrez. Nu e treaba ta. Nu e!
Gu Qing Pei închise furios telefonul, cuprins de o profundă repulsie față de faptul că era monitorizat în permanență de Yuan Yang.

Atmosfera care, în timpul bolii lui, se mai îmblânzise între ei dispăru parcă într-o clipă.

Un sentiment greu îi apăsă inima.

De ce Yuan Yang folosea mereu metode atât de extreme cu el? Ce voia, de fapt, Yuan Yang să obțină de la el?

Gu Qing Pei suspină încet.
Nu știa cu adevărat răspunsul.

Ceea ce trebuia să se încheie în trei zile se prelungi până la o săptămână. După ce află, Wang Jin merse personal la Shanghai. Pentru a-i mulțumi lui Gu Qing Pei, îi vându la un preț foarte avantajos cota de import pentru zece mii de tone de orez. Gu Qing Pei nu avea timp să se ocupe de asta, însă o revânzare rapidă îi aducea fără efort un profit net de unu-două milioane. Era genul de afacere „picată din cer”. Abia atunci Gu Qing Pei prinse cu adevărat elan și îl ajută pe fostul său șef să urgenteze problema scrisorii de credit.

Când se întoarse la Beijing, află vestea că Yuan Yang și Yaoxin Securities intraseră împreună în acționariatul Cooperativei de Credit Industrial și Agricol. Împreună, cele două părți dețineau dintr-o singură mișcare douăzeci și opt la sută din acțiuni. În ziar văzu un articol despre compania lui Yuan Yang devenind al treilea cel mai mare acționar al Yaoxin Securities. În fotografie, Yuan Yang și directorul general al Yaoxin zâmbeau, strângându-și mâinile, iar Liu Ziwen stătea alături, îmbrăcată impecabil într-un costum busuness, cu un zâmbet elegant. Compoziția imaginii era perfectă.

Jurnaliștii financiari profitau de ocazie pentru a analiza în profunzime această colaborare între două forțe puternice, spulberând zvonurile despre criza de credibilitate a Yaoxin Securities și, în același timp, glumind pe seama personajelor din fotografie, numind scena „cea mai convingătoare întâlnire dintre ginere și socru”.

Gu Qing Pei se uită când la tânărul și chipeșul Yuan Yang, când la frumoasa și eleganta Liu Ziwen. Nu era de mirare că reporterii erau entuziasmați — cei doi păreau într-adevăr potriviți. Dacă el ar fi apărut într-o fotografie alături de Yuan Yang, nimeni nu ar fi văzut altceva decât o relație strict profesională.

Indiferent cât de ambiguu se purta Yuan Yang cu el sau cât de obsesiv îl urmărea, un lucru nu se schimba: Yuan Yang avea o iubită și făcuse asta cunoscut întregii lumi.

Gu Qing Pei își spuse chiar că probabil vor trimite invitații la logodnă.

Zâmbi amar, râzând de propriile fantezii și de încăpățânarea cu care se agăța de ele.

A doua zi dimineață, își luă echipa și merse la compania lui Yuan Yang. Era prima dată când îi călca pragul — o clădire de birouri cu douăzeci și două de etaje, amplasată în cea mai prosperă zonă a CBD-ului, o dovadă clară a realizărilor impresionante ale lui Yuan Yang din ultimii peste doi ani.

Întotdeauna știuse că Yuan Yang era isteț și, dacă s-ar fi dedicat cu adevărat, nu ar fi pierdut în fața lui Yuan Lijiang. Totuși, dezvoltarea lui depășise cu mult așteptările lui Gu Qing Pei. În timp ce admira, simțea și o urmă de invidie.

Cu doi ani în urmă, nici prin minte nu i-ar fi trecut că, într-o zi, va sta în biroul lui Yuan Yang negociind cu el. Doi ani păruseră puțini, dar schimbaseră totul.

Cele două părți analizară și discutară clauzele contractuale una câte una. Din punct de vedere al elocvenței, Gu Qing Pei îl depășea încă pe Yuan Yang, însă nu avu prea mult de intervenit: condițiile propuse de Yuan Yang erau deja extrem de avantajoase pentru ei. Orice altă obiecție ar fi părut lăcomie.

Oamenii aduși de Gu Qing Pei erau extrem de entuziasmați. Ei nu știau cât de profundă era relația dintre șeful lor și Yuan Yang; credeau doar că Yuan Yang știa să sacrifice câștiguri mici pentru beneficii mari, o afacere profitabilă pentru ambele părți.

Astfel, negocierea se încheie în mai puțin de o oră. Gu Qing pei plănuia să se întoarcă cu echipa pentru a analiza documentele; dacă nu apăreau probleme, contractul putea fi semnat în trei zile. Singura cerință a lui Yuan Yang era graba — voia clar să ia fața lui Yuan Lijiang.

Când Gu Qing Pei se pregătea să plece, Yuan Yang îl opri:
– Domnule Gu, nu vă grăbiți. Vă invit la masă.

Gu Qing Pei se uită intenționat la ceas.
– Domnule Yuan, îmi pare rău, am o întâlnire în seara asta. Altă dată.

– Atunci te duc eu. Am doar câteva lucruri de spus în privat. Dacă nu ai timp de cină, vorbim în mașină. La ora asta, oricum faci o oră de trafic oriunde ai merge.

În fața tuturor subordonaților, Gu Qing Pei nu putu refuza și plecă împreună cu el.

De îndată ce intrară în mașină, Yuan Yang își arătă colții. Îl apăsă pe scaun și îl întrebă ironic:
– Cum a fost distracția cu Wang Ge la Shanghai?

Tonul sarcastic îl irită pe Gu Qing Pei.
– Excelent. Nu doar că am rezolvat treaba, dar am prins și o afacere bună.

Deși știa că Gu Qing Pei îl provoca, Yuan Yang se aprinse:
– Gu Qing Pei, nu există om mai enervant decât tine.

– Yuan Yang, probabil că nici nu există cineva mai priceput la a-i chinui pe alții decât tine.

Yuan Yang îi prinse bărbia, îl privì îndelung, apoi se aplecă și îl sărută.

Chiar înainte ca buzele să se atingă, Gu Qing Pei văzu în fața ochilor imaginea lui Yuan Yang și a lui Liu Ziwen, ținându-se de mână. Își întoarse capul.

– Ce are un sărut? De ce faci atâtea figuri?
Yuan Yang îl privì.

Gu Qing Pei îl fixă rece.
– Mi se pare inutil. Du-mă acasă.

Yuan Yang îl eliberă nemulțumit și îl ironiză:
– Nu aveai o întâlnire?

Gu Qing Pei nu îi răspunse.

Yuan Yang decise de unul singur și conduse mașina la un restaurant vegetarian. Îl trase afară din mașină.
– Mâncăm aici. Tocmai te-ai însănătoșit, îți face bine.

Gu Qing Pei nu comentă și intră cu el.

În timpul mesei, Gu Qing Pei orientă deliberat discuția spre afaceri; știa că, de îndată ce atingeau subiecte personale, se certau fără nicio scăpare.

Yuan Yang păru să-și dea seama și cooperă.

Gu Qing Pei rămase curios cum Yuan Yang reușise să-i smulgă controlul lui Yuan Lijiang, dar Yuan Yang refuză să-i explice, spunând doar că avea nevoie de cooperarea lui — pe scurt, trebuia să strângă banii înaintea tatălui său.

Gu Qing Pei bănui că lucrurile erau prea complicate și renunță să insiste. Deși afacerea era uriașă, el nu se simțea neliniștit. Știa că avea încredere în Yuan Yang — oricare ar fi fost situația, Yuan Yang nu l-ar fi înșelat.

Două zile mai târziu, Gu Qing Pei pregăti toate documentele și semnă contractul oficial cu Yuan Yang. Următorul pas era aportul terenului ca participație în cooperativă, iar cea mai mare problemă rămânea evaluarea acestuia.

La prima discuție cu secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri, acesta lăsă să se înțeleagă că voia să le ofere doar cincisprezece procente. Evident, acest lucru nu putea satisface așteptările lui Yuan Yang și Gu Qing Pei.

Terenul lui Gu Qing Pei era vast, situat între munte și mare, cu o poziție excelentă, ideal pentru dezvoltarea unui complex turistic de lux. Singurul dezavantaj era statutul de teren forestier. Dacă ar fi fost schimbat în teren turistic, valoarea pe mu ar fi crescut de cel puțin zece ori. Gu Qing Pei lucra de mult timp la schimbarea destinației terenului și deja obținuse rezultate. Cu puterea lui și a lui Yuan Yang, în cel mult doi ani ar fi reușit cu siguranță, iar atunci valoarea terenului nu s-ar mai fi măsurat în cincisprezece sau douăzeci de procente.

Problema era că, pentru moment, totul era doar potențial, iar Asociația specula acest lucru pentru a presa prețul în jos.

După discuție, cei doi se întoarseră fiecare la companiile lor pentru a convoca ședințe. Relația lor de superior-subordonat din trecut le făcea colaborarea extrem de fluidă, exact ca înainte.

Gu Qing Pei oftă ușor, gândindu-se că, dacă viața lor personală ar fi fost la fel de armonioasă ca munca, toate conflictele s-ar fi rezolvat de la sine.

În acea perioadă, amândoi munceau neîncetat, ca niște titirezi, împingând înainte acest proiect care urma să le aducă beneficii uriașe. Într-o lună, se văzură doar de două ori — și de fiecare dată din motive profesionale.

În cele din urmă, la patruzeci de zile după semnarea contractului, ajunseră la un acord cu Asociația Oamenilor de Afaceri. Terenul lui Gu Qing Pei intra cu douăzeci la sută din acțiuni, iar Yuan Yang, prin colaborarea cu Yaoxin Securities și cu Gu Qing Pei, ajungea să controleze indirect patruzeci și opt la sută — mult peste orice alt acționar. Odată ce contractul era semnat, Yuan Yang devenea imediat cel mai mare acționar al Cooperativei de Credit Industrial și Agricol.

Amândoi așteptau cu nerăbdare ziua semnării contractului.