Dinte pentru dinte- Capitolul 51

Dimineața următoare, de îndată ce coborî din avion, Yuan Yang îl aștepta deja în parcarea aeroportului.

Gu Qing Pei plănuise inițial să ia un taxi, dar totuși întrebă:
– Ți-a trecut durerea de la mână? Ai condus singur până aici?

– Am condus singur înapoi ieri, rana e deja vindecată, răspunse Yuan Yang.

Gu Qing Pei încuviință din cap, urcă în mașină și se comportă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat în noaptea precedentă.

De fapt, nu se întâmplase mare lucru; doar că el uitase niște lucruri importante, ceea ce nu făcea decât să-i adauge alte griji.

De îndată ce se urcă în mașină, Yuan Yang începu să se plângă:
– Ieri sora mea mi-a folosit telefonul până i s-a descărcat bateria. Încărcătorul meu e la tine acasă. Ai la birou un încărcător? Avem același tip de telefon.

Gu Qing Pei scoase din geanta de laptop un încărcător și îl conectă la priza mașinii.
– Eu port mereu unul cu mine. Ar trebui să-ți iei și tu unul. E o bătaie de cap să ți se descarce telefonul când ai nevoie de el.

– Bine, spuse Yuan Yang.

Înainte să pornească motorul, se aplecă spre el și îi dădu un sărut scurt, zâmbind apoi cu ochii ușor strălucitori:
– Se pare că mi-a fost destul de dor de tine după o noapte fără să te văd.

Gu Qing Pei nu răspunse, nici nu se feri. Zâmbi doar ușor, vag.

Telefonul lui Yuan Yang se aprinse automat când îl puse la încărcat, iar imediat după pornire, ecranul se umplu de notificări de mesaje.

Profitând de o pauză în trafic, Yuan Yang își verifică telefonul. Tot ce văzu erau apeluri pierdute și mesaje de la Peng Fang, care îl invitase la băut în seara precedentă.

Yuan Yang se încruntă. Era clar că urma să-l certe iar băiatul acela. Uneori, gura lui Peng Fang era atât de enervantă, încât ți-ai fi dorit să-l pocnești. Yuan Yang prefera să nu se certe cu el – nu de frică, ci pentru că nu suporta logoreea lui fără sfârșit. Nu putea să-l lovească, fiindcă crescuseră împreună ca frații, dar nici să-l învingă într-o dispută nu era posibil. Era pur și simplu exasperant.

Gu Qing Pei nici nu trebuia să întrebe pentru a ghici de la cine erau apelurile. Privirea îi rămase fixată înainte, tăcută.

Când ajunseră la companie, totul părea în regulă, ca într-o zi obișnuită.

Yuan Yang îi aduse micul dejun de la cantină, iar Gu Qing Pei, ca de obicei, îl mâncă în timp ce urmărea știrile, înainte de a începe programul. Totul părea ordonat, firesc.

După ce mâncară, Yuan Yang se ocupă de câteva sarcini pe care i le dăduse Gu Qing Pei și completă mai multe formulare. După-amiază trebuia să plece într-o deplasare cu Managerul Zhang, împreună cu Wang Jin și avocatul Yang, pentru a inspecta un proiect turistic. Urmau să rămână peste noapte și să se întoarcă a doua zi. Cu atâtea treburi dimineața, uită complet să-l sune pe Peng Fang.

Gu Qing Pei se aștepta ca Yuan Yang să vină să-i vorbească, dar, spre surprinderea lui, acesta nu spuse nimic până după ora trei, când părăsi biroul.

Nu putea descrie clar ce simțea în momentul în care Yuan Yang îl îmbrățișă și îl sărută repetat înainte de a pleca, fericit, în deplasare. Era un amestec ciudat de strângere în piept și ușurare — un sentiment contradictoriu, aproape ridicol.

Probabil că Yuan Yang hotărâse să se prefacă că nu știe nimic și nici măcar nu se sinchisea să explice.

Foarte bine — cu atât mai puțin avea și el chef să discute.

Yuan Yang se făcuse mai atent. Sau poate că Gu Qing Pei îl subestimase.

După ce Yuan Yang și Managerul Zhang se întâlniră cu Wang Jin și echipa lui, porniră spre suburbii.

Drumul dura cam două ore. Așa cum ceruse Gu Qing Pei, trebuiau să ajungă mai întâi la destinație, să ia cina împreună și să-l trateze cum se cuvine pe Wang Jin, urmând ca dimineața, când era lumina bună, să meargă să vadă terenul și să se întoarcă a doua zi după-amiază.

În apropiere era un hotel cu izvoare termale, iar cele peste două mii de acri de teren se aflau chiar în zonă, așa că alegerea de a înnopta acolo era firească.

În timpul cinei, Yuan Yang abia dacă scoase două vorbe. Managerul Zhang, care era la fel de sobru, se văzu nevoit să anime conversația, ceea ce făcu ca atmosfera să devină și mai stânjenitoare.

Wang Jin, însă, nu păru deloc deranjat. Din contră, glumi puțin pentru a destinde atmosfera, lucru care îl făcu pe Managerul Zhang să se simtă și mai jenat. În sinea lui, acesta îl blestemă pe tânărul stăpân Yuan Yang — că avea un temperament prost, că era lipsit de maniere și maturitate, în contrast total cu eleganța și rafinamentul președintelui Wang.

Yuan Yang, care deja nu-l suporta pe Wang Jin, considera un efort suficient faptul că nu-l trata cu răceală. Nu putea, pur și simplu, să fie amabil.

Oricum, scopul era doar să-i arate terenul. Managerul Zhang se ocupa de prezentarea planului de dezvoltare. Atâta timp cât Gu Qing Pei nu îl însoțea pe Wang Jin, totul era în regulă.

După ce se întoarseră la hotel, Yuan Yang, obosit, făcu duș primul.

Rana de la braț nu se vindecase complet, așa că trebuia să fie atent să nu o ude. În timp ce se spăla cu grijă, gândurile îi zburau la Gu Qing Pei.

Îi reveneau în minte momentele în care glumeau sau se atingeau între două dușuri scurte, și involuntar zâmbi.

După ce termină, se aruncă pe pat și luă telefonul. Voia să-l sune pe Gu Qing Pei.

De două nopți nu se mai întorsese acasă, și i se părea un lucru serios. Un bărbat care nu vine acasă ar trebui măcar să dea o explicație partenerului său.

Își deschise telefonul și, brusc, își aminti de Peng Fang. Oftă și hotărî să-l sune mai întâi pe el.

Telefonul sună mult timp până când răspunse cineva.

– Alo? Yuan Yang?

– Unde te distrezi, nemernicule?

– Sunt acasă. E frig, n-am chef să ies. Dar tu? Sigur nu te distrezi, altfel nu mi-ai fi răspuns așa repede?

– Ce tot vorbești? Mi s-a descărcat telefonul aseară, sora mea s-a jucat pe el. În plus, nici n-aș fi putut ieși. Cei doi puști au fost la mine aseară. Am avut grijă de ei. Tu mă chemi mereu fără să te gândești dacă am timp.

– Păi! Te-am chemat de atâtea ori și mereu ești ocupat. Ce, ți-au crescut tarifele de escortă? Nu mai pot să te scot din casă?

Yuan Yang râse pe jumătate, iritat. Nu era că nu voia să iasă cu Peng Fang, ci mai degrabă pentru că, până de curând, fusese falit. Acum, cu salariul mic pe care îl avea, prefera să stea acasă și să doarmă cu Gu Qing Pei.

Totuși, după atâta timp fără să se vadă, era clar că prietenii lui începeau să se simtă neglijați. Era timpul să mai iasă și el la un pahar.

– Am fost ocupat în ultima vreme. Sunt într-o deplasare acum. Ce zici de sâmbătă, peste două zile?

– Tocmai voiam să-ți scriu ieri despre sâmbătă, dar tu ai intrat pe net, ai zis două vorbe și ai dispărut. E un chin să stai de vorbă cu tine.

Yuan Yang se încruntă:
– Ce spui? N-am fost deloc online ieri… și deodată înțepeni.

Peng Fang pufni:
– Aha, deci era o fantomă?

– Nu glumi! Nu m-am conectat deloc aseară. Cu cine dracu’ ai vorbit? La ce oră și ce ați discutat?

Peng Fang, realizând că prietenul lui vorbea serios, se opri o clipă și spuse:
– Pe la zece. Dacă nu erai tu… atunci cine era?

– De unde să știu eu? Singurul care mai are acces la computerul meu e Gu Qing Pei.

Peng Fang tăcu. Respirația i se îngreună.
– Care computer? Ăla vechi? Ăla cu… cu filmul ăla?

– Da! Yuan Yang aproape că sări din pat.

– Ce… ce ai spus? Ce ai spus exact?!

Peng Fang își reaminti conversația de ieri și simți cum îl străbate un fior rece. Vorbise mult prea liber… cu siguranță spusese ceva ce n-ar fi trebuit. Cu o voce vinovată, ridică tonul:
– Ești complet idiot? Cine mai lasă computerul fără parolă în ziua de azi?!

– Stăteam la el acasă! Fratele și sora mea au venit în vizită ieri, a trebuit să plec temporar. La naiba, de ce n-am pus o parolă? Am lăsat data mea de naștere! Cine s-ar fi gândit… La naiba, Peng Fang, ce i-ai spus? Ai pomenit de filmul ăla? Peng Fang, dacă ai îndrăznit să zici ceva, te omor!

Peng Fang simți un nod în gât.
– Ești nebun! Cine mai folosește ziua de naștere ca parolă?! Tu, nenorocitule… Așteaptă! Unde stai? Trăiești cu el? Voi chiar locuiți împreună? Yuan Yang, ți-ai pierdut mințile? Stai cu un bărbat?! Și cu cine? Cu președintele companiei tatălui tău?! Ai înnebunit?

Venele de pe fruntea lui Yuan Yang se umflară, iar dinții i se încleștară:
– Spune-mi exact ce i-ai spus ieri!

Peng Fang se simți străbătut de un fior rece. Își aminti, cu spaimă, cuvintele de ieri.