Dinte pentru dinte- Capitolul 115

Când Yuan Yang îl trezi pe Gu Qing Pei, acesta crezu că afară încă nu se luminase. Deschise ochii și realiză că jumătate din lumină era blocată de trupul lui Yuan Yang. Primul lucru pe care îl văzu fu pieptul gol, ferm, al lui Yuan Yang, pe care se vedeau clar urmele dinților lui, lăsate cu o seară înainte.

Yuan Yang îi mângâie ușor talia.

– Te ridici? E aproape nouă.

– Mă ridic… am dormit prea mult. De ce nu m-ai trezit mai devreme?

Yuan Yang îi sărută blând obrazul.

– Mi-a fost teamă să nu fii obosit. La vârsta ta…

Gu Qing Pei îi sucí brațul.

– La ce vârstă, mă rog? Cauți bătaie?

Yuan Yang râse încet.

– Glumeam. Se pare că te deranjează.

Fără Yuan Yang, Gu Qing Pei nu simțise niciodată că vârsta lui ar fi o problemă. Treizeci și cinci de ani era vârsta perfectă pentru un bărbat: carieră stabilă, maturitate, prestanță. Dar, când aveai un iubit de puțin peste douăzeci de ani, lucrurile nu mai erau chiar la fel.

– Nu pare deloc o glumă. La prima noastră întâlnire mi-ai spus deja că arăt bătrân. Eu n-am cum să întineresc de la un an la altul. Acum doar „par” bătrân. Ce-o să faci când chiar o să fiu bătrân, tinere?

Yuan Yang îl sărută cu putere.

– Când o să fii atât de bătrân încât nimeni să nu te mai vrea, atunci n-o să mai ai alte gânduri. Atunci, în afară de mine, cine ar mai vrea să ți-o tragă?

– La naiba, nu scoți nicio vorbă omenească. De ce trebuie neapărat să mi-o tragă cineva? Eu am fost mereu cel care le-o trage altora. Atâta timp cât încă mi se ridică, eu…

– Stai puțin.

Yuan Yang îi prinse bărbia și se holbă la el.

– Ce-ai spus?

– Că și dacă îmbătrânesc, nu am nevoie de tine, îl tachină Gu Qing Pei.

– Nu asta. Mai înainte.

– Atâta timp cât încă mi se ridică…

– Și mai înainte.

– Ce vrei de fapt? întrebă Gu Qing Pei, confuz.

Yuan Yang se rostogoli peste el, apăsându-l, respirația îi deveni grea.

– Ai spus că tu doar le-o tragi altora? Atunci, cu mine… sunt eu singurul care ți-a tras-o vreodată?

Gu Qing Pei se încruntă.

– Ai tupeu să spui asta? Aia a fost viol.

Yuan Yang se frecă de el, îi prinse din nou bărbia și îl sărută până când Gu Qing Pei rămase fără aer. Abia apoi se opri, cu ochii strălucind de entuziasm.

– Deci sunt singurul care a făcut-o cu tine? Asta înseamnă că sunt primul tău bărbat.

– Prostii. La șaisprezece ani deja dormisem cu cineva. N-ai cum să fii primul.

Yuan Yang îi mângâie fundul, zâmbind ticălos.

– Dar cine altcineva a intrat aici? Doar eu, nu? Doar eu.

Gu Qing Pei se fâstâci.

– Ridică-te odată. Mi-e foame.

Yuan Yang nici nu voia să audă de ridicat. Gândul că acel loc îi aparținea doar lui îl excita până la nebunie.

Îl ținu pe Gu Qing Pei pe loc, iar mâinile începură să-i alunece peste tot.

– Ce faci? Ridică-te!

– Nu pot. O mai facem o dată.

Se aruncă peste el, mâinile nu-i mai stăteau locului, iar dorința i se întărise deja, apăsându-i coapsa.

Gu Qing Pei aproape că vedea coada invizibilă a lui Yuan Yang fluturând de nerăbdare. Deși și el era tulburat, îl bătu peste braț.

– Avem treburi serioase azi… mmm…

Înainte să se dezmeticească bine, Yuan Yang îi potrivi mâinile și picioarele și intră în el. După noaptea precedentă, trupul lui Gu Qing Pei era ușor de pătruns, iar Yuan Yang se mișcă fără efort.

Să facă asemenea lucruri dis-de-dimineață îl făcu pe Gu Qing Pei să se simtă rușinat, dar foarte repede nu mai avu timp să se gândească la asta. Căldura lui Yuan Yang îl topi, trupurile lor se înlănțuiră, iar dormitorul se umplu de viață.

Abia spre prânz se ridicară din pat. După ce mâncară, fiecare se ocupă de lucrurile cele mai urgente.

Duminică, cu o zi înainte de semnare, secretarul general al asociației îl sună pe Yuan Yang, sugerând că, dacă a doua zi nu se putea semna, data putea fi schimbată, dar proiectul urma să fie renegociat.

Yuan Yang insistă că va veni.

În momentul acela se afla în biroul președintelui băncii X. În două zile îl alergase atât de tare, încât omul nu mai avea unde să se ascundă. Acordarea unui credit atât de rapid era total neregulamentară, dar nici nu îndrăznea să-l supere pe Yuan Yang. Doar discuțiile durară ore întregi.

În cele din urmă, mărind dobânda, oferind beneficii personale și folosindu-și relațiile, Yuan Yang obținu acordul: luni dimineață, imediat după deschidere, banii urmau să fie virați.

Ieșind din sediul central al băncii, Yuan Yang îl sună imediat pe Gu Qing Pei.

– E grozav, oftă Gu Qing Pei la telefon.

Yuan Yang se rezemă de mașină, zâmbind cu o blândețe pe care nici el nu și-o imagina.

– Fără tine, n-aș fi reușit.

– Normal. Unde găseai tu pe cineva să-ți garanteze așa ceva.

Yuan Yang râse încet.

– M-ai surprins. Nu m-am așteptat să faci asta.

Gu Qing Pei tăcu o clipă.

– Nici eu.

– Nu regreți, nu?

– Contractul e semnat. Ar fi cam târziu.

– Serios acum. Regreți?

– Nu. N-am regretat niciodată ce-am făcut. Și, în plus…

– În plus ce?

– În plus, e pentru tine. Am încredere în tine.

O căldură îi cuprinse pieptul lui Yuan Yang.

– Aș vrea să fiu acum lângă tine. Vreau să te sărut.

Gu Qing Pei râse ușor.

– Mai bine nu veni azi. Am multe de rezolvat.

– Cum să nu vin? Vreau să te văd în fiecare zi.

La capătul celălalt al firului se auzi doar râsul lui Gu Qing Pei.

Yuan Yang se întoarse la firmă și munici toată după-amiaza. Pe la șapte seara se duse la compania lui Gu Qing Pei. Așa cum se aștepta, acesta lucra peste program. Nimeni nu mai era surprins să-l vadă pe Yuan Yang; venea de trei zile la rând.

Gu Qing Pei, văzându-l, înțelese că nu mai putea lucra. Își strânse lucrurile și plecă cu el.

După ce merseră o vreme, Gu Qing Pei întrebă:

– Nu e drumul spre casa mea. Unde mergem?

– La locul nostru de dinainte.

Gu Qing Pei înțelese imediat.

– Ai avut grijă de apartament?

– Da,  răspunse Yuan Yang.

– Se face curățenie regulat. Mai vin din când în când.

Când intrară, Gu Qing Pei priví în jur. Nimic nu se schimbase. Totul era exact cum lăsase.

Yuan Yang îl cuprinse din spate.

– Să ne mutăm înapoi. Îmi place aici.

Gu Qing Pei tăcu o clipă.

– Yuan Yang… pentru tine, ce suntem acum?

Yuan Yang ezită o clipă, apoi spuse hotărât:

– Ești soția mea.

Gu Qing Pei zâmbi, cu ochii umezi.

– Și tu?

– Nu mai plec nicăieri.

Yuan Yang tremură ușor și îl strânse mai tare.

– Prostii. Dacă mai fugi, chiar îți rup picioarele.

– Chiar și așa, râse Gu Qing Pei,

– tot golan rămâi.

– Dar cu tine sunt ireproșabil, îl sărută pe gât.

– Spune, ce vrei să mâncăm azi?

– Vedem ce e prin frigider. Tu nici nu prea stai pe-aici.

– Am pus secretara să cumpere mâncare și s-o lase în frigider. După ce trece perioada asta aglomerată, ne mutăm înapoi.

Gu Qing Pei zâmbi, iar în ochi i se așternu o blândețe caldă.

– Bine.

A doua zi dimineață, plecară împreună spre birourile asociației antreprenorilor. Secretarul general, președintele executiv și Yuan Lijiang erau deja acolo. Președintele executiv urma să semneze contractul cu Yuan Yang în numele asociației.

Când îi văzu intrând, Yuan Lijiang rămase calm. Multe lucruri nu mai aveau nevoie de confirmare verbală; aflase deja tot ce era de aflat.

Fondurile de la banca X fuseseră virate în contul companiei lui Yuan Yang. Odată semnat contractul, plata putea fi făcută imediat. În acel moment, Yuan Lijiang nu mai avea cum să-l oprească.

După ce semnă documentele, Yuan Yang ridică privirea și se uită spre Yuan Lijiang.

Yuan Lijiang îi întoarse privirea pentru o clipă, apoi își întoarse capul.

Când ieșiră din clădirea asociației, se priviră și zâmbiră amândoi, cu un zâmbet de învingători.

Gu Qing Pei oftă ușurat.

– Dacă aprobarea pentru credit vine în unul-două ani, compania mea nu va mai avea probleme cu fluxul de numerar.

– O să grăbesc procedurile. Asociația nu va lăsa lucrurile să treneze. Cred că nici nu va dura doi ani.

– Ar fi perfect.

Gu Qing Pei își miji ochii spre soarele orbitor, simțindu-se neobișnuit de bine.

Se urcară în mașină. Yuan Yang scoase din mapa de documente o foaie și i-o întinse.

Gu Qing Pei se miră.

– Ce e asta?

– Uită-te.

Gu Qing Pei aruncă o privire și îngheță.

Era un contract de cesiune de acțiuni. Yuan Yang îi transferase toate acțiunile pe care le deținea la banca de credit rural către Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei îl privi cu ochii mari.

– Ce înseamnă asta?

– Proiectul ăsta a fost gândit de la început pentru tine.

Yuan Yang îl privi fix.

– Știu că întotdeauna te-a apăsat relația cu tatăl meu. În fața lui nici măcar nu aveai loc să vorbești. Te simțeai umilit, nu? Cu asta, devii cel mai mare acționar. Crezi că te-ar ajuta să te simți mai bine când îl vezi pe el?

Degetele lui Gu Qing Pei tremurară ușor.

– Nu am nevoie să faci asta. Între mine și tatăl tău nu există nicio competiție. Să mă simt superior în fața lui nu are niciun sens. Nu e ceva ce se rezolvă prin forță.

Yuan Yang îi prinse mâna.

– Vreau doar să fii mai ferm în fața lui.

Gu Qing Pei inspiră adânc și se liniști.

– Yuan Yang, încă nu înțelegi? Nu e vorba de a câștiga sau a pierde.

Yuan Yang lăsă privirea în jos. După un timp, spuse încet:

– M-am gândit că, așa, poate te mai descarci… și poate îl poți ierta pentru ce a făcut.

Gu Qing Pei se opri, văzând expresia abătută a lui Yuan Yang. Îl cuprinse o durere surdă.

Certurile cu propriul tată îl răniseră probabil cel mai tare pe Yuan Yang.

Gu Qing Pei îi ridică bărbia și îl sărută scurt.

– Tatăl tău e tatăl tău. Tu ești tu. Chiar nu am nevoie de asta.

Yuan Yang îl privi îndelung, apoi zâmbi slab.

– Păstrează-le. Acțiunile astea au fost pregătite pentru tine de la început. Consideră-le darul meu de logodnă, bine? Înainte am mâncat pe banii tăi, am dormit la tine, și nu ți-am oferit nimic serios. De acum înainte, tot ce e al meu e al tău. Tu doar… dă-mi-te pe tine.

Gu Qing Pei izbucni în râs.

– Ești mult mai șiret decât înainte. Te-ai învârtit pe lângă subiect, dar tot la tine ajung.

Yuan Yang zâmbi pieziș.

– Am învățat de la tine.

Se alintară o vreme în mașină. Apoi Yuan Yang insistă să semneze documentele. După ce ezită, Gu Qing Pei semnă. Dacă Yuan Yang voia să-i ofere, nu avea de ce să refuze. Dacă de acum înainte erau de aceeași parte, nu mai exista diferență între „al tău” și „al meu”.

Se pregăteau să plece spre casă când telefonul lui Yuan Yang sună. Văzând cine îl suna, încruntă sprâncenele.

– Alo, tată.

Gu Qing Pei auzi, dar pe chip nu i se citi nimic.

După o vreme, Yuan Yang închise.

Gu Qing Pei întrebă încet:

– Ce s-a întâmplat?

Respirația lui Yuan Yang era ușor instabilă. Îi prinse mâna lui Gu Qing Pei și îi mângâie palma.

– Vrea să te duc acasă la ei.