Doctorul- Capitolul 29

–Mamă…rosti Darius surprins ridicându-se de la masă.

Le veni în întâmpinare având pe chip o  expresie de surprindere.

Avea și de ce. De când sosise cu patru zile în urmă, acum era prima oară când își vedea mama mergând în picioare și nu țintuită în pat. Știa că starea începuse să i se îmbunătățească, dar…
Acum intră în camera lui, cu o mână pe brațul companionului ei, iar cu cealaltă se sprijinea într-un baston din mahon.  Pășeau  amândoi încet  spre masa pregătită doar pentru ei doi. Când venise sora lui cu familia serviseră prânzul în sala de la parter,  mama lor neputând lua parte, în rest mâncau la el în cameră doar ei doi.

-Trebuia să trimiți camerista să mă anunțe, astfel aș fi venit să te ajut.
  
      -Unde mai era surpriza! spuse mama lui zâmbind.

-În plus am vrut să vin condusă de medicul meu personal, adăugă oferindu-i lui Mathias un  zâmbet luminos.

Lordul trase un scaun iar însoțitorul ei o ajută să se așeze confortabil. Bastonul îl lăsă sprijinit de spătarul scaunului ei.

-Sigur te simți bine? întrebă Darius încă neâncrezător.

–Nu mai fi atât de îngrijorat și cere să mi se aducă și mie tacâmuri și farfurie, îl temperă mama lui.

–Sigur. Sigur.

Făcu semn valetului ce aștepta lângă ușă să aducă farfurie, furculiță și cuțit.

–Din păcate nu pot mânca la fel ca voi și nici nu o să pot sta prea mult, dar mă bucur enorm că am putut să mă ridic din pat.

       -Îmi pare rău Lady, dar va trebui să respectați regimul pe care vi l-am prescris, dar vă anunț că în curând o să puteți începe să mâncați tot ce vă doriți.

      -Stai liniștit findcă nu îmi displac chiar așa tare supele și mâncărurile recomandate. Cu acestea mă descurc, oricum la vârsta mea, trebuie să am grijă cu anumite mâncăruri. Cel mai mult vreau să scap de chestia aceea verde pe care trebuie să o beau de două ori pe zi, spuse făcând o față puțin crispată gândindu-se la acea poțiune.

Între timp în încăpere intră valetul urmat de intendenta care împingea căruțul cu recipientele de mâncare acoperite cu capace mari din alamă, pentru a ține totul cald până în momentul servirii.
Transferă  farfuriile așezându-le în dreptul fiecăruia după care se retraseră urându-le cină ușoară.
În mod normal în timpul fiecărei mese aceasta rămânea în încăpere pentru  putea ajuta sau pentru a le  îndeplini orice cerință ar fi avut.
Cum el și Mathias mâncau împreună, o rugase ca un valet să le aducă masa iar după aceea, acesta să aștepte pe hol. Vroiau să se bucure unul de compania celuilalt și să poată petrece cât mai mult timp împreună. Deja Mathias își amânase plecarea cu încă o zi, dorind să fie alături de mama Lordului pentru ai observa evoluția stări de sănătate.

–Mamă și pe mine m-a pus să beau o chestie scârboasă, se plânse acesteia, arătându-i astfel că o înțelege pe deplin.

–Chiar l-am rugat să mai umble la gust pentru a-l face mai ușor de băut.

      -Îmi pare rău Lady pentru gustul poțiunii, se scuză privind fugitiv spre fiul ei, după  care își întoarse privirea asupra ei. Anumite plante pe care le folosesc în poțiuni luate separat nu sunt atât de rele la gust, dar combinate,  la care se mai adaugă și  fierberea dau gustul nu prea plăcut.

-Probabil nu o să mă obișnuiesc cu acel gust niciodată, dar o să fiu o pacientă conștiincioasă și am să beau tot ce îmi prescrii, îl liniști femeia, mai ales când văd rezultatele.

-Ți-am spus că este un doctor foarte bun, argumentă încă o dată fiul ei, privindu-l pe doctor cu un chip plin de iubire.

În fața mamei lui spera ca acesta să semnifice doar recunoștință.

–M-am convins. L-am rugat să rămână în oraș ca medicul meu personal, îl înștiintă mama lui.

-Chiar m-am oferit să îl prezint și altor familii, dar ma refuzat foarte politicos.

      -V-am explicat Lady că acolo mă simt cu adevărat util, iar în plus de acest aspect nu mă interesează bani. Sunt foarte mulțumit cu condiția mea modestă.

-Ți-am înțeles punctul de vedere și îți respect decizia, fapt ce mă face să te respect și să te apreciez mai mult.

      -Și eu l-am rugat să rămână aici, dar la fel ca tine îi respect decizia, puse privindu-l în ochii transmițàndu-i astfel  toată încrederea și dragostea lui.

Știau amândoi că relația lor avea să le fie pusă la grea încercare din cauza distanței, dar la fel de adevărat era că amândoi aveau vieți și statut social diferit. Singurul lucru care îi unea era dragostea unuia pentru altul. Dragostea descoperită și trăită la intensitate maximă, chiar dacă totul se reducea doar la intimitatea lor, fără puterea expuneri. Acest aspect îi putea uni sau din contră îi putea despărți pentru totdeauna. Viitorul lor era incert și greu de prevăzut.